Pentru ca nu vrem sa ne credeti pe cuvant sau nu cumva sa deduceti ca ne tinem de nepotisme aveti mai jos articolele scrise de colaboratori in anul 2011:

Pe Cris, candva…, scris de Iancsi;

Febra Pelagica, scris de Petre Onea;

Regele Somn, scris de Iancsi;

Mud Hole si MHX…, scris de Semlecan Gheorghe;

Bass-ii din Valea Rotunda, scris de Gabriel Mihalyfalvi;

Daiwa Millionaire CV-Z, scris de Ungureanu Ovidiu.

Iar premiul este adjudecat de catre………………………………………………………………………………………………………………..

Petre Onea, votat in unanimitate de catre membrii clubului, CEL MAI BUN ARTICOL de la colaboratori in 2011, acesta castigand un premiu in valoare de 200 Euro (cash). Pentru a-si adjudeca premiul il rugam sa ne contacteze in cel mai scurt timp.

Premiem si in 2012
2012 este abia la inceput, iar cu ajutorul sponsorului clubului, Energofish, vom premia in continuare cele mai bune articole, mai organizati si mai deschisi decat in 2011.

Runda 1 – Cel mai bun articol Februarie-Iunie 2012
Articolele trimise de catre colaboratori in decursul lunilor Februarie, Martie, Aprilie, Mai si Iunie vor fi evaluate, citite si recitite de catre membrii clubului, pana vor cadea de-acord asupra celui mai iscusit scriitor, celui care ar putea deschide apetitul pentru pescuit chiar si celui mai nepescar dintre nepescari.

Energofish vine in sprijinul colaboratorilor Clubului de Pescuit Sportiv West Spinning Brigade cu un premiu, voucher, in valoare de 300 Euro.

Runda a 2-a – Cel mai bun articol Iulie-Decembrie 2012
La fel ca si in runda 1 articolele trimise in decursul lunilor Inuie, Iulie, August, Septembrie, Octombrie, Noiembrie si Decembrie vor fi evaluate, citite si recitite de catre membrii clubului pentru a determina cel mai bun articol, premiat de asemenea cu sprijinul Energofish, cu un premiu, voucher, in valoare de 300 Euro.

Tot ce ne mai ramane de facut este sa va uram fir intins si stilou incins.

Mulinetele Daiwa Millionaire CV-Z, Japan model s-au produs intre anii 1998-2008. Acestea sunt echipate cu 10+1 rulmenti (modele pentru export au 6+1 rulmenti) si sistem de franare MagForceV.

Modelele facute pentru piata japoneza nu sunt la fel ca cele pentru piata americana sau cea europeana, cele japoneze beneficiaza de componente mai de calitate la tambur, maner, drag knob, metal clutch bar, rulmenti la knob-ul manerului etc.

Daiwa Millionaire CV-Z, Japan model

Mulineta se gaseste in 4 marimi diferite:

CV-Z 250J

CV-Z 253/253L

CV-Z 203/203L 205/205L

CV-Z 103/103L 105/105L

Marimea 103/103L 105/105L este cea mai mica dintre ele. Modelele cu cifra “5″ au un tambur mai putin adanc, deci o capacitate mai mica decat cele cu cifra “3″ si sunt concepute pentru aruncarea mai lejera a nalucilor usoare. Iar modelele marcate cu litera “L” au manerul pe partea stanga, corpul mulinetei fiind acelasi.

Millionaire CV-Z 105L

Mulineta ce o voi prezenta in continuare este modelul Daiwa Millionaire CV-Z 105L.

Specificatii tehnice:

Fir recuparat / tur de manivela: 61 cm

Capacitatea tamburului: 8lb – 120m / 10lb – 90m

Frana maxima: 4kg

Nr. rulmenti: 10+1

Raport de recuperare: 5,8:1

Greutate: 240gr

Dupa lungi cautari si asteptari am reusit sa achizitionez mult dorita mulineta Daiwa Millionaire CV-Z 105L de pe un site de licitatii on-line. A trebuit sa astept timp de 1 saptamana sa o am in posesie de la data platii. Dupa ce am scos-o din cutie prima impresie a fost foarta buna. Mulineta are un design simplu, elegant si mereu la moda chiar daca aceasta mulineta s-a scos de pe linia de productie de ceva timp.

JDM

Dupa primele ture de manivela la rece, s-a simtit cu totul altceva fata de precedentele mulinete de baitcasting. Are o recuperare foarte lina, tamburul ei se invarte mult mai lin si mai mult fata de cele avute pana acuma. Reglajele franei de lupta si tension knob-ul franei mecanice nu “clicaie” ca si la modelele mai actuale, dar asta nu cred sa prezinte o problema.

Sistem de franare MagForceV

Pentru reglarea franei magnetice este necesara deschiderea capacului lateral dreapta pentru adjustarea dorita, un incovenient nu prea mare din punctul meu de vedere. Insa cei ce sunt mai comozi pot face un up-grade cu E.A.S ( External Adjustable System ) care permite reglarea din exterior a franei magnetice.

External Adjustable System

Mulineta este una foarte compacta si fara jocuri mecanice, un “tanculet” cum ar zice unii.

Dupa impresia buna facuta la scoaterea ei din cutie, a venit si momentul adevarului. Am incarcat-o cu o rola de Power Pro 10lb, 150 yds, Yellow, fir care a umplut tamburul la fix, am montat-o pe o lanseta (pentru acest test a folosit un Major Craft Beneyro 632M) si au urmat primele lansari.

Din pacate la aceasta iesire bateriile aparatului au cedat din cauza frigului si nu am putut face poze, insa mulineta s-a descurcat de minune. Lansarile au fost facute cu usurinta si foarte controlabile cu gramaje de la 3.5gr pana la 10gr.(mai mult nu am fost nevoit sa folosesc de aceasta data), de la jiguri pana la voblere pe distante mult mai bune fata de mulinetele precedente. Mulineta se palmeaza foarte bine in ciuda faptului ca este una round profile si nu low profile. Mie personal imi place mai mult cum se aseaza aceasta mulineta in palma decat cea low profile, diferentele nefiind asa de mari cum probabil isi imagineaza unii.

Millionaire vs Zillion Type R

Concluzie:

Aceasta mulineta beneficiaza de un design foarte curat si elegant, este o mulineta foarte versatila, compacta, durabila datorita constructiei sale “full-metal”, usor de controlat, capabila sa arunce greutati mici cu usurinta la distante apreciabile, beneficiaza de o recuparare foarte lina si placuta, o mulineta care le intrece pe toate care mi-au trecut prin maini. O recomand tuturor celor care vor sa se apuce de baitcasting si celor care le plac lucrurile de calitate.

Greutatea lui Zoli, proprietarul barcii si totodata prieten de o viata, lui Zsoli fratele meu, impreuna cu gabaritul meu, care intre noi fie vorba este intr-o ascendenta continua in ultima vreme, aducem linia de plutire a barcii aproape de nivelul ”poate da, poate nu”. Zoli da cheie si ajungem cu bine pe locul de campare rezervat cu o luna inainte, in codru si totusi nu ca la codru…… in sensul romanesc al cuvantului.

Bagaje, bagaje si iarasi bagaje...

Pe malul lacului, jur imprejur, punctele de campare numerotate, amenajate cu locuri pentru foc si corturi, curatenie exemplara. Apa lacului de un cristalin incredibil, fund stancos si cu un brau de plante  acvatice submerse pana la vreo 30 de metri distanta de la mal. Locuri ideale pentru bassi de orice natie si marime. Ca mai ales pentru ei am venit, desi lacul mai tine pastravi maronii, curcubei si de lac, crappie, crap etc…

Incercam sa facem un remake al partidelor, facute cu multi (prea multi) ani, pe lacurile de pe meleagurlile natale: Tarnita, Belis, pe o apa asemanatoare ca si conformatie, dar care se afla la sapte mii de kilometrii distanta de clenii, pastravii si lostritele ardelene.

Un altfel de Belis, fara vile,gunoaie si manele... da, exista.

Cautam amintirle acelor sentimente, vise, intamplari din adolescenta, pe care le-am trait impreuna si acum par a disparea in ceata vietii.

Aranjarea locului, ce ne va gazdui patru zile, nu a durat mult, cel putin fata de cate lucruri am carat dupa noi. Binenteles, nu ne-am apucat de treaba fara combustibilul necesar in asa zile toride de august, adica cate o bere rece, scoasa din gheata, ce promitea prin sticla aburinda: racoare si voie buna. Tabara era gata.

Eu,deja fixam mulineta noua pe lanseta imprumutata de la Zsoli (un Sheakespeare Intrepid IM7 Titanium medium/fast care m-a impresionat placut) cand soarele se apropia tot mai mult spre varfurile muntilor Cushetunk, ce inconjoara lin valea imensa in care ne aflam… Nu aveam nevoie de prea multe cuvinte niciunul dintre noi, stiam… it’s time. Si cum malul celalat intodeauna pare ca promite mai mult si mai mare, stiti si voi senzatia cred…. ata, adica blana spre un pinten indepartat, de unde am hotarat sa incepem a peria imensul luciu.

Ground Zero

Desi inainte de plecare l-am convins pe Zoli sa treaca pe la magazin si sa cumpere vreo doua duzine de “shiners”, pestisori cu care am avut oarece succese altadata pe acest lac, montate in montura a’la Tarnita, totusi obisnuinta (sa-i zic lene?) de acasa m-a impins sa nu ma mai chinui cu tragerea lor pe montura, ci sa fac deschidera cu hoochie de 3″ pe cap de 3,5g. Dat fiind apa ca lacrima, culoarea shad, cat de natural posibil…

Cu ocazia asta am vrut sa si testez daca E51 chiar merita laurii, atat de aclamati de unii grei in materie, in a arunca greutati mici. Mai ales ca ceilati dadeau la spin, aruncarile lor concomitente avandu-le ca reper. Cu totul ca reuseam lansari aproximativ egale ca lungime, ca ei, nu eram multumit pe deplin, mulineta scartaia si nu dadea randament maxim…. Nu credeam pana atunci cat de grav o poate afecta apa sarata cu care i-am facut “rodajul”, efectiv era plina de cristale de sare pe dinauntru. Plus ca nu aveam la indemana decat mono, care nu mi-a placut deloc cum presteaza pe baitcaster.

