Pasesc agale prin iarba uda de roua diminetii. Daca nu m-as grabi spre locul de pescuit as sta sa privesc tabloul unei dimineti incantatoare, intr-o padurice plina de verdeata pe Valea Muresului. Trilurile pasarilor sint invioratoare, in jur este o explozie de verdeata, imbalsamata cu roua, cerul este senin si anunta o zi frumoasa de primavara si aerul este mai curat decit iarba verde ce creste peste tot, neatinsa de “binefacerile”civilizatiei. In departare se aude un susur al carui intensitate creste cu fiecare pas: este Muresul, riul copilariei mele, un riu plin de viata cu vegetatie salbateca pe maluri, neatins pe portiuni mari de mina omului.

Am la mine o lanseta de 7ft, cu actiune moderata si am de gind sa prind un avat mare. Chiar unul foarte mare. Si pentru aceasta am ales un loc departe de oras, cu malul impadurit si un pinten mare de piatra care aproape bareaza riul in doua. Mai am la mine 2 cutii cu voblere, de diferite forme si dimensiuni, care, zic eu, ar fi potrivite pentru a captura acest pradator viclean. Incet, cararea pe care pasesc ma duce la apa si in fata ochilor mi se deschide o portiune de riu care trece vijelios peste un pinten de piatra, ce are in dreapta un golf cu copaci cazuti in apa, scaldati de un contracurent care curge pe linga mal. Dau incet tufele la o parte si ma strecor pe o palma de loc, suficient de mare incit sa stau in picioare si sa-mi asez geanta. Brusc o explozie de apa sparge pelicula acesteia la vreo 20 de m de mine, la confluenta dintre curentul principal si contracurentul care vine pe linga mal. Avat. Si este mare. Primul impuls este sa atasez rapid un vobler si sa lansez in zona cu pricina. Zeci de partide soldate cu esecuri, bazate pe aceasta strategie, ma fac sa-mi reprim acest impuls. Deschid tacticos cele 2 cutii cu voblere si cu ochii mai mult pe suprafata apei selectez citeva voblere. Citiva obleti fug speriati. Liniste. Dupa citeva secunde un val scurt si o plesneala puternica tulbura din nou linistea apei.

Bun, acuma am vazut de unde vine dihania. Astept din nou si dupa citeva minute scena se repeta aproape identic. Avatul avea un traseu pe care pleca in tromba, ataca cu coada o anumita zona unde obletii aveau un miting pe teme de fly ,dupa care o zbughea spre un prag submers, probabil pregatit pentru urmatoarea ambuscada. Stau intr-un genunchi cu lanseta pregatita, cu pickup-ul declansat, cu voblerul leganindu-se usor. Citiva obleti fug…..intuiesc traseul, lansez ,voblerul se aseaza frumos pe apa si recuperez 2 ture de manivela. Voblerul vine exact in nasul dumnealui, balanganindu-si ademenitor flancurile. Apa usor tulbure nu are darul sa-i activeze niscaiva instincte de aparare si manat de dorinta de a se hrani inhaleaza naluca. Intep scurt si reactia prompta a acestuia imi da de stire ca este mare. Peste 5 kg. Fuge pe frina, face citeva tumbe, se linisteste, apoi zvicneste din nou. Pina la urma se preda in fata aratarii de 7 cm care il trage invariabil spre mal. Se pune pe lat si aluneca gratios spre mal are vreo…….Ding…..diling. Ding….diling. Alarma telefonului ma intrerupe din vis, exact cind sa pun gripul pe avatul vietii mele. Este ora 4.30 dimineata, 1 mai, si mi-am propus sa prind un avat mare. Mare ca si monstrii care ne populeaza visurile. Si care ne motiveaza actiunile.

Ma imbrac in viteza, imi iau geanta cu voblere, o sticla cu apa, lanseta de cranck-baituri, sar in masina si o zbunghesc la Mures, sa prind avatul vietii mele. Pe drum trebuie sa-mi stabilesc o destinatie exacta, deoarece oscilez intre 2-3 locuri unde mi-as putea atinge telul propus. Deoarece sunt singur, lucrul acesta nu este greu si hotarasc sa ma indrept spre un loc mai indepartat de oras, mai greu accesibil, si mai neumblat.

