Pentru ca nu vrem sa ne credeti pe cuvant sau nu cumva sa deduceti ca ne tinem de nepotisme aveti mai jos articolele scrise de colaboratori in anul 2011:

Pe Cris, candva…, scris de Iancsi;

Febra Pelagica, scris de Petre Onea;

Regele Somn, scris de Iancsi;

Mud Hole si MHX…, scris de Semlecan Gheorghe;

Bass-ii din Valea Rotunda, scris de Gabriel Mihalyfalvi;

Daiwa Millionaire CV-Z, scris de Ungureanu Ovidiu.

Iar premiul este adjudecat de catre………………………………………………………………………………………………………………..

Petre Onea, votat in unanimitate de catre membrii clubului, CEL MAI BUN ARTICOL de la colaboratori in 2011, acesta castigand un premiu in valoare de 200 Euro (cash). Pentru a-si adjudeca premiul il rugam sa ne contacteze in cel mai scurt timp.

Premiem si in 2012
2012 este abia la inceput, iar cu ajutorul sponsorului clubului, Energofish, vom premia in continuare cele mai bune articole, mai organizati si mai deschisi decat in 2011.

Runda 1 – Cel mai bun articol Februarie-Iunie 2012
Articolele trimise de catre colaboratori in decursul lunilor Februarie, Martie, Aprilie, Mai si Iunie vor fi evaluate, citite si recitite de catre membrii clubului, pana vor cadea de-acord asupra celui mai iscusit scriitor, celui care ar putea deschide apetitul pentru pescuit chiar si celui mai nepescar dintre nepescari.

Energofish vine in sprijinul colaboratorilor Clubului de Pescuit Sportiv West Spinning Brigade cu un premiu, voucher, in valoare de 300 Euro.

Runda a 2-a – Cel mai bun articol Iulie-Decembrie 2012
La fel ca si in runda 1 articolele trimise in decursul lunilor Inuie, Iulie, August, Septembrie, Octombrie, Noiembrie si Decembrie vor fi evaluate, citite si recitite de catre membrii clubului pentru a determina cel mai bun articol, premiat de asemenea cu sprijinul Energofish, cu un premiu, voucher, in valoare de 300 Euro.

Tot ce ne mai ramane de facut este sa va uram fir intins si stilou incins.

Stateam resemnat pe un bolovan si rataceam cu mintea aiurea, in timp ce Gigi inca mai insista, schimband mereu voblerele. Era prea placut afara ca sa ne gandim la plecare.

-        Bah, seara asta nu iti trezeste nostalgii crapiste ? – il intreb eu dupa o lunga tacere.

-        Nnnnu…… – zise incurcat, luat pe neasteptate.

-        Gandeste-te putin, ai plantat monturile exact unde trebuie, acolo in marginea agataturii, ai nadit ca lumea…. intunericul incepe sa se lase, desfaci o bere si privesti stelele in asteptarea trasaturii, pana tarziu in noapte….

-        Eu oricum nu am pescuit prea mult la crap… – pareaza el.

Restul a venit ca de la sine. Devenise clar ca nu poate trece vara fara sa fac o iesire de cateva zile la crap, ca pe vremuri. Ramasese de rezolvat doar problema gasirii unui coechipier, avand in vedere ca in anturajul meu nu prea are nimeni scule de crap. In ce ma priveste, inca mai pastrez trei bete, echipate cu trei mulinete de crap, de acum 10 ani cand avusesem o trecere meteorica prin pescuitul acestui peste, la care nu m-am prea priceput. Nu se stie niciodata cand si la ce vor fi bune.

Am reusit sa il  conving surprinzator de repede pe Adi, care marturisi mai apoi ca a avut si el o perioada in adolescenta cand facea pe craparul. Ii ramasesera vii in memorie noptile petrecute sub cerul instelat, dormind pe pamant, invelit in folie de nailon, pe marginea unor balti de prin inima Ardealului, pe undeva pe la Gherla.

