unul se cheama Rapala Crankin Rap (NOUL Rapala Crankin Rap) si a fost lansat vara aceasta cu surle si trambite pe piata americana, iar celalat este ceva mai vechiul Big Bass, lansat de cei de la Storm in 2007.

Cei de la Tackletour.com remarcau la un moment dat intr-un preview al produsului o oarecare asemanare cu celebrul Storm Wiggle Wart, in special in supradimensionarea ochilor. O observatie care in opinia mea denota o maxima diplomatie din partea unui site de review-uri cvasicomerciale.

Nu e prima data cand un produs vechi imbraca o denumire care sa-l vanda, insa sincer, e usor dezamagitor sa vezi cum Rapala se preteaza la astfel de imprumuturi.

Dar, la urma urmei, daca lasam la o parte orgoliul originalitatii, poate Crankin Rap-Big Bass va livra in timp performante demne de celebrul (si noul) sau nume. Ramane doar ca pescarii sa-l investeasca cu suficienta incredere, facandu-i loc in truse si in partidele de pescuit.

Asteptam vesti!

Montez ansamblul si imi iese un combo ce a capatat pe loc porecla de „Doboratorul de ursi”. Testele pe apa nu au durat prea mult. N-a fost nevoie de mult timp pentru a intelege ca un combo ce bate inspre kil, dotat cu un troliu pe care nu il putem cuprinde decat cu varful degetelor, montat pe un fel de brat de macara ce aducea cu actiunea unei cozi de matura e putin prea mult pentru pestii de pe la noi. Iar lanseurile erau formidabile. Cred ca daca as fi aruncat naluca cu mana stanga cu siguranta as fi depasit lungimea lanseului obtinut cu „Doboratorul de ursi”. Dupa o asemenea experienta amaruie, am scuipat in sin si mi-am jurat ca nu voi mai folosi in veci un astfel de sistem retrograd, cum este baitcastingul.

Abia in urma unui studiu mai aprofundat, un fel de corigenta pescareasca, am priceput ca betele de musky sunt facute pentru a scoate in scurt timp pesti ce pot depasi adesea un metru, care daca ar fi drilati inutil ar acumula prea mult acid lactic pentru a supravietui. De aceea chiar un bat de categorie medie, conceput pentru musky e un veritabil xxx-heavy fata de betele cu care suntem obisnuiti in pescuitul de zi cu zi. Iar jiggingul despre care vorbeau baietii pe TackleTour era jigging marin, cu pilkere de 100-200 gr, departe rau de ceea ce intelege romanul prin jigging.

Insa cum timpul le vindeca pe toate, si experienta mea neplacuta intr-ale baitastingului a cazut in uitare. Asa ca peste iarna, caci marile revelatii halieutice le ai iarna la gura caloriferului (poate si din cauza abstinentei pescaresti), mi-am dat seama ca imi trebuie neaparat un combo de baitcasting. Dar de data aceasta unul mai atent studiat.
N-a trecut mult si nevoia de baitcasting s-a materializat intr-o prima lanseta de fibra de sticla, Lamiglas Skeet Reese de 7 ft, ½ – 1 ½ oz, 8-20 lb si o prima mulineta, de data aceasta low profile, Team Daiwa Zillion 100HLA. Cu siguranta vor urma si altele.

Lasand gluma la o parte, in cele cateva luni de cand folosesc acest ansambu s-au desprins cateva aspecte pozitive dar si unele negative, care cred ca ar putea fi utile si altora care se gandesc sa faca acest pas.

Dezavantaje:

• trecerea de la echipamentul de spinning la cel de baitcasting necesita o perioada de acomodare, tehnica lansarii fiind putin diferita. In lanseu, accelerarea batului trebuie sa fie mai progresiva, tamburul mulinetei trebuie controlat la finalul fiecarui lanseu pentru evitarea perucilor, aspecte care pot fi insa deprinse in cateva ore;
• mulineta necesita o intretinere periodica a rulmentilor ce sustin tamburul rotativ, problema inexistenta la mulinetele de spinning. Producatorii recomanda ungerea acestora la minim 2-3 partide. Desi aparent este deranjant sa demontezi mulineta atat de des, operatiunea nu dureaza mai mult de 5 minute, mulinetele de baitcasting fiind dotate cu un sistem care permite un accesul facil la rulmentii respectiv;
• lungimea lanseului este ceva mai mica atunci cand se folosesc naluci mai usoare, sa zicem intre 7 si 20 gr;
• sub 7 gr. pescuitul cu mulineta de baitcasting devine dificil in cazul majoritatii mulinetelor destinate acestei tehnici;
• perucile, adica acea incalcirea suparatoare a firului ce apare atunci cand viteza de rotatie a tamburul o depaseste pe cea cu care firul este depanat de pe tambur. Pot aparea din cauza unor greseli intervenite in lanseu (eliberarea tamburului prea devreme sau prea tarziu, traiectorii prea joase ale nalucii, neinfranarea tamburului pe capat de lanseu), a folosirii unor naluci prea usoare sau a unei lansete care nu se incarca corespunzator cu naluca folosita, a interventiei unor elemente externe (vant, agatarea nalucii in vegetatie) etc etc. Problema nu este insa atat de grava pe cat pare, mai ales atunci cand se folosesc naluci de greutate medie (7-35 gr.), caci marea majoritate a perucilor nu este altceva decat o suprapunere a spirelor firului, usor de descalcit. Sunt foarte rare perucile care necesita foarfeca, practic nu am avut vreuna de cand folosesc comboul descris mai sus. Iar pe masura ce pescarul capata experienta perucile devin din ce in ce mai rare;
• mulineta de baitcasting are un sitem mai complicat reglaje ale rotatie tamburului, dar care, o data inteles, ajuta, nu complica lucrurile;
• frana nu caraie, fapt ce rapeste putin din placerea drilului, cum ar fi cel cu o mreana de 3-4 kg, care iti ia din prima plecare 30 m de fir.

