Nu sunt prea multe lucruri in pescuit cu care toata lumea sa fie de acord. Insa unul din ele este cu siguranta acela ca, daca vrei sa prinzi stiuca ai nevoie de struna.

E destul sa aruncam o singura privire in gura unei stiuci si intelegem de ce fara struna sansele de a scoate pe mal un exemplar mai acatarii sunt foarte scazute. Numerosii sai dinti, pozitionati pe maxilare si pe cerul gurii sunt ascutiti ca briciul. Mai mult decat atat, lamelele branhiilor sunt la randul lor dotate cu o multime de asa-zisi dinti mici si foarte ascutiti, astfel incat prada o data capturata nu prea mai are scapare.

Ultimul lucru pe care l-au vazut multi pesti

De aceea, firul pe care in mod obisnuit il folosim ca linie principala, fie ca e monofilament ori textil, nu are nicio sansa daca intalneste dintii stiucii.

Dar ce struna ? Ca pescari, suntem asaltati de producatori si comercianti, din toate directiile, cu strune din diverse materiale, plecand de la unele banale, ca otelul sau monofilamentul gros, pana la materiale exotice, cum ar fi fluorocarbonul, wolframul sau titanul.

Pentru a putea gasi un raspuns, sa vedem mai intai care ar trebui sa fie caracteristicile strunei ideale de stiuca. Acestea cred ca ar fi rezistenta mare la abraziune, suplete, diametru redus, greutate mica si, nu in ultimul rand, un pret acceptabil.

Probabil cele mai multe dintre aceste cerinte le indeplinesc strunele din titaniu. Au o rezistenta mare la un diametru mic, suporta deformari mari si nepermanente la tractiune sau torsiune si sunt foarte usoare. Insa sunt destul de greu de gasit pe la noi, iar pretul este pe masura, echivaland cu cel al unui vobler bunicel sau cel platit in schimbul a trei oscilante bune.

Am cateva strune de titaniu in trusa, dar nu ma incumet sa le folosesc cand pescuiesc in agatatura. Or, stiuca adora tocmai astfel de locuri cu stepi, trestie, papura, tufisuri sau copaci cazuti in apa, crengi, busteni, livezi inundate etc.

Cred ca sunt putini aceia care isi pot permite sa piarda trei-patru strune de titaniu intr-o zi, fara a-si strica partida de pescuit, nemaipunand la socoteala si nalucile.

Cam asa arata paradisul pentru stiuca

Am folosit de-a lungul timpului strune din toate categoriile, de la cele mai ieftine, de taraba la cele mai scumpe, din titaniu, insa in momentul de fata prefer sa imi fac eu insumi strunele cu care pescuiesc la stiuca. Motivul este ca, cel mai adesea, cele pe care le gaseam in comert nu mi se pareau potrivite.

In primul rand, strunele comercializate au lungimi standard, care nu se potrivesc intotdeauna cu apele in care pescuiesc, nalucile folosite sau pestii carora ma adresez.

De exemplu, daca pescuiesc in ape in care stiu ca sunt frecvente exemplare capitale de stiuca, voi folosi strune mai lungi, de 40-50 cm. O stiuca de peste 5 kilograme poate aspira adanc naluca si o data cu ea peste 10 cm din struna. In astfel de situatii, daca struna este prea scurta, sunt sanse mari ca in timpul drilului firul principal sa ajunga in spatele operculilor stiucii, venind in contact cu lamelele branhiale si… adio captura !

De asemenea, cand pescuiesc cu voblere suspending, concepute sa evolueze intre ape, voi cauta sa pescuiesc cu strune cat mai usoare, care nu sunt ingreunate inutil cu vartejuri sau agrafe supradimensionate, ce ar putea afecta comportamentul nalucii.

Graphite Metal Tresse

Una din materiile prime, ca sa zic asa, din care prefer sa imi confectionez strunele este Graphite Metal Tresse, produs de firma franceza Technipeche. Este un fir impletit din fibre metalice foarte subtiri, fapt ce il face destul de suplu, de lipsit de „memorie”, ceea ce il deosebeste de marea majoritate a firelor metalice. Poate fi indoit, chiar in unghiuri destul de ascutite, fara efecte vizibile.