De atunci mulineta a ajuns in forma maxima, multumit unei curatari si gresari adecvate, dar asta e alta poveste.

Shimano Curado E 51

Ce sa zic, la prima aruncare aveam atac, la a doua peste. Un bass negricos se lupta cu inversunare sa scuipe naluca, introducand in repertoar toate trucurile. Unghiul firului cu apa a devenit zero cu o viteza ametitoare si a urmat primul salt, condimentat cu scuturari de cap frenetice. Pana la barca a mai executat cateva salturi si sprinturi laterale si nu s-a lasat nici cand a ajuns aproape. Pana la urma s-a predat, parca  priza clasica de mandibula l-a linsitit… stia ca se intoarce de unde a venit.

Primul musafir.... hi !

...bye !

Am tatonat buza vegetatiei submerse, dinspre adanc si cam la trei aruncari aveam atac, mai ales pe cadere si in apropierea fundului. La Zoli nimic, a fost prima data cand guma surclasa momeala naturala fara echivoc.

Zsoli, fratele meu este un voblerist convins, se uita la gumele mele cu suspiciune cand le-am cumparat. Dar incet incet incet au inceput sa vina intrebari timide dinspre cei doi: Mai ai din astea? Vreau sa incerc si eu.

Desi Zsoli la voblere a avut cateva atacuri explozive la propriu, pestele sarind din apa din viteza atacului, frecventa atacurilor nu se putea comapra. Gumele au triumfat.

Problema noastra era ca nici bluegill-ul nu statea cu dintii in san, tot mai des ne trezeam cu naluca fara coada. Si cum nu aveam la mine doar doua plicuri de gume, repede o poza cu gumele si email la verii (ei nefiiind pescari, sa stie dupa ce anume sa scormoneasca in mormanele de gume), ce trebuiau sa soseasca a doua zi, sa treaca pe la noi si sa mai aduca provizii siliconice.

Nu erau mari, dar se luptau vitejeste...

Au urmat alte trei zile cu bassi din ambele specii, largemouth si smallmouth, care parca se intreceau in maestria lor de a scapa din carlig si nu pot sa va zic care era mai indemanatic… Si unii si altii ne lasau destul de des doar cu buza umflata, dupa niste sarituri fantastice. Era un spectacol de neuitat.

Un smallmouth simpatic...

Patru zile cu basi, padure cu licurici, acompaniati de cantecul asurzitor al cicadelor, foc de tabara, chitara, cantece, bere rece, scufundari in apa cristalina, glume, discutii, teorii…. Si, bineteles, in primul rand: frati. Pentru ca pescuitul nu poate fi defintit doar prin lanseta, fir, carlig si peste… Poate insemna multe… frate revazut dupa multi ani, prietenii regasite, intamplari ce devin amintiri comune in sufletele noaste, cum trecera timpului le innobileaza.

Seara, la povesti

Si acum stau in camera mea, la etajul doi al unui bloc murdar (nu este izolat inca ) si scriu: a fost  vara, a fost un vis devenit realitate, a fost Round Valley, New Jersey.

Buun, cu blancul acesta in minte intru pe Mud Hole si dau cu ochii de “mhx”. Ce-o fi MHX asta?? Dupa citeva minute pe net, sint edificat. Sint blancuri facute la comanda pentru Mud Hole, la specificatiile specialistilor acestora, destul de bine cotate si foarte ieftine. Mai dau citeva telefoane si cer parerea unora mai priceputi ca si mine, intre care si Andrei…. Nimeni nu zice nimic rau de blancurile acestea… Si ma opresc asupra acestui blanc: S781-MHX

S781-MHX

Cintareste cu aproape 3 grame mai putin decit blancul sc2 de la St Croix si este la jumatate de pret, adica 30 de dolari. Sa risc sau sa nu risc??? Risc, ca asa imi este felul. Si uite asa m-am trezit ca sint propietarul unui blank ultra light MHX, de la Mud Hole. L-am echipat cu mandrina Fuji cu insertie de pluta, inele Fuji Sic Titanium de 6, 5 si 4.5, primele 4+1 inele si inele Fuji Alconite, ultimele. Minerul am ales sa fie split grip, cu winding check-uri albastre. Totodata am folosit un tub de carbon de 14 mm pentru decor, iar la matisaje ata de culoarea albastra, cu insertii gri-metalice. Hook keeper-ul este Batson, cu balama.

Manerul lansetei

Daca la inceput, blancul a cintarit 26-27 de grame, acum, la final, lanseta cintareste 86 de grame. Mandrina este fixata pe blanc prin intermediul a doua bucse de plastic, facute pe stung, la fel si tubul decorativ de carbon, nedorind sa folosesc arbori.

Echilibrare perfecta

Citeva impresii depsre lanseta finita. Acum dupa vreo luna si ceva de cind este gata si dupa citeva sedinte de pescuit, pot sa spun urmatoarele: este o lanseta rapida (pt.clasa ei de putere) si totusi foarte flexibila, cu rezerva de putere suficienta incit la drilul cu un clean l kill scos intr-un curent puternic, sa nu am emotii. Arunca excelent naluci de citeva grame, chiar si naluci care depasesc cu ceva limita superioara indicata de producator. Lanseaza precis, neexistind vibratii secundare dupa lansare, adica acel “zero twist” mentionat cu atita emfaza pe unele lansete de top. Din putinul pescuit cu microjiguri este senzitiva, putand sa-ti faci o impresie destul de rapida despre natura substratului unde pescuiesti. Inca nu am avut placerea sa prind biban cu ea, la micro jiguri, dar i-am facut botezul la clean, avat si ….stiuca.

Un clean

Da, am avut surpriza sa imi intre si o mirlita pe marginea unui curent care spala un mal cu bolovani, la un vobler contdown de 2.5cm, cu o singura ancora. Nici nu stiam ca seria countdown are marimea asta. Eu stiam ca cel mai mic wobler de la ei are 4cm, dar m-am inselat. Drillul cu stiuculita a fost fantastic, aceasta facind tot felul de salturi, luminari si alte tertipuri specifice speciei. Cu un mono de 0.16 am scos-o fara probleme, avind sansa sa fie intepata in buza dreapta, fara sa inhaleze minusculul vobler… Ufff, nu credeam ca voi ajunge sa pescuiesc vreodata cu naluci de asemnea dimensiuni minuscule…. Si ca sa fiu sigur ca nu pierd nimic din acest ansamblu ultra-light, lanseta, mulineta, voblere…le-am asigurat la …Tiriac….Sic…

Eu si marlitza

P.S.: A aparut o noua serie de blancuri MHX., High Modulus Series… Sa ma risc, sa nu ma risc ???

Eram cu barca pe Cris, in zona Bocsig, la un sfarsit de august. Apa 0.5-1 m si ce vad ?!! Un somn de 6-8 kg pe fundul apei, pe nisip, colac cu coada la gura. Acuma fiti atenti, in jurul lui milioane de alevini. Statea cu gura deschisa si cu coada incet, incet ii dirija in gura. Din cand in cand inghitea, dar o facea incet sa nu-i sperie. Ce parere aveti, credeti ca e pescareasca ?

Instinctual, acest miracol al naturii cunoaste si aplica o lunga serie de tactici de capturare a pestilor prada. Noaptea bantuie pe sub maluri, unde cauta pesti de talie mare. Alteori, tot noaptea, iese pe plaje in apa de jumatate de metru, hranindu-se cu maruntis. Cauta gurile baltilor care se formeaza atunci cand creste nivelul raului. Apa murdara il ajuta sa se apropie tiptil de pestii prada si sa se hraneasca pe masura lacomiei sale. Cu ceva timp in urma am prins un somn de 7 kg intr-un astfel de loc. Era burdusit cu lipusi, avea o burta umflata ceva de speriat.

Cu toata diversitatea tacticilor pe care o foloseste, ramane un maestru al AMBUSCADELOR. Cauta valtorile puternice ce se formeaza cand apa loveste un pinten din piatra, un butuc, o insulita, devieri ale cursului raului facute de balastieristi. Asteapta linistit in acel curent foarte puternic, lipit de fundul apei, migratia cardurilor de scobari si mrene. In momentul cand pestii intra in valtoare, atacul survine fulgerator. In aceste ambuscade, folosindu-se de camuflajul curentului, reuseste sa captureze scobari de 1 kg, mrene de 3-4 kg si chiar avati capitali. Am vazut intr-o carte de specialitate ungureasca, un somn de 15 kg ce avea in burta o mreana de 5 kg.

Eu, in general, folosesc voblerele cand pescuiesc la somn, dar va voi istorisi o poveste interesanta cu o alta metoda, al carei fan eram candva. Intamplarea  s-a  petrecut prin anii ’95 pe Crisul Alb, zona Varsand. Pescuiam la salau cu montura cu peste mort, mortmanie, drachkovitch sau cum vreti sa-i spunem. Eram echipaj complet, patru la numar: Iancsi mare, Sibi (fratele lui), socrul  meu si subsemnatul. Era o iarna uscata si puteam intra pe dig cu masina. De dimineata am inceput pescuitul la primele locuri de langa pod, iar pe la amiaza am ajuns la vreo 6 km de sat. Am hotarat sa mancam pe la ora 12. Mai avem 30 de minute pana la masa, cand am luat maceta si fierastraul din masina pentru a defrisa accesul la un loc in care am prins foarte bine anii trecuti, dar care acum era napadit de tufe. Ajuns acolo am constatat ca era foarte dificil de ajuns la apa. Am inceput sa studiez zona si, mai jos cu vreo 15 m, cam acolo unde imi ajungea montura cand pescuiam de pe vechiul loc, am gasit o cararuie mica, facuta probabil de animalele salbatice. Cu fierastraul am reusit intr-un sfert de ora sa fac un loc, cu zgomot minim. Mai aveam 15 minute pana trebuia sa ne intalnim la masina ca sa mancam. Am luat totusi batul la mine in ideea de a lansa de cateva ori macar sa vad agataturile, ca dupa aceea sa las locul sa se linistesca pana mancam.

