Sa zicem ca-mi place chiar mai mult, mai ales ca i-am schimbat si rulmentii de la tambur cu Boca Bearings ABEC7, Orange Seal. Pana la schimbat rulmentii hai sa vedem cum a mers!

Greutate: Imperecheata cu lanseta Kistler Helium 2 LTX custom 6’9″, de nici 100g, ai impresia ca pescuiesti cu o jucarie mult prea usoara pentru a scoate pesti adevarati cu ea. Nimanui nu-i venea sa creada cat de usor este intreg ansamblul, indiferent cui i l-am aratat . Sunt atat de usoare si atat de senzitive impreuna, incat, pescuind cu spinnerbait, cateodata am impresia ca ceva nu e in regula, cand eu de fapt simteam toata vibratia paletei spinnerbaitului in mana prin intermediul mulinetei, care am impresia ca rezoneaza intr-un fel sau altul…. E un feeling ciudat, pana te obisnuiesti cu el. Spun asta, pentru ca nu esti obisnuit sa simti ceea ce se intampla la capatul firului si prin intermediul mulinetei, daramite sa mai si amplifice senzatia.

Recuperere: Tinand cont de cele 153g ale sale, testez cea mai usoara mulineta de baitcasting de pe planeta… te-ai astepta sa aibe jocuri, sa se simta mai aerata, sa-ti creeze ceva impresii turbate, care sa o faca sa se simta mai aparte decat o mulineta normala (in sensul rau al cuvantului). Dar nu e asa. Merge foarte fin, fara a simti in nici un fel cum ca angrenajele nu ar fi aliniate perfect, mult mai bine “legata” decat Curado 51E, cu jocuri aproape inexistente. Unul din motive poate fi si faptul ca, knoburile de EVA sunt echipate cu cate 2 rulmenti fiecare.

MGX - Knoburile de EVA sunt prevazute cu cate 2 rulmenti fiecare

Chiar daca as recomanda-o mai mult pentru un pescuit “pasnic” la jig si gume decat la aplicatii precum pescuitul cu voblere de tip crankbait a trebuit sa testez mulineta pentru a-i vedea limitele. Doar asa pot dormi impacat noaptea. Si…. pana in prezent poate rattlinuri, Salmo Perch, spinnerbaituri cu palete duble (foarte portante in apa), plastice foarte mari – Mann’s de 15cm (de asemenea foarte portante) si altele. Inca nu am avut ocazia sa o testez cu crankuri adevarate, cu barbete sanatoase care sa le duca pana la 3-4metri, asta pentru ca nu este sezonul pentru asa ceva, dar cu siguranta va gusta si aceste placeri carnale, dar toate la vremea lor.

Saltata pe Mann's de 15cm si jig de 10g de la buza nuferilor.

Lanseuri: Sistemul de franare centrifugal IVCB-IV este prevazut cu 4 ciocanele. Dupa prima iesire, mi-a dat impresia, ca inclusiv pe setarea minima mulineta poate mai mult. Pe setarea minima eram atat de “profi” in lanseuri, incat foarte dificil ma intalneam cu peruci, cu un control minimal sau chiar zero asupra tamburului. Sigur mulineta poate mai mult, asa ca Razvan imi da o idee… “Scoate-i un ciocanel dinala… iti dau eu linkul de pe Avail!”. Zis si facut, de indata ce am ajuns acasa de la botezul mulinetei.

Prima iesire cu MGX si uite ce se intampla la ultimul lanseu:)

Am scos doua dintre ciocanele… imi parea mai logic decat unu, cel putin pentru a pastra o farama de simetrie. Buna alegere am facut. Intradevar nu ma mai pot apropia de reglajul minim al franei centrifugal, dar pot seta mulineta in asa fel incat sa pot lansa mai departe si mai degajat. M-am reindragostit!

Am lansat inclusiv jerkbaituri soft (fluke-uri) de 10-15cm nelestate fara prea mari probleme.

Bass pe masura nalucii - sa speram ca nu si a priceperii

Lanseaza perfect cu orice-i dau pe la botic. De la gume de tip jerkbait de 8-10cm pe carlige  off-setTrokar nelestate, pana la Mann’s-uri de 15cm pe jiguri de 10-14g. Cele din urma sunt foarte voluminoase si se infraneaza in aer datorita formei. Problema este ca se infraneaza neregulat, creand probleme in lanseu. Dar dupa una doua ajustari, si un Mann’s poate fi tinut sub control. Ba mai mult am lansat si Slidere de 12cm si Skinnere de 15cm de la Salmo cu ea,la fel, fara probleme.

Frana: Nu pot sa va spun cu exactitate cat de puternica este frana, neavand timp sa o evaluez cu precizie elvetiana, dar dupa primele incercari pare mai puternica decat cea a Daiwei Sol, Daiwei Fuego sau a Shimano Curado 51E, ceea ce pot spune ca pentru o mulineta “de jucarie” este mai mult decat impresionant. Cei de la abu spun ca frana poate fi stransa incat sa duca 12lb (5.45kg). Cred ca duce fara probleme atata.

Extrasa dintr-o padure scufundata - frana a facut fata cu brio

Cu Boca: Dupa cum am precizat si mai sus. I-am schimbat si rulmentii de la tambur. Nu vreau sa exagerez, dar intreg ansamblul merge mult mai fin, fapt ce poate fi confirmat si de alti colegi de club. Nu doar ca merge mai fin, dar lanseaza mult mai degajat, si cu siguranta cu cativa metri mai mult decat cu rulmentii de fabrica. Candva, in viitorul apropiat, vom face si evaluarile necesare pentru a stabili cu cat mai departe . Am uitat sa precizez ca pinul care tine rulmentul blocat pe tambur nu este cel mai rezistent, iar daca nu aveti grija sau uneltele adecvate puteti sa-l rupeti foarte usor. De aceea, chiar daca aveam rulmentii de mai bine de 2-3 saptamani, a trebuit sa astept dupa unealta adecvata pentru a purcede la schimbarea acestora.

Tool-ul

Concluzii: Concluziile pentru mine sunt simple. Chiar daca am tremurat 2 saptamani pana sa o tin in mana, este peste asteptari. Mult mai bine inchegata decat m-as fi putut astepta. Lanseaza tot ce-mi poate trece prin cap pentru o partida de salau, stiuca, avat sau bass. Tamburul este suficient de incapator pentru un fir textil sanatos, chiar la limita cat sa nu fie nevoie de backing pentru a umple tamburul. Acum ca vi-am impartasit aceste informatii picante pot in sfarsit sa dorm linistit si sa nu ma mai agit prea tare:).