Avantaje:

• un control mai bun al nalucii in timpul lansarii. Practic, datorita pozitiei mulinetei in palma, accesul la tamburul rotativ este mai facil. Distanta lanseului, traiectoria nalucii, aterizarea acesteia in locul dorit sunt mult mai usor de corectat in cazul mulinetei de baitcasting fata de cea de spinning prin aplicarea unei presiuni usoare asupra tamburului, cu degetul mare al mainii care tine mulineta;
• un control mai bun al pestelui in dril. La acesta contribuie pe de o parte frana de tambur, situata imediat langa rotor, si care poate fi ajustata la nevoie chiar si cu un singur deget, pe de alta parte posibilitatea infranarii progresive a tamburului in timpul unor plecari mai nervoase ale pestelui, cu degetul mare, fapt ce ajuta la obosirea acestuia;
• posibilitatea utilizarii unor fire mai groase, ceea ce se traduce prin mai putine naluci inmormantate si mai putini pesti scapati. In cazul mulinetei de baitcasting grosimea firului nu prea are relevanta in ce priveste lungimea lanseului, deoarece aici nu exista acea frecare a firului de marginea tamburului, frecare care la mulinetele de spinning creste pe masura ce firul se desfasoara de pe tambur. La acestea din urma, cu cat firul este mai gros, tamburul se goleste mai repede, deci si frecarea va fi mai mare. Totusi, posibilitatea de a utiliza fire monofilament mai groase este limitata deoarece, in general, odata cu cresterea diametrului acestora, creste si memoria. Intrucat tamburul mulinetelor de baitcasting low profile este relativ ingust si cu un diametru destul de mic, monofilamentele cu memorie mare au tendinta de a face peruci (de a se umfla pe tambur) in timpul lanseului;
• angrenajele sunt mai solide, putere mai mare pe recuperare, iar fiabilitatea in timp este mai mare. Toate aceste calitati le recomanda pentru pescuitul cu naluci reactive, cum ar fi voblerele sau rotativele mari, spinnerbait-urile, oscilantele grele etc. Am pescuit comparativ aceleasi voblere (Rapala Dives To 10 si 16 ft) pe Mures, in curent, cu o lanseta de spinning (mulineta Shimano Stella 4000) si una de baitcasting (mulineta Daiwa Zillion 100HLA) . Recuperarea voblerelor solicita din plin angrenajele mulinetei de spinning, pe cand cu mulineta de baitcasting era o placere chiar si la recuperari mai vioaie;
• pozitia mulinetei in mana este mai comoda. La inceput acest aspect nu iese prea repede in evidenta, poate fiind mult prea fixati pe spinning in coltul aceasta de lume. Insa diferenta se simte dupa cateva ore de pescuit;
• pozitia mulinetei deasupra batului faciliteaza pescuitul in cazul anumitor tehnici in care varful lansetei este tinut in jos: pescuitul cu jerkbaituri, cu naluci de suprafata, jiggingul in anumite conditii, pescuitul cu voblere crank etc;desfasurarea firului de pe tambur. Spre deosebire de mulinetele de spinning, firul se desfasoara drept de pe tambur, nu in spirale. Din aceasta cauza, firul nu se rasuceste in timpul lanseului sau in drilurile prelingite, asa cum se intampla in cazul mulinetelor de spinning. Nu am realizat importanta acestui fapt pana in momentul in care am incercat cateva voblere mari, cum ar fi Rapala Super Shad Rap, Rapala Original Floater 18 cm, Salmo Skinner, Rapala Magnum Countdown etc, cu care nu puteam pescui cu un ansamblu de spinning deoarece carligele triple ale acestora agatau firul aproape la fiecare lanseu. Pescuind aceleasi voblere cu echipament de casting am constatat ca aceste agatari suparatoare ale firului au disparut aproape complet, practic reducandu-se la 1-2 pe partida.

Ca si o cloncluzie, nu stiu daca cele de mai sus v-au convins in privinta necesitatii completarii arsenalului vostru cu un combo de bait, insa trebuie sa marturisesc ca lansetele mele de spinning raman din ce in ce mai des acasa.

Deseori, fara neaparat sa vrem asta, cadem in plasa cumparatorului profesionist, ajungand in extremis sa judecam echipamentul dupa valoarea lui de achizitie. Dar complexele de superioritate nu-si au locul in pescuit, dupa cum nu-si are locul nici autosuficienta. Exista multe vedete anonime in randul sculelor din segmentele medii sau inferioare de pret.

Saptamana trecuta la eram la Expo Aventuri 2010, cand vizitandu-l pe Giani in standul BFF, ochii mi s-au oprit la o lanseta de baitcasting. Cu o lungime de 6′5” si un aspect exterior care te poarta cu gandul la lansetele JDM, Jaxon Perseus Spin Cast iesea in evidenta in rastelul producatorului polonez. Surpriza am avut-o insa cand am scos-o din rastel. Blancul suplu si extrem de nervos s-a lipit efectiv de mana mea.
- Stai ca n-ai vazut nimic, imi spune Giani, dupa care dispare undeva in spate, pentru a reveni cu un multiplicator, tot de la Jaxon. XTL-ul.
Intrigat de calitatile blancului si provocat de Giani, dar mai ales avand in fata doua zile de pescuit, m-am hotarat sa le iau cu mine, sa vad ce iese.