Primul lanseu nimic, identific o agatatura in dreapta. Foloseam carlige din sarma moale, care se indreptau usor in crengi, dar cu care puteam tatona repede locul fara prea mari pierderi. Al doilea lanseu, iarasi nimic. Schimb unghiul in jos, sub malul meu si urmeaza inca 2-3 lanseuri fara rezultat. Cand ajunge montura in malul meu sa scot afara, simt un tac fin ca de creanga. Intep scurt si raman agatat, mai intep o data si nu se clinteste. Montura e agatata bine in butuci.  Smucesc de doua ori brusc, dar nimic, dupa care incerc sa rup cu mana pentru a-mi proteja mulineta. Deschid picapul, pun batul pe o tufa si iau firul in mana. Cand incep sa-l intind, stupoare, in loc sa fie la mal, butucul s-a mutat in mijlocul Crisului. Repede dau drumul la fir si iau batul. Butucul mergea 5 m si se oprea, trageam de bat la maxim si nimic. Butucul era de neclintit. Lasam firul moale si iarasi nu se intampla nimic. Din cand in cand il apuca si se mai muta 5 m, dupa care statea iar. Socru-meu vine la mine sa ma cheme sa mergem la masina pentru a manca. Ii explic faza cu butucul care merge cand in sus, cand in jos, dar mai mult sta. In timp ce ii povesteam, statea exact in locu unde l-am agatat. Nu ii vine sa creada si ii dau batul sa se convinga. Trage un pic de bat si nu simte nimic. Lasa firul moale si imi spune ca e agatatura. In spate apare Iancsi Mare cu Sibi. In timp ce le explic faza, agatatura o ia din nou in jos vreo 7 m si se opreste. Socru imi da speriat batul si ne spune ca asa ceva in viata lui n-a vazut. Era 12 si 20 minute si eram cu butucul de 30 minute in bat. M-am enervat si am tras un pic mai tare. Atunci o luat-o la sanatoasa, dar dupa 10 m iar s-a oprit. De nervi am tras de el cat am putut, pana s-a indreptat carligul. Stupoare cam un metru si jumatate de fir plin de mucus, iar carligul complet dezdoit.

Repede caut un carlig mai tare, pun un oblete mai mare si lansez. La al doilea sau al treilea lanseu povestea se repeta. In acelasi loc, in apropierea malului meu, cand sa scot montura o mai joc putin pe fundul apei si am un tac scurt. Intep energic, agatatura. Dar dupa un timp cioata o ia in susul apei, cam 10 m si se opreste. Toata asistenta, inclusiv eu ramanem stupefiati. Credeam ca s-a bagat in cioate. Dar nu, dupa un timp pleca in amonte sau se intorcea sub malul abrupt unde l-am intepat. Cum statea nemiscat pe fundul apei, am aruncat in apa cu bulgari de pamint, neavand pietre la indemna, am ciupit firul, l-am lasat moale si nimic. Pleca doar cand voia el. Nu m-a bagat deloc in seama. Se simtea in siguranta, constient parca de forta sa.

De la ora 12 pina la 15, in trei ore am avut 6 somni in bat. Pe unul singur l-am  vazut. A venit de buna voie la suprafata, pe sub tufele din malu opus si a coborat cu valul in cap vreo 8-10. Prietenii transformati in spectatori l-au vazut mai bine, ei stand cu 1 m mai sus pe mal. L-au apreciat la 2 m si peste 50-60 kg.

Ultimul, al saptelea a fost altceva. Cand l-am intepat am reusit sa il ridic de pe fundul apei si in clipa aceea am stiut ca il pot scoate. Dupa 20 de minute poposea pe mal, un superb exemplar, galben la culoare, de 28 kg. Ca sa il putem trage afara din apa pe mal inalt, Ioancsi Mare a coborat langa apa, Sibi il tinea cu o franghie legat de mijloc, iar socru meu ii ajuta si el cum putea. Intr-un cuvant, groaznic ! Dar finalul a fost unul extraordinar: dupa trei ore de dril, cu adrenalina la maxim, am vazut totusi un peste frumos.

Am mancat in cele din urma in fuga, sperand ca locul se va linisti, dupa care am pescuit cu schimbul cate 15 minute fiecare, dar nu a mai fost nimic.

A doua zi la prima ora eram din nou pe apa. La a doua lansare am lovit iarasi unul  serios. Aveam la mine o lanseta pe masura, dar cred ca m–am nehalit cu marimea carligului, ca dupa vreo 20 m s-a dezgatat. Am pescuit pe locurile din jur si am revenit pe loc de vreo cinci ori, am insistat mai ales la orele amiezei, crezind ca se va repeta ziua de ieri. Dar nu a mai fost sa fie. Am mers acolo de citeva ori si in urmatoarele trei saptamini, si tot nimic.

Aceasta experienta a fost una din cele mai memorabile traite de mine. Mult timp am disecat intamplarea, de ce atunci, de ce atat de multi si atat de enormi.  De ce nu si dupa acea zi.

Va las pe fiecare sa reflectati si sa deduceti ce credeti pentru ca, concluziile mele nu sunt sigur ca reflecta realitatea. Dupa acesta intamplare mi-am schimbat radical viziunea ce-o aveam despre comportamentul somnului. Am inceput sa experimentez lucruri noi, cu sau fara rezultate. Mult timp am pierdut gandindu-ma unde am gresit. Ulterior, in alte conditii si pe o alta apa, adica pe Mures, experientele mele anterioare s-au dovedit FOARTE, FOARTE UTILE.

Am pacalit multi somni dupa acea zi memorabila de pe Cris. Dupa multe experimente, incercari, greseli repetate, reveniri, schimbari esentiale de tactica, am descoperit ce ar fi trebuit sa stiu de la inceput. Din acel moment totul mi se parea altfel si am reusit anual sa capturez cativa somni capitali. Poate in viitor o sa va povestesc unele aventuri cu somni prinsi pe raul nostru de suflet, Muresul.

Fiecare somn mare capturat m-a facut sa imi pun alte si alte intrebari. Sa inteleg cat de putine lucruri stiu despre acest misterios peste si cat de multe mai am de invatat. Am incercat sa analizez foarte amanuntit toti factorii, toate detaliile, toate amanuntele, cat ar fi ele de mici, care au dus la capturarea fiecarui peste. Cu timpul am reusit sa invat cate ceva depre comportamentul somnului. Din punctul meu de vedere, SOMNUL este cel mai inteligent, imprevizibil, rapid si miraculos pradator al apelor noastre. Toate aceste calitati uluitoare i se  datoreaza instinctului sau de pradator perfect, iar el chiar este  PRADATORUL PERFECT.

Somn din '95

Mediterrana….Mare Nostrum pentru italici , Marea Alba pentru turcii vechi , Marea Verde in Egiptu Antic , o mare cu pozitie cheie in istoria omenirii , romanii , fenicienii , maurii , grecii …undele sale au transportat oameni , animale , alimente , comori , apele sale au propagat filozofia , arta , religia , cultura in general dar au constituit si teatrul operatiunilor belice atat de caracteristice omenirii inca din timpuri mitologice , de pe vremea cand Iason pleca in cautarea Lanei de Aur iar Ulises se incapatana sa nu gaseasca drumul spre casa .
In ziua de azi peste 20 de tari riverane arunca in Meditarrana tot ce le trece prin cap , la care se adauga si cantitatea de trafic infernala multumita Canalului de Suez , cocktailul obtinut fiind considerat de multi drept cea mai bogata mare in hidrocarburi din lume , pe scurt , cam cea mai poluata !

Insa Mediterrana e inca mult si mare !
Zeci de specii de prins la naluci poat pune pe jar orice pescar care se respecta! E loc pentru toti , de la UL la XXH! Atata vreme cat inca autoritatile inchid ochii in unele zone portuare , tehnicile folosite la bass isi gasesc utilitate cu lavracii sau baracudele marii , 2 specii cu predilectie pentru porturi , chile si parame .
Minnow-uri de toate felurile , gruburi , shaduri , bucktails , jerkuri soft sau hard , jigging metal , ruber jigs , poppere , walkere , skipping lures , gaselnite japo de ultima generatie , inchiku , kabura , aratari din Tara Soarelui Rasare cu forme si denumiri nebanuite , actiuni inimaginabile si efecte devastatoare asupra buzunarelor , toate acestea constitue arsenalul spinnerului marin .

Voblere - maxim de uzura

Se pescuieste de pe plaja , de pe diguri , de pe stanci si din barca . Marea are 365 de fete pe an , prezenta curentilor , directia si taria lor , valurile si felul lor , transparenta apei , presiunea , adincimea , specii , sezoane , tehnici , teorii , toate se combina intre ele la nesfarsit , rezultand un sir de situatii noi la care trebuie sa te adaptezi constant . De ex. curentul poate sa se schimbe de 4-5 ori pe zi , directia , plus forta , poti avea curent de suprafata puternic la stanga si la 10 m dedesupt sa fie curent puternic la dreapta .
Deasemenea, se pescuieste si la peste “pasnic” , chefal , laban , la sparos (caras de mare ) , dorada , murena , anghila in unele cazuri , barbuni si alte specii amatoare de pater noster , rama de mare , bucatica sau creveti.

Big mamasita

Insa daca ii sa dam cezarului ce i se cuvine , pescuitul pelagicilor in suprafata este probabil ultima treapta . In functie de unde traiesc in apa , pestii se impart in bentonici si pelagici . Unii pelagici marini sunt obisnuiti sa parcurga zeci de kilometri zilnic in cautarea hranei , fapt ce spune cate ceva despre cum arata pescuitul la astfel de pesti . Pesti fara grasime , numai muschi , stomac mic , bine vascularizati , construiti pentru fuga , viteza , niciodata nu stau in loc , strabat marea-n lung si-n lat de cand se nasc si pana la moarte .

