Boca bearings Orange Seal

Ne straduim sa gasim un rapuns prin testul pe care vi-l propunem astazi. Incercam sa cuantificam acel ceva pe care il putem obtine in plus prin upgradarea rulmentilor tamburului.
Nu am urmarit sa realizam un concurs intre mulinete, ci sa stabilim cu cat lanseaza mai mult cu fiecare dintre mulinete cu rulmentii hibrizi, fata de lungimea lanseurilor cu rulmentii originali.

Morrum, Premier, Scorpion.....

Am folosit in test 3 mulinete: Abu Garcia Revo Premier model 2011, Abu Morrum 3601C Mag si Shimano Scorpion 1501 XT.
Am lansat initial cu rulmentii originali, ce sunt fabricati integral din otel inoxidabil si apoi cu rulmenti hibrizi de la Boca Bearing, dotati cu bile din carbura de siliciu ( SiC ) si inele din otel inoxidabil, ce se incadreaza in standardul de performanta ABEC 7.
Am folosit o singura lanseta, un St.Croix costom, construita de Andrei pe blank 5C68MXF-G, avand urmatoarele caracteristici: 6’8” ft, 6-14 lbs, 3/16 – 5/8 oz, actiune extra-fast, putere M.
Andrei a lansat cu Premier-ul si Scorpion-ul, iar eu cu Morrum-ul.

Iata ce am am obtinut:

1. Abu Garcia Revo Premier:

Rulmenti originali:

- 5,9 gr. – 34,8 m (36, 36, 32, 35, 35)
- 10 gr. – 41,6 m (40, 43, 41, 44, 40)
- 15 gr. – 47,6 m (46, 48, 48, 47, 49)

Rulmenti Boca Orange Seal:

- 5,5 gr. – 36,6 m (37, 35, 38, 37, 36)
- 10 gr. – 46,8 m (48, 47, 47, 46, 46)
- 15 gr. – 51,8 m (50, 51, 53, 53, 52)

Rezultate:

- 5,5 gr. – 1,8 m in plus, adica + 5 % ;
- 10 gr. – 5,2 m in plus, adica + 12,5 % ;
- 15 gr. – 4,2 in plus, adica + 8,8 % ;

Concluzie: 8,76 % in plus.

Observatii:
De mentionat ca Andrei a avut dificultati in a gasi combinatia optima intre setarile franei magnetice si cele centrifugale, si firul era nou nout, aproape la fel de sarmos ca un monofilament “de calitate”, iar timpul limitat nu ne-a permis sa zabovim prea mult pe fiecare mulineta in parte.

Suntem convinsi ca in noua configuratie, dupa cateva partide pentru rodajul firului si cu o setare corecta a franei de lanseu, Premier-ul poate mai mult decat a aratat.

Pe langa observatiile de mai sus, putem adauga si faptul ca mulineta nu a fost inca scoasa la apa, decat pentru niste teste de skipping.

Din pura curiozitate, am incercat sa vedem cat se invarte tamburul “la rece”, cu franele complet destranse. Tambrurul s-a rotit 14 secunde cu rulmentii originali si 40 secunde cu Boca. Fiind cel mai usor dintre tamburi, este oarecum normal sa se invarta cel mai putin dintre ele, avand o inertia mai mica, frana magnetica, chiar si pe zero, interactioneaza totusi putin cu tamburul.

2. Abu Garcia Morrum SX3601C Mag:

Rulmenti originali:

- 5,9 gr. – 30,8 m (32, 31, 30, 32, 29)
- 10 gr. – 44 m (43, 45, 46, 42, 44)
- 15 gr. – 48,4 m (48, 47, 48, 49, 50)

Rulmenti Boca Orange Seal:

- 5,5 gr. – 39 m (40, 40, 37, 39, 39)
- 10 gr. – 50 m (47, 50, 51, 51, 51)
- 15 gr. – 60 m (57, 61, 63, 59, 60)

Rezultate:

- 5,5 gr. – 9 m in plus, adica +26,6 % ;
- 10 gr. – 6 m in plus, adica +13,6 % ;
- 15 gr. – 11,6m in plus, adica +24 % ;

Concluzie: 21,4 % in plus.

Observatii:
Cu rulmentii originali (vechi de 12 ani, de cand s-a fabricat mulineta) obisnuiam sa pescuiesc cu tension knob-ul destrans complet si cu frana magnetica setata pe pozitia 5 (din 10), adica la jumatate.
Dupa ce am inlocuit rulmentii, nu am mai reusit sa fac niciun lanseu fara peruci cu aceste setari. Am strans treptat frana magnetica pana la maximum, insa constinuam sa fac peruci. Pur si simplu rulmentii hibrizi se invart al naibii de tare.
Prin urmare, m-am jucat din tension knob si din frana magnetica, pana am gasit setarea corespunzatoare.

Cu franele complet destranse, tambrurul s-a rotit 18 secunde cu rulmentii originali si 50 secunde cu Boca. La fel ca la Revo Premier, frana magnetica va avea intotdeauna, chiar si pe setarea zero, un mic efect asupra tamburului.

3. Shimano Scorpion 1501 XT:

Rulmenti originali:

- 5,9 gr. – 34,8 m (32, 34, 35, 37, 36)
- 10 gr. – 47 m (47, 48, 48, 46, 46)
- 15 gr. – 49 m (49, 50, 47, 50, 49)

Rulmenti Boca Orange Seal:

- 5,5 gr. – 40 m (41, 40, 40, 39, 40)
- 10 gr. – 52,2 m (52, 54, 52, 52, 51)
- 15 gr. – 58,8 m (58, 55, 62, 58, 61)

Rezultate:

- 5,5 gr. – 5,2 m in plus, adica +14,9 % ;
- 10 gr. – 5,2 m in plus, adica +11,1 % ;
- 15 gr. – 9,8 m in plus, adica +20 % ;

Concluzie: 15,3 % in plus.

Observatii:
Setarile pentru Scorpion 1501XT sunt usor de realizat. In acest caz, fiind oricum nevoie de infranare cu degetul, pentru a maximiza lungimea lanseului, 1 pin scos si putine ajustari din tension knob isi fac treaba, mult mai rapid decat la restul mulinetelor.

Dintre toate, pare cel mai usor de controlat, iar dupa cum a mentionat si Andrei intr-un articol precedent, despre Curado 51E, este o joaca de copii pescuitul cu aceasta mulineta.