O alta proprietate prin care se deosebeste de firele metalice obisnuite este ca poate fi innodat. Daca in cazul altor materiale, cum ar fi otelul, fluorocabonul gros etc trebuie folosite obligatoriu bride sau diverse matisaje pentru a le conecta cu vartejurile sau agrafele, cel despre care vorbim poate fi legat printr-un simplu nod, la fel ca si orice alt fir obisnuit.

Grinner knot

Petru a atasa de struna agrafe sau vartejuri folosesc nodul Grinner. Pe langa ca este un nod usor de facut si destul de discret, mai are avantajul ca la legarea lui se pierde foarte putin din materialul de struna.

Dupa ce trec firul prin ochet, infasor capatul liber de trei ori in jurul strunei. Este suficient, avand in vedere ca firul are un coeficient mare de frecare, astfel incat nu exista pericolul ca nodul sa se desfaca ulterior. Strang apoi nodul incet, pentru ca struna sa nu se increteasca, iar rezultatul il puteti vedea in fotografie de mai jos. O struna dreapta, discreta, potrivita pentru conditiile in care voi pescui.

Struna din Graphite Metal Tresse

Ca si accesorii, utilizez in general agrafe duo-lock si vartejuri de la Maruto.

Acest tip de struna il folosesc in majoritatea timpului cand pescuiesc la stiuca. Este indicata mai ales pentru nalucile soft (shaduri, gruburi, etc), pe care stiuca le aspira adesea adanc datorita flexibilitatii corpului lor. Dar merge si in combinatie cu alte tipuri de naluci, atat timp cat evolutia nu le este afectata.

Nu in ultimul rand, cred ca este o solutie convenabila si din punct de vedere al costurilor. Dintr-o rola de 5 m, ce costa putin mai mult decat o struna din titaniu, imi pot confectiona cel putin 10-15 astfel de strune cu care pot pescui mai relaxat si in agatatura.

O struna de 50 cm nu este lunga pentru un astfel de exemplar

Insa trebuie sa fim realisti, sunt situatii in care strunele metalice nu sunt cele mai potrivite. De exemplu in cazul in care pescuiesc cu voblere suspending, concepute a fi pescuite cu stopaje mai scurte sau mai lungi, in timpul carora ele raman suspendate intre ape, cum ar fi Rapala Husky Jerk sau X-Rap, Lucky Craft Pointer etc. Acest tip de voblere sunt foarte atent echilibrate pentru a pluti in coloana de apa. Orice greutate adaugata suplimentar, chiar si inlocuirea carligelor cu altele mai groase le poate compromite evolutia. Or, o struna metalica groasa, garnisita cu vartej si agrafa supradimensionate, vor anula complet echibrarea nalucii, facand-o sa plonjeze cu capul in jos inspre fundul apei.

De asemenea, daca pescuiesc cu naluci de suprafata, cum ar fi poppere, walkere etc, evolutia lor sau pozitia acestora in timpul stopajelor poate fi afectata de greutatea suplimentara a unei strune metalice.

Nu in ultimul rand, in ape foarte limpezi sau acolo unde am de a face cu pesti „educati”, care stiu ca este posibil sa mai fi fost capturati anterior, prefer un plus de discretie in prezentarea nalucii. O struna metalica, ce straluceste in bataia soarelui, poate nu este cea mai fericita alegere.

Pike Mono 50 lb

In astfel de situatii, dar nu numai, folosesc strune din monofilament gros sau fluorocarbon. Trebuie sa recunosc ca m-am inspirat din experienta pescarilor americani de musky, care pescuiesc frecvent exemplare de peste 1 m lungime utilizand fara retinere genul acesta de strune.

Un astfel de monofilament gros, pe care l-am folosit in ultimii anii e Pike Mono. Este un fir transparent, rigid si rezistent la abraziune. L-am incercat in toate variante in care se comercializeaza, insa cele pe care le folosesc mai des au rezistenta de 40 lb si 50 lb, ultimul mai ales atunci cand presupun ca ma pot intalni cu stiuci foarte mari.