Nefiind legati de fund si de structuri (nu in sensul in care ii obisnuit un pescar de apa dulce sa inteleaga ) e un pescuit la interceptie. Marea fiind mare, pentru un incepator, capturarea anumitori specii pelagice seamana cu a cauta acu-n caru cu fan .  Experienta castigata in timp te mana pe locuri unde in functie de sezon stii ca se apropie anumite specii . Insa mai trebuie sa si vina in ziua respectiva. Chiar daca tu depui tot efortul, nimeni si nimic poate garanta ca o sa ai pestii in fata. Bentonici da , insa nu pelagici !

Dorada - Full color

Se intampla sa dai linistit la peste , cand brusc vezi ca se sparge apa undeva in dreapta , la vreo 20 de metri de mal . Bonitos (palamida ) , Llampugas , Lufari , Serviola , Palometon , sau ce o fi . Pescuitul incepe cu identificarea corecta , care dicteaza alegerea nalucii si modul de recuperare . Incepi sa mulinezi ca un apucat , poate apuci sa pui pe linie naluca adecvata , de multe ori pe cand ai lansat e deja prea tarziu si te-au salutat .

Se dau cazuri cand pescarul o ia la fuga pe mal cu batu-n mana si naluca in vant , dupa vreun grup de pelagici care-si fac de cap in paralel cu malul (practic inghesuie maruntisul si-l toaca catre mal ca la zid ) . Daca apuci lanseul si esti cu naluca adecvata obti urmariri furibunde pe mulinat viteza , specific la astfel de pesti.

In alte situatii , la alti  pesti , dai mai relaxat , normal , ai vreme sa judeci , sa te gandesti la una alta , faci glume cu amicii , calculezi… Insa in momentele respective , cu pelagicii in fata si dispusi la curse nebunesti dupa poppere , walkere sau skipping lures transformarea este brutala , adrenalina de calitate si timpul capata alta valoare . Vocea se transforma , brusc puternica , nu mai vorbesti ci direct strigi , repezit , gesturi frenetice , corpu-si scutura intr-o clipita moleseala , devine un arc , dintr-o data mai agil , mai usor , creierul nu mai poate gandi la nimic altceva si esti luat de val.

Este foarte normal sa lansezi peste colegi si ei peste tine . Pestii trebuie intretinuti , daca au dupa ce sa alerge o sa stea pe loc un pic mai mult decat normal . De multe ori in astfel de situatii intense lumea lasa masca zilnica si se prezinta asa cum este in realitate , cu bune si rele . Devine normal sa tipi , sa injuri ca un apucat, ai avut 4 atacuri la popper pe un singur lanseu si nu l-ai luat , sau scapa din carlig la mal , de 3 ori consecutiv . Lansezi cat de rapid poti si se repeta , urmarire , atac , intepat , chiot de bucurie iese sincer si neprefacut , lumanari , drill , il scoti , ca un zanatec te repezi sa-i scoti naluca , release , lanseu….si esti din nou in actiune . Atata vreme cat ii ai in fata fiecare lanseu ii urmarire , volte in spatele popperului si atacuri , chiar daca majoritatea nu se finalizeaza .
Devine dificil cu pozele . Cine sta sa-ti faca poze pe frenezia aia !? De obicei se fac pacturi dinainte , pacturi care nu intodeuna sint respectate , ce va ziceam mai inainte , ca ajungi sa cunosti mai bine lumea , cu bune si cu rele. Este greu sa te abtii de la lansat in momentele acelea , creierul devine dependent de imaginea a 10-15 sageti verzi-albastre cu dorsala ridicata care urmaresc stickbaitu ca posedati de diavol .

In 5-10 minute totul se termina . Pacea se reinstaleaza . Te trezesti tot transpirat , cu solzi si stropi de sange , vocea revine la tonalitati mai melodioase , degetele intepate de tepii pestilor si varfurile ancorelor incep sa usture semn ca adrenalina s-a dus , te intorci….
Atata vreme cat esti conectat cu ei pierzi legatura cu normalitatea (pescareasca evident ) , ca sa-i prinzi ajungi sa te comporti ca ei , frenetic , nebun , decis , fara frica ,fara sa calculezi riscurile , imprumuti pentru cateva minute personalitatea , caracterul lor . Pentru muritorii de rand esti un om bolnav , cuprins de febra , motiv pentru care chiar ne putem referi asa la fenomen , febra pelagica .

Nu cunoastem leac , si nici nu dorim !

scris de Petre Onea (aka SF)

Şalăul, un peşte miraculos, cu o construcţie atletică, musculoasă şi o formă de torpilă, cu un colorit superb, nişte dinţi ucigători, mai ales cei doi de sus, cu o forţă si viteză de reactie uimitoare, cu niste ochi parcă ireali, ca licuricii noaptea, este unul din peştii mei favoriţi, poate chiar primul. Mă refer la frumuseţe cît si dificultatea de a-l captura. Vorbesc, desigur, de exemplarele capitale care pentru mine încep de la 5 kg .
Este un mister cum azi îl prinzi la apă de 1 m, mâine în gropanul de 5 m si poimâine nu-l mai găsesti deloc. Seara la suprafaţă atacînd lipuşi, peste zi în adîncuri după un bolovan, butuc sau prag aşteptînd viclean apropierea unui peşte de dimensiune mai mare, atacîndul fulgerător . Daca prinzi un şalău mai mare ş-il laşi să se calmeze la un moment dat îl vezi cum îşi zburleşte dorsala îsi deschide toate aripioarele, parcă i se colorează si dungile de pe spate, gata pentru o poză care va fi o amintire ce ne va aduce o bucurie şi peste mult timp. Nu vă puteţi da seama ce face un mascul de 8-10 kg când îşi păzeşte cuibul, e dea dreptul diabolic atacând şi omorînd tot ce se apropie de cuib, paradoxal nu manâncă nimic doar omoară. Frumusetea unui şalău capital e greu de descris.

Nu vreau să intru acum în detalii despre metodele de capturare a acestui magnific şi fioros răpitor, deşi cunosc câteva tehnici interesante pe care le voi dezvolta poate într-o altă relatare, azi vă voi povesti una din întîmplarile mele de neuitat cu un şalău destul de frumos.
Era un martie călduros în anii ’90. Toată iarna a fost uscată, fără ploi sau zăpadă. Umblam des la Cris în zona Vărşand, pescuind la şalău cu montură cu peşte mort – topogat, drachkovitch, mortmanie sau cum vreţi voi să-i spuneţi. În decursul iernii am prins câţiva şalăi frumoşi. Spre primăvară am descoperit un loc unde trebuia să intru cu cizme pentru că era mocirlos, dar aveam o pozitie foarte bună, stăteam pe o limbă de pământ şi puteam explora toată lăţimea Crisului. Era ca un pinten mic, natural.

Nu era primul loc în care începeam pescuitul, dar pe la ora 10 ajungeam de obicei acolo. Chiar dacă până atunci nu avusesem nici un ţac, în acel loc trebuia să înceapă aventura. În primele 3-5 lanseuri prindeam primul şalău, de multe ori chiar la prima lansare. Mentionez peştii erau între 2-5 kg. Pescuiam circa 1 oră şi aveam unu sau doi salăi după care plecam la alte locuri, dar aşteptam cu nerăbdare ca la întoarcere să mai încerc o ora.
Am încercat şi să pescuiesc toată ziua în acel loc, dar fără rezultate prea bune. Am încercat şi cu pauze din oră în oră, timp în care pescuiam pe alte locuri din jur. Am ajuns însă la concluzia că la prima descindere pe acel loc era momentul cel mai productiv si foarte rar după masă, cînd eventual mai prindeam câte unul mai mic. Asa am pescuit toate partidele ce au urmat şi rar prindeam mai putin de 2 – 3 şalăi.

Salai vintage

Să ne întoarcem la povestea din martie. În prima parte a lunii au început ploile şi mă gândeam cu jind la locul meu magic de şalăi, dar nu se mai putea intra pe dig cu masina. Am făcut vreo două incursiuni pe jos, lăsînd masina în sat, dar fără rezultat. Fapt destul de descurajant având în vedere ca locul cu salăi era foarte departe de sat, la circa 9 km. Mă tot gîndeam ce bună ar fi o maşină cu tractiune integrală şi brusc mi-a venit idea sa vorbesc cu Nea Sică, unul din garda veche care avea un jeep.
În prima duminică la clubul local de pescari, stau de vorbă între patru ochi cu vechiul meu prieten Sică şi îi povestesc planul meu: o încercare de a intra pe dig cu jeepul. Stabilim ziua dar îl mai comvoc si pe Iancsi Mare, dacă ar fi niscai împotmoleli să fim trei. Nu prea aş fi divulgat locul dar nu am avut ce face. Aşa a început marea aventură. Dimineaţa pe întuneric plecăm, ajungem cu bine, intrăm pe dig, totul perfect. Avem peşti mici pentru monturi ca niciodata: lipuşi, roşioare si babuşte.
Începem la primele locuri, Crişul a crescut cam 30 cm era un pic pocnit la culoare, deci perfect. Nimeni nici un atac. Ajung la locul misterios, primu lanseu nimic, al doilea nimic al treilea în malul meu, sub crengi de unde îi luam pe cei mai mulţi. Recuperez încet, mişc fin băţul, simt cum adrenalina mă învăluie dar trec de zona bună. În secunda următoare un atac scurt, contrez în stilu meu la maxim şi în două minute un şalău mirific de 3,2 kg poposeşte pe mal. Pun peştele pe o agrafă în apă, mai dau o jumate de oră şi nimic. Plec să-mi caut coehiperii prin boscheţi, le povestesc evenimentele, dar nu le spun că e aşa frumos să nu-i agit.
Plecăm mai departe. Pînă la ora două batem toată zona, adică 2-3 km în care sunt 5-6 locuri. Nimeni nici un atac. Eu mai prind un strapazan de 1,2 kg şi ajungem înapoi la locul cu pricina. Ne-am pus să mîncăm. Eu am terminat primul, repede am pus o babuşcă mai mărişoară si m-am dus de la maşina la apă să-mi încerc norocu. După vreo zece lanseuri, când să scot de sub tufe, unde se agaţa înebunitor la 2 m de mal, am un atac fulgerător la marginea gropii în apă de 1,5m. Normal, înţep, dar scurt. Am ştiut că-i frumos. O ia spre mijlocul Crişului şi coboară în gropan, unde apa avea 5-6 m. L-am stigat pe Iancsi Mare să vină să mă asiste. Începe drilu, unul din cele mai palpitante si frumoase driluri cu şalău pe care l-am avut. Păcat că a durat puţin, 3-4 minute. Ce era intetesant, trebuia să-l feresc de cioatele subacvatice si l-am ţinut cam tare. Efectul a fost pe măsură: două salturi din apa până la baza cozii, cu gura deschisă, scuturând tare din cap. Primul salt l-a efectuat la 5-6 m de mal, următoarea acrobaţie a avut loc la 2m de mal, întreg corpu-i fiind afară din apă într-o arcuire perfectă. A mai plecat odată în larg, dar nu l-am lăsat prea mult şi la prima apropiere de mal l-am pus pe lat. Iancsi Mare aştepta jos cu gafa, azi ar fi fost un grip.

