Grupele ne impart oarecum inegal: Andrei cu Giani urmau sa intre pe sectorul B, iar noi, toti ceilalti, urma sa ne canibalizam in celalalt sector.

Prima mansa

Sectorul A

Dimineata la plecare concurentii se despart in doua: WSB+ Cristi Anghelina pleaca spre ferma, intre timp ce toti  ceilalti invadeaza platoul din fata locului
de campare si a pontonului. In primele ore ale diminetii ii gasim in apropiera malului, pe apa de aproximativ doi metri. Avem la dispozitie cateva zeci de minute de activitate, extrem de pretios, in care culegem fiecare ce putem, dupa care se taie. Odata cu ridicarea soarelui, pestii de muta spre larg, in  ape de 2,5-3 metri, parca mai rasfirati, mai apatici, obligandu-ne la un pescuit de rabdare, cu ancorari succesibe pe mici suprafete de apa, schimband tehnici si adancimi de prezentare. Finalul de mansa ne gaseste cam asa:
locul 4……….Stefan Tudose, cu 25 de pesti
locul 6………..Adi Spiac, cu 21 de pesti
locul 12………Alex Spiac, cu 15 pesti
locul 14………Doru Somesan, cu 14 pesti
locul 20 ………Bogdan Cheta, cu 6 de pesti

Sectorul B

Motivat, Andrei incepe in forta, punctand cu 15 bibani la prima ancorare, dupa care, practicand un pescuit de tatonare, in care scana suprafete mari cu ajutrul unui deep diver, localizeaza si prinde biban dupa biban, finalizand mansa cu 31 de pesti punctabili, care il propulseaza pe primul loc la el in sector. La fel de motivat, dar poate mai putin norocos, Giani reuseste sa captureze 17 bibani frumosi, care il pozitioneaza pe locul 5.

Mansa a doua

Sectorul A

Dezavantajat de lipsa unui motor mai puternic, Andrei nu reuseste sa se pozitioneze bine pentru valul de dimineata, ghinion care il urmareste toata mansa, finalizand cu un numar de doar 8 capturi, suficiente doar pentru locul 14, surclasat de Giani, care cu acelasi numar de pesti, dar cu 16 centimetri in plus, se claseaza pe locul 13 in mansa.

Sectorul B

Mansa a doua este dominata copios de catre Doru Somesan, care incheie pe primul loc cu 38 de pesti, realizand si recordul de mansa al etapei. E|ste urmat pe locul doi de catre Bogdan Cheta care, intr-un excelent comeback, puncteaza cu 30 de bibani. Cu 13 pesti, ma clasez pe locul 7, urmat de 8 de Adi cu 11 pesti, in timp ce pe locurile 9-10 se claseaza Alex, cu 10 pesti si 215 cm, la egalitate perfecta cu Mircea Ciobanu.

Un concurs greu, cu rasturnari de situatie, la care baietii nostri au tras tare, incercand sa depaseasca handicapul generat de lipsa antrenamentelor.
Iata cum ne situam la finalul celei de a doua manse, in clasamentul general:
Stefan Tudose………..locul 5
Adrian Spiac………….locul 9
Doru Somesan……….locul 11
Andrei Sava…………..locul 12
Giani Tatu…………….locul 16
Alexandru Spiac…….locul 21
Bogdan Cheta……….locul 22

De mentionat performanta lui Sabin, care dupa ani de competitie in care a fost pe rand vicecampion national, campion  national, campion mondial, precum si o gramada de clasari pe podiumurile de etapa, rupe lantul si reuseste sa se claseze pe primul loc intr-o etapa de campionat . Felicitari, Piratule!

Una peste alta, finele celei de a treia etape ne gaeste cu sase din noua masteri, clasati in primii 26:
Doru Somesan…………locul 4
Adrian Spiac…………..locul 12
Stefan Tudose…………locul 15
Giani Tatu………………locul 16
Andrei Sava……………locul 22
Alex Spiac…………….locul 23

Urmeaza Belisul, cu apele lui limpezi si capricioase de o fata batrana.

P.S.
Am avut surpiza placuta sa descopar o noua naluca supla pentru biban: Cabela’s Action tail grubs, de 2 inch. Disponibila intr-o larga paleta cromatica, seria de gruburi Action Tail este disponibila in doua variante:
Single Tail, grubul clasic, cu un singur apendice si
Twi  Tail, grubul cu doua cozi, care adauga un plus de vibratie in prezentare.