Cu franele complet destranse, tambrurul s-a rotit 29 secunde cu rulmentii originali si 1 minut si 15 secunde cu Boca(in momentul cronomatrarii – avem de mentionat ca Adelin a umplut tamburul doar pe jumatate cu fir). Aici orice efect al franei centrifugale dispare complet in momentul in care pinii sunt impinsi catre interiorul tamburului, de aceea in general tamburul unui Shimano se va invarti mai mult decat al unei mulinete care are o frana magnetica (cel putin la rece – pentru ca este aproape imposibil de pescuit cu frana centrifugala dezactivata).

La final, pentru a ne face o idee despre cat conteaza lanseta intr-o astfel de ecuatie, am facut cateva lanseuri cu batul lui Pif, un St.Croix Legend Tournament Bass, de fabrica, cu urmatoarele caracteristici: 7 ft, 10-20 lb, 3/8 – 1 oz, actiune moderata, putere MH, pe care am montat Scorpion-ul.

Cu 10 gr. am lansat in medie 56 m (57, 54, 55, 57, 57), adica cu 3,8 m (7,3 %) mai mult decat cu prima lanseta.

In concluzie, pot fi imbunatatite cu 10 – 20 % performantele mulinetei, cu o cheltuiala echivaland cu pretul unui fir textil de calitate sau a doua/trei voblere, spre exemplu, ceea ce nu e o avere.
In ce ma priveste, consider ca are sens „investitia” intr-un set de rulmenti performanti, deoarece lansez mai mult, deci pot trimite naluca acolo unde e nevoie cu mai putin efort, tamburul pornindu-si rotatiile mai degajat decat in cazul rulmentilor de fabrica.
Dupa cum ati vazut mai sus, nu e doar o senzatie ca mulineta ar lansa mai bine, ci un plus masurabil, atat in cazul greutatilor mici, cat si al celor mai mari.

O picatura de ulei

Cat de des ? Nu exista un raspuns foarte exact. In functie de cat de des pescuiti cu mulineta respectiva. De asemenea, conteaza si in ce conditii pescuiti, vara acelasi ulei poate fi ceva mai fluid (deci iese mai usor din rulment sub actiunea fortei centrifuge), iar iarna mai vascos. Pot conta si solicitarile la care este supusa mulineta. Spre exemplu daca pescuiti in conditii care impun lanseuri foarte lungi sau daca obisnuiti sa recuperati foarte rapid naluca dupa ce iese din zona de interes, s-ar putea sa fie nevoie sa ii ungeti mai des.
Nu se intampla mare lucru daca uitati sa ii ungeti la momentul potrivit. Dupa o vreme, rulmentii devin ceva mai zgomotosi, deci va vor anunta chiar ei ca e cazul sa o faceti.

Dar mai exista un motiv pentru care mulinetele de baitcasting necesita mai multa intretinere. Tamburul rotindu-se cu viteze foarte mari in timpul lanseului, apa absorbita de fir este improscata pe mulineta, intrand in toate incheieturile acesteia. Desigur, faptul ca apa patrunde in mulineta nu este o problema, piesele componente fiind inoxidabile la marea majoritate a mulinetelor de baitcasting, exceptie facand poate cele de calitate indoielnica.
Insa o data cu apa, in mulineta patrund si suspensiile aflate in apa, respectiv particule fine de nisip, resturi vegetale, alge si ce o mai fi. Iar daca acestea patrund in rulmentii ce sustin tamburul si nu sunt indepartate la timp, buna functionarea mulinetei poate fi serios afectata. Rulmentul poate deveni mai zgomotos, poate sa nu se mai roteasca uniform, poate rugini sau uneori chiar sa se blocheze.

Dupa cateva ore de pescuit intr-o zona in care s-a acumulat plancton la suprafata apei

De aceea, daca pescuiti in ape cu grad mare de turbiditate, cum ar fi rauri tulburi sau ape in care algele s-au dezvoltat exploziv, este bine sa acordati ceva mai multa atentie interiorului mulinetei si in special rulmentilor ce sustin tamburului. Si daca nu pescuiti in astfel de ape, este bine ca macar o data pe an, sa curatati macar acesti rulmenti ai mulinetei.

Rulmentul de la tension knob, care nu a fost curatat niciodata. A trebuit inlocuit

Operatiunea nu este una complicata si poate fi facuta de oricine, cu conditia sa nu aiba doua maini stangi.
Pe scurt, un rulment este compus din doua inele intre care sunt elementele de rulare, bile in cazul nostru. Pentru a nu patrunde corpuri straine in interior, pe fiecare parte rulmentul are cate un scut, tinut in loc de o siguranta din sarma oteloasa foarte subtire.
Pentru a desface rulmentul, se indeparteaza cu un varf de ac siguranta. Atentie, tineti degetul pe ea in timp ce o demontati, altfel ar putea zbura si sa nu o mai gasiti.
Se indeparteaza apoi scutul rulmentului, folosind acelasi ac.

Indepartarea sigurantei

Pentru degresare si indepartarea impuritatilor patrunse inauntru, scufundati rulmentul intr-un dizolvant, cum ar fi benzina pentru brichetele Zippo sau acetona. Din cand in cand rotiti rulmentul pentru a va asigura ca solventul patrunde foarte bine peste tot . Lasati rulmentul in solvent cateva minute, pana sunteti siguri ca s-a dizolvat complet orice urma de ulei sau vaselina.
Dupa aceea il lasati la uscat, pana se evapora complet dizolvantul. Il puteti pune pe un calorifer sau sa folositi foenul, insa atentie sa nu dati foc la casa, deoarece solventii pot fi foarte usor inflamabili.
Urmatorul pas este sa ungeti rulmentul, folosind ulei pentru rulmentii de tambur, respectiv vaselina pentru ceilalti rulmenti ai mulinetei si sa il remontati la loc. In privinta uleiurilor sau vaselinei, prefer sa folosesc ceea ce recomanda producatorii mulinetelor sau produsele comercializate cu indicatia de a fi utilizate la mulinete.

Rulmentul desfacut

Ar mai fi de mentionat faptul ca unii rulmenti sunt capsulati si nu pot fi demontati in modalitatea descrisa mai sus. Ii puteti curata si pe acestia, insa degresandu-i fara a-i mai demonta.

La unele mulinete, cum ar fi cele de la Daiwa sau Abu pentru indepartarea rulmentului de pe axul tamburului aveti nevoie de un cleste special sau un dispozitiv cum este cel din fotografie.

Cum sa-i spunem ? Simplu, tool

In sfarsit, nu uitati ca trebuie curatati in aceeasi modalitate si rulmentii ceramici, nu doar cei din otel inoxidabil.