Am optat pentru cei mai cautati, si anume Boca ABEC7 Ceramic Hybrid Orange Seal. Asta inseamna: rulmenti de precizie ABEC7, bile ceramice, carcasa metalica (in acest caz otel inoxidabil) si laterale pentru protectia impotriva mizeriei de culoare orange, din cauciuc.

De cum i-am luat in mana si i-am invartit in gol, pot spune ca diferenta chiar si fata de ZPI era destul de mare in timpi de rotatie. Prima mulineta care a primit tratamentul Boca este un Curado 201E a lui Gabi Judet. Daca initial tamburul se invartea pana in 25 de secunde, acum se invartea peste 2 minute si 30 de secunde. Un prieten chiar m-a intrebat: “I-ai pus motor?”. Nici mie nu-mi venea sa cred cat de mare poate fi diferenta. La fel am operat si pe un Chronarch 201E… aceleasi diferente, dupa cum se poate vedeam mai jos. Chronarch 201E nu avea tamburul la fel de incarcat ca si Curado 201E, de aici diferenta la timpii de rotatie.

Pentru a-i schimba rulmenti la ABU MGX, am fost nevoit sa astept dupa o unealta care sa-mi permita sa scot pinul care bloca rulmentul pe tambur.

Tool-ul scos rulmenti Daiwa, Abu

Aceasta din urma, cu un tambur foarte usor, si cu capacitate mai mica pentru fir, deci inertie mult mai mica in comparatie cu cele mai de sus, cu rulmentii originali se invartea 9-12 secunde. Dupa inlocuirea lor cu Boca, chiar si aici, unde practic frana centrifugala nu poate fi niciodata oprita complet, tamburul se invartea deja de 3 ori mai mult. Ba mai mult, toata mulineta parca mergea mai fin, ceea ce nu ma asteptam sa sesizez.

Testul real: O sa ziceti… bun… si ce daca se invarte mai mult!? Aia inseamna ca lansezi mai departe, ca lansezi mai bine… Chiar ajuta la ceva? Pentru mine au functionat. Am mai castigat cativa metri in lanseu, ba mai mult tamburul se invarte mult mai degajat decat o facea inainte, ca sa nu mai revin cu mentiunea ca intrega mulineta merge mai fin. Clar voi mai avea nevoie de minim doua seturi, pentru celelalte mulinete, acum ca i-am testat.

Concluzii: Pentru nici 30$, dintr-o mulineta mediocra (nu discutam despre mulinetele de fata ) puteti sa faceti o mulineta care sa lanseze extraordinar, chiar daca nu este una foarte scumpa. Din primele impresii cu Abu, lanseaza mult mai degajat, buclele periculoase pt peruci sunt mult mai controlabile, iar ca si distanta… nu cred ca se castiga foarte mult, decat in cazul nalucilor de mai mici dimensiuni. In rest – de exemplu pescuind cu un spinnerbait de 3/8oz se pot castiga 1-2m la lanseu, iar la jerkbaituri tip fluke, cum sunt si Mann’s Hard Nose Jerkbait, chiar mai mici de 4″ (10cm), pe carlige offset, nelestate, lanseaza cam cu 2-5m mai mult, si fara pericol de peruci, cu frana stransa corect.

Sper ca iarna aceasta sa reusim sa verificam aceste diferente intr-un mediu controlat.

Boca fo life!

Cercetez si eu internetul pentru urmatoarele 2 zile si ma lamuresc ca asa e. Cea mai usoara mulineta, castigatoarea ICAST Best of Show, la 153g, in prezent cea mai usoara mulineta de pe planeta.

Nu am mai stat mult pe ganduri pana sa o comand, parca tot mai disperat fiind dupa ea. Imi creasem deja o necesitate falsa pentru aceasta mulineta, atat de mult mi-o doream. Mai usoara decat Steez, mai ieftina decat Steez, Mai usoara decat Curado 51E… nu mai aveam rabdare. Am optat pentru varianta cu raport de recuperare 7.1:1, cu 72cm recuperati la fiecare rotatie completa a manivelei. Parca totusi un raport de recuperare de 7.9:1 ma cam sperie, si inca nu stiu ce sa pot face cu el, in conditiile in care necesitatea pescuitului de putere, asemeni celui executat de americani la bass nu prea-si are inca loc pe meleagurile noastre. Sau, daca are… inseamna ca inca nu i-am gasit eu utilitatea.

Revo MGX Left Hand-Raport de recuperare 7.1 la 1

In sfarsit dupa 2 saptamani de asteptare am in mana o cutie neagra, compacta pe care scrie: Abu Garcia, cu faimosul motto “For Life”. Eu sper sa nu fie chiar asa. Iubesc diversitatea.

Abu Garcia - FOR LIFE - Sa speram ca nu...

Primele impresii: Usoara, din cale-afara. Neagra, deci imi place:). Pfoaiiiii ce usoare e….nebunie! Greutatea este acum si verificata. Corespunde cu greutatea promisa. Verificata pe un cantar foarte fin. Nu-i scapa nici un gram.

153.5 grame

Detaliile sunt impecabile. La manivela raspunde ca unsa, era cam prea gresata (mult mai unsa decat ar fi fost nevoie – ii iesea vaselina si ulei prin toti porii), dar si pentru ca este foarte bine construita: “silky smooth”. La cei 9+1 rulmenti ai sai pot sa zic ca nici nu ma mira prea mult de felul in care merge.

Tension Knob

Knoburi de EVA - Comode, dar si rezistente....?!

Strang frana… functioneaza. Ba mai mult mai si clicaie, ca la orice mulineta de baitcasting care se respecta. Tension knobul la fel. Pana acum n-am avut nici o mulineta la care sa-mi clicaie si tension knob-ul. Te miri de unde au slabit atatea grame la aceasta mulineta, tinand cont de plusurile din oferta.

Pana acum sunt extaziat. Si inca n-am studiat-o decat 10 minute, poate nici atat.