Salau vintage XXL

În cele din urma, după mici peripeţii în mocirla de la mal, Monstruleţu Argintiu de 1,17 m si 13,8 kg a poposit pe iarba de pe mal, în toată splendoarea lui. Stătea liniştit în iarbă, era obosit, inspira ceva de basm, părea sublim, mirific, o capodoperă a naturii, îţi tăia răsuflarea. Timp de 2-3 minute amîndoi am tăcut contemplând minunea din iarbă, ce nu se potrivea, cu nimic, nici cu apa, iarba, malul, timpul…. nimic, subjugînd şi dominînd toată natura din jur, iar pentru noi, pescarii era acel vis de neimaginat, care zace ascuns într-un colţ al minţii noastre.
După un timp apare şi nea Sică, lui i-a trebut mai mult timp să-şi revină din uimirea şi năucirea ce l-a cuprins la vedera visului suprem. Încet, încet a închis gura, a suspinat de două ori, eu îl priveam să văd cum reacţionează un pescar la aşa privelişte. Din privire şi tot trupul îi emana o stare de mirare, uimire, dispreţ, ciudă. După un timp acestă stare îi dispăru şi-l învălui starea magică a bucuriei, întrebînd într-un târziu cine l-a prins.
Am început să pescium după o jumătete de oră, eu avînd interdicţie la locurile bune pe motiv că am prins destul. Am luat un scăunel din maşină, m-am aşezat în spatele lui Sică şi l-am privit 25 minute cum insistă pe un loc vorbind despre monstrul prins de mine şi distracţia de a doua zi, când ne vom duce la magazinele de pescuit Hary, Hărşan şi Cordoş & Degeratu, să le arătăm peştele pentu omologare.
Acuma vine ceva urât. După ce Sică se satură de dat, îmi iau băţul şi îi spun că nu dă bine. Ttrebuia explorat malul nostru, unde erau două locuri cu butuci mari sub apă. Dă tu, zise el. Zis şi făcut, am lansat pe sub mână 5-6 m, am aşteptat să ajungă pe fundul apei şi după două trei mişcări am ajuns la butuc. Din nou o lovitură scurtă, contrez, dril şi un minut mai târziu un şalău de 2,2 kg poposeşte pe mal. Urât de tot din partea mea, mai bine nu mai dădem că am presimţit că voi prinde. Nea Sică ş-a închis băţul, zicându-i lui Iancsi Mare să plecăm că cu mine nu se poate pescui. Pe drum distracţie mare, iar a doua zi şi mai mare.

După două săptămâni am mai prins unul de 12,6 kg. A fost un an foarte bun. În încheiere, vă destăinuiesc cel mai mare secret al pescarului. AMINTIRILE NU MOR NICIODATĂ.

Scris de Iancsi

Dar vai, cum ati pus o intrebare naiva, cum ati dat un semn ca existati, cum ati indraznit sa fiti de alta parere decit zeii care indreapta degetul in sus sau in jos, cum va pomeniti in iuresul unei lupte in care nici prin cap nu v-a trecut sa ajungeti vreo data. Ori ca sinteti un pasnic minuitor de boiles, ori indragiti pescuitul la feeder, ori stationar, sau – si mai rau – pescuiti cu naluci, va treziti in lupta directa cu “gladiatori” fara scrupule care stiu un singur lucru: sa dea cu capul in gura, cu crampoanele in clavicula sau genunchiul in testicule, motivati de un singur amanunt – degetul stapinului prezent in tribuna care poate fi indreptat in sus…sau in jos.

Sa nu va asteptati la marinimia administratorului de forum si regulile lui “corecte” si nici la o mina amicala intinsa din public….Nu… Sinteti singur si trebuie sa evitati plasa paralizanta a tretiarului sau lantul cu ghioaga al huidumei imbracata in armura de lupta. Trebuie sa va obisnuiti si cu faptul ca gladiatorul nu vrea decit un singur lucru: sa muriti. Nu puteti apela la rationamente logice, ironii sau negocieri verbale, nu, insasi identitatea va este distrusa si sinteti aruncat intr-un derizoriu cu un orizont singular:vae victis. Si daca va faceti iluzii ca puteti apela la spiritul competitional, va inselati amarnic, acesta nu exista. Si atunci ce va ramine de facut? Nimic decit sa stringeti din dinti si la plasa tretiarului sa va feriti ca sarpele, iar la ghioaga huidumei de fier sa schimbati brusc piciorul lasindu-l sa cada in nas dus de inertia propriei sale forte. Iar la genunchiul in testicule, cramponul din omoplat si capul in gura, trebuie sa raspundeti cu aceeasi moneda, altfel veti fi desfiintat si acoperit pe veci de nisipul arenei care vazut atitea lupte.

Internetul este doar partea vazuta a acestui iceberg si cred ca este firesc sa ne punem intrebarea ce cistiga acela care din tribuna indreapta degetul in sus sau in jos?? ? Raspunsul este simplu, uitindu-ne in jurul nostru la apele noastre noastre poluate, mutilate, golite de peste. Degeaba ati crezut ca odata intrati in arena, aveti un cuvint de spus. V-ati inselat amarnic, vacarmul multimii, dirijat de un deget in sus sau in jos, va acopera orice cuvinte si culmea din tribuna vi se spune ca tot voi sinteti vinovat pentru toate acestea….. Asadar…vae victis.

Rindurile de fata nu vor continua cu o clasificare si o detaliere a acestor naluci, deoarece sint convins ca sint indeajuns de cunoscute in rindurile pescarilor de rapitor, ci se doresc a fi un fel de expunere a parerii personale despre acest pescuit.Totodata, as vrea sa mentionez ca fac acest lucru din pozitia unui incepator in domeniu, nu dau sfaturi, nu trasez cai de urmat, ci vreau sa povestesc citeva experiente personale din acest gen de pescuit. Asta pentru aceia care au situat orgoliul de pescar in cele mai sensibile locuri ale sistemului nervos central.

Asadar sa ne intoarcem putin in timp, in urma cu vreo 12 ani. Pe atunci, prin magazinele de specialitate au inceput sa apara voblerele, aceste naluci atit de prinzatoare. La preturi destul de mari puteai sa-ti cumperi un Rapala sau Niels Master. Marci cu rezonante finlandeze, pe care, avizi, ni le doream in trusa. Fericirea era foarte mare cind reuseam sa le achizitionam, si mai mare cind prindeam cu ele si se transforma brusc in tragedie cind reuseam performanta de a le propti in vreun butuc, sirma sau alte obstacole submerse… Si asa s-a nascut ideea de a ne confectiona singuri aceste jucarii…. Lucru destul de complicat, in lipsa posibilitatii de a afla informatii despre aceasta indeletnicire. In zilele noastre este simplu din acest punct de vedere, dai un click pe internet si gasesti multe informatii despre materiale pentru corpul woblerului, barbeta, sirma, rasini epoxidice…. Atunci, in urma cu vreo 12 ani, nu aveam alta cale decit sa testam empiric toate aceste lucruri…

Si uite asa, dupa vreo 6 luni de la aceasta initiativa eu si cu un amic, Ilie, aveam fiecare o trusa destul de consistenta de naluci facute in casa. Surprinzator, unele prindeau peste, altele nu. Erau forme ciudate, miscari ciudate, culori ciudate, la fel ca si mizgalelile stingace ale unuia care vrea sa se apuce de pictura….

Revenind in zilele noastre, ne confruntam cu aceeasi problema: woblerele noastre preferate sint expuse pierderilor majore din cauza agataturilor in obstacolele submerse. Desi oferta este mult, mult mai diversificata decit in urma cu 12ani, nu multi isi permit sa piarda fara remuscari 4 woblere la o partida de pescuit. Asta mai ales daca pescuiesti dedicat pe o anumita specie.

Si cum anul acesta a fost un an ploios, cu ape mai tot timpul tulburi, ce puteam experimenta mai bine decit pescuitul somnului cu woblere ?

Ideea prinsese radacini in mintea mea inca de anul trecut. In acest scop mi-am construit o lanseta pe un blanc St.Croix, cu ajutorul informatiilor primite cu atita amabilitate de la tinarul domn Andrei Sava. Din pacate, lanseta a fost finalizata la sfirsitul lunii octombrie anul trecut, asa ca nu m-am putut bucura prea mult de serviciile acesteia. Asteptam cu nerabdare sezonul cald, cind, plini de energie, pestii rapitori ai riurilor total nepescuit din vestul tarii, aveau sa-mi fie parteneri de neuitat.

Cind mi-am ales blancul, vroiam o lanseta cu actiune moderata. Stiam ca aceasta actiune este superba la lansetele din fibra de sticla. Totusi locurile in care pescuiesc:curenti puternici, agataturi, impuneau o lanseta care sa aiba si rezerva de putere si senzitivitate. De ce senitivitate? Tocmai pentru a sinti in timp util contactul cu obstacolul si pentru a stopa brusc naluca, dindu-i secundele necesare pentru a survola agatura. Ori fibra de sticla, fie ea si “s-glas”, nu cred ca ofera atita senzitivitate ca si un blanc de carbon. Dar aceasta este ceva subiectiv, ceva ce trebuia experimentat. Senzitivitate mare = lanseta mai rigida, actiune blinda pe virf = senzitivitate mai putina in blanc, hmm, o dilema,nu? Intr-un final am optat pentru carbon, marcat, poate, si de pierderile de woblere din trusa. Si acum pot sa spun ca nu imi pare rau.