Nu ne asteptam la ceva deosebit de la un pescuit cu care, recunoastem, nu suntem deloc familiari. De fapt, asa am si conceput expeditia, ca o iesire in care sa lenevim, sa bem bere cata incape si, poate, daca avem noroc, sa prindem si un peste.

Si asa a si fost, o leneveala fenomenala:

Am mancat porcarii, ca in studentie.

Ne-am omorat timpul imbatand soarecii de camp cu porumb inmuiat in rachie de doua ori intoarsa, tinuta in butoi de dud sa se invecheasca. Unora dintre ei le-a picat atat de bine bautura incat stateau sa ii mangai pe blanita…

Dar am prins si cativa pestici:

Surpriza cea mare a venit insa abia in ultima noapte. Dormeam adanc in cortul meu, pe la 3 noaptea, cand am auzit alarma guitand din toti rarunchii la unul din betele lui Adi, aflate cam la 30 de metri de mine. Am sarit din sacul de dormit, am iesit buimac din cort, fortand fermoarele si am alergat ca un bezmetic sa il ajut.

Spiac manuia destul de stangaci o lanseta, cand am ajuns langa el.

-        E mare, mah ? il intreb abia respirand.

-        E mare p…a ! …. Am prins buha, zise el cu un calm presarat cu oleaca dezamagire.

Intr-adevar, bufnita care ne dadea tarcoale de cateva seri, ademenita probabil de soriceii nostri beti, transformati intr-o prada facila si de nerefuzat, se agatase cu aripa in firul uneia dintre lansete. Se zbatea ca in gura de sarpe, incercand sa scape din plasa de paianjen. Dar nu reusea sa decoleze decat pana la nivelul varfurilor copacilor, caci nici Spiac nu se dadea batut.

Dupa ce am adus-o in cele din urma la sol, i-am aruncat in cap husa de la barca, deh cine a facut armata stie cum vine asta… A trebuit sa taiem apoi firul pentru a putea elibera pasarea din incalceala si i-am dat drumul repede, de frica sa nu ne muste, fara a o mai fotografia.

La plecare, il incerc pe Spiac:

-        Ce parere ai, mai mergem la crap ?

-        La anul nu cred, dar peste doi ani sigur mai venim !

Ma interesau in primul rand pentru bibanul de Nil, peste ce se numara pe lista speciilor tinta de la Campionatul Mondial din Egipt, competitie proaspat anulata.

Am descoperit atunci cateva modele de la Orka sau Big Hammer de dimensiuni impresionante, insa atentia mi-a fost captata de cei de la Hogy Lures, mai exact seria Original.

Este vorba de niste naluci fusiforme, de dimensiuni ce ajung pana la 18 inch (45cm).
Densitatea materialului folosit in confectionarea acestora le ofera o greutate considerabila, permitand lansari la distante apreciabile. Hogy evolueaza excelent pe tractiune liniara, cu miscari ample din coada, insa exceleaza pe jerkuri si stopaje lungi.

Versatilitatea acestor naluci vine si din faptul ca pot fi pescuite fara probleme in diverse monturi, de la carlige simple pana la jiguri sau offset.

Ca sa nu o mai lungim va invit sa urmariti un mic video in care Hogy face victime in randul tarponilor. Un pescuit spectaculos, la vedere, cu trofee la care visam cu totii.

Si cand ma gandesc ca Alex pregateste o expeditie in Florida la mijlocul lui februarie…

Primul control al "purcelului"

Testul urechii - mmmmmm

Un mic retus la adidasi

Pazea ca vin

Asa se incepe transarea

Bine imbracat

Se pare ca-i bine

Carcasa

Incet dar sigur se transforma

Oase la saramura

Maiosul - pentru necunoscatori "lebarul"

...si carnatul

Da...e bun

Specialitati in mate de oaie

Asteptand fumul

Jumari la racit

Un fum cald este bine venit

Final fericit

Miros de sarmale...

Pofta buna

Colectivul WSB va ureaza : “Sarbatori fericite”!