Mi-am adus aminte de tipul franei si ca este centrifugala, nu magnetica, dar cu toate astea este reglabila din exterior. Cine-a mai vazut pana acum frana centrifugala reglabila din exterior. Cei de la Abu au experienta cu aceasta frana, initial implementata in popularele Abu Morrum. Sistemul de franare se numeste Infinitely Variable Centrifugal Brake System(IVCB-IV). Partea interesanta este ca sistemul cu ciocanele functioneaza pe orizontala, spre deosebire de exemplu de sistemul centrifugal de la Shimano, care functioneaza pe verticala. Este putin mai complicat de explicat cum functioneaza sistemul reglabil la Abu MGX, dar promit ca revin cu mai multe detalii pe aceasta tema. Important este ca e reglabil din exterior, fara a fi nevoie de deschiderea laterala a carcasei, pentru a avea acces la diverse pinioane.

Sistemul de franare centrifugal

Manivela este prevazuta cu knoburi de EVA. Foarte comode dealtfel. Mult mai comode decat m-as fi asteptat. Razvan inca nu este convins de durabilitatea lor in timp. Ramane de vazut.

Maruntaie de ABU MGX: Daca s-a gandit careva cama voi putea abtine sa n-o desfac din prima zi… s-a inselat. N-am rezistat. Primul lucru cand am revenit acasa am scos trusa de interventie si am operat fara sa stau pe ganduri. Melcul pare a fi din DurAl, care este acoperit cu un strat protector care-i confera o duritate si mai mare, pe cand roata principala a angrenajului pare a fi din ceva aliaj de alama, pare a fi acelasi material folosit la angrenajele din Abu Morrum.

Discul de frana pare a fi carbontex.

Angrenaje Abu MGX

Sistem de franare cu insert de carbon

Tamburul mulinetei este extrem de usor. Cantarit, cu toate acareturile pe el: rulment si sistemul cu ciocanele nu depaseste 11g. Impresionant, considerand ca tamburul de Daiwa Sol este de 16g. Deja incep sa ma intreb cum lanseaza, sa ma imaginez cu ea pe apa lansand kilometri:)). Probabil ca exagerez. Nu cred ca va lansa mai departe decat Daiwa Sol sau Curado 51E, dar cu ziguranta lanseurile vor fi mai osoare si mai controlabile decat la cele mai sus amintite.

Tamburul cantareste doar 11g :O

Dupa o degresare a angrenajelor si rulmentilor care strajuiesc tamburul am montat-o la loc, unsa asa cum imi place.

Am uitat sa mentionez ca doar corpul este din magneziu, sideplate-urile fiind din carbonul proprietar C6, probabil ceva in aceeasi tema cu Zaion-ul de la Daiwa sau Ci4 de la Shimano. Aici cred ca au castigat cel mai mult in greutate. Manivela este si ea din carbon, impletit in acest caz, aparent foarte rezistenta si puternica.

Made in Korea

Alte maruntaie

Interiorul mulinetei

Ma duc sa o bobinez cu niste Tuf-Line. O pregatesc de botez!

Stati aproape si va voi tine la curent si cu performantele in ceea ce tine de lanseuri, peruci, controlabilitatea lanseului, recuperare. Sa scap numai pe o zona cu stiuci cu spinnerbaituri Mann’s, ca le arat eu lor cine-i sefu’.

Continuarea acestui articol este aici.

Initial am vrut sa imi achizitionez varianta japoneza, Scorpion 1001 XT, dar dupa o analiza detaliata a ambelor modele, m-am hotarat asupra Curado. De la Curado imi doream o mulineta de finete (vorba vine), mult mai rapida decat Daiwa Sol, care in multe cazuri parea sa fie cam incetata, mai alest atunci cand pescuiam in agataturi abundente.

Design:
Curado impartaseste acelasi design cu Core 51 si Scorpion 1001 XT, cu angrenajele pozitionate cat mai jos pentru a mentine inaltimea profilului mulinetei la un nivel minim. Cu toate ca designul este unul placut, nu sunt foarte incanta de culoarea verzuie, dar pot trai cu ea. Este o culoare care nu se prea potriveste cu nimic din lansetele ce se gasesc pe piata la ora actuala.
Mulineta este echipata cu un clicking star-drag (dispozitiv de setare a franei de tambur cu reglaj audibil), care la acest model este construit din grafit. Nu imi fac griji din punct de vedere al durabilitatii, dar asemenei altor pescari as prefera ca si aceasta piesa sa fie metalica.

Feeling:
Primele impresii conteaza intotdeauna, dar Curado nu a stralucit la acest capitol. Scoasa din cutie, mulineta nu mergea atat de fin pe cat ma asteptam. Problema a fost insa usor remediabila. Am desfacut mulineta pentru a o curata si a o unge si am observat ca functia rulmentului antirevers este dublata de o piesa cu acelasi rol in agrenaj, pe care am recunoscut-o din experientele mele anterioare cu batranul Shimano Bantam (una din primele mulinete low profile, pe carea am demontat-o recent), care este dotat cu sistemul antirevers clasic.
Am cercetat pe forumuri care este rolul acestei piese si am ajuns la concluzia ca este doart un back up pentru rulmenutl antirevers. Dupa indepartarea piesei respective, mulineta functioneaza mult mai fin si degajat.
In ceea ce priveste ergonomia, mulineta este foarte confortabila si usor de palmat. Manivela este dotata cu manere (knob-uri) confortabile, cu rulmenti in interior.

Angrenaje si durabilitate:
Este ceea ce asteptam de la o mulineta „made in Japan”, avanad angrenaje din alama, care de-a lungul timpului au confirmat a fi foarte rezistente. Mulineta este echipata cu 7 rulmenti, din care 5 din otel inoxidabil si alti doi cu rezistenta crescuta la coroziune. Rulmentii din otel inoxidabil nu sunt o problema atat timp cat nu se pescuieste in apa sarata. Spre deosebire de alte mulinete, rulmentii sunt sigilati in asa fel incat camasa exterioara nu poate fi indepartata pentru o curatare perfecta.

Eu obisnuiesc sa imi servisez mulinetele integral cam o data pe an, deci acestei mulinete inca nu i-a venit randul, dar nu am avut nicio problema cu ea in cele noua luni de cand am cumparat-o.
Asemeneni tamburului, carcasa este din aluminiu, iar capacele laterale sunt din grafit. Cu toate acestea, este o robusta si foarte bine inchegata. Chiar si dupa cateva luni de pescuit intens in agataturi cu jiguri, texas, spinnerbaituri si voblere merge la fel de bine ca si in prima zi (dupa ce i-am indepartat antireverse pawl-ul). Inca nu au aparut jocuri si nici rulmentul antireverse nu pare sa cedeze. Inca ma intreb ce naiba e cu gheara antireverse, care se gasea in modelele vechi de Shimano, in conditiile in care doar inrautateste actiunea mulinetei.

