Scule pe bune - Yo Zuri Sashimi Minnow
By Stefan | Iunie 28, 2009
Yo Zuri Sashimi Minnow
Noul Pointer sau doar un X-Rap cu nume exotic?
Frapanta aparitie a acestui exotic jerkbait in panoplia Yo-Zuri, a reusit sa ne faca sa ne punem intrebari.
yo-zuri sashimi
Ce vor cei de la Yo-Zuri cu Sashimi?
Isi cer drepturile pe hiperconcurentiala piata a jerkbaiturilor din state? Cu siguranta. Mai putin sigur este insa raspunsul la urmatoarea intrebare care ni se infiripa in minte: vor reusi? Va reusi Sashimi Minnow sa se impuna ca o personalitate distincta, precum Lucky Craft Pointer sau va ramane undeva in palierul de jos al pietei jerkbaiturilor, alaturi de X-Rap, a carei menire a fost sa aduca un nou suflu in gama Rapala si sa atace o nisa ocupata pana atunci de exoticele creaturi japoneze? Greu de spus.
rapala x-rap
Deocamdata, la o prima vedere, Sashimi se aseamana frapant cu ambele modele amintite. Cei de la Yo-Zuri insa, au echipat Sashimi Minnow cu o calitate interesanta, cel putin in teorie: finisajul cu vopsea cameleonica. Astfel, vazut de pestele rapitor, voblerul isi schimba culoarea in functie de unghiul din care este privit. Este insa asta ceva mai mult decat o strategie de marketing? Vom vedea.
lucky craft pointer
In asteptarea primelor exemplare, baza de date a WSB ne arata ca Pointerele, spre exemplu s-au dovedit naluci utile pe apele noastre in diverse situatii: au prins avati pe marile rauri- mai degraba in ipostaza de minnow clasic, dar si stiuci apatice, supuse presiunilor extreme pe pistele Turneului AVP, acolo unde mai toate celelalte voblere au dat gres.
Nicio grija, vom reveni cu detalii despre Sashimi Minnow la sfarsitul sezonului.
Topics: Reviews | 1 Comment »
Dansul Rusaliilor
By Adi | Iunie 10, 2009
Un alt episod de poveste la care asistam prin intermediul lui Razvan, avocatul cu valente tot mai clare de detectiv. Razvan a surprins aseara un moment unic din dansul unei specii de efemeride, denumite popular rusalii. Iata cateva date despre acestea:
Efemeridele sunt insecte fine, cu corp cilindric si aripi reticulate, care populeaza malurile marilor ape curgatoare .
Larvele de efemere duc timp de 1-3 ani o lunga viata acvatica, in cursul careia se petrec numeroase transformari. In clipa naparlirii, intre invelisul pupei si noul invelis se formeaza gaze care le obliga sa urce la suprafata. Aici invelisul se desprinde, iar insecta devine aripata. Pentru a atinge stadiul de adult, aceasta mai trebuie sa treaca printr-un stadiu preliminar, o noua naparlire care o face capabila de reproducere.
E un fenomen unic în toata lumea insectelor, considerat un caracter arhaic. El dovedeste vechimea efemerelor pe Pamant, fapt atestat si paleontologic, prin descoperirea de stramosi uriasi in perioada carboniferului.
Devenite insecte adulte, efemeridele isi incep cursa dramatica impotriva timpului, a scurtei vieti de adult. Insectele grupate in roiuri compacte efectueaza zborul nuptial care are loc pe inserate. Durata vietii este de cateva ore. Efemeridele nu se mai hranesc, aparatul lor bucal nu mai este functional, iar tubul digestiv nu mai contine decat aer. Toata existenta lor este concentrata catre o unica tinta: reproducerea.