Spor la treaba !

Buun, cu blancul acesta in minte intru pe Mud Hole si dau cu ochii de “mhx”. Ce-o fi MHX asta?? Dupa citeva minute pe net, sint edificat. Sint blancuri facute la comanda pentru Mud Hole, la specificatiile specialistilor acestora, destul de bine cotate si foarte ieftine. Mai dau citeva telefoane si cer parerea unora mai priceputi ca si mine, intre care si Andrei…. Nimeni nu zice nimic rau de blancurile acestea… Si ma opresc asupra acestui blanc: S781-MHX

S781-MHX

Cintareste cu aproape 3 grame mai putin decit blancul sc2 de la St Croix si este la jumatate de pret, adica 30 de dolari. Sa risc sau sa nu risc??? Risc, ca asa imi este felul. Si uite asa m-am trezit ca sint propietarul unui blank ultra light MHX, de la Mud Hole. L-am echipat cu mandrina Fuji cu insertie de pluta, inele Fuji Sic Titanium de 6, 5 si 4.5, primele 4+1 inele si inele Fuji Alconite, ultimele. Minerul am ales sa fie split grip, cu winding check-uri albastre. Totodata am folosit un tub de carbon de 14 mm pentru decor, iar la matisaje ata de culoarea albastra, cu insertii gri-metalice. Hook keeper-ul este Batson, cu balama.

Manerul lansetei

Daca la inceput, blancul a cintarit 26-27 de grame, acum, la final, lanseta cintareste 86 de grame. Mandrina este fixata pe blanc prin intermediul a doua bucse de plastic, facute pe stung, la fel si tubul decorativ de carbon, nedorind sa folosesc arbori.

Echilibrare perfecta

Citeva impresii depsre lanseta finita. Acum dupa vreo luna si ceva de cind este gata si dupa citeva sedinte de pescuit, pot sa spun urmatoarele: este o lanseta rapida (pt.clasa ei de putere) si totusi foarte flexibila, cu rezerva de putere suficienta incit la drilul cu un clean l kill scos intr-un curent puternic, sa nu am emotii. Arunca excelent naluci de citeva grame, chiar si naluci care depasesc cu ceva limita superioara indicata de producator. Lanseaza precis, neexistind vibratii secundare dupa lansare, adica acel “zero twist” mentionat cu atita emfaza pe unele lansete de top. Din putinul pescuit cu microjiguri este senzitiva, putand sa-ti faci o impresie destul de rapida despre natura substratului unde pescuiesti. Inca nu am avut placerea sa prind biban cu ea, la micro jiguri, dar i-am facut botezul la clean, avat si ….stiuca.

Un clean

Da, am avut surpriza sa imi intre si o mirlita pe marginea unui curent care spala un mal cu bolovani, la un vobler contdown de 2.5cm, cu o singura ancora. Nici nu stiam ca seria countdown are marimea asta. Eu stiam ca cel mai mic wobler de la ei are 4cm, dar m-am inselat. Drillul cu stiuculita a fost fantastic, aceasta facind tot felul de salturi, luminari si alte tertipuri specifice speciei. Cu un mono de 0.16 am scos-o fara probleme, avind sansa sa fie intepata in buza dreapta, fara sa inhaleze minusculul vobler… Ufff, nu credeam ca voi ajunge sa pescuiesc vreodata cu naluci de asemnea dimensiuni minuscule…. Si ca sa fiu sigur ca nu pierd nimic din acest ansamblu ultra-light, lanseta, mulineta, voblere…le-am asigurat la …Tiriac….Sic…

Eu si marlitza

P.S.: A aparut o noua serie de blancuri MHX., High Modulus Series… Sa ma risc, sa nu ma risc ???

Este o varianta mai mica a celebrelor ABU Mörrum 5600, 6600 sau 7700 CL de la sfarsitul anilor ’90 (ce s-au produs doar in varianta cu manerul pe partea dreapta), creata pentru piata japoneza. Fiind un model mai vechi, in prezent nu mai poate fi gasita nicaieri la prima mana.

Desi nu le vazusem decat in poze, a fost un fel de love at first sight. Imi doream de mult timp o mulineta de baitcasting din seria Morrum si acum a venit momentul sa ma pricopsesc cu una.

ABU Garcia Mörrum SX 1601C

Cand am primit-o si am pus pentru prima data mana pe ea, mi-a placut si mai mult. Este o mulineta mica, foarte usoara si comod de palmat, dar robusta, fara jocuri la angrenaje, cu un aspect clasic si elegant totodata. Frumoasa !

Am iesit imediat cu ea la apa si in scurt timp s-au conturat primele impresii. Dupa cateva lanseuri mi-am zis ca e cam ca si intoarcerea de la o mulineta moderna de spinning la Daiwa Tournament SS. O mulineta foarte buna… dar la vremea ei !

Sistem de franare centrifugal minimalizat la extrem s-a facut simtit imediat. Mulineta mi s-a parut foarte greu de controlat in lanseurile la distanta, fata de mulinetele de baitacasting cu care pescuisem pana atunci. Peruci destul de dese.

In pescuitul la distante medii nu aveam probleme chiar si cu naluci armate pe jiguri mici de 3,5 – 5 gr. Tamburul mic si usor (13,9 gr) are o inertie foarte mica, fapt ce permite lansarea lejera a nalucilor de categorie usoara. De fapt si producatorul o recomanda pentru pescuitul la dropshotting, adica pentru o tehnica de pescuit vertical, usor, de finete.

In plus, unul dintre rulmentii de la tambur scartaia din cand in cand foarte urat, in ciuda straduintei lui Andrei, care l-a curatat si uns de mai multe ori.

Dupa o vreme am inceput sa ma mai obisnuiesc cat de cat. Insa nu suficient incat sa nu devin tinta ironiilor unor colegi de club. „Ma, tu crezi ca japonezul de prost a vandut-o ?!”, imi tot zicea unul mai mucalit….

Se cerea un tunning cel putin la rulmentii tamburului. Dar daca tot am inceput-o, impreuna cu Andrei am sapat pe saiturile japoneze in cautarea unui sistem de franare magnetica sau macar centrifugala mai consistent. Noroc cu Google Translate !