Spre deosebire de Core 51, tension knob-ul este sustinut de un sistem cu arc, nu cu bucsa de cauciuc, lucru care in anumite cazuri permite apei sa se infiltreze la rulmentul pe care se sprijina tamburul. Lucru care poate strica o partida de pescuit, daca nu sunt folosite vaselinele si uleiurile adecvate. Arcul are un rol dublu: de a tine tensiunea in knobul care exercita presiune asupra axului tamburului, in asa fel incat acesta sa nu se desfileteze in timp de pescuim si de a tine rulmentul din capatul axului tamburului in loc. Cu toate ca nu este prevazut cu sistemul cu cauciuc, inca n-am avut probleme in aceasta privinta,desi am pescuit cu mulineta si pe vreme foarte ploioasa. Sa speram ca va ramana asa.

Manivela nu are nici un fel de joc, iar daca are, strangeti mai bine piulita care fixeaza manivela si veti scapa de probleme.

In ceea ce priveste frana mulinetei, producatorul a testat-o la 4.5kg. Am reusit sa ridic doar 3kg fara ca aceasta sa se activeze dupa ce am strans-o cat de mult am putut (cel putin cat de mult am putut fara sa am temerea ca voi rupe steaua cu care se strange frana mulinetei).

Asezarea firului: Nu este un aspect pe care sa-l auziti mentionat in vreun review, dar este unul care poate pune probleme, la modele mai ieftine de mulinete. Nu este cazul Shimano Curado. Isi face treaba exact asa cum trebuie.

Castabilitate: Ca si concluzie generala in ceea ce priveste modul in care lanseaza mulineta, Curado este in prezent mulineta cea mai usor controlabila dintre toate mulinetele de casting care mi-au trecut prin mana. Daca cineva doreste sa invete sa lanseze cu o mulineta de casting, Curado E51 este mulineta ideala. Spre deosebire de Daiwa, unde este nevoie de mai multe ajustari pana sa ajungem la un optim de lanseu, la Shimano o setare cu 2 pini scosi este oarecum universala, putand lansa de toate de la 3g la mai multe . Mai mult de atat, perucile aproape ca au disparut.

Flipping cu Shimano este joaca de copii, chiar si cu naluci mai usoare. Am reusit chiar si cateva sesiuni de skipping cu un Lake Fork Magic Shad la stiuca pe sub niste structuri.

Lanseaza cam orice de la 3 g in sus. Am reusit sa lansez destul de bine si cu Rapala Original de 7 si de 9cm si cu Rapala Team Esko, naluci din balsa fara sistem long cast. Spre deosebire de Daiwa Sol degetul cu care controlam perucile, l-am pus mai mult pe standby.

Concluzii: In ceea ce ma priveste, Shimano m-a cucerit cu Curado E51. Abia astept sa vad cu ce minunatii se mai prezinta la ICAST in 2011. Iar daca doresc sa invat pe cineva sa lanseze cu un ansamblu de baitcasting… mi-am gasit mulineta potrivita, asa cum am vazut cu cativa prieteni.

Au fost premiere peste premiere anul acesta la Sarulesti, fiind concursul cu cele mai mari premii in bani din istoria Campionatului National de Spinning, fiind in acelasi timp inclus si cateringul in taxa de concurs, din partea sponsorilor Cabela’s & Nautic Life, pentru cele 3 zile de concurs, pentru cei prezenti, nu doar pentru concurenti, iar pentru prima oara in cardul Diviziei Open concurentilor li s-a permis deplasarea cu motoare termice de pana in 5 CP, care mai de care mai rapizi la start. Si sa nu uitam, prima pescarita din cadrul turneului, Cristina Catichi!

Premiile s-au acordat dupa cum urmeaza:
Locul 1: in valoare de 2.500 lei;
Locul 2: in valoare de 1.700 lei;
Locul 3: in valoare de 1.500 lei;
Locul 4: in valoare de 1.300 lei;
Locul 5: in valoare de 1.100 lei;
Cea mai mare captura: in valoare de 900 le

Prim plan Vlad Tocae si Silviu Neagu

Camparea, cu ajutorul domnului Paco a fost mutata chiar langa baraj, ceea ce s-a dovedit a fi o miscare extrem de inspirata, chiar daca vremea a tinut cu noi pe intreaga durata a concursului.

Salaii au fost grupati in zone cu apa mica, pana in 3m, unde pregatiti pentru depunere, si-au aparat cuiburile de nalucile invazive ale concurentilor.

Acestea sunt relatarile primilor 5 concurenti cu privire la cele 14 ore de pescuit:

Sorin Tot , AQUA – locul 1
“Nu va ascund faptul ca Sarulestiul este pista mea preferata si ca asteptam de mult etapa organizata de voi…. In prima mansa am plecat odata cu a doua subgrupa. Startul decalat e greu de digerat, caci nu e usor sa vezi cum, rand pe rand, toate locurile pe care le vizai se ocupa. Intr-un final am pornit si eu. Hotarasem sa adopt o strategie prin care sa vizez o zona si nu un loc anume, pentru a nu ramane in pana de idei in situatia in care locul respectiv avea sa fie ocupat. Asta s-a dovedit a fi o decizie inteleapta, caci TOATE locurile bune s-au ocupat. Am ramas in apropiere, sperand ca la un moment dat cineva va pleca. Chiar si asa, am punctat repede cu trei salai de masura. Pe finalul mansei, pe cand aveam in agrafe 8 salai punctabili, un clujean de-al nostru paraseste o zona buna pe care o ocup fara sa stau prea mult pe ganduri. Ard 7 salai intr-o ora, dintre care doar 5 punctabili, si ajung la cota 13.

In mansa a doua, pe cand asteptam startul, motorul meu s-a oprit. Am inlemnit. Dupa 30-40 de sfori hainele imi erau ude, iar degetele pline de basici. Cu 20 de secunde inaintea startului reusesc sa il pornesc. Demarez in tromba. Aveam in fata doi adversari cu un plus de viteza. Dupa directia in care se indreaptau deduc faptul ca ne doream aceleasi locuri…Era clar. Neavand nicio sansa sa ii ajung, am improvizat virand stanga spre un loc mai putin bun (dar cu potential). Eram la 300 de metri de “linia de sosire” cand motorul mi-a facut din nou figura…Am trecut la vasle si-am ajuns intr-un final pe loc. Pana la final am prins 10 salai, dintre care 8 au fost punctabili.