Incepem asadar cu datele tehnice:

Lanseta: PERSEUS SPIN CAST WJ-SC652MH
Lungime 6′5”, blanc din doua segmente, lungime de transport 103 cm
Putere de lansare: 1/4-1oz, MH
Fir recomandat: 10-20lb.
Greutate proprie: 143 de grame.

Mulineta: Jaxon Casting XTL KJ-200L
Sistem cast control magnetic
Raport de recuperare 6,2:1
5+1 rulmenti
Capacitate tambur: 0,27 mm- 220 m ; 0,35 mm – 140 m
Schelet din aluminiu cu capace laterale din grafit.
Greutate proprie: 221 de grame.
Varianta pentru mana dreapta: Casting XTR KJ-200R

Blancul

De obicei, lansetele din aceeasi clasa de pret cu Perseus au blancuri compozite sau din carbon de joasa modulatie, care in combinatie cu inelele masive intalnite pe astfel de lansete, dau senzatia unui blanc obosit, ingreunat si insensibil. Nu e si cazul Perseus-ului. Un blanc rigid, nervos si senzitiv, exact calitatile de care ai nevoie la o lanseta de jig. Fara a emite pretentii, inelele sunt insa extrem de usoare si corect distribuite pe blanc.

Cu o putere de aruncare pana in 1 oz. (28,35 grame), blancul este recomandat ca fiind unul MH. Desi suporta fara probleme naluci grele, chiar peste limita maxima recomandata, l-am simtit in elementul lui cu greutati de lansare de 10-12 grame, ajungand la limita inferioara pana la 7 grame (iar aici am in vedere jigul de 5 grame, armat cu un soft de 1-2 grame).

Actiunea moderat rapida este camuflata intr-o tinuta extrem de rigida, ideala pentru naluci de contact. In dril insa, blancul isi tradeaza actiunea, permitand controlul pestilor naravasi, asa cum salaii au tendinta sa devina in fiecare primavara, chiar daca iti ataca naluca, din scurt, sub barca si tu mai ai doar cativa metri de fir.
Fiind un blanc din doua bucati, am fost atent la actiunea lui in sarcina. Mufarea inversa se face compact, rigidizand ansamblul, iar curbura este continua.

Design si finisaje

Lucrata suficient de atent, lanseta imprumuta look-ul suratelor japoneze, apeland la designul split-grip. Matisajele sunt corecte, iar depozitele de rasina sunt decente. Evident, avem matisaj la baza segmentului superior, iar ca o masura de precautie binevenita, cei de la Jaxon au aplicat un matisaj si pe cotor, la 15 milimetri sub mufare. Mandrina permite contactul direct cu blancul, lucru nu neaparat necesar, dupa parerea mea, deoarece lanseta este suficient de sensibila pentru a transmite orice activitate de la celalalt capat al firului.

Mulineta

Desi intotdeauna am avut o retinere fata de mulinetele multiplicatoare fara pretentii, pot spune ca de data asta, Jaxon Casting XTL KJ-200L mi-a contrazis parerea. Fixat pe mandrina Perseusului, XTL-ul se palmeaza bine, volumul redus al carcasei ascunzand un mecanism extrem de robust pentru un low-profile. Tamburul cu o capacitate generoasa (220 m de 0,27) tradeaza si el puterea mulinetei. Cu un sistem de franare magnetic usor de accesat, prin indepartarea carcasei laterale, actionata de un buton, XTL-ul detine proprietati intalnite la multe mulinete din clasele superioare. In cele doua zile de pescuit am facut o singura peruca, schimband directia de lansare contra unui vant de 14 kilometri pe ora. Extrem de decent. Distantele de lansare sunt apreciabile, rezultate comparabile cu ce ai putea obtine de la mulinete cu pedigree. Frana de lupta are o evolutie cursiva pe toata plaja, lucrand satisfacator si in drilurile cu pesti mai mari.

Concluzii
Un combo echilibrat, cu calitati care il propulseaza spre gamele superioare de pret. Evident, gasesti si scule mai bune, insa trebuie sa fii pregatit sa platesti si alte preturi. O optiune de luat in considerare pentru pescarii de salau care vor sa incerce baitcastigul fara sa bage foarte adanc mana in buzunar.

Ieri seara, in timp ce eram la cinema, am primit pe fluxul grupului WSB un mail entuziast de la colegul nostru de la research: Razvan Mihuta. Shimano a lansat pe piata americana cele mai usoare lansete construite vreodata de gigantul japonez: seria Cumulus.
Cu cea mai usoara lanseta cifrata la doar 78 de grame (!!!) Shimano isi continua traiectoria ascendenta anuntata acum doi ani de marele succes de piata reprezentat de seria Cumara, de la care dealtfel, Cumulus imprumuta mai multe detalii tehnice.
Anuntate pe piata cu preturi cuprinse intre 350 si 400 de dolari, acestea sunt clar, cele mai scumpe lansete prezentate de Shimano pietei americane.