Am optat pentru cei mai cautati, si anume Boca ABEC7 Ceramic Hybrid Orange Seal. Asta inseamna: rulmenti de precizie ABEC7, bile ceramice, carcasa metalica (in acest caz otel inoxidabil) si laterale pentru protectia impotriva mizeriei de culoare orange, din cauciuc.

De cum i-am luat in mana si i-am invartit in gol, pot spune ca diferenta chiar si fata de ZPI era destul de mare in timpi de rotatie. Prima mulineta care a primit tratamentul Boca este un Curado 201E a lui Gabi Judet. Daca initial tamburul se invartea pana in 25 de secunde, acum se invartea peste 2 minute si 30 de secunde. Un prieten chiar m-a intrebat: “I-ai pus motor?”. Nici mie nu-mi venea sa cred cat de mare poate fi diferenta. La fel am operat si pe un Chronarch 201E… aceleasi diferente, dupa cum se poate vedeam mai jos. Chronarch 201E nu avea tamburul la fel de incarcat ca si Curado 201E, de aici diferenta la timpii de rotatie.

Pentru a-i schimba rulmenti la ABU MGX, am fost nevoit sa astept dupa o unealta care sa-mi permita sa scot pinul care bloca rulmentul pe tambur.

Tool-ul scos rulmenti Daiwa, Abu

Aceasta din urma, cu un tambur foarte usor, si cu capacitate mai mica pentru fir, deci inertie mult mai mica in comparatie cu cele mai de sus, cu rulmentii originali se invartea 9-12 secunde. Dupa inlocuirea lor cu Boca, chiar si aici, unde practic frana centrifugala nu poate fi niciodata oprita complet, tamburul se invartea deja de 3 ori mai mult. Ba mai mult, toata mulineta parca mergea mai fin, ceea ce nu ma asteptam sa sesizez.

Testul real: O sa ziceti… bun… si ce daca se invarte mai mult!? Aia inseamna ca lansezi mai departe, ca lansezi mai bine… Chiar ajuta la ceva? Pentru mine au functionat. Am mai castigat cativa metri in lanseu, ba mai mult tamburul se invarte mult mai degajat decat o facea inainte, ca sa nu mai revin cu mentiunea ca intrega mulineta merge mai fin. Clar voi mai avea nevoie de minim doua seturi, pentru celelalte mulinete, acum ca i-am testat.

Concluzii: Pentru nici 30$, dintr-o mulineta mediocra (nu discutam despre mulinetele de fata ) puteti sa faceti o mulineta care sa lanseze extraordinar, chiar daca nu este una foarte scumpa. Din primele impresii cu Abu, lanseaza mult mai degajat, buclele periculoase pt peruci sunt mult mai controlabile, iar ca si distanta… nu cred ca se castiga foarte mult, decat in cazul nalucilor de mai mici dimensiuni. In rest – de exemplu pescuind cu un spinnerbait de 3/8oz se pot castiga 1-2m la lanseu, iar la jerkbaituri tip fluke, cum sunt si Mann’s Hard Nose Jerkbait, chiar mai mici de 4″ (10cm), pe carlige offset, nelestate, lanseaza cam cu 2-5m mai mult, si fara pericol de peruci, cu frana stransa corect.

Sper ca iarna aceasta sa reusim sa verificam aceste diferente intr-un mediu controlat.

Boca fo life!

Acum ca am indreptat lucrurile sa revenim la relatarea evenimentelor de a doua zi cand echipele au intrat montate sa recupereze handicapul de puncte din prima zi iar altele sa conserve rezultatul din prima mansa. Dupa cum am povestit in prima parte, echipa de pe primul loc a primit un punct, locul doi 2 pct s.a.m.d. , astfel incat echipa care strange cele mai putine puncte castiga, aici pot spune ca am gresit deoarece nu mai contau cele mai mari stiuci din cele 2 zile ci doar cele mai mari 5 din ziua respectiva.  Astfel cateva echipe au intrat demotivate in mansa a doua.