Topics: Video | 3 Comments »
Yours trully, Chuck Norris- o noua stea in constelatia WSB
By Stefan | Iunie 5, 2009
Luna de luna, pe adresa clubului nostru vin sute de e-mailuri, unele cu cereri de adeziune, altele cu incurajari, injuraturi sau pur si simplu cu povesti pescaresti, toate primite de la fratii nostri de pasiune- pescarii din Romania sau de aiurea. Acum cateva zile, am primit un mail diferit. Scris in limba engleza, trada o topica usor texana. Limbajul curat, ideile incheiate atent, precum si inteleapta alegere a cuvintelor imi revelau un om deosebit, un suflet mare insa apasat de o nespusa povara. Dar, mai bine sa lasam cuvintele autorului sa se exprime:
“Dear Mr. President of WSB,
first of all let me introduce myself. My name is Chuck Norris, born in the little town Ryan- state of Oklahoma, son of Wilma and Ray Norris. Ever since I was a little kid, I had to deep, great passions: martial arts and fishing…”
” Stimate presedinte al WSB,
in primul rand, da-mi voie sa ma prezint. Numele meu este Chuck Norris, nascut in micutul orasel Ryan al statului Oklahoma, fiul Wilmei si al lui Ray Norris. Inca din frageda copilarie am avut doua mari pasiuni: artele martiale si pescuitul…”
“…If we speak about martial arts, I must say that I’ve done it all. I became World Karate Champion, Fighter of the Year in 1968, kicked Bruce Lee’s ass in the movies and finally I became a famous action movies star…”
“…Daca e sa vorbim despre arte martiale, iti marturisesc cu sinceritate ca am facut tot ce se putea. Am devenit campion mondial de karate, am primit titlul de Luptatorul anului in 1968, l-am snopit pe Brusli in 72 si finalmente am ajuns megastar de filme cu batai…”
“….Now, my time for fighting has elapsed and I consider that it is time for my other passion, maybe the deepest of them all: fishing. And because competition runs through my champion veins, I decided to start with competition fishing. I do not know weather you are familiarized or not, but here, in the States we have a small organization called B.A.S.S. that is organizing a local competition knonn as Bassmaster Elite Series……”
“…..Acum, insa, timpul pentru lupte s-a scurs si consider ca a venit momentul pentru a-mi implini si cealalalta pasiune, poate cea mai adanc inradacinata in sufletul meu: pescuitul. Si pentru ca spiritul competitiei imi curge inca prin venele mele de campion, am decis sa iau calea concursurilor de pescuit. Nu stiu daca esti familiarizat cu subiectul, insa la noi in State (Statele Unite ale Americii, unde Chuck Norris traieste- n.r.) avem o mica organizatie pe nume B.A.S.S. care organizeaza un turneu local pe nume Bassmaster Elite Series…”
“…With hundreads of thousands of dollars invested in individuals that are looking like walking advertising panels rather than humans, this tournament became by time passing a competiton of sponsors, a competition of the mercantile spirit, rather than a sports event. Disapointed and disgused, I tried to find what I was looking for. Somewhow, I googled “spinning competitions” and the searching engine showed me www.lrs.ro…”
“…..Cu sute de mii de dolari investiti in indivizi care au devenit mai degraba panouri publicitare umblatoare decat oameni, acest turneu a devenit odata cu trecerea timpului o competitie a sponsorilor, un regal al spiritului mercantil, indepartandu-se de scopul initial de concurs, de competitie sportiva in stare pura. Dezamagit si dezgustat, am incercat in continuare sa gasesc ceea ce cautam, pana cand, googalind intamplator ” competitii de spinning” , motorul de cautare mi-a revelat un site incantator: www.lrs.ro….”
“….with six to eight stages, each species dedicated, with five species targeted during the past two years, TAVP seemed to be the right competition for me. No fency boats, no 200 hp engines, just inflatables and electrical motors…this is what I wanted. An immaculate environment, where the pure blood competition feels at home. Then I saw that for engaging into competitions I had to inrole myself in a club. Woow, thirteen clubs, a lot of them very strong ones, tough decision. The I started to survey the history of TVAP, and to check which club was fitting my winner profile. After some time, the conclusion for me was quite clear: there is only one club that is worthy of having ME as a member, and that club- my friends- is West Spinning Brigade…”
“…cu un numar de sase pana la opt etape consacrate unui pescuit dedicat pe specii, cu cinci specii tintite de-a lungul ultimilor doi ani competitionali- nu doar o singura specie ca in State, Turneul Aventuri la Pescuit parea sa fie competitia perfecta pentru mine. Fara barci de fitze, fara motoare de 200 de cai, doar pneumatice si motoare electrice….asta era ceea ce imi doream. Un mediu imaculat, unde competitia pur sange sa fie la ea acasa. Mai apoi am vazut ca pentru a participa trebuie sa ma inscriu intr-un club. Uoaaaau, treisprezece cluburi, multe dintre ele foarte puternice, o decizie greu de luat. Atunci am inceput sa studiez atent istoricul Turneului AVP si sa-mi dau seama care dintre cluburile membre LRS se potriveste profilului meu de invingator, karatist si nu in ultimul rand zeu al filmelor cu batai. Nu mi-a trebui mult sa realizez ca exista un singur club demn sa ma aiba pe MINE ca membru, si acel club- prieteni- nu e altul decat West Spinning Brigade….”