Asadar daca toti se duc in sus de Arad, eu ma voi duce in jos, atras in primul rind de solitudinea unor locuri mai putin umblate. Daca ma veti ntreba unde n-as sti sa va raspund, si stiu ca vi s-ar parea ciudat, dar din cauza pescarilor maimuta mi-am impus ca locatiile sa fie secrete chiar si pentru acea parte din mine care interactioneaza cu oamenii, tocmai pentru a nu deconspira si deci a distruge unele locuri relativ salbatice.

Dar cine sint pescarii-maimuta? Una dintre caracteristicile lor este curiozitatea. Flamanda. Care vrea sa stie in primul rind locuri, echipament, naluci. Nimc rau veti zice. De acord, dar cind vedeti ce ramine in urma lor o sa va schimbati parerea si ma veti intelege, cel putin partial. Conduc asadar grabit, mai mult intr-a cincea, cu gindul ca in aceasta zi de 1 mai trebuie sa mai fac inca o iesire la Mures, deoarece i-am promis micutului meu ca ii voi da citeva lectii de casting, live, pe malul apei. Asadar o partida de citeva ore dimineata, apoi la amiaza vin acasa, iar spre seara inca o iesire impreuna cu Patrick, fiul meu.

Ajung la locul dorit, odata cu plecarea ultimelor umbre ale noptii si intru cu masina pe un drum rau si plin de gropi pe care inaintez incet cu a doua. Culmea, intr-o poienita pe linga care trec este instalat un cort imens care se intrezareste printre valutucii de ceata ai diminetii. Si eu care credeam ca locurile acelea sint neumblate… Care va sa zica si aici au ajuns pescarii maimuta…. Cu baterii de lansete la somn sau mreana. Si astea pe linga siruri, pripoane si alte scule specifice. Asta este, inaintez incet si in final ajung pe locul de pescuit mult visat, un pinten de piatra, lung care aproape rupe Muresul in doua, flancat de un golf cu copaci pe jumatate cazuti in apa si un contracurent care scalda malul. Am la mine o lanseta de cranckbait, cu care mai obisnuiesc sa  dau in caz de forta majora si cu plastice, daca situatia o cere. Muresul curge agale incorsetat in linistea unei dimineti partial acoperita de valutuci de ceata. Care este atit de deasa incit nici nu vad celalat mal. Poate daca-l vedeam plecam pe alte locuri si imi salvam ziua…..

In fine, stau nemiscat vreo zece minute incercind sa detectez vreo urma de activitate in apa. Nimic. Nici o bataie. Bun, inseamna ca dramele se petrec in adincuri, asa ca pun un ofsset si un shad suplu lung de 9 cm. La primele lanseuri am detectat un substrat tare, cu trunchiuri de copaci implintate in pietris, a caror conformatie ma straduiesc sa o aflu prin tatonarea cu naluca. Activitate care ma costa 4 monturi si tot atitea shaduri. Sint foarte obosit din cauza orei matinale si incep sa ma enervez ca nu reusesc sa evit agataturile. Plus ca daca erau acolo salai, nu pareau gata sa coopereze pe dinamici alerte, ori eu numai de fineturi n-aveam chef. Schimb bila de 5gr cu una de 3.5, pastrez shadul si culorile violente si lansez din nou. Recuperez alert in dinti de fierastrau. Bong, dau intr-o creanga si salt cu un reflex a carui lipsa m-a costat citeva gume anterior. Imediat dupa ce salta peste creanga il las sa cada din nou si primul tac al zilei ma face sa intep cu putere. Din pacate lanseta fiind cu virful cam sus n-am putut sa intep cum trebuie si ridic pina la suprafata un salau de vreo 3 kg, care se lasa pe lateral imi trage cu ochiul, se da peste cap si se duce. Hait. Primul atac- rateu. Sint nervos,las lanseta din mina si ma asez pe un copac cazut sa beau o gura de cafea. O durere de cap incepe incet, incet sa-si fac simtita prezenta.