Fiind un fir rigid si gros, este destul de dificil de innodat, in sensul ca nodul este greu de strans si va iesi in final cam mare. De aceea, pentru confectionarea strunelor prefer sa folosesc bride.

Multa vreme nu am gasit insa bride cu diametru atat de mare, avand in vedere ca Pike Mono de 50 lb are in jur de 0,80 mm in diametru. Marea majoritate a bridelor sunt probabil concepute pentru strune din sarma, motiv pentru care au diametrul interior prea mic. In prezent folosesc Goldstar Pipe Sleeves, pe al caror ambalaj este indicat si diametrul interior, lucru foarte bun in opinia mea, care ma scuteste de surpriza de a cumpara ceva ce ulterior s-ar putea dovedi nepotrivit pentru grosimea firelor pe care le folosesc.

Struna din Pike Mono cu bride Gold Star

Va vorbeam anterior despre faptul ca in anumite sitatii, in conditii de vizibilitate foarte buna in mediul acvatic, in ape limpezi, cum ar fi baltile in care sunt multe scoici sau in care populatia de ciprinide mari nu este excesiva, o struna mai putin vizibila ar putea face diferenta.

Se stie ca fluorocarbonul are un indice de refractie apropiat de cel al apei, fapt ce il face mai putin vizibil decat un monofilament de aceeasi grosime. Deci struna „perfecta” din punct de vedere al discretiei ar fi cea din fluorocarbon. Dar oare acest lucru este valabil si la fire cu diametre atat de groase ?

Curiozitatea m-a impins sa fac o comparatie din acest punct de vedere intre Pike Mono de 50 lb si un fluorocarbon clasic, Seaguar 80 lb, ambele avand diametrul in jur de 0,80 mm.

Dupa cum puteti vedea mai jos, nu sunt diferente semnificative intre cele doua fire.

Pike Mono vs Seaguar Fluorocarbon

O alta varianta pentru confectionarea stunelor din monofilament sau florocarbon, care exclude bridele, este aceea de a matisa buclele de la cele doua capete. Putem inlatura astfel greutatea bridelor metalice, usurand si mai mult ansamblul final, daca este necesar raportat la nalucile cu care vom pescui.

Materiale necesare pentru struna fara bride

Spre exemplificare, in cazul de fata am folosit un fir textil colorat destul de strident pentru a se evidentia mai usor in fotografie. Peste matisaj am aplicat un strat subtire de epoxy cu intarire rapida (5 min.). Dupa cum se poate observa, am obtinut astfel un plus de discretie fata de struna cu bride.

Insa confectionarea strunelor in acest mod necesita mult mai mult timp decat daca as fi folosit bride. Mai mult, ele nu pot fi facute pe apa, in timpul unei partide de pescuit. Dar in serile lungi de iarna, cand ne simtim „nepescuiti”, mai trebuie sa facem si cate ceva legat de pescuit….

Un plus de discretie

In sfarsit, probabil ca va veti intreba daca rezista o astfel de struna in fata dintilor stiucii. In ce ma priveste, nu am avut surprize. Folosesc de cativa ani Pike Mono si nu mi s-a intamplat ca vreuna sa imi taie. Am prins chiar si exemplare de 7-8 kilograme cu astfel de strune, astfel incat am incredere deplina in ele.

Ca masura de precautie, incerc totusi sa folosesc acest tip de struna mai ales atunci cand pescuiesc cu voblere, naluci pe care stiuca in general nu le poate aspira atat de adanc, comparativ cu nalucile soft. Insa sunt destule situatii pe apa in care nu mai am timp sa stau sa schimb struna. Nu am retineri in a pescui in continuare cu oscilante sau chiar cu naluci soft de mari dimensiuni.

Nu pot afirma ca nu mi se va intampla in viitor vreun incident neplacut, caci evident nu este un material indestructibil. Dar am avut de-a lungul timpului si situatii cand stiuca mi-a taiat struna metalica, am vazut si struna de titaniu rupta de stiuca chiar de langa matisaj.

Consider ca avantajele pe care le poate aduce o astfel de struna depasesc riscul asumat.

Pike si Pike Mono

Strune intinse !