Sorin Tot - concentrare maxima

Pe parcursul celor doua manse am pescuit in locuri cu adancimea cuprinsa intre 0,5 si 3 metri, cautand in special masculii intens pigmentati care imi puteau oferi frecventa de care aveam nevoie pentru a castiga concursul. Am folosit naluci cu vibratii diferite (Kopyto, BassAssassin, Ishad) si culori agresive.”

Locul I - 2500 RON

Nastase Teodor, AQUAMANIA – locul 2
“In etapa Cupa Cabela’s – Nautic Life Sarulesti 2011, am pescuit cu o lanseta Berkley Skeletor de 8′ ,15-40g ,o mulineta Shimano Solstace 2000, fir Sunline, gume  de la Ecogear, Bass Assassin, Mister Twister de 8 si 10 cm cu jiguri de 7 si 9 grame.

In prima mansa a fost usor sa localizez pestele datorita faptului ca am pescuit in apropierea barajului in zona tevilor in apropierea malului pe o zona cu sarme si pietre scufundate la o adancime a apei de 1,5 m unde am prins 8 salai punctabili, extrasi imediat din apropierea malului. Am pescuit toata mansa in zona barajului, observand ca sunt grupati pentru depunere.

In mansa a doua a fost ceva mai dificil datorita faptului ca am plecat la start in grupa a doua si nu am mai avut loc sa pescuiesc unde as fi dorit ,adica in” zona ciobaniei “asa ca a trebuit sa caut pestele pe zonele ramase libere, pana la urma am gasit o zona in apropierea malului cu agataturi cu pietre cu o adancime a apei de aproximativ 3m, in jurul orei 10:30 unde pestele a raspuns repede chiar la prima aruncare, la fel ca in prima mansa am prins 8 salai punctabili, reusind o clasare onorabila pe locul 2.”

Silviu Neagu, CPR - locul 3
“Acest concurs mi-a schimbat atitudinea fata de lansetele suple in care nu aveam incredere, eu personal preferand sa pescuiesc cu bête puternice dar totodata mai lente in lupta cu regele salau.

De data aceasta intimplarea a facut ca prima aruncare din concurs sa fie executata cu un Legend Elite de 7” construit de Andrei Sava si sa prind doi salai la primele doua lanseuri, obisnuindu-ma imediat cu viteza si puterea lansetei. Dupa cateva ore de pescuit cu aceasta lanseta supla dar puternica am pus mana pe Avidul meu cel batran si parca am luat in mana un toiag. Am renuntat imediat la Avid.

Dar parca cea mai mare calitate a unui Legend Elite este faptul ca nu sa dezgatat nici un peste dupa momentul intepaturii.

Din punct de vedere al organizarii concursului , a fost perfect:apa,bere,mancare calda(foarte utila pentru cei ce vin de departe) si un loc de campare excellent.

Prima mansa am prins 9 salai si m-am clasat pe locul 2 iar mansa a doua am prins 4 salai(dintre care 2 in ultimul sfert de ora) clasandu-ma pe locul 9 in grupa si obtinand un norocos loc 3 in clasamentul general.

Felicit invingatorii si pe ceilalti concurenti pentru sportivitate

Arbitraj de nota 10 ca de obicei.

Ne vedem la Valea Argovei.”

Vlad Tocae – locul 4 si cea mai mare captura
“Prima mansa am avut o problema cu sonarul si am pescuit “orbeste” reusind sa intuiesc al 2-lea prag de la fundatiile scufundate  din zona buduroi-ului.
Acolo pe apa de aproximativ 3m am gasit niste structuri, care pareau a fi “pietre” din care am reusit sa prind 2 salai punctabili, ambii la culori naturale (BigHammer Wookie Waker 3″  cu jig gamakatsu cap fluo).

Tocae cu cea mai mare captura

Revenind pe final in acelasi loc, am mai prins inca un salau, si am avut 3 pesti

Resuscitarea

Mansa a 2-a, avand informatii cum ca mananca mai slab…. am insistat ma mult pe Salt Shaker Worms tot de la BigHammer.
Am pescuit cu Blue Pearl de 4 si 5″ lestati cu 2-5g.
Asa am prins 5 din cei 6 pesti punctabili, inclusiv monstru’, pe care recunosc cu mult noroc l-am luat in ultima jumatate de ora!

Mersi Andrei pt suportul de a-l resuscita! dar si pt poze”

Nica Degeratu, “particular” – locul 5
“In fine, etapa mult visata !

Cu toate ca la inceputul anului am luat hotararea de a nu mai participa la competitiile de spinning din campionatul LRS, si implicit retragerea mea dim CPR, faptul ca dupa perioada de inscriere pentru membri din cluburi au mai ramas locuri neocupate m-a determinat sa-mi calc peste cuvant si sa ma inscriu si eu la Regalul de la Sarulesti.

Salaii ultimei manse

Aceasta inscriere a avut un efect de cutit cu doua taisuri, unii salutand cu bucurie prezenta mea acolo, altii criticand si comentand mai pe la spate participarea mea la acest concurs.

Toate bune si frumoase,asa ca in 15 aprilie pe la amiaz dupa un lung drum “traditional romanesc”, poposesc pe marginea lacului Sarulesti, mai exact la barajul de la Gurbanesti ( multumim pe aceasta cale si eu si masina mea, clubului organizator WSB ca a luat hotararea de a muta locul de campare in aceasta zona).

Tin sa fac o mentiune,mare noroc ca m-a insotit consoarta si m-a stopat la timp,ca altfel de bucurie ca sunt la un concurs ma scapam la euforice de se alegea praful de tot, asa cum s-a inamplat acum doi ani tot la Sarulesti. Speram ca seara sa se termine intr-o atmosfera placuta,dar din cauza neglijentei mel sau bunei intenti a altcuiva m-am trezit in fata unui fapt total neplacut.