Dupa prima zi clasamentul arata asa :

Mansa a doua trimite toate echipele in incinta cu apa mai limpede unde pescuitul mai tehnic ridica cateva probleme, acestia fiind nevoite sa schimbe radical modalitatea de abordare. Stiuca se incapataneaza si nu arata interes fata de nalucile concurentilor, acestea nefiind prezente pe canalele perimetrale dar nici pe cel central sau cel putin nu cele mari.

Undeva la mijlocul mansei mai multi concurenti se strang si hotaresc sa schimbe startegia.

Dupa aceasta scurta sedinta acestia hotaresc sa paraseasca incinta de concurs si se retrag acolo unde au pescuit in prima zi si unde se pare ca stiuca era retrasa. Au mai ramas in concurs doar echipele care aveau sanse la titlul suprem.

Nici  echipa care ocupa locul 1 dupa prima mansa, dupa primele 2 ore inca nu prinsese nimic, totul parea plecat de acasa.

Facem o tura completa de balta si constatatm ca stiucile nu raspund la momelile prezentate, cel putin nu inca. Dupa ora 11 incep sa apara, acestea fiind prezente in vegetatie, pe apa mica, la baza stufului si in cazul stiucilor (mici) pe fundul canalului, atacurile survenind pe cadere. Finalul de mansa gaseste doar 4 echipe cu 5 pesti prinsi, astfel clasamentul de a doua zi arata asa:

Festivitatae de premiere are loc in cadrul hotelului „Ultima Frontiera” deoarece noapte a venit foarte rapid peste noi din cauza trecerii la ora de iarna, castigatorii savurand cu adevarat locul ocupat in cadrul concursului.

Locul 1 : Liviu Trifina si Sandu Bogdan

Locul 3 : Victor Oana& Dop Jenica

Locul 2 : Bogdan Gherman&Stef Ionut

Captura de 94 cm : Stefan Marius & Giurgiuca Adrian

Final de concurs, relaxarea se instaleaza si incepe distractia mult asteptata de toti concurentii. Felicitam cu un clasic „La Multi Ani !” unul din concurenti, cu ocazia onomasticii acestuia si bautura incepe sa curga, socializarea fiind la ea acasa.

Concluziile concursului „Best 5 Pike” sunt urmatoarele:

• la anul concurenti vor concura la liber in cele 2 incinte, fiecare echipa pescuind unde crede ca poate gasi stiucile mari
• Vor conta doar cele mai mari 5 stiuci in cele 2 zile de concurs, nu vor mai exista clasamente intermediare, astfel incat toate echipe pot avea sanse de castig pana in ultima clipa.

Clasamentul final arata asa:

Sa ne revedem la anul cu bine!

Nu stiam mai multe despre Mörrum. decat caracteristicile tehnice sumare afisate de vanzator: 218 gr, 4 rulmenti, 6,3:1 si amintirea ca o vazusem candva intr-un catalog, alaturi de Abu Suverän, pe vremea cand nu ma gadeam ca voi pescui vreodata la baitcasting.

A fost nevoie de curatenie generala prin angrenajele imbacsite cu vaselina intarita de vreme, schimbarea rulmentilor gripati pentru a o face sa mearga cum trebuie si cateva iesiri la apa, pentru a-mi da seama ca am pus mana pe o mulineta deosebita. Desi are un design vechi de peste 12 ani si cu toate ca a mai fost pescuita cine stie cat inainte de a ajunge la mine, bate la fundul gol multe mulinete cu pretentii din zilele noastre, de la firme celebre precum Daiwa sau Shimano.

Aceasta experienta m-a facut sa ma intreb care a fost istoria acestor mulinete din mileniul trecut, iar restul a venit de la sine. Internetul are raspuns la orice intrebare, daca esti dispus sa il cauti. Pentru a-mi satisface curiozitatea, am rascolit forumuri si bloguri americane, italiene, suedeze, nemtesti, japoneze, saituri de licitatii japoneze, saituri de colectionari si multe altele.