“…..I personally know and respect Mr.Somesan and Mr. Delamarian from various MMA competitions, I saw the impressive photo gallery of Mr. Mihuta on www.rapitori.ro, I followed the fast upgoing carriers of the young and very attractive Mr. Sava and Spiac brothers, I was impressed by the angler qualities that Mr. Boanta and Mr. Cheta showed in several situations. It is an honour to be a colleague with such special guys and last but not least, I am glad to have a president like you, Mr. Tudose…”
“….pe domnii Somesan si Delamarian ii cunosc si ii respect personal de la diverse competitii de MMA, am admirat indelung galeria personala a domnului Mihuta de pe www.rapitori.ro, am urmatit atent ascensiunea rapida a tanarului si foarte atragatorului domn Sava si a fratilor Spiac in clasamentele TAVP si am fost impresionat de calitatile de pescari completi ale domnilor Boanta si Cheta, dovedite in multe situatii. Este o onoare sa fii coleg de club cu niste oameni atat de deosebiti si sunt fericit sa am un presedinte ca dumneavoastra, domnule Tudose…”
“…Therefore, please consider my e-mail as my personal request to become the newest WSB member.
yours trully,
Chuck Norris”
“…Prin urmare, va rog considerati acest e-mail drept o solicitare personala de a deveni cel mai nou membru WSB.
al dvs. sincer,
Chuck Norris”
Dupa semnatura era adresa lui de acasa si mai multe numere personale de mobil (are cate un numar pentru fiecare retea din SUA). L-am sunat imediat si am purtat o conversatie de peste trei ore, fara sa mai conteze pentru el ca din stangacie am ignorat total diferenta de fus orar si i-am trezit din somn atat pe el cat si pe sotia lui. Marturisesc acum ca am ramas impresionat in primul rand de omul Chuck Norris. Am aflat astfel ca una dintre bunicile lui este o romanca crescuta in cartierul Micalaca din Arad, vecina cu strabunicii lui Razvan, ca e extrem de interesat de pescuitul salaului si al bibanului, ca i-ar placea sa citeasca revista Aventuri la Pescuit tradusa in engleza si sa pescuiasca cleanul cu voblere mici. Una peste alta e un mare om, un mare luptator si un mare pescar, al carui loc evident nu putea fi altundeva decat in WSB.
In materialul urmator: Chuck Norris si primele lui tzacuri la shalau.
Fir intins!
Topics: Uncategorized | 3 Comments »
Cupa 3 Lacuri - Belis
By Stefan | Iunie 2, 2009
Cu o saptamana inainte de concurs am descins impreuna cu fratii Spiac pe Belis. Dotati cu noul termic Yamaha de 2,5 cai frumosi, am pescuit relaxati, acoperind o suprafata mare, cu rezultate nu neaparat imbucuratoare, pesti raspanditi si cantonati in straturile inferioare ale apei. Pe apa nu erau foarte multi concurenti. Doar baietii din Bistrita (vreo sase la numar), Gyorg, vreo doi de la Aquamania (tura a doua), Bunicu si Ovidiu Chereches, Horia Vlasin, craiovenii, Stratonov si, daca m-as fi uitat mai atent, probabil era si bunica-mea in ceva pneumatica ungureasca, dand la musca. Am dat de o pista suprapescuita (dupa standardele speciei vizate) in perioada premergatoare concursului, unde prognoza mea a fost clara: cu doi-trei pesti pe mansa esti in primii zece. Din pacate chiar si afirmatia asta s-a dovedit a fi mult mai optimista decat avea sa ne arate realitatea.
Vineri- ultimul antrenament
Am ajuns la Belis joi noaptea, pentru ca rasaritul sa ma gaseasca pe apa. Impreuna cu Somesan si Gyorg, care practic s-a mutat pe Belis inainte de concurs, am traversat atenti sectoarele, oprindu-ne abia in golfurile care apareau la capatul sectorului doi. Spre deosebire de ceea ce stiam, am gasit cleanul in malurile pietroase, nu pe cele inierbate, unde era localizat la inceput de mai. Cam atat de pe apa.
Am iesit pentru sedinta LRS si pentru cea tehnica, unde am aflat distributia in grupe si ordinea intrarii pe sectoare.
In grupa A eram nu mai putin de cinci wesebei: Somesan, Cheta, Alex Spiac, Razvan si cu mine, care urma sa intram dimineata pe sectorul 1. Spiac mare, impreuna cu Boanta intrau pe 3- cel mai mic sector, iar Giani se pregatea sa intre singur pe marele 2.
Mansa 1
Dimineata devreme intram pe apa fara cafea si sandwichuri, care erau la locul de campare. Un vaporas de la Apele Romane tracteaza concurentii spre 3 si o pneumatica mare si rosie, cu un Johnson de 100 de ani il duce pe Giani pe sectorul 2. Noi, cei cinci, ne consumam bateriile pana la mijlocul sectorului 1, de unde urma sa se dea startul. In sectorul 1 reusim sa punctam patru din cinci. Eu si Razvan cu cate doua piese, iar Doru cu Cheta cu cate una. Recordul de mansa este de patru pesti, prinsi de Stratonov si Andronic, care se si claseaza pe locurile fruntase ale grupei.