Material de tunning

M-am hotarat pana ala urma pentru urmatoarele imbunatatiri:

-         rulmenti ceramici (SiC) pentru tambur, ABEC 5 de la Boca Berings USA (dimensiuni: 5x11x4 mm), varianta cu shield exterior metalic. In paranteza fie spus, ABEC este un standard de masurare a tolerantei bilelor de rulment. In general, mulinetele de serie au in cel mai bun caz rulmenti ABEC 3, cu exceptia unor varfuri de gama (ex. Daiwa Steez: ABEC 5). Insa toleranta bilelor este doar unul din factorii care influenteaza functionarea rulmentului. Conteaza si mai mult din ce material sunt facute bilele, lagarele rulmentului, scuturile care tin bilele in interior etc. Ideali sunt rulmentii care au toate aceste componente ceramice, insa aceia sunt extrem de scumpi.

La treaba

-         frana centrifugala cu 4 porturi si pinii aferenti, de la Avail Japan. Frana originala este compusa din doua brate si are doar 2 porturi pentru pini, dupa cum se poate vedea in imaginea de mai jos;

Frana centrifugala cu 4 pini. Deasupra originalul

-         clutch (ambreiaj, pe romaneste) din aluminiu si suportii aferenti, tot de la Avail Japan, despre care producatorul afirma ca este mai putin inalt decat originalul, fapt ce permite un mai bun acces la tambur si o idee mai lat, eliminand astfel jocul clutch-ului original.

Clutch din aluminiu

De indata ce piesele au fost inlocuite si mulineta a fost reasamblata de Andrei, am iesit la Mures sa vedem rezultatul „investitiei”. Eram extrem de curiosi daca imbunatatirea va fi una functionala sau doar cosmetica.

Am lansat initial cu toti cei 4 pini montati si apoi am scos cate unul, pana la ultimul. Am constatat ca mulineta functioneaza cel mai bine cu 2 pini. La 4 pini distanta de lansare scadea considerabil, cu un singur pin perucile au reiceput sa apara, iar fara pini acestea deveneau foarte dese.

In configuratia cu doi pini, am efectuat mai multe lanseuri cu cel mai usor vobler pe care il aveam la mine: un Rapala Team Esko de 7 cm si 6 gr. Lungimea lanseului se invartea in jur la 30 m. Mai mult, din aproximativ 20 de lanseuri la distanta maxima, deci fortate, nu am reusit sa fac nicio peruca. M-am intors spre Andrei si am concluzionat:

- Dilesti !!!

Rezultatul tunningului m-a entuziasmat pur si simplu. Parca aveam in mana o alta mulineta. Lanseurile au devenit si mai lungi, cu toate ca mulineta lansa bine si inainte, dar perucile acelea suparatoare au disparut.

Circula o vorba pe forumul TackleTour, ca o data ce ai facut primul tunning nu mai exista cale de intoarcere. Nu credeam sa fie atat de adevarata !

Rezultatul final

Ce probleme au? De ce nu sunt bune asa cum le cumparam?

Daca incercati sa le matisati asa cum le primiti din fabrica/furnizor sau de la magazin veti avea dificultati la urcarea cu matisajul chiar la baza piciorului inelului.

Se observa clar ca daca asezati un inel nou nout pe blanc exista o discontinuitate vizibila intre blanc si talpa inelului. O discontinuitate care va ingreuna matisarea. Mai mult decât atât, poate sa strice aspectul final al matisajului, ramanand spire despartite chiar la baza inelului.

Mai pe scurt! Nu este voie sa existe discontinuitati intre blanc si inceputul piciorului inelului, pentru a putea matisa fara obstacole, in asa fel incât sa avem un matisaj continuu fara ruperi de ritm.
Ca sa pregatim inelul avem nevoie de o o pila. Fie ca este pentru ascutit cârlige sau cutite. Eu prefer sa folosesc un dremel utilizat de bijutieri sau de hobbyisti pentru operatiuni mai finute. Exista pile de diferite granulatii care pot fi folosite cu aceste “mini bormasini”.
In imaginile atasate observati cel mai bine forma finala in care trebuie sa ajunga inelul, de fapt piciorul inelului.

Inel cu talpa pilita

Matisatul
Exista diferite metode folosite pentru matisat. Diferite aparate si scule. Pentru primele lansete pe care le-am facut am folosit un suport improvizat care necesita maxim 2 ore de munca cu materialele necesare, alaturi de un tensor folosit pentru legat muste. Altii au improvizat cutii de carton decupate pentru a putea matisa. Iar pe post de tensor o carte mai sanatoasa, cu ata de matisat prinsa intre pagini pentru a crea tensiunea necesara. Cu putina imaginatie se pot improviza tot felul de asemenea dispozitive care sa va ajute.

Primul meu matisor improvizat cu ce aveam la-ndemana. Nu arata bine, dar presteaza:)

Cu un aparat de matisat profesionist totul trece intr-o alta dimensiune oferind alte perspective, facilitand foarte mult munca.
Pe lânga “aparatura” pentru matisat mai avem nevoie si de câteva unelte, extra. O sula (fara interpretari cu conotatii s..uale), un cuter sau niste lame foarte ascutite si un burnisher (e numit de americani, si nu are nici o legatura cu cuvantul burnis=deveni lucios). Burnish-erul este folosit pentru a aseza matisajul la final(observati ultima imagine), pentru a inlatura spatiile goale dintre spire, pentru a egala distanta dintre ele. Puteti folosi orice pix din plastic sau chiar metal care are corpul fin(lucios). Dupa ce matisati trebuie doar sa frecati cu putina presiune intreg matisajul, cu miscari de stanga dreapta.
Ce trebuie stiut atunci cand matisati? Firul tensionat trebuie sa aiba un mic unghi inspre baza matisajului pentru ca spirele sa se aseze cât mai bine, apropiat una langa cealalta.

Accesorii suplimentare pentru matisat: sula, cutter, burnisher

Imaginile vor vorbi in locul meu. Pentru a intelege cât mai bine ma voi folosi si de ilustratiile din catalogul celor de la Fuji Tackle.

Inceputul matisajului. In ilustratie se vede clar cum vin incalecate spirele, iar in imagine observati ca eu am lipit capatul firului cu banda adeziva, usurându-mi munca. Dupa ce ati incalecat capatul firului de matisaj de 3-4 ori puteti desprinde capatul atei de blanc.

01

Mai invartiti blancul de 4-6 ori si puteti taia surplusul de ata. Cel mai bine este sa taiati perpendicular pe blank ca sa nu va ramâna mustati. Folositi cutite/lame/cuter foarte ascutite si aveti grija sa nu aplicati foarte multa forta când taiati perpendicular pe blanc.