Greutatea redusa este apanajul supermaterialelor folosite intr-un concept de design minimalist:
- split grip EVA
- mandrine specifice Shimano, folosite pe seria Cumara
- blancul din carbon HM-1
- inele Fuji SIC, cu rame din titan
cam acestea sunt caracteristicile anuntate de producator intr-un succint material de presa aparut pe cateva situri de specialitate de dincolo de ocean.

Ca o noutate, lansetele din seria Cumulus nu raspund unei intregi plaje de fire, ci au insriptionate pe talonul blancului un parametru unic. Spre exemplu, modelul medium de baitcasting este recomandat spre a fi folosit cu fire de 8 livre. Ma intreb oare cum se reflecta aceasta caracteristica in actiunea si mai exact in puterea blancului.
Sunt la fel de sensibile cum ar fi de presupus?
Se echilibreaza cu noile Shimano Core 50 sau cu Noile Stradicuri CI4?
Acestea sunt doar primele intrebari care imi trec prin cap. Ramaneti insa aproape si dupa ce le vom testa, vom reveni cu mai multe detalii.

yo-zuri sashimi

Ce vor cei de la Yo-Zuri cu Sashimi?
Isi cer drepturile pe hiperconcurentiala piata a jerkbaiturilor din state? Cu siguranta. Mai putin sigur este insa raspunsul la urmatoarea intrebare care ni se infiripa in minte: vor reusi? Va reusi Sashimi Minnow sa se impuna ca o personalitate distincta, precum Lucky Craft Pointer sau va ramane undeva in palierul de jos al pietei jerkbaiturilor, alaturi de X-Rap, a carei menire a fost sa aduca un nou suflu in gama Rapala si sa atace o nisa ocupata pana atunci de exoticele creaturi japoneze? Greu de spus.

rapala x-rap

Deocamdata, la o prima vedere, Sashimi se aseamana frapant cu ambele modele amintite. Cei de la Yo-Zuri insa, au echipat Sashimi Minnow cu o calitate interesanta, cel putin in teorie: finisajul cu vopsea cameleonica. Astfel, vazut de pestele rapitor, voblerul isi schimba culoarea in functie de unghiul din care este privit. Este insa asta ceva mai mult decat o strategie de marketing? Vom vedea.

lucky craft pointer

In asteptarea primelor exemplare, baza de date a WSB ne arata ca Pointerele, spre exemplu s-au dovedit naluci utile pe apele noastre in diverse situatii: au prins avati pe marile rauri- mai degraba in ipostaza de minnow clasic, dar si stiuci apatice, supuse presiunilor extreme pe pistele Turneului AVP, acolo unde mai toate celelalte voblere au dat gres.

Nicio grija, vom reveni cu detalii despre Sashimi Minnow la sfarsitul sezonului.

E inca ora 7:30. Am pregatit meniul zilei. Un cocktail perfect pentru o zi de iarna.

Punem cafeluta pe foc ca sa nu adormim cu lanseta in mana. O cafea tare si amara dis de dimineata te tine in picioare exact atata cat trebuie, mai ales daca in ultimele saptamani n-ai prea dormit, bantuit de examene si proiecte pentru facultate.

Si in sfarsit pregatim micul dejun. Proteina curata. Trei oua fierte moi cu putina painica de casa.

Impachetam ce-a mai ramas de impachetat, luam o ciocolata, o apa si deja se aude claxonul disperat de afara. Se pare ca nu eram singurul insetat dupa o partida de jigging de calitate. Bag lanseta in masina. Asez frumos trusa cu plastice si kg grele de jiguri si la drum.

Ne oprim pe locurile doar de Adelin si Razvan cunoscute pana gasim unul potrivit. “Ice Free” cat vezi cu ochii. Exact ce cautam. Nu stiam cum sa ma bag mai repede in trusa cu naluci sa leg un jig. Am vreme, pana cand Razvan isi aranjeaza pietricelele pentru a se ridica la inaltimea zilei de astazi. S-a ridicat peste asteptari.

Gata! L-am legat….incepe pescuitul. Apropo-uri, misto-uri…naluca aia nu va prinde nimica… ai jigul prea greu… nu vezi ce limpede-i apa?!nu prinzi nica cu culoarea…iar dai cu textil “dinala”?! vezi ca-ti ingheata…prea rapida lanseta aia! vrei sa nu prinzi… Continuam ziua in acelasi spirit, pentru ca pana la urma asta inseamna pescuitul…distractie si prieteni, si abia apoi peste.

Pentru unii aceasta partida insemna si testarea de noi echipamente. Dupa cum ati vazut in poza de mai sus…este vorba despre Razvan si noul sau Boga Grip. Parca a innebunit cand a vazut primul salau. Incepe de striga de sus de pe mal…ia gripul! … pride-l cu gripu ma! … nu cu mana! … mana e pentru pampalai… cu gripu mah! Nu intelegi!? …. Ce mai?! Exact ca si un copil!

Dupa cum vedeti a inceput si pescuitul:). Razvan ne-a deschis ochii. Dupa ce se pune pe locul meu si-mi face semn sa ma duc mai incolo… mai are curajul sa-mi spuna sa dau mai incolo ). Distractia continua pana simt o lovitura mai hotarata. Intep! Si ma uit la Adelin pentru ca i-am auzit lanseta intepand(un sunet specific)… am zis ca sigur m-a agatat el…doar ca linia a luat-o in cealalta parte. Stiam eu ca Shad Tailu’ de la Orka nu ma va dezamagi nici astazi.