Poate din cauza mahmurelii, poate din cauza frigului, pe 2 Giani da o gherla urat prevestitoare, iar pe 3 Boanta pune pe jgheab un clean, fiind si singurul wesebeu care puncteaza acolo.
Daca de obicei, intr-un concurs de clean prima mansa este si cea mai productiva, ne era clar ce urma sa se intample: un pescuit intre tehnica si noroc, un fel de jumatate-om-jumatate-iepure-schiop, unde obiectivul principal era evitarea gherlei- imposibil de atins pentru majoritatea concurentilor.
Clenii dupa-meselor noastre
Mansa a doua incepe cu sprinturi spre locurile presupuse a fi cele mai bune, cele mai multe dintre ele dovedindu-se la fel de sterile ca apele Lugasului. Luandu-si revanda pentru gherla de dimineata, Alex puncteaza cu o matahala de 28 de centimetri, devenind astfel si singurul dintre noi care vede peste in aceasta mansa. Deprimati dupa o astfel de experienta traumatizanta, Robert si Giani decid sa nu mai intre a doua zi pe apa. Mare greseala, mai ales acum, cand un peste pe mansa face diferenta intre a fi sau a nu fi in puncte.
Chuck Norris n-ar fi iesit de pe apa
Dimineata de duminica ne gaseste pe cei cinci in sectorul trei. Intru intr-un golf, unde dupa doua atacuri de biban apare si Cheta. La putin timp agata o lingura, se dezancoreaza pentru a o dezgata, dupa care se muta. La scurt timp, Stratonov, care se pune in locul lui mai mult ca sa stam la povesti, loveste un pastravior de 23 de centimetri. Frumos inceput de an competitional, domnu Vali!
Plictisiti, impreuna cu Mihuta si Somesan, iesim de pe apa la jumatatea mansei, cazand in acelasi pacat ca Boanta si Giani. Judecand cu mintea de acum, alta ar fi fost decizia, insa a fost si asta o lectie. Si se pare ca avem inca mult de invatat despre pescuit si competitii.
Avem insa si o captura. Spiac cel mare, avand ceva polite de platit apei, reuseste prin staruinta sa puncteze cu un clean si se situeaza al doilea pe sector. Psihic tare, domnu vice de campionat devine astfel si vice de mansa (moral de mansa ar zice unii).
Clasamentul final nu arata deloc bine pentru WSB: cu un loc patru in prima mansa si doua gherle, sunt singurul in puncte, pe modestul loc 21, wesebeii mei situandu-se unde va intre locurile 31 si 70. Urat!
Poate daca am fi fost mai staruitori, poate daca am fi fost cu o secunda mai atenti, poate daca…
Topics: Jurnal de concurs | 3 Comments »
Constructia microvoblerelor - partea III
By Andrei | Mai 27, 2009
Lipirea ochetilor
Dupa ce avem formati ochetii si gaurile in blancul de lemn urmeaza lipirea propriu-zisa. Este putin mai greu de ilustrat cum se procedeaza, asa ca voi incerca sa explic prin cat mai multe cuvinte.
Dupa cum am spus este preferabil sa folositi un epoxy care are timpul de polimerizare (durata de utilizare) mai mare de 20-30min., aceasta daca nu doriti sa irositi foarte mult epoxy(cautati de la Bison, epoxy universal, care se intareste in aproximativ 2 ore). Dupa ce ati amestecat componentele rasinei epoxidice foarte bine, cu o scobitoare aplicati intai in gaura in care urmeaza sa lipiti ochetul si apoi pe zona spiralata a ochetului in sine.
Pasul urmator este sa inserati ochetul in gaura (sa nu ne gandim la prostii… eu cu siguranta nu ma gandesc 
), si sa repetati pasii pentru restul ochetilor.
Inainte de lestare
Inainte de lestare prefer sa bag toate voblerele in solutie cel putin o data. Acest strat ofera voblerelor tinuta (face lemnul sa para mai legat) si puteti sa le lucrati mai usor.
Lestarea propriu-zisa & stratificare plastic
Decupati cu ajutorul unui cuter mai micut din burta voblerului dupa cum vedeti in imagine.
In functie de ce plumbi aveti ii potriviti cu patentul in asa fel incat sa intre perfect in gaura respectiva.
Dupa cum observati, prefer sa lestez voblerele cat mai spre centru, obtinand un vobler bine echilibrat, si cu o vibratie de invidiat. Bineinteles nu e o regula generala, putand sa experimentati cu diferite tipuri de lestari.
Aplicati epoxy si lasati sa se intareasca. Daca aveti chit de lemn adecvat se poate folosi foarte eficient si un chit de lemn.