Jonctiunea cu restul trupei o facem pe baraj, la calugar si caterinca se dezlantuie spontan. Sava arde niste bibani la jig in timp ce umfla barca cu pompa de picior. Spiac, neobisnuit de palid, e tacut si se resimte dupa party-ul din seara precedenta. Cornel se grabeste sa bage barca la apa desi il previn ca primii vor fi cei din urma, in clasament. Veselie si optimism. Pun si eu pneumatica pe apa si nu reusesc sa mai evit un rahat plutitor, vazut abia in momentul in care intra sub barca. Factorul antropic, imi spun, sper sa fie cu noroc !
Ceva mai incolo pe baraj niste ciudati, cocotati pe un fel de scaune, concepute parca pentru persoanele cu dizabilitati motorii, manuiesc niste prajini nefiresc de lungi. Sint antrenamente pentru finala Campionatului National de Stationar, zice cineva.

Fluier startul si o luam la goana nebuneste, cu 4-5 km la ora, spre locurile ochite din vreme. Astazi n-avem niciun cu Toreqeedo printre noi, asa ca zburam in formatie spre coada lacului. Doar Gigi o ia la visle intr-o parte, semn ca are ceva informatii secrete. Imi reamintesc ca a mormait el ceva despre partide cu mii de bibani, dar nu fusesem prea atent la el. Oricum nu erau experiente proprii, ci povesti auzite de la altii.
In prima ora de concurs, bibanii se inghesuie nesperat de bine la juvelnice, astfel incat incepem sa ne gandim deja la recorduri. Cat a prins ala atunci ? In cate ore ? Dar celalalt ?
Cadenta, totusi, parca nu e atat de buna. Ajungem la consens ca astazi e putin probabil sa batem recordul lui Spiac. Doar el tace, inca nerefacut dupa excesele extrasportive din seara precedenta. E cam pamantiu la fata.
Incepe sa se taie. Sava pleaca la plimbare. Nu sta mult pe urmatorul loc, se muta din nou si din nou. E bine, inseamna ca nu prinde. Spiac tace in continuare, bolnavicios de mult. Totusi prinde, asa beteag cum e. Alex a adoptat deja o pozitie lejera, cu picioarele peste bordul barcii, semn ca a inceput sa isi piarda din concentrare.
- Asta nu e loc de 5 ore, le spun celor din jur. Va las !

Plec in zona din stanga barajului. Vreau sa incerc un loc unde am prins bine de pe mal si nu se vede sa fie vreo barca. De la cateva sute de metri, vad ca un biped isi spala patrupedul tocmai in locul unde vroiam sa pescuiesc. Ajung mai aproape si zaresc si bateria de telescopice cu care cetateanul isi flancase locul de baie. Incerc in dreapta lui, in mal, dar nu prind decat vreo trei juvenili anemici si fitosi. E clar, trebuie sa caut altceva. Motorul insa nu mai vrea sa pornesca. E mort. Imi vine sa il arunc in balta, sa il fac structura, dar ma opreste speranta ca daca il mai las un timp poate isi va reveni. Nu, nu isi mai revine. Deci s-a zis cu cautarea altor locuri. In timpul asta baietii precis ii sparg….
Ma calmez dand la vasle spre singurul loc unde stiu ca voi mai ciupi cate ceva. Calugarul. Un card de bibanii hrapareti zapacesc cu frenezie maruntisul, chiar in pelicula, clipocind. Feeding frenyz, cum zice americanul.
In stanga un cimpanzeu bagat in apa pana la brau se spala pe cap cu sampon si canta fericit. Prind cativa bibanei, fapt ce starneste curiozitatea unor fixisti. Mai ard vreo patru si fixisti o trec pe lingurita. In dreapta cativa aborigeni se scalda, pescuiesc, isi urla buna dispozitie. Viata e simpla si misto. Nu si pentru mine. Cu gandul la motorul defect, recordul lui Spiac din 2009, de 274 bibani in 5 ore, mi se pare unul imposibil.
Nervii imi sint intinsi la maxim, telefonul vibreaza insistent in buzunar, dar nu raspund pentru a nu ma descarca pe vreun nevinovat. Soarele coboara incet in spatele barajului. Mansa se incheie, baietii vin la mal si incepem numaratoarea. Iata rezultatele:

Spiac e schimbat la fata, a capatat culoare si radiaza. Are si de ce. 308 bibani in 5 ore, adica 1,027 / minut e o performanta de invidat. A uitat complet de bila si deja se gandeste la grataroasele ce vor urma. Refuza insa elegant lada de bere cuvenita invingatorulul, jurandu-se ca o picatura de alcool l-ar ucide.