Razvan primul….sare pe grip de parca era la curse si striga: “Stai sa ti-l scot cu gripu’ !” Sare! Parca nebun… doritor sa scoata pestele cu gripul….si era cat pe-aci sa alunece in apa, malurile fiind complet inghetate. L-au salvat niste boscheti de care s-a tarat pe teren orizontal. Ne-a salvat un pescar al zonei cu un minciog telescopic de vreo 3m. Era captura zilei (pe la 2,5kg) si asa a ramas pana am plecat acasa.

Daca Boga nu e bun pentru astfel de situatii alunecoase… cu siguranta e bun pentru poze, cel putin in aceste conditii in care in 5 minute de pozat nu-ti mai simti mana, daca o ti pe salau.

Pana sa reuseasca sa prinda si Adelin unul mai imbracat trecut de 1kg, Razvan reuseste sa “harponeze” doi.

Scorul era asa: Razvan unu de gura si doi harponati; eu unul de gura(unu si bun); Adelin unu de gura, mai bine zis de gat(penetrare adanca); Gripul… nici unul scos din apa.

Concluzia… Boga Gripul astazi este bun doar pentru poze si cantarit. Si inca ce poze:)

Finalul arata asa:

Se apropie seara. N-am mancat nimic de la ouale din poza(7:45) si era deja ora 16:35. Parca nici mie nu-mi venea sa cred ca 3 oua si un paharel de ceai de la Razvan ma pot tine atat de bine 9 ore. Mancam noi pana acum, doar ca am hotarat sa lasam mancarea la masina… ca ne intoarcem noi sa mancam. Intr-adevar… ne-am intors…la plecare.

La 6 picioare, cu o putere de aruncare pana in 5/8, Steezul venea sa inlocuiasca o lanseta draga mie: Team Daiwa S, MH, 6’, pe care o luasem de la Sorin Dragoi, la care s-a si intors pana la urma drept cadou de ziua lui, la sfarsitul anului trecut.

Acum, dupa un sezon, cred ca ne-am imprietenit destul de bine. Am pescuit impreuna suficient cat sa pot sa va povestesc despre ea:

Plusuri :
- Hipersensibila. Practic transmite semnalele unui atac chiar sonor. Poate e doar impresia mea, insa la prezentarile mai agresive blancul scoate un sunet: diiing!!!
- Hiperusoara. In general sunt un adept al sculelor usoare, iar lanseta asta, la 92 de grame e chiar usoara.
- Se echilibreaza perfect cu Steezul 100HL pe care-l am pe ea.
- Rezerva de putere suficienta pentru orice peste ai putea sa intalnesti in mod obisnuit pe apele noastre (recordul exemplarului testat : somn, 10 kg). Desi limita maxima recomandata de producator pentru fir este de 16 livre, am violat-o din prima cu un Stren ciobanesc de 25 de livre, cu care s-a descurcat de parca era sora-sa mai mare, Medium Heavy.
- Se incarca excelent cu jiguri de 3,5 g, nesfiindu-se nici de la grobianisme de 20 de grame sau chiar peste. Atentie, atunci cand faceti asta trebuie sa stiti ca depasiti puterea de lansare, folosind rezerva de putere a lansetei. Cu toate astea nu stiu multe lansete care sa poata lansa atat de precis greutati peste indicatorul maxim al puterii de lasare.
- Arata coool

Minusuri:
- La 6’ (180 cm) este poate putin cam scurta pentru anumite aplicatii
- Trigger-ul mandrinei Air Beam poate parea incomoda celor care s-au obisnuit cu clasicele Fuji, obligand cumva la o priza diferita.
- Interiorul Air Beam este- evident- plin cu aer. Asta doar pana la prima ploaie, care il va umple de apa. Interesant de remarcat ca asta echilibreaza intr-un fel combo-ul.
- Blancul nu e perfect drept, e usor arcuit diametral opus cu dispunerea inelelor. Dar la urma urmei o gramada de lansete adevarate au blancuri asimetrice, inclusiv Megabass sau Evergreen, asa ca…
- Dupa primul dril mai serios depozitul de rasina epoxidica din partea superioara a inelelor 6 si 7 s-a desprins de blanc. Realmente nu e nici o problema, insa de atunci incolo a trebuit sa pescuiesc cu asta in gand. Usor suparator.
- Made in Thailand. Desi, sincer vorbind, asta e un minus poate doar pentru adevaratii entuziastii, fundamentalisti ai JDM-urilor.
- Air Foam-ul propus de Daiwa in locul clasicei EVA are un miros ingrozitor, care nu iese nici macar dupa spalari repetate cu sapun, geluri de dus, sampoane de diverse feluri, detergent de vase etc. Partea buna este ca nu se simte decat daca iti lipesti nasul de grip. Dupa multiple folosiri, partea de grip unde fac priza s-a deteriorat, devenind lucioasa si pierzandu-si aderenta initiala. Asta in mai putin de un an.

- Piulita care strange mulineta pe mandrina se blocheaza dupa niste partide cu multe driluri sau agataturi care au solicitat lanseta. Cel mai grav caz a fost undeva prin martie, cand am folosit un patent si un prosop.
- Pretul este suficient de mare incat sa creeze si asteptari mari, ceea ce estompeaza din entuziasmul descoperirii lansetei.

Concluziile le trageti voi, eu doar am pescuit cu ea. Mai sunt o gramada de scule despre care putem sta de vorba, asa ca mai intrati aici din cand in cand, voi reveni.