Slefuiti excesul de epoxi (chitul de lemn este mult mai usor de slefuit) pana cand primeste o continuitate cu restul corpului. Si apoi reincepeti scufundarea in solutie. Cu cat mai multe scufundari, cu atat mai rezistent va fi voblerul, dar trebuie avut grija sa nu scufundati de prea multe ori, pentru ca nu doriti un strat de 1cm de plastic. In functie de cat de diluata este solutia eu scufund de 8-15 ori un vobler de balsa in solutie si de 4-8 ori un vobler din lemn de tei.
Solutia in care scufund voblerele este din pelete de propionat diluate in acetona pura. Aceleasi pelete de plastic le foloseste si compania Rapala pentru voblerele de balsa. Cu privire la ce diluant folosesc cei de la Rapala, nu as putea sa va spun; probabil ca este ceva mai specializat. Cu la fel de mare succes puteti folosi pahare de plastic de unica folosinta lasate peste noapte in diluant Nitro sau daca mai gasiti mingi de ping-pong albe, la un pret rezonabil, sunt o alta varianta, care pe langa faptul ca va ofera un strat dur si rezistent la apa au avantajul ca sunt albe natural.
Barbete
Pentru aceste voblere mititele, crearea barbetelor nu este printre cele mai dificile etape. Se poate folosi foarte bine PET-ul (plasticul din care sunt facute sticlele de cola), sau policarbonat, care se gaseste tot mai des si pe la noi, in special in magazinele cu profil artistic.
Nu folosesc sabloane, pentru ca mi-ar lua prea mult timp(sa fac sabloanele:) ), si in plus…sunt prea mici barbetele incat sa pot utiliza sabloanele in mod eficient. Prefer sa le fac ochiometric, cu o foarfeca bine ascutita, urmand sa le slefuiesc apoi colturile ascutite.
Pentru a taia slotul pentru barbeta folosesc o panza de bomfaier, fiind pentru mine de grosimea perfecta.
Vopsirea
Pasul urmator ramane vopsirea, Cel mai bine este daca aveti o vopsea alba foarte bine pigmentata pentru a prepara voblerul pentru vopsirea propriu zisa. Albul este cel mai usor de vopsit, da treubuie sa acopere foarte bine zona lestata(incat sa nu mai fie vizibila dupa vopsire).
Despre vopsire si stratul protector pentru vopsea, trebuie sa va dezamagesc, dar vom discuta intr-un alt articol.
Pana la urmatorul, si ultimul articol din anceasta serie, puteti incerca diferite lucruri pentru vopsire. Primele voblerele mi le vopseam manual, cu pensula si cu carioci, si prindeam cu unele mai bine decat cu orice alt vobler pe care-l aveam in trusa.
Adevarat, cu echipamentul adecvat, rezultatele la vopsire pot fi spectaculoase.
Iar daca aveti incredere, rezultatele pot fi pe masura.
Topics: Do It Yourself | 2 Comments »
Prima zi de salau, ultima zi de stiuca
By Robert | Mai 11, 2009
S-au terminat zilele in care ne pregateam sculele pentru stiuca si salau si nu ramane decat sa ne reamintim aproape cu placere cele intamplate.
Totul a inceput cu 2 saptamani inainte de concursul de la SARULESTI, ghidati de anuntul inedit al unui confrate pescar “shad fierbinte- caut salau tandru pentru dezmat – rog seriozitate”.
Avand shadul cu pricina, plecam in cautarea lor . Primele lanseuri ne dau semne ca am fost asteptati si nu ne ramane decat sa cotrobaim toata balta.
Avem si surprize neplacute, pescari foarte insistenti pe locurile de “boiste” ale vargatului pe care reusim sa-i evitam elegant si sa ne vedem linistiti de treaba noastra, stiind ca totul se va schimba pana la data concursului.
Contrar vointei noastre trebuie sa lasam in urma salaii si ale lor shaduri fierbinti si sa ne apucam de organizat “Nunta Carcotasilor” .
Ne apucam de treaba, afisam zonele de concurs pe internet cu linie mai groasa astfel incat sa nu fie sesizabila mutarea balizelor 30-50 m spre Gurbanesti. Pe acest avantaj, pe care unii nu au reusit sa-l fructifice trezindu-se prea tarziu (din cate stiu am servit cafea si energizant pentru revigorarea trupului in cadrul concursului) s-a bazat toata strategia noastra care a dus in final la castigarea concursului. Grosimea liniei am stabilit-o imediat dupa Rasinari in cadrul unui meeting WSB.
Partea cea mai grea vine insa la instructajul salaului:
• sa se mute in timpul manselor in transee
• sa nu raspunda provocarii produse de shaduri infumurate, jucate in scarba prin fata lor, cu lehamite.