In continuare, pentru aceia din voi care inca sunt in cautarea unei mulinete adevarate, voi face o sinteza a informatiilor pe care le-am gasit.

Morrums

Pentru piata europeana si americana, Abu Garcia a produs doar 5 modele in seria Mörrum., dupa cum urmeaza:

M3600C – intre anii 1998 – 2001, raport de recuperare 5,1:1;

M5600C – intre 1998 – 2003, recuperare 5,1:1;

M6600C –  intre 1999 – 2003, recuperare 5,1:1

M7700CL – intre 1998 – 1999, recuperare 5,2:1;

M7700CT – intre 1998 – 2000, recuperare 4,1:1;.

Toate acestea modele aveau manerul pe partea drepta si erau dotate cu sistem de franare centrifugal.

Pe piata japoneza lucrurile au fost mult mai complicate. S-au produs foarte multe varietati, dotate cu sisteme diferite de franare, unele in serii limitate la cateva zeci de bucati, altele marcand diferite aniversari sau purtand semnaturi celebre.

Mörrum-ul s-a bucurat de un succes imens in Japonia, dar nu numai, ale carui ecouri se resimt si in zilele noastre. Desi sunt aproape 10 ani de cand nu se mai produc, inca se tranzactioneaza la greu pe saiturile de licitatii japoneze ori internationale, iar in sectorul aftermarket, firme precum ZPI sau Avail inca produc (deci inca mai au cerere pentru) piese de tunning destinate mulinetelor Mörrum (tamburi, manere, modificari la sistemele de franare etc).

Dintre nenumaratele varietati de Mörrum, m-am oprit in continuare asupra celor mai raspandite, deci mai accesibile in zilele noastre.

Astfel, in anul 1997 au aparut in Japonia primele Mörrum SX3600/3601C, iar un an mai tarziu suratele mai mici SX1600/1601C. De mentionat ca acel 1 de la sfarsit desemneaza mulinetele cu manerul pe partea stanga.

Mörrum SX1601C

Sunt mulinete cu viteza mare de recuperare, de 6,3:1, spre deosebire de variantele mai sus amintite. Greutatea e relativ redusa, de 218 gr pentru modelul mic (1600) si 228 gr pentru cel mare (3600) si sunt dotate cu 4 rulmenti + rulmentul pe role antirevers.

Diferenta intre cele doua modele nu este forte mare. Carcasa de la 3600 e putin mai mare in latime, iar tamburul la randul lui e cu 7-8 mm mai lat, avand deci o capacitate mai mare.

Tambur Mörrum SX1601C

Varianta aceasta este dotata cu frana centrifugala cu doi pini. In lanseu, sub actiunea fortei centrifugale cei doi saboti sunt impinsi in exterior si vin astfel in contact cu inelul de franare.  Asadar, rotatia tamburului este controlata de frecarea dintre saboti si inelul respectiv.

Forta scazuta pe care o exercita acest sistem de franare la viteze mici de rotatie, o recomanda pentru tehnici de pescuit ca drop shot, flipping si pitching. De asemenea, lanseaza foarte bine cu naluci cu greutati mici.

Neajunsul acestui sistem este ca nu permite reglarea lui din exterior. Pentru indepartarea sau montarea sabotilor este obligatorie desfacerea mulinetei si scoaterea tamburului.

In anul 1999, iese pe piata o noua varianta Mörrum SX1600/1601C Mag, respectiv SX3600/3601C Mag.

Mörrum SX3601C Mag

Viteza de recuperare este tot de 6,3:1, greutatea aceeasi si tot 4 + 1 rulmenti.

Diferenta o face insa sistemul de franare magnetic, compus din 4 magneti dispusi pe un panou care se apropie sau se indeparteaza de tambur, in functie de setari. In timpul lanseului, rotatia tamburului este infranata sub actiunea campului magnetic, la acest sistem neexistand contact fizic intre tambur si componentele sistemului de franare.