02

Continuati sa matisati pâna ajungeti aproape de banda adeziva cu care este asigurat inelul. Inlaturati banda si continuati matisajul pâna mai aveti aproximativ 8-10 spire pâna la capatul piciorului inelului.

03

Folositi o bucata de 10-15cm de ata (eu prefer un fir textil pentru pescuit, mai subtire pentru ca am garantia ca nu mi se va rupe in momentul in care doresc sa trag capatul atei pe sub spire) indoita la mijloc pe care o inserati ca si in imagine.

Matisati peste bucla inca 8-10 spire pâna la capatul piciorului inelului.

04, 05, 06, 07

Taiati ata.

Inserati capatul in bucla formata.
Trageti cu ajutorul buclei capatul de ata pe sub spirele formate. Preferabil ca acest lucru sa se intâmple pe partea opusa a blancului decât cea pe care se afla inelul. Sa nu cumva sa trageti capatul de ata pe lânga piciorul inelului pentru ca o veti lua de la capat cu matisajul.

Taiati la fel ca si inainte, cu atentie sa nu va ramana firicele iesite sau scamosate pentru ca veti avea probleme la lacuire.

08, 09

Pentru pozitionarea inelelor puteti incepe sa luati ca si referinte urmatoarele linkuri:

http://www.matagi.co.jp/2011pdf/p33.pdf

http://www.matagi.co.jp/2011pdf/p34.pdf

http://www.matagi.co.jp/2011pdf/p35.pdf

http://www.matagi.co.jp/2011pdf/p36.pdf

http://www.matagi.co.jp/2011pdf/p37.pdf

Lanseta se produce doar pe blank IMX, are 7 ft, este dintr-o singura bucata, are actiune rapida, e clasificata ca fiind din categoria grea, duce fire de 10-17 lb si lanseaza naluci de ¼ – 1 oz. Este echipata cu inele Fuji Alconite New Concept, cam putine la numar (6 + varful) si cam mari pentru standardele actuale (inelul de plecare este de 30 si penultimul inel de 7).

Am primit lanseta cadou de la sotia mea in urma cu 4 ani si, inca de la primele iesiri pe apa, a devenit batul meu favorit pentru pescuitul cu jiguri grele pe ape curgatoare mari si in special cu offset. In timp am prins cu aceasta lanseta salai, somni, stiuci, fitofagi agatati accidental, insa nu am intalnit inca un peste care se imi puna probleme. Un singur salau, estimat de mine ca avand peste 10 kg, care din pacate mi-a indreptat jigul cand am incercat sa nu il las sa intre intre butuci, mi-a aratat cat poate duce batul dar si care ii sunt limitele.

Un aspect care nu mi-a placut inca de la inceput a fost gripul cam scurt pentru o lanseta puternica (doar 21 cm), fapt care poate deranja atunci cand intepi un peste mare sau o agatatura, deoarece manerul are tendinta de a fugi de sub antebrat.

Anul acesta la sfarsitul lunii octombrie, am facut o iesire de o saptamana in Delta Dunarii impreuna cu colegii de club. Am pescuit mai mult pe Dunare din barca, la jig, avand in vedere ca in perioada respectiva nu am prins o conjuctura din cele mai favorabile pentru pescuitul stiucii.

A trebuit sa pescuim cu jiguri grele, de 40 sau chiar 60 gr pentru ca am gasit somnii cantonati la o confluenta, in apa de 15-20 metri, probabil pregatindu-se de iernat. In timp ce Stella mea de 3000, montata pe lanseta despre care va povestesc, cam gafaia la recuperarea jigului de 40 gr si a shadului de 15 cm, Andrei se descurca fara probleme cu o Daiwa Sol de baitcasting, o mulineta din categoria light. Am schimba betele intre noi pentru cateva lanseuri si am fost surprins de lejeritatea cu care puteam aduce naluca de la andancimea aceea, de parca as fi pescuit pe balta.

Ideea incoltise mai demult in mintea mea, iar in acele momente m-am decis sa imi modific lanseta astfel incat sa ii folosesc la maximum calitatile, adica sa o trasform intr-una de baitcast, pe care urmeaza sa o pescuiesc cu una din cele doua Daiwa Zillion pe care le posed.

Varianta vanzarii lansetei era exclusa din moment ce am primit-o cadou, iar blancul SJR844 IMX nu a fost niciodata disponibil, nici pe vremea cand G.Loomis inca mai vindea blankuri, astfel incat nu imi ramanea decat varianta modificarii ei.
Despre cum s-a descurcat Andrei la „dezbracarea” blankului, ati putut citi intr-un articol anterior,”IMX SJR844 dezbracat la f.ndu gol“, asa incat nu ne ramane decat sa vedem ce a pus in loc.

Fiind o lanseta de suflet, nu puteam folosi decat componente de cea mai buna calitate, altfel demersul ar fi fost lipsit de sens.

Manerul l-am gandit full-grip, din pluta, pentru o mai buna aderenta in cazul unor intepari mai… din fundul gradinii, atat de necesare la pescuitul cu offset.

Mandrina aleasa este Fuji ECS, vopsita in culoarea gun-metal de Matagi. Dupa majoritatea rod-builderilor, acest model, desi mai vechi, este mai comod decat mai recentul Fuji ACS, care are un aspect mai futurist dar mai putin ergonomic.

Fixarea mulinetei in suport se face cu o piesa din aluminiu, care culiseaza pe un lipstik tot din aluminiu, ambele tot de la Matagi.

In capat, lanseta are un butt cap care, pe langa rolul sau estetic, contribuie si la echilibrarea ansamblului, cu dedicatie speciala de la domnul Mamoru.

In sfarsit, lanseta este echipata cu un numar de 9 inele plus varful, Fuji Titanium SiC, cele mai usoare existente la ora actuala. Greutatea totala a unui set complet se invarte in jurul a 4 grame.

Matisaj insertii aurii

Matisaj inertii aurii inel TLSG

O surpriza foarte placuta a fost si faptul ca Andrei a reusit sa pastreze intacta inscriptia originala a caracteristicilor lansetei.

Inscriptia integrala a lansetei originale

Daca lanseta e acum mai frumoasa ca originalul, va las sa apreciati singuri. Cum se comporta pe apa, va voi povesti si ilustra intr-un articol viitor.

UPDATE

M-am gandit sa impartasesc botezul lansetei reincarnate in baitcast: ca si acum 4 ani… prima zi cu lanseta la apa… s-a lasat greu atarnata, de data aceasta fara rateuri.

Iarna pune botu' mai greu

Sa fie casting, o sa nu fie casting?!