• sa ignore vibratiile produse de naluci proaspat manjite cu trufia unor concurenti
• sa raspunda tandru la dezmatul produs de shadurile noastre
• cei mici sa atace cu putere pentru derutarea concurentilor
Marea surpriza a concursului a fost modificarea comportamentului “vargatului” din timpul concursului devenind din nou salau, lasand in urma comportamentul violent din timpul antrenamentului, avand atacuri tandre si pline de afectiune.
Lucru firesc este ca unii au devenit foarte frustrati ( peluza sud ) la modificarile aduse de organizator la comportamantul salaului si Sarulestiul, cu DOAR 1102 salai punctabili si putin peste 50 de stiuci (care nu au punctat in concurs dar care ar fi dublat numarul impresionant de stiuci din etapa din delta) devine una din cele mai slabe piste de concurs preferandu-se apele tulburi.
Alt factor foarte important in rezultatele noastre a fost vremea. Totul a inceput la Rasinari cand s-au votat pistele de concurs si s-a modificat data propusa de noi, Sarulestiul avand sa fie deschizatorul turneului si totodata stiindu-se posibilitatea de cazare in zona. Cum temperatura a scazut sub zero grade noaptea, “organizatorii” au fost umpluti de “carne” ,in timpul postului, si asta de catre toti cei care au fost de acord cu organizarea lui la inceputul lunii aprilie.
Am auzit tot felul de trill-uri carcotase, dar nu inteleg de ce ciripitorii nu s-au cazat la hotel unde au ramas camere goale. Poate, dupa asa o investitite in barci si motoare, ioc malai de comfort . Cam scumpe, pot spune ca au fost punctele pentru unii (prea scumpe, dureros de scumpe).
Comisia CTDA, facandu-si treaba cu ceva intarziere, s-a trezit doar luni si s-au apucat de facut reprosuri organizatorilor ca nu au respectat grosimea liniei din harta postata pe internet. Linia noastra, asa groasa cum e, a fost inspectata inainte de sedinta tehnica, de pe mal si din barca!
Si sunt sigur ca daca ceva era in neregula, cel responsabil cu validarea pistei s-ar fi sesizat imediat, cum face la orice mica deviere de regulament.
Concluzia dupa aceste concursuri este una simpla care s-ar rezuma asa:
- Nu este pentru cei “obositi” si poltroni.
- Nici fara echipament nu merge.
- Daca nu stii sa pierzi, nu stii sa castigi.
- Echipa conteaza..si primeaza!
Topics: Jurnal de concurs | 6 Comments »
Povestea micului campion
By Adi | Aprilie 29, 2009
Darvariul a fost in mod cert un examen dificil pentru toti. Iata de ce, cei proaspat obisnuiti cu testarile universitare continue au facut fata cu brio provocarii submerse.
La restul, cei usor trecuti de varsta inocentei, salaii Darvariului le-au dat mari batai de cap.
Vorba unui clasic in viata : “Sa incepem cu inceputul…”. Insa inainte de toate tin sa precizez ca subiectivismul acut se va simti din plin in urmatoarele randuri, uneori transpus la superlativ, in pur nepotism. Doar suntem frati.
Povestea unui campion
Pe protagonist il stiti cu siguranta. Este Spiac, ala ce “are un frate mai mare care mai participa pe la concursuri”.
Una peste alta etapa ce tocmai s-a scurs a lasat cu siguranta in mintile tuturor un surplus de uimire, poate chiar consternare. Un boboc al Campionatului National de Spinning, aflat la a treia participare, reuseste sa se lupte de la egal la egal cu numele grele ale spinningului si sa biruie. Si nu o data, ci pe parcursul tuturor celor trei manse. Nu va mai spun ca inca nu are sonar.
Cum e posibil? Cum ramane cu multiplele ore de antrenamente, sonarele 3D view dotate cu gps, motoarele si barcile ultra rapide? Ei bine, tocmai aici sta frumusetea pescuitului. Ceea ce multi nu au inteles inca, este ca aceste ingrediente te pot apropia de reteta castigatoare , insa nu ti-o garanteaza, deoarece nu-ti pun pestii in barca.
Sunt absolut de acord cu necesitatea evolutiei la nivelul echipamentului, insa aceasta trebuie corelata in permanenta cu imbunatatirea calitatii pescuitului, sporirea atentiei si concentrarii pe parcursul manselor.
Locul I, castigat de Alexandru Spiac vine sa infraneze putin aceasta cursa lansata intre concurentii TAVP, la capitolul dotari si sa repozitioneze pescuitul in sine pe treapta cea mai inalta, acolo unde ii si este locul. Episodul poate fi usor inscris in tipologia legendelor de tipul David si Goliat, care vorba aia, prind la public.
Pescuind dezinvolt si calm, gaseste salaii in fiecare mansa, uneori mai devreme, alteori mai tarziu, insa de cele mai multe ori mari. Puncteaza constant, obtinand doua locuri doi si un loc patru si castiga concursul. Cum a reusit? Foarte simplu, a fost un concurs pe mana lui.