Aflati intr-un moment de activitate maxima, din cauza apelor tulburi si a temperaturii mari, somnii ataca tot ceea ce misca. Fie ca este vorba de voblere cu profil minow sau cu profil crank, acestea devin tinta mustaciosilor, cu conditia ca acestea sa le fi prezentate cum trebuie si unde trebuie. Si cum vom sti cind aceste doua conditii sint atinse? Simplu, cind le vom indeplini, vom avea un somn in lanseta. Asta nu inseamna ca il vom si scoate. Poate ca da poate ca nu, mai ales daca avem un individ care n-a tinut deloc regim la viata lui…

Revenind la voblere, am observat ca cel putin acum, in sezonul cald, somnii sint mai atrasi de voblerele cu bile decit de celelalte, fara bile. Asta nu inseamna ca acestea din urma nu vor prinde somni. Insa cele cu bile, prin zgomotul caracteristic pe care il fac, dau mult mai usor posibilitatea pestelui sa repereze naluca.

Fie ca este Rapala, Lucky Craft sau Yo-zuri, voblerul potrivit la locul potrivit va atrage atentia pestelui. Si va asigur ca contactul acestor pesti cu voblerele are uneori efecte devastatoare asupra acestora. Ca si rezistenta, woblerele din plastic dur fac fata mai bine, insa surpriza cea mai mare vine de la woblere scumpe, de firma, care se depreciaza ingrijorator de repede.

Astfel Rapala Dives-To, de adincime, dupa contactul cu un somn de 17kg s-a ales cu flancul sting gaurit, interiorul inundat si din floating a devenit sinking. Lucru extrem de suparator pentru ca nu il mai pot folosi in locuri cu obstacole. Rapala FatGlassRap, dupa contactul cu citiva somni ,nu tocmai mici, ii lipseste cam o treime di vopseaua de pe corp, lucru trecut cu vederea insa, din cauza faptului ca si-a pastrat flotabilitatea.Yo-zuri, Lucky Craft, hmmm, nume cu rezonate exotice si preturi prohibitive, prinzatoare intr-adevar, foarte bine concepute, insa foarte slabe ca anduranta. Astfel la Lucky Craft ii sare vopseaua sau ochii inca de la primele pescuituri, nici Yo-zuri nu sta prea bine la acest capitol.

Asadar se ridica intrebarea: exista voblere ieftine si bune? Care sa tina la tavaleala si sa mai prinda si peste?

Curios sa aflu raspunsul la aceasta intrebare, am dat click pe sit-ul BassPro, la sectiunea naluci Hard bait. Si am ales citeva profile de voblere ratllin, cranck sau minow, care mi s-au parut mie mai potrivite.Toate sint facute in China, la comanda brandului BassPro. Acestea au ajuns in tara si, foarte curios, le-am testat. Pot spune fara teama de a gresi ca merg foarte bine, sint echilibrate corect si foarte bine gindite. Chiar daca sint facute in China. Nu sint ,va sigur, cu nimic mai prejos decit un Rapala, Lucky Craft sau Yozuri. Ba la capitolul anduranta, stau mai bine decit multe modele asa zis de firma…

De acest lucru m-a convins urmatoare intimplare: era intr-o duminica, in urma cu vreo luna si ceva, o dimineata superba putin umbrita de faptul ca Muresul era in usoara crestere si tulburare. Aveam de gind sa vizitez piata de hobby din Arad si apoi sa pescuiesc putin la plastice la salau, intr-un loc foarte aproape de centrul orasului, loc unde s-au prins bine salai in iarna.

Asadar mi-am luat cu mine lanseta pentru plastice, o lanseta medium cu actiune fast si cind am iesit pe usa m-am uitat peste umar, la rastel dupa lanseta de woblere…. Sa o iau sau nu si pe ea? N-o iau, ca azi dau dedicat numai pe gume. Zis si facut. Ma duc la piata de hobby, beau o cafea cu amicii, apoi sar rapid in masina si ajung in citeva minute pe locul vizat.

Nici bine nu cobor din masina ca o bataie puternica sparge curgerea apelor Muresului. Scot tacticos cutia cu gume si privesc citeva minute apa. In vreo 2-3 minute, am observat 5-6 rapeli. Pe sforul curentului, la vreo 20-30 m de mal. Avati. Unii atacau si in haita. Montez guma si lansez hotarit sa tatonez eventualii salai. Dupa nici 4-5 lansari, pleosc un avat face spactacol in fata mea la vreo 10m. Incep sa-mi trag virtual niste coape ca mi-am lasat lanseta acasa. Mai dau de vreo doua ori, ploesc, iar un atac violent de avat ma face sa-mi tresara inima in piept. Las cutia cu naluci de plastic si deschid rapid cutia cu voblere. Scot citeva modele de suprafata. Lansez, atac, rateu. Normal, lanseta fast, fir textil si frina strinsa. Destring frina, mormaind printre dinti cit de destept sint si incep sa lansez cu diferite voblere, din ce in ce mai atitat de o activitate predatoriala de suprafata, caracteristica doar locurilor mai putin umblate de prin salbaticia Vaii Muresului.

In spatele meu, unii trecatori se opresc sa priveasca panorama Muresului care curge lin la vale, iar altii, unii cunoscuti, ma intreaba daca merge ceva. Decid sa dau cu voblere ratllin. Incep cu Lucky Craft Lv 200 si apoi lv 500. Prinzatoare, dar nu atunci. Nimic. Schimb rapid pe Rapala jointed de 7 cm floating. Am un atac de avat pina in kil si ratez. As fi contiuat cu acel vobler, dar nu-l puteam lansa foarte departe, fiind un vobler foarte usor si fara bile.

Brusc o rapeala mai mare decit toate celelate de pina atunci tulbura apa mai jos de mine, la vreo 20 m. Ochesc in trusa un wobler liplles, de la Bass Pro, in care nu aveam prea mare incredere datorita prejudecatilor de genul “made in china”. Prejudecati la care voi renunta cit de curind. Lansez, voblerul se lanseaza foarte bine datorita bilelor si vibreaza marunt si des la cea mai mica tractiune. Nimic. Lansez din nou si recuperez voblerul, intersectind zona unde rapise balaurul de adineauri. Brusc un atac violent mai ca-mi smulge lanseta din mina. Intep usor, la violenta cu care m-a lovit poate nici nu era necesar. Avat imens, zic eu in gind.

Dihania vine usor catre mine apoi se lasa brusc pe fundul apei fara sa o pot opri. In acele secunde am realizat doua lucruri, si anume: primul, ca am in lanseta un somn enorm si, doi, ca am un leader care tine 8lb, doar mi-am propus salau, nu? Incerc sa-mi concentrez toata atentia pe fragilitatea leaderului si sa nu fortez.

Somnul sta asezat pe fund. Incerc usor sa-l clintesc. Nimic, parca este un butuc. Apoi se lanseaza intr-o cursa paralela cu malul cu intentia de as baga sub el. Un cunoscut care statea la povesti in spatele meu vrea sa ma ajute. N-are cum. Intind mina cit pot, incercind sa departez animalul de mal,cu degetul pe tambur cedind fir controlat doar cit sa nu rupa. Reusesc sa il tin sa nu se bage sub mal. Apoi face o volta larga, caracteristica somnului si vine din nou in susul apei. Cu o mina tin de lanseta si cu cealalta imi scot din buzunare telefonul si portofelul. Probabil v-a trebui sa intru dupa el.

Timp de vreo 10 minute, dihania s-a pendulat prin fata mea facind toate acele tertipuri caracteristice speciei: pune coada pe fir si scutura lanseta de parca ai racordat-o la 220 v, se lasa pe fund, face volte neasteptate, ce mai, un deliciu. Apoi dupa 10 min, pare ca slabeste. O sa intru dupa el, iar in mal stiu ca apa este cel putin pina in briu. Ma uit in spatele meu si vad ca se adunasera vreo zece oameni, unii facind prognoze daca il scot sau nu. Inghit in sec si cu o mina imi dau jos pantalonii, lasind pudoarea deoparte cind este vorba de asemenea captura. Fortez usor si pare ca vrea sa iasa sus. Speranta prinde radacini in mine, desi gindul la leaderul de 8lb nu-mi da nici o sansa sa-l scot. Brusc dihania se enerveaza de parca pina atunci s-a distrat doar si pleca in viteza spre mijlocul Muresului, in curent, singura figura pe care n-o incercase pina atunci. Amin, zic in gindul meu. De se pune pe lat in curent, adio. De parca mi-ar fi citi gindurile exact asta face. O presiune imensa imi indoaie legendul pina in cotor, in ciuda rezervei de putere a lansetei. Cedez fir metru dupa metru, constient ca sansele sa-l aduc inapoi scad odata cu fiecare metru de fir plecat de pe tambur. Viteza cu care pleaca creste incet dar constant….si pac firul imi ramine moale, o senzatie pe care n-am sa o uit multe sapatamini dupa aceea si atenuata cumva doar de capturile ulterioare.

Ca si o slaba consolare la capatul firului, voblerul Bass pro vine vibrind spre mine de parca nimic nu s-ar fi intimplat. Apare intact, fara vreo zgirietura sau paguba in corpul sau dur. Daca n-ar fi fost exclamatiile dezamagite ale asistentei ad hoc adunata in spatele meu, as fi zis ca totul s-a petrecut doar in imaginatia mea… Dar n-a fost asa…

Acum, dupa vreo doua luni de pescuit cu aceste voblere, pot afirma cu tarie ca, in preferintele mele, acestea ocupa un loc cel putin egal cu Rapala, Yo-zuri sau Lucky Craft si ca un brand renumit nu inseamna totul, atunci cind vine vorba sa-ti formezi o trusa cu naluci prinzatoare. Si da, le poti gasi la preturi mult mai rezonabile decit acelea cu nume cu rezonanta. Si mult mai rezistente…. dar, in fine, luati-o doar ca si pe o parere personala..