Pina sa beau din cafea ma uit in jur si vad abia atunci ca pe loc cineva pescuise recent. Pescari maimuta dupa resturi. Au fost doi, unul minca seminte, unul fuma. Resturi din acestea, pachet de tigari mototolit, sticle goale de plastic, citeva ambalaje de jiguri. Mda, ridic un ambalaj si banuiala mi se confirma. Era o guma cu care cineva postate o poza pe internet. Nu spun cine. A doua zi cineva cumparase toate gumele respective, ba comandase si tot stocul de la furnizorul din Ungaria, asa incit daca vroiam sa cumpar un plic doua trebuia sa imi pun pofta in cui. Asadar si locul asta fusese descoperit de pescarul maimuta, a carui dilema era cum sa detina el, si numai el, monopolul asupra tuturor gumelor dintr-un anumit model, considerat prinzator. Si numai el sa prinda peste. Deci si locul asta, considerat salbatec a fost compromis.

Durerea de cap mi se accentueaza si ma apuc de pescuit ca sa mai uit de ea. Lansez si recuperez cu o dinamica lenta cu pauze lungi si scurte zvicniri din virf pentru a atita salaii mofturosi. Ceata diminetii se risipeste alungata de razele unui soare care se anunta generos. Si vad ca vis a vis, pe celalat mal, a fost defrisata o suprafata destul de mare ca sa fie instalat un cort si niste scule de pescuit. Aha, zic in gindul meu, pescari. Este 1 mai si, potrivit unei cutume stravechi, nimeni nu te controleaza la pescuit, in ciuda faptului ca este prohibitie.

Soarele incalzeste rapid atmosfera si ma moleseste si mai tare provocindu-mi somnolenta. Asa imi trebuie daca am vrut pescuit la primele ore. Mai am citeva tacuri, ratez si ma enrvez si mai tare. Brusc o melodie sparge linistea unei dimineti ce ar fi trebuit sa fie perfecte. Pescarii maimuta, a caror dilema este cum sa stie toata lumea, dar TOATA lumea, ca ei sint la pescuit si chefuiesc. Si dai, la inceput timid, apoi din ce in ce mai tare, manele, balade si rock. Intr-un cockteil greu de reprodus.

Incerc sa ma concentrez pe salai, dar enervat la culme nu reusesc sa fac lucrul acesta suficient de bine, bruiat la maximum de manele. Incerc sa ma mint ca sub apa muzica nu se aude si basul n-are nici un efect asupra salailor. Avatii sint in continuare absenti. Nici un atac la suprafata, desi obletii miuscaresc de zor. Schimb shadul si incerc pe rind citeva voblere, mai intai de suprafata, apoi de adincime medie, apoi rattlinuri. Nimic. Brusc muzica se opreste. E gata bateria, imi zic cu o unda de speranta. Si pe cind sa revina linistea la normal, duduitul unui motor de drujba o alunga definitiv in alte parti. Pescarii maimuta vor sa danseze. Si pentru asta au nevoie de spatiu. Asa ca pun mina pe drujba si dai druum, druum, druuuuuuum, taie tot ce sta in calea dansului lor tribal.

Sint darimat. Nu mai am nervi. Caci asta este alta dilema a pescarului maimuta: cum sa distruga cit mai mult, dar cit mai mult, din ceea ce natura a facut in timp: copaci,tufisuri, locuri salbatice…….peisaje. Decid ca mai pescuiesc o vreme apoi plec acasa. Dincolo defrisarea a incetat,in schimb a pornit muzica. String din dinti si pun un jig hotarit sa prind macar un salau, apoi plec. Si ca o contra masura fredonez si eu o melodie pentru a bruia macar partial, trilurile lui Adrian copilul minune, care vin spre mine de pe malul vecin. Din pacate nu se leaga. Peste “Blaze of glory” sau “Hotel California” navalesc precum hoardele de barbari ritmurile obsesive ale manelelor de cea mai proasta calitate. Noroc ca in scurt timp gasesc o melodie-scut eficienta si ritmata care ma ajuta sa ma calmez putin si sa ma concentrez pe pesti. “Nu, nu , nu ne-am nascut in locul potrivit……” Si uite asa mai agat un offset, mai fredonez o melodie, mai suna telefonul si se face aproape amiaza. Dincolo, vecinii de peste riu au construit un rug inalt de vreo 2m, si acuma danseaza in draci in jurul acestuia. Ba au sporit chiar si la numar cu ajutorul unor prieteni, amici ,vecini,chemati pesemne si ei la chiolhanul de pe malul Muresului.

Diferenta intre conditiile din vis si crunta realitate genereaza depresie. Depresie care isi lasa amprenta asupra eficientei stilului de pescuit .Asa ca imi string putinul bagaj,inclusiv sticla goala de apa si urc in masina plecind spre casa cu gindul ca o sa ies mai spre seara din nou cu fiul meu pe Mures la o partida de casting.