Ani de zile am pescuit cu artificiale doar cu gandul la exemplarele capitale de salai, somni, avat sau stiuca, ce le visam ascunzandu-se in apele noastre naturale. Era o abordare pentru care englezii au inventat termenul de specimen fishing, avand ca scop capturarea unor exemplare capitale de rapitori.

Nu ma interesa cati pesti prind intr-o partida, nu eram dezamagit dupa o zi fara atac, continuam sa pescuiesc cu speranta ca intr-o buna zi voi prinde un peste capital. Din cand in cand se mai intampla ca visul sa devina realitate.

Pescuiam in majoritatea timpului cu naluci supradimensionate (voblere sau plastice de 12-15 cm) si echipament greu, in general de provenienta europeana. Obsesia mea pentru echipamentul heavy a continuat chiar si dupa contactul cu sculele de pescuit de pe piata americana. Obisnuiam sa imi ironizez partenerii de pescuit mai tineri, alde Sava, Spiak sau Prezidentu’, care pescuiau cu bete scurte si fragile, cel mult medium-light. Spre deosebire de al lor, echipamentul meu era too good to be light, si ma simteam pregatit oricand pentru marea intalnire. Nu credeam ca ma voi schimba vreodata.

Contactul meu cu tot cea ce reprezinta Turneul Aventuri la Pescuit s-a produs in anul 2007, cand am arbitrat in cadrul Cupei Gipo de la Ghioroc.Mi-a placut atmsofera, spiritul de competitie si fair-play-ul prezent la marea majoritate a concurentilor si m-am decis ca in viitor sa particip. Acest lucru a fost posibil abia incepand cu anul 2008, deoarece in regulamentul Turneului exista o prevedere potrivit careia cel care a arbitrat intr-o etapa nu mai poate participa ca si concurent in anul respectiv.

A trebuit sa imi revolutionez complet echipamentul – lansete, mulinete, naluci, barca, motor, sonar etc – pentru a-l adapta la noile necesitati. Totusi, pe langa lansetele H si MH de salau mi-am cumparat o singura lanseta usoara, un medium-light rapid, considerand ca voi reusi sa acopar cu ea pescuitul bibanului, al cleanului (specii care nu m-au interesat in trecut) si chiar al salailor mai mici. Realitatea avea sa ma contrazica si lanseta universala s-a dovedit a fi prea puternica si rigida pentru biban sau clean. Asa ca m-am hotarat ca am nevoie de cel putin un bat light.

Am optat pentru custom pentru ca imi place sa imi concep eu lanseta cu care voi pescui, sa ii fac eu designul, iar nu sa o cumpar de-a gata si nici sa mi-o faca cineva cum considera el ca ar trebui sa fie. Cand cumperi o lanseta de fabrica, in general iti place blancul. De multe ori manerul parca nu e chiar ceea ce ti-ai dorit (prea lung, prea scurt etc), sau uneori parca lanseta s-ar fi comportat mai bine daca ar fi avut inele mai mici ori mai usoare, matisajul poate fi prea grosolan sau culoarea lui nu e chiar cea mai potrivita, epoxi-ul e pus in exces si incarca prea mult blancul……. Rar gasesti o lanseta care sa iti placa din toate punctele de vedere.
Am pipait mai multe blancuri, am mai tras cu ochiul la ce au altii si, in cele din urma, am ales un ultra-light S.Croix Avid, model 3S66ULF, fast, de 6’6’’ ft, 2-6 lb si 1/32 – 3/16 oz, avand la baza un diametru de 0.330’’ (0,83 cm) si varf de 3.5 (1,3 mm).
Manerul am vrut sa fie neaparat din EVA si full-grip. In ultima vreme conceptul split-grip s-a cam banalizat si, mai mult, nici nu se prea potriveste pe un blanc cu diametrul atat de mic.

Cum pe saiturile americane ce comercializeaza articole pentru rod-building nu am gasit decat mandrine cu diametru interior de minim 16 mm si componente ce nu se prea potriveau intre ele cu am fi vrut eu, m-am reorientat spre piata japoneza. L-am convins asadar pe Andrei sa facem o comanda de la Matagi, unde am gasit exact ce imi trebuia.
In ce priveste inelele, doream sa fie cat mai usoare posibil pentru a incarca la minim blancul si a-i schimba cat mai putin actiunea initiala. Prin urmare am optat pentru inele Fuji Titanium Sic cu un singur picior. Mai mult, pe varf am ales inele cat mai mici, amintindu-mi ca pe vremuri pescuiam cu feedere sau matchuri cu inele foarte mici si nu aveam probleme la lansare.
Inelele sunt TATSG de 20, 12 si 8 mm; TLSG de 5,5, 4,5, 3,5, si 3,5 mm; iar pe varf TFST 4 mm.

Ideile mele au fost meterializate bineinteles de Andrei, din mainile caruia a iesit din nou o mica si minunata bijuterie, numai buna de strunit bibanoci si clentoi in viitoarele concursuri.

S-a confirmat inca o data ca in pescuit, ca si in viata, este mereu valabila zicala never say never…
Cu toate acestea am curajul sa afirm, asa cum am facut-o si in plenul WSB-ului, ca niciodata dar NICIODATA nu voi trece la baitcasting si nu voi pescui la fly ! )

Cu toate acestea, ani de zile am pescuit la vobler cu acelaşi echipament pe care il foloseam şi la alte stiluri (lingura, montura, jig). În general foloseam lansete cumparate de pe piata europeana, mult mai putin specializate ca cele de peste ocean.