Am la mine o lanseta de 7ft, cu actiune moderata si am de gind sa prind un avat mare. Chiar unul foarte mare. Si pentru aceasta am ales un loc departe de oras, cu malul impadurit si un pinten mare de piatra care aproape bareaza riul in doua. Mai am la mine 2 cutii cu voblere, de diferite forme si dimensiuni, care, zic eu, ar fi potrivite pentru a captura acest pradator viclean. Incet, cararea pe care pasesc ma duce la apa si in fata ochilor mi se deschide o portiune de riu care trece vijelios peste un pinten de piatra, ce are in dreapta un golf cu copaci cazuti in apa, scaldati de un contracurent care curge pe linga mal. Dau incet tufele la o parte si ma strecor pe o palma de loc, suficient de mare incit sa stau in picioare si sa-mi asez geanta. Brusc o explozie de apa sparge pelicula acesteia la vreo 20 de m de mine, la confluenta dintre curentul principal si contracurentul care vine pe linga mal. Avat. Si este mare. Primul impuls este sa atasez rapid un vobler si sa lansez in zona cu pricina. Zeci de partide soldate cu esecuri, bazate pe aceasta strategie, ma fac sa-mi reprim acest impuls. Deschid tacticos cele 2 cutii cu voblere si cu ochii mai mult pe suprafata apei selectez citeva voblere. Citiva obleti fug speriati. Liniste. Dupa citeva secunde un val scurt si o plesneala puternica tulbura din nou linistea apei.

Bun, acuma am vazut de unde vine dihania. Astept din nou si dupa citeva minute scena se repeta aproape identic. Avatul avea un traseu pe care pleca in tromba, ataca cu coada o anumita zona unde obletii aveau un miting pe teme de fly ,dupa care o zbughea spre un prag submers, probabil pregatit pentru urmatoarea ambuscada. Stau intr-un genunchi cu lanseta pregatita, cu pickup-ul declansat, cu voblerul leganindu-se usor. Citiva obleti fug…..intuiesc traseul, lansez ,voblerul se aseaza frumos pe apa si recuperez 2 ture de manivela. Voblerul vine exact in nasul dumnealui, balanganindu-si ademenitor flancurile. Apa usor tulbure nu are darul sa-i activeze niscaiva instincte de aparare si manat de dorinta de a se hrani inhaleaza naluca. Intep scurt si reactia prompta a acestuia imi da de stire ca este mare. Peste 5 kg. Fuge pe frina, face citeva tumbe, se linisteste, apoi zvicneste din nou. Pina la urma se preda in fata aratarii de 7 cm care il trage invariabil spre mal. Se pune pe lat si aluneca gratios spre mal are vreo…….Ding…..diling. Ding….diling. Alarma telefonului ma intrerupe din vis, exact cind sa pun gripul pe avatul vietii mele. Este ora 4.30 dimineata, 1 mai, si mi-am propus sa prind un avat mare. Mare ca si monstrii care ne populeaza visurile. Si care ne motiveaza actiunile.

Ma imbrac in viteza, imi iau geanta cu voblere, o sticla cu apa, lanseta de cranck-baituri, sar in masina si o zbunghesc la Mures, sa prind avatul vietii mele. Pe drum trebuie sa-mi stabilesc o destinatie exacta, deoarece oscilez intre 2-3 locuri unde mi-as putea atinge telul propus. Deoarece sunt singur, lucrul acesta nu este greu si hotarasc sa ma indrept spre un loc mai indepartat de oras, mai greu accesibil, si mai neumblat.

Asadar daca toti se duc in sus de Arad, eu ma voi duce in jos, atras in primul rind de solitudinea unor locuri mai putin umblate. Daca ma veti ntreba unde n-as sti sa va raspund, si stiu ca vi s-ar parea ciudat, dar din cauza pescarilor maimuta mi-am impus ca locatiile sa fie secrete chiar si pentru acea parte din mine care interactioneaza cu oamenii, tocmai pentru a nu deconspira si deci a distruge unele locuri relativ salbatice.

Dar cine sint pescarii-maimuta? Una dintre caracteristicile lor este curiozitatea. Flamanda. Care vrea sa stie in primul rind locuri, echipament, naluci. Nimc rau veti zice. De acord, dar cind vedeti ce ramine in urma lor o sa va schimbati parerea si ma veti intelege, cel putin partial. Conduc asadar grabit, mai mult intr-a cincea, cu gindul ca in aceasta zi de 1 mai trebuie sa mai fac inca o iesire la Mures, deoarece i-am promis micutului meu ca ii voi da citeva lectii de casting, live, pe malul apei. Asadar o partida de citeva ore dimineata, apoi la amiaza vin acasa, iar spre seara inca o iesire impreuna cu Patrick, fiul meu.

Ajung la locul dorit, odata cu plecarea ultimelor umbre ale noptii si intru cu masina pe un drum rau si plin de gropi pe care inaintez incet cu a doua. Culmea, intr-o poienita pe linga care trec este instalat un cort imens care se intrezareste printre valutucii de ceata ai diminetii. Si eu care credeam ca locurile acelea sint neumblate… Care va sa zica si aici au ajuns pescarii maimuta…. Cu baterii de lansete la somn sau mreana. Si astea pe linga siruri, pripoane si alte scule specifice. Asta este, inaintez incet si in final ajung pe locul de pescuit mult visat, un pinten de piatra, lung care aproape rupe Muresul in doua, flancat de un golf cu copaci pe jumatate cazuti in apa si un contracurent care scalda malul. Am la mine o lanseta de cranckbait, cu care mai obisnuiesc sa  dau in caz de forta majora si cu plastice, daca situatia o cere. Muresul curge agale incorsetat in linistea unei dimineti partial acoperita de valutuci de ceata. Care este atit de deasa incit nici nu vad celalat mal. Poate daca-l vedeam plecam pe alte locuri si imi salvam ziua…..

In fine, stau nemiscat vreo zece minute incercind sa detectez vreo urma de activitate in apa. Nimic. Nici o bataie. Bun, inseamna ca dramele se petrec in adincuri, asa ca pun un ofsset si un shad suplu lung de 9 cm. La primele lanseuri am detectat un substrat tare, cu trunchiuri de copaci implintate in pietris, a caror conformatie ma straduiesc sa o aflu prin tatonarea cu naluca. Activitate care ma costa 4 monturi si tot atitea shaduri. Sint foarte obosit din cauza orei matinale si incep sa ma enervez ca nu reusesc sa evit agataturile. Plus ca daca erau acolo salai, nu pareau gata sa coopereze pe dinamici alerte, ori eu numai de fineturi n-aveam chef. Schimb bila de 5gr cu una de 3.5, pastrez shadul si culorile violente si lansez din nou. Recuperez alert in dinti de fierastrau. Bong, dau intr-o creanga si salt cu un reflex a carui lipsa m-a costat citeva gume anterior. Imediat dupa ce salta peste creanga il las sa cada din nou si primul tac al zilei ma face sa intep cu putere. Din pacate lanseta fiind cu virful cam sus n-am putut sa intep cum trebuie si ridic pina la suprafata un salau de vreo 3 kg, care se lasa pe lateral imi trage cu ochiul, se da peste cap si se duce. Hait. Primul atac- rateu. Sint nervos,las lanseta din mina si ma asez pe un copac cazut sa beau o gura de cafea. O durere de cap incepe incet, incet sa-si fac simtita prezenta.

Pina sa beau din cafea ma uit in jur si vad abia atunci ca pe loc cineva pescuise recent. Pescari maimuta dupa resturi. Au fost doi, unul minca seminte, unul fuma. Resturi din acestea, pachet de tigari mototolit, sticle goale de plastic, citeva ambalaje de jiguri. Mda, ridic un ambalaj si banuiala mi se confirma. Era o guma cu care cineva postate o poza pe internet. Nu spun cine. A doua zi cineva cumparase toate gumele respective, ba comandase si tot stocul de la furnizorul din Ungaria, asa incit daca vroiam sa cumpar un plic doua trebuia sa imi pun pofta in cui. Asadar si locul asta fusese descoperit de pescarul maimuta, a carui dilema era cum sa detina el, si numai el, monopolul asupra tuturor gumelor dintr-un anumit model, considerat prinzator. Si numai el sa prinda peste. Deci si locul asta, considerat salbatec a fost compromis.

Durerea de cap mi se accentueaza si ma apuc de pescuit ca sa mai uit de ea. Lansez si recuperez cu o dinamica lenta cu pauze lungi si scurte zvicniri din virf pentru a atita salaii mofturosi. Ceata diminetii se risipeste alungata de razele unui soare care se anunta generos. Si vad ca vis a vis, pe celalat mal, a fost defrisata o suprafata destul de mare ca sa fie instalat un cort si niste scule de pescuit. Aha, zic in gindul meu, pescari. Este 1 mai si, potrivit unei cutume stravechi, nimeni nu te controleaza la pescuit, in ciuda faptului ca este prohibitie.

Soarele incalzeste rapid atmosfera si ma moleseste si mai tare provocindu-mi somnolenta. Asa imi trebuie daca am vrut pescuit la primele ore. Mai am citeva tacuri, ratez si ma enrvez si mai tare. Brusc o melodie sparge linistea unei dimineti ce ar fi trebuit sa fie perfecte. Pescarii maimuta, a caror dilema este cum sa stie toata lumea, dar TOATA lumea, ca ei sint la pescuit si chefuiesc. Si dai, la inceput timid, apoi din ce in ce mai tare, manele, balade si rock. Intr-un cockteil greu de reprodus.

Incerc sa ma concentrez pe salai, dar enervat la culme nu reusesc sa fac lucrul acesta suficient de bine, bruiat la maximum de manele. Incerc sa ma mint ca sub apa muzica nu se aude si basul n-are nici un efect asupra salailor. Avatii sint in continuare absenti. Nici un atac la suprafata, desi obletii miuscaresc de zor. Schimb shadul si incerc pe rind citeva voblere, mai intai de suprafata, apoi de adincime medie, apoi rattlinuri. Nimic. Brusc muzica se opreste. E gata bateria, imi zic cu o unda de speranta. Si pe cind sa revina linistea la normal, duduitul unui motor de drujba o alunga definitiv in alte parti. Pescarii maimuta vor sa danseze. Si pentru asta au nevoie de spatiu. Asa ca pun mina pe drujba si dai druum, druum, druuuuuuum, taie tot ce sta in calea dansului lor tribal.