Sa dezvolt putin: Dupa ce am pus barca la apa, fac o mica tura pe linga baraj,ajustez unghiul de atac al motorului si totul merge ca la carte,
pur si simplu zbor pe apa.Pe principiul prostul nu e prost destul daca nu e si fudul,trag la mal si ma pune naiba sa scot cheia de siguranta de la motor sa ies la boxe ca la formula I cu volanul in mana. Mai povestesc una alta cu diversi si cand ma caut de siguranta , siguranta nu-i. Incep crizele, propun strangerea lucrurilor si plecarea acasa, dar cum sa plec cand am baut. Sotia care imi stie manifestarile si le stie si aplana, ma readuce in rational si viata merge mai departe, gasesc solutia salvatoare pentru pornirea motorului. Credeam ca necazurile s-au terminat aici dar n-a fost asa, pentru ca in somn in loc sa visez strategii si capturi cit mai multe si mari,eu am cosmaruri legate de pierderea cheii de siguranta. Dimineata ma trezesc mai obosit de cat ma culcasem si pe deasupra si cu o durere de cap. Dar ce sa fac daca am vrut muzica acum trebuie sa dansez.

Nica pe bancuta

Fiind repartizat in sectorul 1 subgrupa 2, planul facut inca de aseara viza o tinta indepartata, Cimitirul sau Ciobania. Ora 7 si ceva, se da startul la primul val din care vad doua termice, kaiakul atomic si cinci electrice care se indreptau spre zona vizata de mine. Ce ma fac ? Nu apuc sa mai schimb nimic ca se da start si pentru noi si pornesc in blana catre Ciobanie, secondat de un alt termic care mergea bine si pe care nu-l puteam intrece pentru ca eu nu intrasem inca in glisaj din cauza ideii tampite de a-mi lua cu mine in barca aproape jumatate de casa. In final glisez! dupa doua minute trec triumfal pe langa electricele si un termic din primul val care cred ca mergea cu spatele si ajung la locul mult ravnit. Ma pozitionez la un prag cu apa de doi metri, si lansez spre mal in apa mica. Primele atacuri au venit relativ repede dar din pacate numai nepunctabili. Am folosit plumbaj foarte usor pentru a evita agatarea in bolovanisul din zona si o naluca Kopito de 7 cm pe o nuanta deschisa, iar miscarea aproape liniara si foarte lenta. Combatantii erau acolo dar din pacate nu reuseam sa prind nici unul mai rasarit. Schimb pe un Manns si dupa cateva incercari reusesc sa aduc in barca primul punctabil, mic dar sigur nu mai e gherla. Insist pe loc prin repozitionari,dar in continuare prind doar micuti, se pare ca am nimerit la ora de sex pentru inceoatori. Se impune o schimbare de strategie.

Salaul pierdut la minciog

Ma mut pe un loc tot in zona pe care o stiu de anul trecut si unde se impune pescuitul la offset. Incapatanat cum sunt incerc pe jig foarte osor dar cu toate astea ma agat in draci. Incerc sa schimb unghiul de abordare si stau in picioare pe bancuta barcii dar rezultatul este acelasi. Clar trec pe offset. Am citeva prezentari dintre care doua ciocane adevarate dar nefinalizate. Mai frec putin locul fara rezultat si decid ca trebuie sa caut pestii in alte locuri. Survolez
cateva platouri si la unul din ele reusesc sa fructific doi de peste 50 la doua aruncari consecutive. Ma simt deja mai degajat dar imi mai trebuie pesti. Mai prind cativa sub masura, dar timpul trece si nu in favoarea mea. Pe timpul mansei m-am sfatuit de mai multe ori cu amicul meu Boanta care si el se afla cam in aceiasi situatie si care la un moment dat m-a sunat sa-mi spuna ca a dat de peste pe langa “Buduroi” si daca vreau sa vin langa el ca este un loc. N-am mai stat pe ganduri si am plecat in viteza spre Buduroi. Robert era pozitionat la pragul de 2,5m si lansa inspre mal pe langa un fost drum plin de bolovani si cu cocioace pe alocuri. Eu nu aveam decat varianta sa ma pozitionez in mal si sa lansez spre el,dar nu era lozul castigator. Cand a plecat Robert la masuratoare m-am pus pe locul lui si am reusit doua capturi dar sub masura. Fluier final si mi-am dat seama ca am dat cu stangul in dreptu. Trei punctabili din cinspe capturi. La mal concluzii, dirigentie, reprosuri, sfaturi majoritatea de la baietii de la WSB, carora le multumesc frumos pe aceasta cale. Dupa intocmirea clasamentului am constatat ca nu mai putin de noua pescari m-au invins, printre ei fiind si singura reprezentanta a sexului frumos din concurs si pe care o felicit si ii doresc in continuare o evolutie cat mai buna. Asta este, a mai ramas totusi o mansa si aveam incredere in fortele mele. Inca nu este totul pierdut. A urmat o noapte de somn benefica in care m-am trezit o singura data cand am simtit ca dorm pe ceva tare sau ceva foarte moale, adica salteaua mea care se desumflase.

Dimineata m-am trezit cu mari sperante in urma strategiei facuta de cu seara si tinand cont ca plecam in prima subgrupa din sectorul doi si ca aveam cea mai rapida barca din concurs. Asa cum anticipasem am ajuns primul in zona vizata de toti cei din aceasta grupa si m-am apucat de treaba. Am punctat inca din primele lanseuri ceea ce m-a linistit. Pe principiul ajutor pentru ajutor am incercat sa-i las si lui Robert spatiu de desfasurare in zona dar nu s-a putut pentru ca cel din dreapta mea s-a pozitionat mult prea departe de mine si astfel i-am creat spatiu castigatorului concursului care a plecat de la start in subgrupa mea. Imi pare nespus de rau ca nu am putut sa-l ajut. In fine m-am pozitionat cum trebuie si am inceput sa pescuiesc.Pentru un unghi de recuperare mai bun si o vizibilitate mai buna a bolovanilor din apa pe langa care stateau salaii, am stat iarasi cocotat pe bancuta. La inceput an dat cu plumbaj foarete usor ca in prima mansa dar fara efect. Concluzia, o schimbare. Pun un jig mai greu si o guma Aquaglow Hoochie Coochie de culoare alba si la primul lanseu am un atac puternic si aduc in barca primul salau punctabil.