Sfarsitul zilei ne gaseste in gradina, la „sediul” clubului, band berea castigatorului si inflorind povesti pescaresti.
A fost frumos si ne-am simtit bine in compania celor 1132 de bibani cu care ne-am imprietenit. Nu ne ramane decat sa speram ca acest concurs amical va deveni traditie pentru WSB, chiar daca Tautul a fost concesionat in interes comercial.

Regulile raman aceleasi. Momeli artificiale, din barca, cu masuratoarea la final. Locatia stabilita este tot lacul care ne-a oferit cateva mii de bibani in anii precedenti si anume acumularea de la Taut. Nu vor exista sectoare, zone delimitate, se va putea pescui pe toata suprafata acestuia.

Ce ramane de facut? Nimic mai simplu.
Trimiteti-ne un mail la contact@wsbteam.com pentru a confirma participarea. Nu aveti nevoie decat de o barca, o lanseta, un juvelnic si un pumn de naluci. Credeti-ma pe cuvant, nu veti avea parte de bibani mofturosi. In schimb, fizicul va va fi pus la grea incercare de acest maraton de 5 ore.

Concursul se va desfasura in data de 07.08.2010 in intervalul orar 14:30-19:30. Intalnirea participantilor va avea loc in jurul orelor 13:30, pe barajul de la Taut, loc de unde se va da si startul.

Va divulg si un calcul matematic simplu. 274 de bibani in 5 ore, inseamna 0.913 bibani / minut. Sincer, nu mi se pare deloc mult si sunt convins ca poate si mai bine, mult mai bine. Daca reusiti sa prindeti cu 0.007 bibani /minut mai mult, adica 0.92 bibani/minut la final veti aduna 276, echivalentul unui nou record.

Asadar sambata, pe 07.08.2010, repetati de cateva ori calculul de mai sus, puneti mana pe o lanseta si alergati catre barajul de la Taut. Numai aici vor aparea noi recorduri.

Later edit: Pentru siguranta am trecut in weekend pe la Taut sa verificam bonitatea pistei. Ne-am convins toti de o treaba. Bibanul…”mâncă”!

unul se cheama Rapala Crankin Rap (NOUL Rapala Crankin Rap) si a fost lansat vara aceasta cu surle si trambite pe piata americana, iar celalat este ceva mai vechiul Big Bass, lansat de cei de la Storm in 2007.

Cei de la Tackletour.com remarcau la un moment dat intr-un preview al produsului o oarecare asemanare cu celebrul Storm Wiggle Wart, in special in supradimensionarea ochilor. O observatie care in opinia mea denota o maxima diplomatie din partea unui site de review-uri cvasicomerciale.

Nu e prima data cand un produs vechi imbraca o denumire care sa-l vanda, insa sincer, e usor dezamagitor sa vezi cum Rapala se preteaza la astfel de imprumuturi.

Dar, la urma urmei, daca lasam la o parte orgoliul originalitatii, poate Crankin Rap-Big Bass va livra in timp performante demne de celebrul (si noul) sau nume. Ramane doar ca pescarii sa-l investeasca cu suficienta incredere, facandu-i loc in truse si in partidele de pescuit.

Asteptam vesti!

Mic dejun la ora 7. De la orele 9 pana dupamasa program special de vizita a parcului national Krka (plimbare cu barca pe insula Visovac, cercetat imprejurimile, poze la cascada din parc, holbat la clenii dresati, pranz).
Cu siguranta am ramas mai mult decat impresionati de infrastructura existenta in acest parc, fiind departe de orice asteptari cu un peisaj de gura casca la fiecare metru.
Foarte greu ne-a abtinut sa tinem lansetele in masina, pesti fiind la tot pasul (preponderent clean).

Reusim sa ne strangem pe la ora 15-16 pentru a ne deplasa la orice apa care tine pastrav. Din pacate rezultatele au fost sub asteptari, cu pesti mici sau chiar deloc. Concluzii irelevante pentru concurs.

La ora 20 ne strangem la masa pentru a dezbate detaliile sedintei capitanilor, unde s-au clarificat foarte multe chestiuni legate de regulament si de nalucile folosite de unele dintre echipe in antrenamente.

Aflam ca aproape toate echipele aveau intrebari legate de ce si cum au voie sau nu sa pescuiasca anumite naluci moi… Este voie cu naluci soft doar montate pe jig normal, fara monturi Carolina, Texas sau Drop Shot. Toti au prezentat creaturi soft de mici dimensiuni armate cu jiguri usoare, in special pentru a afla daca au voie sa le pescuiasca sau nu. Pentru noi aceste naluci inca nu au dat randament pe aceste ape limpezi, cel putin nu in afara zonei de concurs, zona unde predomina pastravul indigen (zona de concurs este puternic populata cu pastrav curcubeu pe perioada desfasurarii acestei competitii).