Mie imi era destul de limpede cine avea sa faca efortul… in a-i dezbraca lanseta. EU!… rodbuilderul sau favorit. Prima zi a avut revelatia, a doua zi a inceput sa-si umple mintea cu fel si fel de fantezii… Eva?! Pluta? Carbon? Metal? Aur? Argint?… Oricum detaliile acestea nu conteaza acum. Acum singurul lucru important este cum dezbracam lanseta in asa fel incat sa nu ramana nici urma de ce-a fost inainte. Dupa specificatiile clientului… ca de la fabrica sa iasa blanku.

La prima vedere pare simplu, dar… vorba vine: “Usor de zis, greu de facut!”.

Gata cu palavrageala. Trecem la etapa de documentare. Cercetam pe www.rodbuilding.org si pe www.tackletour.com cum sunt construite lansetele/blankurile IMX. Dupa cateva minute de cercetare imi confirm ca este asa cum tineam minte si eu si Razvan. Nu are nici un fel de topcoat. Nu era chiar asa… are un strat foarte fin de protectie, irelevant de fin, dar suficient cat sa ma faca sa-mi petrec ceva mai mult timp cu Loomis(a).

Ne-am documentat. N-a durat mult. Acum sa vedem de ce unelte avem nevoie:

• Uscator √
• Cutit √
• Cutter √
• 1 bucata lanseta G.Loomis IMX SJR844 √

1. Stapanul inelelor – Fuji Alconite

Inelele Fuji Alconite erau matisate cu ce cred eu ca era ata de grosime C. Parea mai groasa decat ata pe care o folosesc in general (Size A – thread). Inainte de a va lansa cu lama cutterului in matisaj incercati sa va dati seama in ce directie trebuie desfacut matisajul, in asa fel incat dupa ce ati prins de un capat de ata sa puteti sa desfaceti tot matisajul. In acest caz nu mi-am putut da seama de directie, pentru ca era ata de o singura culoare, netratata cu Color Preserver, asa ca a trebuit sa ghicesc.

Incalziti bine cu uscatorul, dupa care infigeti lama cutterului la baza inelului (unde intra inelul in matisaj). Desfaceti intr-o directie, in speranta ca e cea potrivita. Daca nu e cea potrivita mai faceti o incizie si desfaceti in cealalta directie, pana prindeti un capat de la care sa desfaceti tot matisajul. Mai simplu zis decat facut.

Incepeti cu o incizie chiar la baza inelului.

Desfaceti un capat de ata de la care sa desfasurati tot matisajul.

Cam asa arata... dupa. ORIBIL!

Am reusit sa dam inelul jos, si toata ata matisajului. Observam o portiune grosolana de epoxy tare ca piatra. Nu disperam.

Ramasite grosolane de epoxy
Aici intervenim fie cu cutterul, fie cu un alt cutit. N-am gasit inca o bucata de plastic care sa faca fata mai bine provocarii. Eu am folosit dosul lamei de la cutter, unde face un unghi drept, dar nu e taioasa, ci doar usor ascutita. Cu acea parte riscam cel mai putin sa ciobim blankul. Revenim la foenul din dotare si incalzim portiunea cu epoxy, dupa care purcedem la indepartarea epoxyului cu ajutorul lamei de cutter/cutit tinuta la un unghi ascutit pentru a nu ciobi blankul. Veti observa ca in momentul in care ajungeti la blank, din cauza duritatii acestuia, nu veti mai inlatura material. Inseamna ca in portiunea respectiva nu mai este epoxy.

Atentie! Atentie! Atentie!!!!!

Atentie! Atentie! Atentie!!!!!

Lucrati cu grija si ramane curat ca lacrima.

Repetati procedeul si la restul inelelor. Dupa ce va intrati in mana nu dureaza atat de mult. Va recomand sa incalziti de mai multe ori rasina ce ramane in urma inlaturarii inelului, pana reusiti sa o indepartati pe toata. Dupa ce am inlaturat epoxiul de la toate inelele demontate m-am folosit de un smirglu cu duritate de 800, dupa care unul de 1000(umed)pentru a uniformiza blankul. Acesta va inlatura si finisajul extrem de fin de pe blank. (nu va recomand sa procedati la fel la alte blankuri vopsite – s-ar putea sa fiti nevoit sa inlaturati toata vopseaua de pe blank).

2. Provocarea no.1. Putem pastra inscriptia cu logoul G.Loomis?
Razvan m-a rugat sa fac tot posibilul sa pastram inscriptia de pe lanseta. Nu de alta, dar isi doreste foarte mult un Lipstick de la matagi pe blank (o sa dau explicatii referitoare la lipstick in urmatorul articol), pe care n-avem cum sa-l montam decat daca dezbracam tot blankul de epoxy si alte componente. I-am spus clar ca doar o minune va face sa ramana logoul pe blank. Sa vezi… minune am si primit. Se pare ca Loomis in loc sa foloseasca decaluri isi inscriptioneaza direct blankurile. Nici ca se putea mai bine.

La fel. Inainte de orice, incalzim rasina epoxidica, pentru a o inmuia (nu este cuvant compus), inlaturam primul matisaj (asemeni pozelor), pentru a avea un punct de pornire, dupa care incalzim si iar incalzim cu uscatorul de par. Eu aici mi-am folosit unghia din dotare pentru a inlatura rasina de deasupra logoului, pentru a fi sigur ca nu fac vre-o prostie. Merge mai greu, dar ce e sigur e sigur. Dupa ce am lnlaturat epoxiul de deasupra inscriptionarii, restul rasinii am inlaturat-o cu ajutorul cutterului.

Matisajul de la baza mandrinei a fost inlaturat asemeni matisajului de la inele. Foarte mare grija aici.

MINUNE!

3. Inlaturarea plutei
Aici am fost ceva mai agresiv cu lanseta. Fiind probabil cea mai usoara etapa. Dupa ce ati indepartat winding checkul de vinil va infigeti la propriu in pluta. Sub pluta se afla un strat “protector” de epoxy destul de serios pentru a nu ne face foarte mari griji cum ca vom taia si blankul in procesul de inlaturare a plutei.

Taierea winding checkului de vinyl

Winding check indepartat, pluta la remat

Fara mila, dar totusi... putina atentie

Butt Cap-ul de vinyl este foarte usor de taiat si indepartat

Asa arata dedesupturile butt cap-ului de vinyl.

Mandrina e in plus... Ma intreb de ce-i spune Super Sticker (super lipicioasa)?!