Inca nu este ora 8 si am peste. Cata linistire si cate sperante iti poate da un peste asa de timpuriu. Continui in acelasi mod capturile se succed,pana pe la ora zece, cand ceva se intampla. Nu mai da nimic. Schimb jigul,nimic schimb gumele ,nimic. Ma intorc spre larg si dupa cateva incercari reusesc sa prind unul care la masuratoare mea era de puncte. Mai insist in larg mai am cateva atacuri de juvenili si la un moment dat imi trece prin gand sa plec pe alte locuri. Dar care locuri ca pe acest sector nu pescuisem in viata mea. Sa parasesc eu acest El Dorado al salailor pe care il pindeau o gramada de adversari ancorati nu departe de mine. Nu, nici intr-un caz nu trebuia sa renunt la acest loc, mai ales ca pe mal stateau ca in tribuna sotia prietenii si cunostinte. De ce sa prinda altul cand pot sa prind eu. Eram sigur ca locul mai tine peste dar pentru asta trebuia sa ma intorc spre el si sa-i dau ceva care sa-i motiveze pe salaii punctabili. Am armat un jig de cinci grame cu um Manns de 7 cm, fluo transparent cu gliter negru, m-am repozitionat mai aproape de mal incat sa pot face recuperari in lungul malului,recuperari liniare cu viteza foarte mica. Atacurile nu au intirziat,am prins multi dar din pacate nu toti punctabili si am trecut peste un handicap mai vechi de-al meu, acela de a fi urmarit de spectatori, mai ales ca printre ei erau multi care dau clasa juriului de la Romani au talent.

Fluier final. A mai trecut o etapa din viata mea, se parea ca nu una dintre cele mai fericite. Merg la masuratoare cu sapte pesti. Dau primul, pe cel mic si arbitrul un tip ursuz il indeasa in jgheab pana ii face bot de sabita si-mi conunica ca nu este de puncte. Nu ripostez ca poate iau si bataie,ii masoara si pe ceilalti care cu toata sirguinta arbitrului nu aveau cum sa fie nepunctabili si ies la mal la impachetat. Trag niste concluzii, cred ca nu stau prea grozav dar nici foarte rau, undeva in primii zece. Festivitatea de premiere intirzie,ai mei au tot felu de actiuni departe de mine, nu presimteam nimic, chiar nimic. Apare si d-l Raduta si incepe festivitatea de premiere. Razvan face premierile de protocol,dupa care anunta captura si ajunge la locul cinci,cand surpriza,imi aud numele.

Credeam ca s-a facut o gresala, dar nu, era adevarat eram pe cinci dar ma simteam ca si cand eu castigasem concursul. Ma simt foarte bucuros si onorat de acest loc si vreau sa le multumesc tuturor celor care m-au ajutat si au fost aproape de mine,  fara de care nu reuseam aceste performante.

Felicitari inca o data WSB !!!”

Speram ca exemplul Cupei Cabela’s – Nautic Life Sarulesti 2011 sa fie urmat si de alte cluburi, la restul etapelor. Premiile in bani sunt un tel motivational pentru toti concurentii, aducand noi participanti la fiecare etapa, mult peste motivatiile oferite de premiile in vouchere sau produse, de care prea putini oncurenti duc lipsa, cand vine vorba de competitii!

Paco - diploma pentru sustinerea spinningului romanesc

Cristina Catichi - diploma pentru cea mai curajoasa pescarita

In acelasi timp multumim pentru sustinerea sponsorilor etapei si a clubului Cabela’s si Nautic Life. Multumim de asemenea sustinerii clubului celor de la Artmatch si B&B Distribution, cu multumiri speciale domnilor Paco si Robert Raduta.

Astazi soarele i-a scos pe unii concurenti din haine, fiind surprinsi si la bustul gol, vremea a fost de un calm deosebit, perfecta pentru un final pe masura.

Salaii s-au regasit prin aceleasi zone ca si sambata, fiind depasit recordul capturii de ieri de catre Vlad Tocae, cu un salau de 71 cm.

Dupa cum ne-am obisnuit, la Sarulesti, podiumul este dominat de cei din vest de Carparti, dupa cum puteti observa in clasamentul de mai jos.

Pentru prima oara in istoria campionatului concurentii s-au luptat pentru premii in bani cu o valoare totala de 9000 ron, pe cea mai titrata pista de salau din tara.

Suna cam aspru comentariul de mai sus, dar pe o suprafata de 400 Ha s-au prins aproximativ 70 de “salai”, majoritatea la limita punctabilitatii, la 46 de concurenti, care au pescuit in total 14 ore. Multi dintre cei care pescuiesc mai des pe Gostilele sustin ca nu mai prea are peste, din cauza plasuirii excesive. Nu trebuie sa ne mire, este oarecum o situatie generalizata pe lacurile concesionate pentru recoltat. Este totusi cam pacat, tinand cont de potentialul acestor acumulari.

Ne-am inselat cand am ales Gostilele in detrimentul Darvariului, care s-a dovedit a tine salai de mici dimensiuni, dar cine mai sta sa numere ( cand nu are ce ). Si, ne-am inselat cand am ales o competitie de salau atat de devreme, lucru ce se dovedeste an de an a fi o decizie proasta Sa speram ca nu se va mai repeta. Completam si faptul ca organizatorii s-au inselat cand s-au gandit ca toaletele publice nu vor folosi nimanui 2-3 zile, dar aceasta este o cu totul alta poveste .

Cu toate dificultatile intampinate, WSB a strans ceva puncte, cu Adrian Spiac, care a punctat in ambele manse cu cate un salau, Doru Somesan si Alexandru Spiac, care au punctat, surprinzator, cu cate 3 salai in prima mansa, cumuland numar egal de puncte, si Avram Adelin.

Pestele ataca cam tot ce-i trecea pe la nas, cu conditia sa il gaesti, dovada sunt greutatile diferite ale jigurilor in care s-au lasat atarnati: jiguri usoare(3-5g) si jiguri grele (12-17g),la fel si diversitatea coloristica la care s-a prins. Unii au trecut si de 2-3 ori pe acelasi loc pana sa prinda 1-2 strapazani abia punctabili.

Aveti mai jos clasamentul general:

Grupa A, a doua mansa Cupa Jaxon Gostilele 2011

Grupa B, a doua mansa Cupa Jaxon Gostilele 2011

Spiac Adrian, WSB, locul 7, Cupa Jaxon Gostilele 2011

Castigatorii: 1.Sever Grosu, 2.Ion Dumitru aka Paco, 3.Ovidiu Bradatan

Am dat uitarii dificultatile anului precedent si mergem inainte, cu perspective mai largi, resurse mai concentrate pentu anul competitional 2011 .


Motoarele termice ofera autonomie mult crescuta, facand suprafete de 500 hectare sa para minuscue, putand strabate o suprafata ca si Gostilele in nici o zi, dintr-un capat pana in celalalt cu un termic de 4cp.