Mansele vor fi de cate 3 ore, concurentii petrecand 45min pe fiecare sector. Pista este alcatuita din 4 sectoare a cate 26 de standuri fiecare. Participa 13 natiuni cu cate 4 titulari fiecare. Inseamna ca fiecare natiune va avea cel mult un concurent pe sector, acesta putand sa isi schimbe standul dupa plac, cu conditia ca acesta sa nu fie ocupat de un alt concurent (vor fi in permanenta 13 standuri libere, fiind 13 concurenti impartiti pe 26 de standuri). Se trage la sorti doar ordinea de ocupare a standurilor, aceasta fiind la libera alegere a concurentului, din nou… cu conditia ca acesta sa nu fie ocupat in prealabil de un concurent care a avut dreptul de a alege un stand inaintea sa.

La fiecare 45 de min concurentul trece in sectorul urmator, ocupand standul dorit dupa putinta (ar fi mers niste antrenamente de stacheta offroad), in asa fel incat si sambata si duminica toti concurentii sa pescuiasca in aceste 3 ore pe toate sectoarele.

Puncteaza toate speciile de rapitori indiferent de marime, orice peste insemnand 1 punct. Mai pe scurt… marimea pestelui este irelevanta in aceasta competitie mondiala. Regulamentul este pe atat de ciudat pe cat pare, dar acestea sunt regulile pentru toti participantii. Daca pestele nu are nici un carlig in cavitatea bucala acesta nu va puncta.

Maine (vieri 28 Mai 2010) are loc antrenamentul oficial, cu o durata de 3 ore. Acesta incepe la ora 9. Va fi datoria capitanilor sa informeze lotul de ispravile celorlalte natiuni, urmand insemnarea celor mai bune zone din fiecare sector.

Articol preluat de pe www.lrs.ro/blog

Se zvonea ca rusii in zilele alocate antrenamentului au populat cu pastravi chiar din crescatoria de unde vor provenii si cei ce vor umple zona cu standurile pentru concurs. Nu este singura informatie valoroasa pe care membrii lotului au cumulat-o in timpul alocat antrenamentelor, fapt ce le-a dat strategia initiala peste cap. Sa-i placa silicoanele??!?!??!?!

Urmeaza un program incarcat cu valoare artistica pus la punct de organizatorii croati in Parcul National Krka, vineri, 28 mai urmand a avea loc antrenamentul oficial de dinaintea concursului din zilele de 29 si 30 mai.

Ora zero.Intalnirea cu lotul national avea sa fie miercuri (26.05.2010) pe la ora 9 am. Fac bagajele, pun ceasul sa sune pe la 8 si somn de voie.

Ma trezeste sunetul disperat al telefonului! Robert Boanta… Cu inima sarita din piept, vad ca afara e deja lumina. Clar! Am intarziat la intalnire. Cand ma uit bine la ceas este abia ora 6 dimineata: “Ajungem mai repede. Vezi ca ne vedem pe la 7 jumate sa personalizam masinile. Pregateste materialul!”

Cu cat plecam mai repede, cu atat ajungem mai devreme, poate avem timp si de una scurta. Pe la ora 9-10 reusim sa personalizam ce mai era de personalizat si o-ntindem la drum lung.

Arad, Nadlac, Szeged-Magazin pescuit, ultime cumparaturi, autostrada M2, M1, M0, M7, le fumam pe toate.

Dupa 11 ore cu fundul in bancheta masinii ajungem in Croatia, localitatea Knin… Prima oprire: 10 minute pe paraul care in urma cu 2 saptamani era tulbure, in apropiere de hotelul unde aveam sa ne cazam. Fiecare da cu ce-i trece prin cap puncteaza care cum apuca in putinele minute si rapid la hotel, sa nu ne lasam asteptati.

Ne-am instalat in camere, iar ora tarzie care pe membrii lotului (Ion Dumitru-”Paco”, Robert Boanta, Lucian Constantin-”Gyorg”, Sabin Buzatu si Horia Vlasin) obositi dupa atat amar de drum ii surprinde visand la naluci castigatoare, pe mine ma surprinde la tastatura.

Programul de joi a dat peste cap timpul alocat antrenamentelor suplimentare, dar tineti aproape de Echipa de Spinning a Romaniei pentru noi informatii si secrete chiar de la fata locului.