4. Mandrina Super Sticker…Greu de gasit, greu de ucis
Aici isi intra in drepturi depline ceea ce americanii numesc Dremel. Nici o alta unealta nu-si va face treaba mai eficient, cel putin nu in cazul de fata. Mandrina Super Sticker, chiar daca pare o mandrina simpla, este compusa din mai multe elemente, ceea ce o face foarte greu de indepartat, mai ales considerand proximitatea acesteia fata de blank. 1-2mm despart blancul de peretii mandrinei. Cu ajutorul frezei executati o sectionare de-a lungul mandrinei, cel mai bine, exact acolo unde exista deja santul pe care aluneca filetul cu care se strange mulineta. Dupa taiere aplicati metoda “infige surubelnita”… care va ajuta sa desfaceti mandrina mai departe. Daca din prima nu functioneaza, incercati sa taiati in partea opusa a despicaturii curente si reluati pasii cu surubelnita. Continuati pana reusiti sa indepartati mandrina. Aveti foarte mare grija atat la cum manuiti surubelnita cat si la cum manuiti minifreza.

Pregatiti minifreza... Super Sticker e ca SuperGlue

Taiati de-a lungul mandrinei, dintr-un capat in celalalt

Smecheria cu surubelnita

Va spun eu de ce-i spune Super Sticker.... Usor de montat... Foarte greu de demontat:(

In sfarsit

Cine vrea niste resturi de Loomis.... ma gasiti la 074_ _ _3437

Dupa ce ati indepartat si de aici restul de epoxy de pe blank, cu ajutorul uscatorului de par si a unui cutter “profesional”, cu ajutorul unui smirglu de 800 puteti sa incepeti sa slefuiti blancul, pana nu se mai vad urme de epoxy. Pentru a duce la bun sfarsit treaba, un smirglu de 1000-1200, umezit ar trebui sa va ajute sa finalizati treaba.

Dupa slefuire si finisare, curatati foarte bine blancul, cu alcool sanitar sau etilic. Va trebui sa-l stergeti de mai multe ori, pana nu mai ramane nici o urma pe carpa, servetel sau vata… in functie de ce utilizati ca sa stergeti blancul.

Metoda descrisa mai sus poate fi aplicata oricarei lansete. Aviz celor care vor sa dezbrace o lanseta vopsita… veti fi nevoiti sa inlaturati toata vopseaua, daca nu cumva doriti sa montati inelele exact acolo unde au fost cele vechi. Inlaturarea vopselei se va face cu ajutorul aceluiasi cutter/lama de cutit cu care ati operat si la indepartarea epoxiului de pe inele.

Dupa cateva ore de chin… blancul este pregatit pentru componentele de la Matagi:). Dac-ar vedea Gary Loomis s-ar zvarcoli in somn de durere.

Zici ca n-ai fost niciodata lanseta... Exact cum te-a dorit Razvan!

Adevarul este ca nu degeaba ii spune Megabass Sight Fisher, fiind conceputa in special pentru pescuitul de pe mal la vedere, unde este nevoie de o lanseta foarte manevrabila, implicit cu grip mai scurt, in acest caz nepotrivit pentru aplicatia Jigging la salau din barca. Actiunea blancului este una progresiva care nu permite dezgatarea prematura a salailor, in special in concursuri, fiind prima alegere pentru pescuitul pe lacuri cu jiguri mai usoare (vorbesc dpdv a lui Razvan).

Inainte de toate luam masurile, asemeni unui croitor. Tubul de grafit sau carbon de la split grip are 15mm diametru exterior. Rasfoim scurt in catalogul Matagi si gasim tuburi de carbon cu diverse paternuri de impletitura cu acelasi diametru. Din trecut stiu ca “saiba” argintie de deasupra “butoiasului” de EVA seamana leit cu o alta piesa de la Matagi, ba mai mult se potriveste perfect pe un “butoias” de EVA asemanator (o idee mai mare)tot de la Matagi. Mai rasfoim si gasim un winding check auriu in caz ca trebuie mascata portiunea de sub mandrina (unde avea sa se termine tubul de carbon).

Butoias EVA: EBL (pagina 58 catalog 2010) – Partea posterioara a gripului

• Saiba metalica cu extrudari asemanatoare Megabass: D16-VF (pagina 73 catalog Matagi 2010) – deasupra butoiasului de EVA
• Windin check auriu: D16-FR – I.D. 15Mm (pagina 72 catalog Matagi 2010) – sub mandrina
• Tub carbon impletit cu insertii aurii, pentru ca se “pasaleste” mai bine cu accentele aurii de pe blank: G-MC50-15 (pagina 64 catalog Matagi 2010) – va constitui portiunea de split grip

Pentru a vedea daca e ceva sub tubul de la split grip al Megabassului trebuie taiat split gripul pe undeva. Incerc mai spre capatul gripului ca sa nu stric piesele metalice si ca sa vad la ce ar trebui sa ma astept (ma intereseaza in principiu pana unde se continua blancul lansetei). Nu-mi ia mult sa-mi dau seama ca blancul lansetei se continua pana undeva in mandrina, gripul fiind o extensie asa ca tai in final exact unde se termina mandrina.

Abia acum vine greul, cand observ cu ce mi-a ramas sa lucrez. Trebuie sa gasesc o extensie foarte rigida care sa intre in butt-ul lansetei. Noroc ca mai am lansete rupte pe acasa. Am gasit o bucata de grafit, o tai in asa fel incat sa ajunga pentru intreaga sectiune de grip.

Dupa cum se vede am umplut-o cu banda adeziva pe post de arbori. Intradevar ingreuneaza ansamblul, dar nu poate avea efecte negative, greutatea situandu-se in spatele mandrinei. Ba mai mult ajuta la echilibrarea ansamblului final.

Extensia se va continua aproximativ 7cm in interiorul blacului.

Dupa ce am potrivit “arborii” am purces la lipirea extensiei. Pentru ca aceasta sa fie sigura am pus un dop de EVA in capatul care va intra in blank al extensiei, in asa fel incat epoxiul picurat in interiorul blancului sa se prelinga intre peretii extensiei si ai blancului pentru o lipire sigura. Inainte sa inserez extensia in blank am picurat epoxy in interiorul blancului. Am uns bine si capatul extensiei cu epoxy, iar dupa insertia in butt-ul lansetei am pozitionat lanseta pe verticala, in asa fel incat epoxyul picurat in interiorul blancului sa se prelinga, cum am descris mai sus, intre peretii blancului si ai extensiei, pentru o cimentare sigura care nu va permite jocuri pe viitor.