Pescuind cu lansete destul de rigide si cu multifilament, in curent, aveam numeroase rateuri – fie pestii care atacau naluca adesea nu reuşeau sa o aspire din cauza ansamblului rigid, fie imi indreptau carligele atunci cand ma intalneam cu un exemplar mai mare. Nu mă pot plânge că nu am prins peste chiar şi cu un astfel de echipament nespecializat, însă numarul mare de peşti rataţi îmi dadea de gândit.

Intr-o prima fază am încercat lansete de pe piaţa americană concepute pentru pescuitul la steelhead. Mi-au trecut prin mană mai multe astfel de lansete, cum sunt St.Croix Avid, M şi MH, de 8’6’’ ft , Lamiglas G1307, de 8’6’’ft, M sau Lamiglas Certified Pro, MH de 8’9’’. Dintre toate cel mai bine se preta pentru aceasta aplicatie Certified Pro-ul, motiv pentru care de restul m-am despartit rând pe rând.

Citind unele forumuri ale pescarilor americani am observat că acestia folosesc bete specializate atunci când pescuiesc cu voblere, asa-zisele lansete de crank. Unii dintre ei preferă lansetele de grafit, pe când altii pe cele din fibra de sticlă. Eram curios sa vad cum arată, cum se comportă o lansetă concepută special pentru pescuitul cu voblere, însă toate lansetele de crank sunt de baitcasting. Ca atare, nu mi-a rămas decat varianta unei lansete custom pe un astfel de blank. Şi dacă tot e sa fie custom, atunci să fie pe un blank de fibra de sticlă.

Navigand pe forumuri, inclusiv pe cele ale unor rod-ruilderi americani şi ascultând ce mai zic unii care se pricep de pe la noi, m-am decis să imi cumpăr un blank de la Seeker, din fibra de sticlă E-glass în compozit cu bor. Dar care ? Cel mai apreciat de pescarii americani părea să fie SBS 706, de 7 ft şi 3/8 – 1 oz. Totusi aveam impresia că e prea puternic pentru voblerele de aproximativ 7-9 cm, cu care pescuiesc în majoritatea timpului. Mă tenta mai mult fratele sau mai mic, SBS 705, tot de 7 ft , dar de 3/8 – 3/4 oz. Dar despre ăsta nu gaseam nici o referire, toti lăudau SBS 706. Neputându-mă hotarâ pe care sa îl iau şi stiind că oricum voi face până la urma îmi va parea rău după celalat, le-am cumpărat pe amândouă.

După aproape două luni de asteptare (de parca mi-as fi comandat un JDM de care încă nu se apucase japonezul), am primit blancurile. La prima vedere am fost putin dezamagit. Pareau niste pari grosolani. Diametrele blancurilor la baza erau de aproape 2 cm, iar vârfurile ceva mai groase decât spunea producatorul, respectiv nr.5,5 şi 6, in loc de 5. M-a surprins faptul că blancurile aveau o actiune rapidă, la care nu mă asteptam de la o fibră de sticlă. Cu toate astea erau flexibile si cu rezerva considerabila de putere, ceea ce m-a mai linistit putin. De asemenea, m-a mirat greutatea lor redusă – 3 oz (85 gr) fiecare, ceea ce contrazicea prejudecata generală conform căreia lansetele de fibra de sticlă sunt mult mai grele decât cele de grafit.

Abia asteptam sa vad lansetele montate, asa ca l-am luat pe Andrei Sava in cantonament la mine acasa, i-am asigurat toate condiţiile de lucru şi creaţie şi dă-i bataie. In prima zi nu l-am lasat sa plece pana nu a terminat de finisat manerele de pluta, de lipit mandrinele, manerele si sistemul de contragreutati din capatul blancului. Am optat pentru un maner „split grip”, care în opinia mea dă lansetelor un aer mai exotic, mai custom. A doua zi n-a scăpat pană nu a terminat de matisat toate inelele Fuji Alconite New Concept, cu top Fuji SiC, iar in a treia le-a dat cu epoxi. Pe lângă că eram nerăbdător să văd rezultatul final, urma să plec peste câteva zile în Delta Dunării. Trebuia să ştiu dacă mă puteam baza pe noile achiziţii sau urma să duc cu mine alte lansete mai vechi.

O data finalizate lansetele, trebuia sa imi satisfac o prima curiozitate. Cat de grea este o lanseta de fibra ? Rezultatul: BS705 – 180 gr si BS706 190 gr, aceasta in conditiile in care ambele au montate in capat 3 contragreutati de 3/8 oz (31,5 gr) pentru o mai buna echilibrare a ansamblului.

Dupa o singura iesire la apa cu cele doua lansete eram deja lamurit: nu le iau decat pe astea in delta si inca doua de jig. Restul vor ramane acasa.

Au urmat 10 zile de pescuit intensiv, de dimineata pana seara. In Delta, apele mici si excesiv de eutrofizate de peste vara, au facut ca stiuca sa lipseasca aproape complet din ghioluri. Doar pe Lumina se mai prindeau marlite, foarte rar cate una peste kilogram. Imi doream foarte mult sa prind una mare, aşa incat am strecurat apa in special cu nalucile mari din trusa. In cele din urma am gasit stiucile retrase la apa mai adanca, pe Dunarea Veche. Bineinteles, in ultimele zile. Totusi am reusit sa prind cateva de 3,5 – 4 kg.