Ar mai fi de mentionat evolutia constanta a manuitorului de Megabass (in curand mega bassi), Doru care-si apara locul de fruntas in clasamentul TAVP si dupa etapa cu numarul 2. Este urmat la mustata de Robert, cu un loc 8 la Darvari.
De asemenea revenirea spectaculoasa a lui Razvan, care incepe prima mansa cu niste lansari dupa ancora barcii a carei ata cobora sloboda spre adancuri. Ii ia o mansa sa realizeze ca nu puncteaza nici stiuca, nici tzenkerele…si castiga urmatoarele manse punctand cu ce-a mai ramas: salau. Obtine astfel un onorabil loc 10 in clasamentul final.
O sa-l las totusi pe Alex intr-un interviu ulterior sa va prezinte detaliat reteta succesului, asta insa dupa ce se intoarce din cantonamentul pe care i l-am pregatit pentru Belis.
Si nu va ingrijorati dragi cititori, cand o stea apune…se naste alta!
Topics: Jurnal de concurs | 3 Comments »
Sa incepem cu inceputul…
By WSB | Aprilie 8, 2009
Sarulestiul, nu cu mult timp in urma il consideram doar un mit, o legenda, la care putini alesi au acces. Nu as fi crezut vreodata ca voi apuca sa pescuiesc pe cel mai tare lac din Europa: detine recordul pentru cei mai multi salai capturati intr-o zi si tot aici au fost capturati 8 dintre primii 10 crapi ca marime din lume, omologati pana in prezent.
Este probabil cel mai complet lac in materie de structuri si locuri. De la livezi scufundate, drumuri, fundatii, praguri si pana la platouri presarate cu agataturi se gasesc de toate. Trebuie doar sa fi in stare sa alegi.
De rapitori cu siguranta nu duce lipsa, cel mai in mediul sau fiind salaul, urmat de biban (foarte mare), stiuca, pe alocuri cate un somnotel si nu de mult, sturioni.
Cele enumerate mai sus cat si suprafata intinsa sunt cele care permit organizarea unui concurs de anvergura. Astfel la prima etapa organizata de Clubul Sportiv de Pescuit WSB au participat nici mai multi nici mai putini de 99 de concurenti. Singurul intarziat a fost Mihai Predescu de la Spinning Squad Craiova pe undeva prin Serbia, care a facut tot posibilul pentru a ajunge sa pescuiasca in mansa a treia.
In afara de dozatorul de bere nu am prea intalnit probleme tehnice, fara a mai pune la socoteala cele -2 grade C din noaptea dinspre vineri spre sambata care oricum nu puteau fi controlate.
Una peste alta a fost un concurs reusit. Locurile 1, 2 si 3 castigate de: Doru Somesan (WSB), Vlasin Horia(Aqua Transilvae) si respectiv Dumitru Ion(Paco Spinning Club ), urmati de Tatu Ioan(Giani…WSB), care a reusit sa puncteze in ultima mansa cu cea mai mare captura, un salau de 72cm.
WSB a facut o figura frumoasa cu 4 concurenti in primii 10 (Sava Andrei locul 7, Spiac Adrian locul 10) si 6 concurenti in primii 25( Boanta Robert locul 11 si Tudose Stefan, care desi a avut probleme tehnice cu motorul in mansa 1 si 2 a reusit sa intre in puncte cu locul 22).
Topics: Jurnal de concurs | No Comments »
“UNDER PRESSURE”
By Andrei | Martie 26, 2009
Sarulesti:Duminica(22 Martie 2009)
Dupa cateva saptamani de studii intense pentru facultate, si nedormite, petrecute la limita oboselii, reusesc sa evadez inca o zi la Sarulesti, unde restul coechipierilor (Caius, Stefan, Adi, Giani si Doru) se antrenau deja de doua zile.
Ajung cu un tren intarziat prin Oltenia cu o ora si jumatate mai tarziu in Bucuresti(01:15 am) reusesc sa dorm si eu, pana la ora 6 fix, cand mi-am pus telefonul sa sune. Spre uimirea mea, desi eram cel mai obosit eram primul in picioare, dar nu va faceti griji, m-am ocupat eu de trezirea batalionului.
Cu ocazia aceasta, numa bine ,am pescuit in baca cu Giani pana la ora 8, cand am servit un copios mic dejun. Am pescuit in afara zonei de concurs, fiind mai la-ndemana, si ceva mai prolific, pestii din zona de concurs fiind cu urme de piercing de la antrenamentele grele carora le sunt supusi deja de mai bine de 2-3 saptamani.