Reglajul se face din exterior, pe capacul lateral al mulinetei fiind montat un disc cu o plaja de setari de la 1 la 10.

Sistemul magnetic de franare are avantajul ca la viteze mari exercita o forta de franare mai mica decat cel centrifugal, motiv pentru care permite lanseuri mai lungi. Insa campul magnetic actioneaza asupra tamburului si la viteze mici de rotatie, astfel incat mulineta nu exceleaza la capitolul flipping si pitching.

Sistem de franare Mörrum SX3601C Mag

Alte varietati ale Mörrum-ului cu frana magnetica sunt modelul Mörrum SX3600/3601C Mag SR, practic aceeasi mulineta insa cu raport de recuperare mai mic, de 5,3:1 sau Mörrum SX3600/3601C Mag SW, pentru pescuit in apa sarata, de asemenea cu raport mic de recuperare.

In anul 2000, este lansata o noua varianta, Mörrum SX1600/1601C IVCB, respectiv SX3600/3601C IVCB.

Mörrum SX3601C IVCB

Viteza de recuperare este de asemenea 6,3:1, insa greutatea e ceva mai mica, 201 respectiv 205 gr, 4 + 1 rulmenti.

Diferenta fata de variantele anterioare consta in noul sistem de franare centrifugala, denumit IVCB (infinitely variable centrifugal brake), complet diferit de cel anterior. Sistemul este compus dintr-un inel montat pe tambur, pe care sunt dispuse doua ciocanele (flying arms). Cand tamburul se roteste, sub actiunea fortei centrifugale ciocanelele sunt impinse in exterior, pana vin in contact cu un panou montat in interiorul capacului mulinetei. Rotatia tamburului este infranata la contactul dintre flying arms si panou.

Acest sistem de franare permite ca reglajele sa se faca din exterior, tot prin intermediul unui disc montat pe capacul mulinetei, ca si la modelele cu frana magnetica.

Acest sistem este folosit si in prezent la mulinetele Abu Garcia MGX.

Tambur Mörrum SX3601C IVCB

O varianta care s-a bucurat de un mare succes si care este considerata de multi ca fiind probabil cea mai buna din intreaga serie, este Mörrum SX1600/1601C Ultra Mag, respectiv SX3600/3601C Ultra Mag.

Mulineta are 210 gr in varianta 1600 si 213 in varianta 3600, raportul de recuperare e tot 6,3:1 si este dotata cu 8 + 1 rulmenti.

Mörrum SX3600C Ultra Mag

Sistemul de franare este tot magnetic, insa e o varianta imbunatatita fata de Mörrum Mag, care are mai multe setari (1 – 15), permitand astfel reglaje mai fine. Mulineta exceleaza in lanseuri la distanta mare.

Aprecierea de care s-a bucurat din partea pescarilor, i-a determinat pe cei de la Abu Garcia sa produca mai multe varietati, cum sunt Mörrum SX1600/1601C, respectiv SX3600/3601C Ultra Mag Forell sau Mörrum SX1600/1601C Ultra Mag S2 si, mai apoi S2V.

Ce semnifica sirul de numere de pe talpa mulinetei ?

Pe piciorul fiecarei mulinete respectabile produsa de Abu in decursul timpului, este inscrisa o insiruire de numere care au o anumita semnificate, codificand cateva date utile despre aceasta.

Sistemule de codificare a evoluat in timp, astfel incat cel utilizat in prezent e complet diferit de cel de acum 20, 30 sau 40 de ani.

Primul meu Mörrum

Dar sa vedem care este povestea spusa de aceste numere.

Aceasta codificare, aplicabila si mulinetelor Mörrum, a fost introdusa in anul 1990.

Primele doua cife din respectiva insiruire indica anul in care modelul respectiv a fost lansat pe piata. In cazul de fata, la aceasta mulineta primele doua cifre sunt 08. Scazand 10 din ’08, rezulta ca prima mulineta din aceasta serie dateaza din anul 1998.