Sint darimat. Nu mai am nervi. Caci asta este alta dilema a pescarului maimuta: cum sa distruga cit mai mult, dar cit mai mult, din ceea ce natura a facut in timp: copaci,tufisuri, locuri salbatice…….peisaje. Decid ca mai pescuiesc o vreme apoi plec acasa. Dincolo defrisarea a incetat,in schimb a pornit muzica. String din dinti si pun un jig hotarit sa prind macar un salau, apoi plec. Si ca o contra masura fredonez si eu o melodie pentru a bruia macar partial, trilurile lui Adrian copilul minune, care vin spre mine de pe malul vecin. Din pacate nu se leaga. Peste “Blaze of glory” sau “Hotel California” navalesc precum hoardele de barbari ritmurile obsesive ale manelelor de cea mai proasta calitate. Noroc ca in scurt timp gasesc o melodie-scut eficienta si ritmata care ma ajuta sa ma calmez putin si sa ma concentrez pe pesti. “Nu, nu , nu ne-am nascut in locul potrivit……” Si uite asa mai agat un offset, mai fredonez o melodie, mai suna telefonul si se face aproape amiaza. Dincolo, vecinii de peste riu au construit un rug inalt de vreo 2m, si acuma danseaza in draci in jurul acestuia. Ba au sporit chiar si la numar cu ajutorul unor prieteni, amici ,vecini,chemati pesemne si ei la chiolhanul de pe malul Muresului.

Diferenta intre conditiile din vis si crunta realitate genereaza depresie. Depresie care isi lasa amprenta asupra eficientei stilului de pescuit .Asa ca imi string putinul bagaj,inclusiv sticla goala de apa si urc in masina plecind spre casa cu gindul ca o sa ies mai spre seara din nou cu fiul meu pe Mures la o partida de casting.

Pe drum,nu-mi iese din minte scena de la Mures, cu acel loc considerat salbatec si invadat brusc de hoardele de maimute. Caci pescarii maimuta lasa urme pe oriunde umbla: defriseaza, murdaresc, lasa in urma lor ambalaje si tot felul de resturi, si dupa aceea, daca mai au si o captura cumva, incep sa se laude la toti cunoscutii: sa vezi ce salau am priiins… Si stiti ce urmeaza. Alti pescari maimuta invadeaza locul, lasa in urma aceleasi mizerii, dupa care se lauda si ei altor pescari maimuta si tot asa, dintr-un loc retras si bun de pescuit devine un fel de loc de pelerinaj al distrugatorilor de natura. Si sa nu mai vorbim de ce paguba fac in lumea pestilor, caci trebuie sa recunoastem… au o bafta fantastica.

Daca azi prind un salau capital, il retin, nicio problema, dar a doua zi dau iama intr-un cird de cleni si ii retin si pe aia, doar trebuie sa manince si pisica, nu??. Si daca cumva aud, pescarii astia maimuta, ca o naluca prinde bine, cumpara tot stocul, pentru ca isi permit, iar apoi iti rid in nas ca ei detin monopolul la naluca respectiva, deci tu depinzi de ei. De parca modelul respectiv ar fi singurul prinzator pe lumea asta. Acuma poate ca intelegeti mai bine de ce este util sa fii discret, foarte discret… Dar oare ce ar fi daca ai pune o poza cu o naluca care la noi nu are cine stie ce impresie asupra pestilor, un slug go de exemplu, ar cumpara-o si pe aceea? Ei asta este o idee ce merita incercata…

Apoi mai este un aspect:invidia.Daca acesti pescar maimuta afla ca prinzi peste,intra la dileme.Oare unde ,cu ce naluca,cind?Si incep sa sopteasca pe la colturi,pe la spate.Stau adunati asupra vreunei poze luata de pe vreun forum,pusa sub vreo lupa imensa si numara cite frunze sint in peisaj,cite pietre pe mal,de unde batea soarele,ce este pata aceea micuta din fundal,ce culoare au sosetele purtate,data, data cind a fost facuta poza asta este extrem de importanta…..Si apoi incep consideratiile:ca poza ii facuta noaptea,ca pestelui i-a cazut juma de solz,ca este impins in fata,ca e prins cind nu trebuie si tot asa.Dar in fata ,cind ii intilnesti in societate sint amabili,draguti,prietenosi,ce mai baieti de zahar.Si daca vrei ,atunci cind esti la pescuit,sa fii discret cu locul, trebuie sa-ti iei binloclu.Ca sa vezi din timp cine se apropie pe malul de vis a vis.Si stiti ce spun ei?Se aotuflateaza ,povestind cunoscutilor ca i-ai urmarit cu binloclul sa vezi cu ce vobler au dat.Si din cind cind mai poti sa le lasi asa cite una alta ,sa-ti scape pe gura,si apoi vezi pe unde iese informatia respectiva,la fel ca si aerul dintr-o anvelopa sparta cind il bagi sub apa sifoneaza pe unde este gaurica.Si o sa te miri de cine credeai ca ti-e prieten…

Si tot meditind la astfel de lucruri ajung intr-un final acasa, unde ma asteapta Patrick, fiul meu. De cum intru pe usa casei sare la mine si ma intreaba: tati cind mergem la Mures? Inca sub impresia gherlei perfecte prin care tocmai am trecut, rupt de foame, sete si somn, basca durerea de cap, nu mi se pare o idee prea atragatoare. Dar daca am promis, am promis. Asadar fac un dus, mananc ceva, iau o lanseta pentru Patrick, voblere, gume, lanseta mea de cranck si o taiem la Mures. De data aceasta locul vizat este la marginea orasului, o fosta balastiera comunista, strabatuta de un drum foarte prost si prafuit, care duce in susul apei pina intr-o padure. Malurile sint pline de grataragii, aromele ma inebunesc, manelisti, se putea fara?, pescari de stationar care stau pe scaunel si asteapta pestele dupa metoda “Doamne da sa vina la mine…”

Pe drum, eu si Patrick avem tot felul de discutii interesante. De pilda trebuie sa raspund la intrebarea daca la Polul Sud oamenii stau cu capul in jos, si ,daca da, cum de nu cad. Durerea de cap, ajunsa la apogeu n-are darul sa ma faca sa gasesc o explicatie simpla si clara la intrebarea asta, asa ca incerc sa-i distrag atentia fiului meu cu niste cai ce pasc impiedicati pe marginea drumului. Ajungem in final pe un loc de pescuit mai retras, dupa un pilc de salcii, un loc cu un curent paralel cu malul, la vreo 30 de m distanta de acesta, curent generat de un pinten de pietre si betoane, relicve ale constructiilor comuniste. Muresul a scazut brusc si malul este oarecum abrupt, inamolit. Fiul meu nu mai are rabdare si ii montez lanseta din doua bucati pe care i-am pregatit-o. Atasez un crank de suprafata, 12 grame si incep lansarile. Mai cu incalceli, mai cu incurajari, spre bucuria mea piticul lanseaza destul de bine naluca chiar si pe la 20 de metri. Brusc o explozie de apa sparge linistea pe sforul curentului. Imens. Avat. Mi se zbirlesc toate simturile si caut febril un Team Esko. Micutul meu continua lansarile. Pina sa leg linia, pina sa leg agrafa, mai rapeste de vreo 3 ori. E mare, imi zic in gind, si sper ca visul care mi-a motivat iesirea asta, poate deveni macar partial realitate. Atasez voblerul Rapala si lansez de citeva ori. Naluca este ignorata total. Poate daca lansez mai departe… Fortez suplimentar si voblerul cade in mijlocul a ceea ce parea a fi o zona de conflict.

Patrick imi zice ca i s-a incilcit linia. Ofuscat, las lanseta mea pe iarba si ii descilcesc linia lui, rotita superficial, din fericire, pe virful lansetei. Iau lanseta mea de jos, intind firul si cind sa ridic virful ceva imi smulge cu putere unealta din mina. Intep scurt si lanseta se incovoaie pina in miner. Avatul anului, imi zic cu speranta in gind. Din pacate, frina usor prea strinsa ma obliga sa fac brusc un pas in fata pentru un ragaz de 2 secunde, timp in care slabesc putin frina. Patrick vede faza si, intr-un acces de iubire filiala,arunca lanseta lui si imi imbratiseaza genunchii, in timp ce striga disperat: tatiii, sa nu pici in apa……Placat ca la rugbi, cu un peste nervos si mare in bat cu picioarele blocate, ma inclin periculos spre apa….. Andrenalina la maximum… Dindu-si seama ca urmeaza sa cad in bot, fiul meu imi elibereaza genunchii tocmai la timp pentru a mai face un pas in fata. In namolul pina la genunchi, moale si primitor. In semn de solidaritate, piciorul sting isi ocupa locul firesc linga omologul sau drept. In acelasi namol. Si ma trezesc statuie, blocat in namol cu o dihanie puternica in bat care ia fir metru dupa metru. Urmeaza un drill de infarct si pestele isi pierde in cele din urma din puteri. Il duc incet, incet spre mal, sperind sa vad un avat sau un somn mare  si, cind colo, din apa involburat isi face aparitia ……coada unui crap fitofag cu ancorele voblerului infipte adinc in radiile cozii. Imi vine sa arunc lanseta de pamint.In locul unei capturi capitale, dracia aia made in china….. N-o sa va mai spun in ce hal am fost tencuit cu namol pina la briu, cum am intrat in masina si in casa si reprosurile sotiei mele. Ziua de 1 mai ar fi trebuit sa fie macar partial reusita, insa acest lucru nu s-a intimplat asa cum mi-as fi dorit. Dar nici o problema, anul mai are multe zile si fiecare poate fi o ocazie ca monstrii care ne bintuie visele sa devina realitate. Depinde numai de noi sa fie asa. Si de discretia cu care ne afisam in raport cu dilemele pescarului maimuta. Discretia inseamna locuri salvate de distrugere, inseamna pesti salvati de la masa pisicii sau taraba comerciantului… Inseamna pestii pe care-i vor captura MIINE, copiii nostri.