Multumim sponsorilor Abrevis, Energofish, Artmatch, Cabelas pentru nalucile si echipamentul pus la dispozitia lotului.

Articol preluat de pe www.lrs.ro/blog .

Cel mai important pas a fost facut si anume aparitia primului numar al acestei reviste gratuite, distribuita in format online. El vine cu multe subiecte fierbinti. Printre acestea se numara fenomenul bass, detaliile calendarului competional intern si extern, noutati de pe piata articolelor de spinning precum si o serie de interviuri cu fruntasii pescuitului de competitie autohton. Despre cele de mai sus si multe altele puteti citi in primul numar “Naluci si Rapitori”.

Daca iti place ideea din spatele acestei publicatii si vrei sa te implici, te asteptam sa te alaturi colectivului redactional “Naluci si Rapitori”. Ne poti trimite articolul tau la adresa redactia@lrs.ro .

Pe final, trebuie sa va fac o marturisire. E de fapt o intrebare care ne tot dadea tarcoale pe parcursul realizarii acestei publicatii. Oare cititorii nostri vor elibera mai multi pesti decat ai lor?

Un alt motiv esential in luarea acestei decizii o are si trusa pe care am vizitat-o noaptea trecuta care mi-a schimbat total viziunea mea despre “silicoane” fiind placut surprins de noua lor forma, mult mai suple si interesante.

Pentru multi dintre voi nu pare ceva serios dar eu cred cu tarie ca va pot ajuta anul acesta. Vreau sa castig tot ce se poate castiga:

• titlul national
• cel mai tanar concurent
• cel mai bun debut

Baieti sper sa nu fiti dezamagiti de aceasta decizie a mea si sa nu ma suparati cu un raspuns negativ.

Scuze, trebuie sa inchei! Vine Babacu si este cam suparat c-am dat iama in silicoanele lui !

Astept raspuns pe HI5. Intrebati de “Campionul”.

Respect WSB ca stil de viata,
Mihai Boanta

Insa pentru ca, vorba englezului “what comes around, goes around”, ajungem uneori in momentul in care, dintr-un motiv sau altul ne despartim de o anumita lanseta, mulineta, barca sau vreun alt gadget ciudat, specific meseriei noastre de pescari de rapitor. Iata de ce am decis sa folosim platforma wsbteam.com pentru a ne face publice micile incursiuni in sfera comerciala a acestei minunate pasiuni.

Vrei sa-ti iei o lanseta de salau la pret bun? Ai nevoie de o barca second hand? Ai de vanzare un Risto Rap, care nu se mai produce? Intra pe sectiunea anunturi a sitului nostru si baga mare. Vinzi sau cumperi, negustor te chemi.

Ieri seara, in timp ce eram la cinema, am primit pe fluxul grupului WSB un mail entuziast de la colegul nostru de la research: Razvan Mihuta. Shimano a lansat pe piata americana cele mai usoare lansete construite vreodata de gigantul japonez: seria Cumulus.
Cu cea mai usoara lanseta cifrata la doar 78 de grame (!!!) Shimano isi continua traiectoria ascendenta anuntata acum doi ani de marele succes de piata reprezentat de seria Cumara, de la care dealtfel, Cumulus imprumuta mai multe detalii tehnice.
Anuntate pe piata cu preturi cuprinse intre 350 si 400 de dolari, acestea sunt clar, cele mai scumpe lansete prezentate de Shimano pietei americane.

Greutatea redusa este apanajul supermaterialelor folosite intr-un concept de design minimalist:
- split grip EVA
- mandrine specifice Shimano, folosite pe seria Cumara
- blancul din carbon HM-1
- inele Fuji SIC, cu rame din titan
cam acestea sunt caracteristicile anuntate de producator intr-un succint material de presa aparut pe cateva situri de specialitate de dincolo de ocean.

Ca o noutate, lansetele din seria Cumulus nu raspund unei intregi plaje de fire, ci au insriptionate pe talonul blancului un parametru unic. Spre exemplu, modelul medium de baitcasting este recomandat spre a fi folosit cu fire de 8 livre. Ma intreb oare cum se reflecta aceasta caracteristica in actiunea si mai exact in puterea blancului.
Sunt la fel de sensibile cum ar fi de presupus?
Se echilibreaza cu noile Shimano Core 50 sau cu Noile Stradicuri CI4?
Acestea sunt doar primele intrebari care imi trec prin cap. Ramaneti insa aproape si dupa ce le vom testa, vom reveni cu mai multe detalii.