Sa nu credeti ca am batut atata drum doar pentru a prinde peste. Am batut atata drum in primul si in primul rand pentru a ma refamiliariza cu pista de concurs pe care va debuta prima etapa din Turneul Aventuri la Pescuit 2009, pe data de 4-5 aprilie.
Impreuna cu Adi(”Strabunicul”) am hotarat sa pescuim din aceeasi barca, si bineinteles sa ma puna in tema cu ce s-a intamplat vineri si sambata. M-a pus direct in tema cu niste poze “urate”/0 (urate pe zero).
Nu prea erau multe cu care trebuia sa fiu pus in tema, pentru ca situatia se schimbase pana duminica. Salaii erau mult mai apatici, foarte multi intepati datorita persistentei concurentilor, deci un pescuit destul de dificil, vant rece, ancora grea (si eu cel care o ridica).
Pestii au inceput sa se hraneasca in apa mai putin adanca decat acum 3 saptamani cand ii gaseam doar in apa de 6-7 metri. Multe din structurile care tin foarte mult peste dupa ce se mai incalzeste apa sunt precum amantele, bune cand sunt calde, parasite cand sunt reci. Prevad ca vor mai aparea multe schimbari pana la concurs, dar una peste alta, am revazut locurile, am gasit altele noi, si le-am pescuit cum am stiut mai bine. Am prins, dar nu foarte bine. Daca acum 2-3 saptamani cand apa la suprafata avea 1grad Celsius media era de aproximativ 10 salai adusi la barca, acum cand media ar fi trebuit sa fie in general bine peste 30, am prins in jur de 17-20 de bucati. Zilele trecute s-a prins mult mai bine, dar antrenamentele isi spun cuvantul. Nu degeaba au fost banate complet cu o saptamana inaintea concursului.
Darvari:Luni ( 23 Martie 2009)
Tinand cont ca nu cred ca vom mai ajunge pana in data concursului la Darvari, eu si cu Adi am reusit sa-i convingem pe Giani si pe Boilesul asociatiei sa facem una scurta si pe Darvari.
Concluziile le stiam deja :). Aveam sa prindem chestii mici si cu dungi. Nu degeaba a fost scazuta limita de punctare la 35cm pentru aceasta pista. Salai (daca le pot spune asa) mici, care atacau foarte anemic. Ciudat pentru perioada asta, dar cel mai bine i-am prins din apa de 6-7metri. Pana si noi ne-am mirat. E clar ca antrenamentele de astazi vor fi relevante doar din punctul de vedere al structurilor pe care le-am identificat si nicidecum de felul in care am pescuit si adancimea la care am gasit pestii. In perioada concursului cu siguranta ii vom gasi in apa mult, mult mai mica.
O descoperire foarte importanta in schimb a fost sa constatam ca, nu doar salaii sunt negri pe Darvari, aici si chinezii sunt la fel. Daca salau nu e, chinez e…. stau mai intre ape, dar tot pe locurile cu salai. Ce sa le faci?! Ai impresia ca-i salau, pana dai contra, si ramai blocat, dupa care pleaca ca nebunii parca in fuga sa prinda ultimul lor tren. De mentionat este ca trenul deja plecase din gara si trebuiau sa-l prinda din urma. Sprinteri…ce mai.
Daca cu salai nu-ti poti testa echipamentul cand ai chef, iei un chinez si-l pui sa alerge cu jigu-n spate. Doar asa te poti asigura ca in eventualitatea unui salau capital te poti baza pe echipament (fir, lanseta, mulineta).
Concluzii.
Concluzii… da… am tras si concluzii. Dar sunt mai mult speculatii, pentru ca vremea se va mai incalzi mult pana la datele concursurilor. Salaii au inceput sa se hraneasca mai activ, in apa mai mica, chinezii… sunt activi, dar doar daca-i activezi.
Topics: Jurnal de concurs, Povesti cu pesti | 5 Comments »
Cupa WSB - FISHSHOP Sarulesti
By WSB | Martie 6, 2009
Mult asteptatul sezon competitional 2009 debuteaza si anul acesta cu etapa WSB de pe cel mai ravnit lac din Romania, Sarulestiul.
Pana pe data de 4 aprilie, exemplarelor capitale de salau ce impanzesc aceste ape li s-a dat timp de pregatire pentru sedintele foto si masuratorile primei etape. Mansele lungi, de 5 ore vor potoli setea de peste a concurentilor, proaspat iesiti din sezonul forezei si al toporului.
Premiile oferite de sponsorul etapei FISHSHOP sunt in premiera in bani…cash!
Inscrierile incep in data de 09.03.2009, urmand sa se inchida in data de 27.03.2009, numarul locurilor fiind limitat la 99.
Va asteptam in numar cat mai mare,
Echipa WSB
Mai multe de detalii aici.
Topics: Jurnal de concurs, Stiri | 4 Comments »
« Previous Entries