Urmatoarele doua cifre arata daca modelul respectiv este cel lansat initial (00) sau o varianta a sa care a suferit modificari de design ( 01, 02 etc). Utilitatea acestei indicatii apare mai ales atunci cand aveti nevoie sa comandati piese de schimb.

A treia pereche de cifre indica anul in care mulineta respectiva a fost produsa. Mörrum-ul din imagine a fost produs in anul 2000 (’10 – 10 = ’00).

In sfarsit, dupa bara ( / ) mai apar o pereche de cifre care indica saptamana din an in care a fost produsa mulineta, in cazul de fata saptamana a treizecisidoua (august) din anul 2000.

Fabrica Abu acum cateva decenii

Daca veti pune pana la urma mana pe o vechitura din seria Mörrum, astept parerile voastre.

….gata cu secretele, o sa prezint una din strategiile alese intr-o partida de stiuca, o iesire in care stiuca mare prefera sa stea suspendata intre ape si sa se serveasca din oferta generoasa de carasei care se bronzeaza la soare.

Faptul ca balta e presarata cu carduri de carasi care se plimba alene in pelicula nu ma face sa ma gandesc decat ca, din cauza caldurii si a lipsei de oxigen, partida nu poate fi decat una ratata. Dar daca tot am iesit hai sa incerc sa si prind cumva un peste!

Pt primele lanseuri aleg sa dau cu cateva oscilante usoare plimbate in apropierea fundului, apoi trec pe deep-divere trase cat mai incet cu pauze de cateva secunde, pt ca sa ajung la ce imi place mai mult si anume la silicoane, mai exact niste shaduri de 12-15 cm armate cu jiguri de 7-15 gr. Dupa multe lanseuri in evantai si lung de mal imi dau seama ca pe palierele unde mi-am prezentat cu atata maiestrie acadelele nu cred ca era vre-o stiuca…era imposibil sa nu am o atingere, una cat de discreta care sa tradeze marfa.
E momentul sa fac o schimbare, o schimbare care sa atraga atentia. Nu ma intereseaza o stiuca banala, asa ca refuz sa pun o rotativa care cu siguranta mi-ar aduce marla la picioare. Da, o sa incerc sus, printre bancurile de carasei care se plimba ametiti la soare, cred ca asta e solutia care va starni interes!

Incerc cu un popper, care sa faca putina galagie, pt a da desteptarea stiucilor ametite de caldura dupa amiezii. Intentionat las pauze lungi intre pompaje ca sa nu sperii exemplarele mari, care sunt mult mai circumspecte la excesele de zel pe care uneori suntem tentati sa le facem. Acum ca toata lume a aflat ca se serveste masa aleg un X-Rap Walk care prin talia sa clar nu se adreseaza “adolescentelor”. Incet, incet o iau la plimbare cu catelul, care sper sa imi aduca captura… doar am respectat reteta! Fiecare ingredient a fost pus cu mare atentie in placinta de azi, deci de ce e atata liniste?!

Fac o pauza lunga, atat de lunga incat am impresia ca vad o stiuca sub apa care se uita intrebator la mine parand sa zica:”…mestere, ai uitat sa mulinezi!”…deodata un vartej se deschide parca vrand sa soarba toata apa din balta.

Asta-i ! Am provocat o stiuca de categorie, asta mi-am si dorit, sa o aduc in fata aparatului de fotografiat pt: “Reteta zilei” din ciclul “Gata cu secretele”.

Grupa A:

Grupa B:

Mai jos gasiti clasamentele dupa prima zi de concurs.

Au fost descalificati pentru ca au pescuit pe sectoarele de concurs in preziua concursului: Cristian Anghelina, Marius Danila si Marcel Ghiorghita, iar Cristian Popescu pentru ca s-a aflat in stare de ebrietate in timpul primei manse.

Este probabil primul concurs de clean cu un numar atat de mare de capturi. Inca nu ne dam seama daca din cauza dimensiunii sectoarelor sau din cauza vremii mohorate care ne-a lovit din toate directiile.