Acestea fiind spuse, va vom tine la curent cu evolutia primei etape din cadrul Campionatului National de Spinning Neumarkt: Cupa Jaxon Gostilele, Divizia Master.

Aquamania dardie... si nu de frig

Ce probleme au? De ce nu sunt bune asa cum le cumparam?

Daca incercati sa le matisati asa cum le primiti din fabrica/furnizor sau de la magazin veti avea dificultati la urcarea cu matisajul chiar la baza piciorului inelului.

Se observa clar ca daca asezati un inel nou nout pe blanc exista o discontinuitate vizibila intre blanc si talpa inelului. O discontinuitate care va ingreuna matisarea. Mai mult decât atât, poate sa strice aspectul final al matisajului, ramanand spire despartite chiar la baza inelului.

Mai pe scurt! Nu este voie sa existe discontinuitati intre blanc si inceputul piciorului inelului, pentru a putea matisa fara obstacole, in asa fel incât sa avem un matisaj continuu fara ruperi de ritm.
Ca sa pregatim inelul avem nevoie de o o pila. Fie ca este pentru ascutit cârlige sau cutite. Eu prefer sa folosesc un dremel utilizat de bijutieri sau de hobbyisti pentru operatiuni mai finute. Exista pile de diferite granulatii care pot fi folosite cu aceste “mini bormasini”.
In imaginile atasate observati cel mai bine forma finala in care trebuie sa ajunga inelul, de fapt piciorul inelului.

Inel cu talpa pilita

Matisatul
Exista diferite metode folosite pentru matisat. Diferite aparate si scule. Pentru primele lansete pe care le-am facut am folosit un suport improvizat care necesita maxim 2 ore de munca cu materialele necesare, alaturi de un tensor folosit pentru legat muste. Altii au improvizat cutii de carton decupate pentru a putea matisa. Iar pe post de tensor o carte mai sanatoasa, cu ata de matisat prinsa intre pagini pentru a crea tensiunea necesara. Cu putina imaginatie se pot improviza tot felul de asemenea dispozitive care sa va ajute.

Primul meu matisor improvizat cu ce aveam la-ndemana. Nu arata bine, dar presteaza:)

Cu un aparat de matisat profesionist totul trece intr-o alta dimensiune oferind alte perspective, facilitand foarte mult munca.
Pe lânga “aparatura” pentru matisat mai avem nevoie si de câteva unelte, extra. O sula (fara interpretari cu conotatii s..uale), un cuter sau niste lame foarte ascutite si un burnisher (e numit de americani, si nu are nici o legatura cu cuvantul burnis=deveni lucios). Burnish-erul este folosit pentru a aseza matisajul la final(observati ultima imagine), pentru a inlatura spatiile goale dintre spire, pentru a egala distanta dintre ele. Puteti folosi orice pix din plastic sau chiar metal care are corpul fin(lucios). Dupa ce matisati trebuie doar sa frecati cu putina presiune intreg matisajul, cu miscari de stanga dreapta.
Ce trebuie stiut atunci cand matisati? Firul tensionat trebuie sa aiba un mic unghi inspre baza matisajului pentru ca spirele sa se aseze cât mai bine, apropiat una langa cealalta.

Accesorii suplimentare pentru matisat: sula, cutter, burnisher

Imaginile vor vorbi in locul meu. Pentru a intelege cât mai bine ma voi folosi si de ilustratiile din catalogul celor de la Fuji Tackle.

Inceputul matisajului. In ilustratie se vede clar cum vin incalecate spirele, iar in imagine observati ca eu am lipit capatul firului cu banda adeziva, usurându-mi munca. Dupa ce ati incalecat capatul firului de matisaj de 3-4 ori puteti desprinde capatul atei de blanc.

01

Mai invartiti blancul de 4-6 ori si puteti taia surplusul de ata. Cel mai bine este sa taiati perpendicular pe blank ca sa nu va ramâna mustati. Folositi cutite/lame/cuter foarte ascutite si aveti grija sa nu aplicati foarte multa forta când taiati perpendicular pe blanc.

02

Continuati sa matisati pâna ajungeti aproape de banda adeziva cu care este asigurat inelul. Inlaturati banda si continuati matisajul pâna mai aveti aproximativ 8-10 spire pâna la capatul piciorului inelului.

03

Folositi o bucata de 10-15cm de ata (eu prefer un fir textil pentru pescuit, mai subtire pentru ca am garantia ca nu mi se va rupe in momentul in care doresc sa trag capatul atei pe sub spire) indoita la mijloc pe care o inserati ca si in imagine.

Matisati peste bucla inca 8-10 spire pâna la capatul piciorului inelului.

04, 05, 06, 07

Taiati ata.

Inserati capatul in bucla formata.
Trageti cu ajutorul buclei capatul de ata pe sub spirele formate. Preferabil ca acest lucru sa se intâmple pe partea opusa a blancului decât cea pe care se afla inelul. Sa nu cumva sa trageti capatul de ata pe lânga piciorul inelului pentru ca o veti lua de la capat cu matisajul.

Taiati la fel ca si inainte, cu atentie sa nu va ramana firicele iesite sau scamosate pentru ca veti avea probleme la lacuire.

08, 09

Pentru pozitionarea inelelor puteti incepe sa luati ca si referinte urmatoarele linkuri:

http://www.matagi.co.jp/2011pdf/p33.pdf

http://www.matagi.co.jp/2011pdf/p34.pdf

http://www.matagi.co.jp/2011pdf/p35.pdf

http://www.matagi.co.jp/2011pdf/p36.pdf

http://www.matagi.co.jp/2011pdf/p37.pdf

50 ani de Cabelas

Dintre care cele mai interesante, pentru practicantii pescuitului la rapitori: Cabela’s 50th Anniversary Daiwa TD Fuego® Spinning Reel, Cabela’s MagTouch® Limited Edition Spinning Rods, Cabela’s 50th Anniversary Rapala Shad Rap, Cabela’s 50th Anniversary Advanced Angler Bag, Csbela’s 50th Anniversary Advanced Angler Bags with Boxes si nu in cele din urma Cabela’s 50th Anniversary Cotton Cordell Super Spot.

Dintre sus mentionatele cireasa de pe tort pare a fi Daiwa Fuego, cu parere de rau disponibila doar in varianta marimii 2500, cu un colorit deosebit, diametral opus fata de productia de serie Daiwa Fuego.

Cabela’s in Romania