Pe drum,nu-mi iese din minte scena de la Mures, cu acel loc considerat salbatec si invadat brusc de hoardele de maimute. Caci pescarii maimuta lasa urme pe oriunde umbla: defriseaza, murdaresc, lasa in urma lor ambalaje si tot felul de resturi, si dupa aceea, daca mai au si o captura cumva, incep sa se laude la toti cunoscutii: sa vezi ce salau am priiins… Si stiti ce urmeaza. Alti pescari maimuta invadeaza locul, lasa in urma aceleasi mizerii, dupa care se lauda si ei altor pescari maimuta si tot asa, dintr-un loc retras si bun de pescuit devine un fel de loc de pelerinaj al distrugatorilor de natura. Si sa nu mai vorbim de ce paguba fac in lumea pestilor, caci trebuie sa recunoastem… au o bafta fantastica.

Daca azi prind un salau capital, il retin, nicio problema, dar a doua zi dau iama intr-un cird de cleni si ii retin si pe aia, doar trebuie sa manince si pisica, nu??. Si daca cumva aud, pescarii astia maimuta, ca o naluca prinde bine, cumpara tot stocul, pentru ca isi permit, iar apoi iti rid in nas ca ei detin monopolul la naluca respectiva, deci tu depinzi de ei. De parca modelul respectiv ar fi singurul prinzator pe lumea asta. Acuma poate ca intelegeti mai bine de ce este util sa fii discret, foarte discret… Dar oare ce ar fi daca ai pune o poza cu o naluca care la noi nu are cine stie ce impresie asupra pestilor, un slug go de exemplu, ar cumpara-o si pe aceea? Ei asta este o idee ce merita incercata…

Apoi mai este un aspect:invidia.Daca acesti pescar maimuta afla ca prinzi peste,intra la dileme.Oare unde ,cu ce naluca,cind?Si incep sa sopteasca pe la colturi,pe la spate.Stau adunati asupra vreunei poze luata de pe vreun forum,pusa sub vreo lupa imensa si numara cite frunze sint in peisaj,cite pietre pe mal,de unde batea soarele,ce este pata aceea micuta din fundal,ce culoare au sosetele purtate,data, data cind a fost facuta poza asta este extrem de importanta…..Si apoi incep consideratiile:ca poza ii facuta noaptea,ca pestelui i-a cazut juma de solz,ca este impins in fata,ca e prins cind nu trebuie si tot asa.Dar in fata ,cind ii intilnesti in societate sint amabili,draguti,prietenosi,ce mai baieti de zahar.Si daca vrei ,atunci cind esti la pescuit,sa fii discret cu locul, trebuie sa-ti iei binloclu.Ca sa vezi din timp cine se apropie pe malul de vis a vis.Si stiti ce spun ei?Se aotuflateaza ,povestind cunoscutilor ca i-ai urmarit cu binloclul sa vezi cu ce vobler au dat.Si din cind cind mai poti sa le lasi asa cite una alta ,sa-ti scape pe gura,si apoi vezi pe unde iese informatia respectiva,la fel ca si aerul dintr-o anvelopa sparta cind il bagi sub apa sifoneaza pe unde este gaurica.Si o sa te miri de cine credeai ca ti-e prieten…

Si tot meditind la astfel de lucruri ajung intr-un final acasa, unde ma asteapta Patrick, fiul meu. De cum intru pe usa casei sare la mine si ma intreaba: tati cind mergem la Mures? Inca sub impresia gherlei perfecte prin care tocmai am trecut, rupt de foame, sete si somn, basca durerea de cap, nu mi se pare o idee prea atragatoare. Dar daca am promis, am promis. Asadar fac un dus, mananc ceva, iau o lanseta pentru Patrick, voblere, gume, lanseta mea de cranck si o taiem la Mures. De data aceasta locul vizat este la marginea orasului, o fosta balastiera comunista, strabatuta de un drum foarte prost si prafuit, care duce in susul apei pina intr-o padure. Malurile sint pline de grataragii, aromele ma inebunesc, manelisti, se putea fara?, pescari de stationar care stau pe scaunel si asteapta pestele dupa metoda “Doamne da sa vina la mine…”