Inainte de a purcede la lipirea tubului de carbon lasam lanseta cateva ore nemiscata. Din bucata de tub de la Matagi de 50cm taiem bucata de dimensiunea de care avem nevoie. Urmeaza lipirea extensiei de carbon impletit si pozitionarea winding checkului auriu sub piciorul mandrinei. Inainte sa ne apucam de lipirea ultimelor elemente cel mai bine e sa lasam sa se aseze si sa se intareasca epoxiul pentru cateva ore, pentru orice eventualitate, dupa care infiletam suportul pentru mulineta Megabass, winding check-ul argintiu, cu forma foarte aproape de cea a originalului si lipirea “butoiasului” de eva si a buttcap-ului original Megabass. Lasam ca epoxyul sa se intareasca si lanseta e gata de actiune, cu un grip pe masura pescarului .

Ptiu!… n-am scos sabloanele la imprimanta. Ce ma fac!?

Mi-am adus aminte ca aveam pt toate modelele de voblere cate o barbeta cu care am facut teste. Arunc o privire prin camera, prin sertare, prin suporturile cu pixuri. In 5 minute gasesc tot ce-mi trebuie. Markerul subtire de pe birou, clema de birou de sub el, smirglu din cutia cu unelte, foarfeca din dulapul din sufragerie si policarbonatul de pe dulapul din dormitor. Imi trebuie si cutter? Il iau si pe asta ca se cere din cand in cand.

Pun placa de policarbonat pe birou. Imi tai cateva fasii si rastorn voblerele pe ea… mi se face pielea de gaina cand le vad cat sunt de frumoase si de nefolosite.

Policarconatul este acoperit cu o folie alba protectoare pentru a nu fi zgariat inainte de vreme.

Prind cu clema barbeta din dotare de una dintre fasiile de policarbonat. Ii dau un rondeu cu markerul. Ma uit sa vad daca a iesit simetrica, iau foarfeca si tai grosier incercand sa nu ating linia care demarca conturul barbetei. Preiau controlul si smirgluiesc atat cat abia sa se mai vada conturul demarcat cu markerul.

Verific din nou sa vad daca barbetele sunt identice, dupa care o potrivesc pe vobler si ma duc sa-l testez in cadita. Inoata perfect. Il pun de-oparte.

Pentru un plus de actiune si vibratie mai puternica nu strica sa faceti barbetele concave. Jucandu-ma cu clestele Rapala sesizez ca are niste forme mai ciudate… si mi se aprinde fitilul… nu-mi mai trebuie inventi peste inventii ca sa fac concavitatea la microvoblere… fac totul din cleste .

Dupa ce am terminat toate barbetele pun mana pe clestele din dotare si fac toate barbetele concave… imbunatatim actiunea cu pana la 20% ), amestecam un batch de 2ml de rasina si 2ml de intaritor punem recipientul pe cubuletele de gheata pregatite petru mister Jack, si avem timp aproape nelimitat sa lipim barbetele… fara stres!

Lasam la uscat cateva ore, dupa care reluam testele si ajustam ochetul voblerului in asa fel incat acestea sa inoate in linie dreapta.

Slefuirea arborelui
Slefuirea arborelui se face cu reamerele utilizate pentru slefuirea interiorului gripului. Ca sa o scurtam, se face chiar identic, icercand arborele pe blancul in sine tot mai des pe masura ce largiti gaura (nu m-am gandit la prostii – dar n-am stiut cum s-o spun mai bine). Dupa cum vedeti in imagini am lasat putin spatiu pana la grip, pentru ca acolo va aluneca excesul de epoxy care se va prelinge de pe arbore cand punem mandrina.

Arbori facuti din banda adeziva
Arborii din banda adeziva de hartie sunt foarte usor de facut, dar ingreuneaza putin lanseta finala. Veti rula banda adeziva pe blanc la distante relativ mici intre ele (2-4 cm) in asa fel incat mandrina sa intre usor fortata peste ele.

Mascare
Urmariti imaginile si observati cum este mascata mandrina in capatul care va fi orientat inspre gripul lansetei. Nu specific exact care capat, pentru ca mandrina poate fi montata  in functie preferinte.  Mascati si capatul, dinspre mandrina al gripului.

Epoxy si montare
Daca ati montat gripul, lipirea mandrinei ar trebui sa fie floare la ureche. Eu de obicei montez gripul si imediat montez si arborele. Abia dupa intarirea rasinii amestec o noua serie de epoxy si lipesc mandrina.

Observati cum am lasat putin spatiu intre grip si arbore. In acel spatiu voi lasa sa se prelinga excesul de epoxy pe care il vedeti in zona mascata de pe mandrina.  Veti vedea ca aproape tot acel exces de epoxy se va scurge in acel spatiu.
Dupa fixarea mandrinei indepartati banda pentru mascare cu surplusul de epoxy. Daca mai aveti urme de epoxy pe grip sau mandrina indepartatile cu o carpa sau cu servetele de hartie.

Spine (sira)

Fiecare blanc este curbat, mai mult sau mai putin vizibil. De obicei spine-ul se aliniaza cu aceasta, dar se mai intampla sa nu fie asa.

Ce este spine-ul (sira)?
Este curbura pe care o ia blancul in mod natural cand este tensionat. Pentru a observa cel mai bine acest lucru este suficient sa apucati blancul de varf cu o mana si sa il proptiti de cealalta mana la aproximativ 20-30 cm de varf. Veti observa cum blancul are tendinta de a se rasuci intotdeauna in aceeasi pozitie, “the path of less resistance”. De obicei inelele de spinning se monteaza in interiorul curburii, iar inelele de baitcasting pe exteriorul curburii.

Daca va jucati putin cu blancul, puteti observa ca are chiar doua asa numite spine-uri (foarte putine prezinta doar un spine). Indiferent pe care din ele alegeti sa montati inelele este bine.

Daca ati nimerit un blanc usor curbat, eu de obicei pun inelele de spinning pe exteriorul curburii si cele de baitcasting pe interiorul, in asa fel incat greutatea inelelor sa “indrepte” blancul.

In concluzie. Dupa ce ati indepartat excesul de epoxy de pe mandrina aliniati, inainte ca epoxiul sa se intareasca, mandrina cu spine-ul blancului.
Lasati epoxiul sa se intareasca si puteti lipi si un foregrip (bucata de grip de deasupra mandrinei) la alegere. Acestea fie lipsesc cu desavarsire sau sunt foarte minimale, fie sunt cele clasice.