In pescuit, lansetele se comporta evident diferit de o lanseta de grafit. Diferenta nu vine din actiune, care cum spuneam este rapida, ci din rata de revenire a blankului care este mai intarziata decat la grafit. M-am obisnuit destul de greu sa controlez naluca dupa ce am pescuit ani de zile numai cu lansete de grafit. De aceea pot spune cu certitudine ca nu as recomanda o astfel de lanseta unui incepator, pe care mai mult cred ca l-ar incurca decat sa il ajute. In schimb in drill sunt minunate. Lansetele amortizeaza perfect zmuciturile pestelui, mai ales daca ai de-a face cu unul mai marisor si il obosesc foarte repede.

Am pescuit cu voblere, cu oscilante, cu rotative, cu shaduri mari in montura pe jig usor, deci cam cu tot ce am avut la mine. Betele se impaca cel mai bine cu voblere dar si in pescuitul cu shaduri mari recuperate liniar sau cu scurte stopari. De asemenea, mi-a placut cum se comporta cu rotative, cu care de altfel am si prins cele mai mari stiuci la aceasta iesire in Delta.

In cazul oscilantelor e ceva mai dificil de controlat evolutia acestora, insa dupa un timp am inceput sa imi intru in mana. Nu am reusit insa sa controlez prea bine nalucile de suprafata, in special popperele, cu BS705 din cauza varfului destul de moale. In schimb cu BS706, care are varful ceva mai gros (nr.6), se pot conduce rezonabil si astfel de naluci.

O alta indoiala pe care o aveam atunci cand am optat pentru lansete de fibra de sticla era legata de senzitivitatea acestora. Vor fi suficient de sensibile incat sa simt un tzak, un atac nefinalizat sau de cele mai multe ori ma voi trezi ca simt pestele abia atunci cand incarca blankul ? Ei bine, Seeker-ele astea chiar sunt niste lansete senzitive. Cunosc posesori de lansete Seeker care pescuiesc cu ele chiar si cu jiguri la salau. Nu stiu daca aceasta se datoreaza faptului ca in compozitia lor intra si fibre de bor sau datorita modului in care sunt construite, insa e cert ca sunt mai senzitive ca multe lansete de grafit cu care am pescuit.

Dupa intoarcerea din Delta sezonul de pescuit cu naluci reactive s-a cam incheiat, astfel incat urma sa astept o iarna intreaga pana la intalnirea cu un peste adevarat, care sa ma convinga cat pot duce noile lansete…

Ocazia a venit abia weekendul trecut. La prima ora, inainte de a se lumina de ziua, pescuind intr-un curent destul de rapid cu BS705-ul, voblerul Rapala Jointed Shad a intrat in coliziune cu un crap de apa curgatoare. Dupa un drill de vreo 10 minute, in care ma intrebam nedumerit ce peste voi fi avand in bat, ca nu scutura din cap ca salaul si nici nu slabea brusc firul ca somnul, submarinul a poposit pe mal pentru o scurta sedinta foto.

Spre amiaza am altoit cativa avati care au refuzat sa serveasca orice altceva decat Lucky Craft Pointer. Din pacate aia mai batrani nu au vrut sa se apropie de mal.

Insa abia spre seara am avut ocazia sa aflu cu adevarat ce poate batul. Pescuiam cu acelasi vobler ce s-a dovedit a fi norocos de dimineata. Mulinam lent cu usoare zvacniri din varful lansetei cand a dat in vobler scurt si sec. Intep, nimic. Cateva lanseuri mai tarziu imi da din nou, de data asta intep ca in butuc, insa butucul vine spre mine si apoi o ia in sus pe langa mal. E clar, somn!

Il intorc si trece din nou pe langa mine in jos. Trag de el asa cum imi doresc de cateva luni si iarasi reusesc sa il intorc spre mine. Abia acum se sperie cu adevarat si demareaza spre fundul apei, indoindu-mi batul din maner. Pun cu teama degetul pe tambur, gandindu-ma la firul de 10 lb pe care il aveam pe mulineta si la agrafa duo-lock din sarma extrem de subtire, cu care inainte dadusem la avat. Daca il scap in curent n-am nici o sansa. Reusesc sa il opresc si vine in sus, dar nu pentru mult timp. Repeta figura, coborand aproape vertical spre fund. Incerc sa o iau in jos pe mal pentru a-l trage intr-o zona unde sta apa, insa reuseste sa intre la prag si firul principal se taie instant. Se duce cu tot cu voblerul meu norocos. La revedere, drum bun imi zic, dupa ce dau cu cativa du**ezei dupa el.

Din pacate nu am avut la mine BS706-le, ramas acasa dintr-o nefericita inspiratie, pus frumos in rastel, avand pe el mulineta incarcata cu un Power Pro de 20 lbs. Dar asa se intampla intotdeauna, ala mare vine atunci cand esti cel mai putin pregatit.

Concluzia: Lansetelor de fibra de sticla merita sa li se acorde o a doua sansa. Nu sint nici pe departe atat de grele, atat de lipsite de vlaga si de insensibile cum erau cele de pe vremuri. Daca sunt montate cu componente de calitate, va asigur ca va vor face pescuitul mai placut decat multe lansete de grafit. In opinia mea, cel putin una ar trebui sa se regaseasca in arsenalul oricarui pescar de vobler.