Pe drum, eu si Patrick avem tot felul de discutii interesante. De pilda trebuie sa raspund la intrebarea daca la Polul Sud oamenii stau cu capul in jos, si ,daca da, cum de nu cad. Durerea de cap, ajunsa la apogeu n-are darul sa ma faca sa gasesc o explicatie simpla si clara la intrebarea asta, asa ca incerc sa-i distrag atentia fiului meu cu niste cai ce pasc impiedicati pe marginea drumului. Ajungem in final pe un loc de pescuit mai retras, dupa un pilc de salcii, un loc cu un curent paralel cu malul, la vreo 30 de m distanta de acesta, curent generat de un pinten de pietre si betoane, relicve ale constructiilor comuniste. Muresul a scazut brusc si malul este oarecum abrupt, inamolit. Fiul meu nu mai are rabdare si ii montez lanseta din doua bucati pe care i-am pregatit-o. Atasez un crank de suprafata, 12 grame si incep lansarile. Mai cu incalceli, mai cu incurajari, spre bucuria mea piticul lanseaza destul de bine naluca chiar si pe la 20 de metri. Brusc o explozie de apa sparge linistea pe sforul curentului. Imens. Avat. Mi se zbirlesc toate simturile si caut febril un Team Esko. Micutul meu continua lansarile. Pina sa leg linia, pina sa leg agrafa, mai rapeste de vreo 3 ori. E mare, imi zic in gind, si sper ca visul care mi-a motivat iesirea asta, poate deveni macar partial realitate. Atasez voblerul Rapala si lansez de citeva ori. Naluca este ignorata total. Poate daca lansez mai departe… Fortez suplimentar si voblerul cade in mijlocul a ceea ce parea a fi o zona de conflict.

Patrick imi zice ca i s-a incilcit linia. Ofuscat, las lanseta mea pe iarba si ii descilcesc linia lui, rotita superficial, din fericire, pe virful lansetei. Iau lanseta mea de jos, intind firul si cind sa ridic virful ceva imi smulge cu putere unealta din mina. Intep scurt si lanseta se incovoaie pina in miner. Avatul anului, imi zic cu speranta in gind. Din pacate, frina usor prea strinsa ma obliga sa fac brusc un pas in fata pentru un ragaz de 2 secunde, timp in care slabesc putin frina. Patrick vede faza si, intr-un acces de iubire filiala,arunca lanseta lui si imi imbratiseaza genunchii, in timp ce striga disperat: tatiii, sa nu pici in apa……Placat ca la rugbi, cu un peste nervos si mare in bat cu picioarele blocate, ma inclin periculos spre apa….. Andrenalina la maximum… Dindu-si seama ca urmeaza sa cad in bot, fiul meu imi elibereaza genunchii tocmai la timp pentru a mai face un pas in fata. In namolul pina la genunchi, moale si primitor. In semn de solidaritate, piciorul sting isi ocupa locul firesc linga omologul sau drept. In acelasi namol. Si ma trezesc statuie, blocat in namol cu o dihanie puternica in bat care ia fir metru dupa metru. Urmeaza un drill de infarct si pestele isi pierde in cele din urma din puteri. Il duc incet, incet spre mal, sperind sa vad un avat sau un somn mare  si, cind colo, din apa involburat isi face aparitia ……coada unui crap fitofag cu ancorele voblerului infipte adinc in radiile cozii. Imi vine sa arunc lanseta de pamint.In locul unei capturi capitale, dracia aia made in china….. N-o sa va mai spun in ce hal am fost tencuit cu namol pina la briu, cum am intrat in masina si in casa si reprosurile sotiei mele. Ziua de 1 mai ar fi trebuit sa fie macar partial reusita, insa acest lucru nu s-a intimplat asa cum mi-as fi dorit. Dar nici o problema, anul mai are multe zile si fiecare poate fi o ocazie ca monstrii care ne bintuie visele sa devina realitate. Depinde numai de noi sa fie asa. Si de discretia cu care ne afisam in raport cu dilemele pescarului maimuta. Discretia inseamna locuri salvate de distrugere, inseamna pesti salvati de la masa pisicii sau taraba comerciantului… Inseamna pestii pe care-i vor captura MIINE, copiii nostri.

S-ar putea sa-ti placa si:

1. Pescuit in schimbul III
2. Muresul la cote alarmante
3. Regele Somn
4. La vobler pe Mures