Dacă dimineaţa le prinzi la oscilante, spre prânz, când luminozitatea este mult mai mare şi detaliile sunt mult mai vizibile în apă, le vei prinde mult mai bine la un vobler, asta ca dupăamiaza, spre seară, să nu mai ai rezultate, nici la oscilante, nici la voblere, ci doar la gume… DA! Chiar atât de imprevizibil poate fi comportamentul ştiucilor, pe parcursul unei zile de pescuit. Nu este cazul partidelor pe care am să vi le descriu în următoarele rânduri.

Acum, acest articol va face referire la două zile consecutive de pescuit, când mă aşteptam, oarecum, la aceleaşi rezultate, adică ştiucile să raspundă cam la acelaşi tip de năluci, acelaşi tip de acţiune.

Prima zi

Dis de dimineaţă, la crăpatul zorilor, suntem deja la pescuit, la Vladimirescu, eu şi Răzvan, încrezători că vom avea o zi bună, cu ştiuci active.

Dis de dimineaţă

Dacă până la orele 9-10 nu am reuşit să prindem decât 2 ştiuculiţe, pentru că încă nu le-am dibuit comportamentul, ştiuci prinse la vobler tip minnow suspending şi oscilantă, la ora 9-10 avea să se schimbe situaţia. Am insistat până atunci pe fiecare loc pe care ne-am oprit cu Salmo Skinner de 12 şi 15 cm, dar fără nici un rezultat. Am concluzionat, „Clar, azi nu este zi de insistat la Salmo Skinner”. La o nouă ancorare, după ce am abordat locul cu toate nălucile posibile şi imposibile, fără nici un atac, zice Răzvan, “Hai sa mergem mai departe!” … Eu i-am zis: “Mai dau două mâini cu Skinner şi mergem.”

Nu s-ar fi schimbat nimic, dând cu Skinnerul de 15cm, dacă nu s-ar fi agăţat într-un fir de iarbă care se afla în preajma unei ştiuci, pentru că la o accelerare puternică, pentru a scăpa de iarbă, am văzut cum se repede o ştiucă la el, fără să reuşească să-l apuce. Îi zic lui Răzvan, “Fi atent! La mâna următoare iau o ştiucă. ” Răzvan nu zice nimic.

Lansez pe aceeaşi direcţie şi mulinez în viteză, ca şi cum aş pescui la avat, dar cu un Skinner de 15 cm (cu echipament de baitcasting,  cu cel de spinning n-aş reuşi într-o mie de ani să fac acelaşi lucru), alternat cu pauze scurte. Când ajunge Skinnerul de 15 cm în preajma zonei unde s-a repezit ştiuca după el, accelerez puternic şi fac o pauză de o secundă exact unde s-a repezit ştiuca la el. Nu m-a surprins când, în exact acea secundă, am avut un atac.

Ştiuca care ne-a arătat calea pentru prima zi

În sfârşit, după 3 ore de pescuit, am găsit un patern, o metodă care să funcţioneze. În următoarele 2-3 ore am prins folosind această metodă, cu accelerări nebuneşti şi pauze scurte, cu Skinner de 15 cm, peste 10-11 ştiuci, în total. Răzvan a reuşit să iasă din tipare, cu o stiucă sărită de 4 kg, care nu a putut să facă altceva decât să mă ambiţioneze mai puternic, dar degeaba. Captura zilei rămâne în protofoliul lui Răzvan. Totuşi, e bine că am găsit un patern comportamental care să le determine să ne atace nălucile.

Cea mai mare ştiucă a zilei

Culoarea părea a fi mai puţin importantă, în comparaţie cu acţiunea Skinner-ului de 15 cm

Ziua a doua

A doua zi, pe aceeaşi locaţie, revin împreună cu Adelin, când aceleaşi prezentări care dădeau rezultate ieri, astăzi nu mai au nici un efect, nici un atac, nimic. Sunt complet bulversat. Am plecat de acasă cu ideea că azi le vom veni de hac, vom prinde zeci de ştiuci, dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, a trebuit s-o luăm de la zero.

Am încercat şi insistat cu oscilante, voblere suspending, Salmo Slider, dar nimic, până deschid trusa de năluci soft şi mă gândesc eu să pun o gumă Mann’s Shad de 10-11 cm, pe un jig de 7 g. Vreau să precizez că până acum nu am reuşit mare lucru cu gumele pe această locaţie, deci, clar, nu aveam prea mare încredere în ele. Asta contează mai puţin pentru că, după primul lanseu, deja aveam la barcă o ştiucă de aproximativ 4 kg, după ce nu prinsesem nimic 2-3 ceasuri. Nici acum nu eram prea convins, dar mai insist câteva mâini cu guma, fără prea mare succes. Să fi fost doar o coincidenţă? Mai pescuim şi ne convingem…

Primul lanseu cu Mann's de 10 cm şi jig de 7 g

Chiar dacă am mai prins două ştiuci la un minnow suspending, mai spre seară am descoperit că tot guma Mann’s este cea care mă scoate din amorţeală când, după un dril prelungit, reuşesc să scap o ştiucă aproape de metru, lângă barcă. Era prea dinţoasă şi mi-a desfăcut agrafa.

Adelin încă nu şi-a revenit. A avut numai atacuri nefinalizate… Nu trec 5 minute şi puşc un mascul, un şalău negru ca tăciunele, după care urmează o serie de ştiuci între 2 şi 3 kg şi foarte multe atacuri cu drill, dar nefinalizate. Lângă un pâlc de vegetaţie mai reuşesc să pierd o ştiucă mare. A atacat, înţep, după care puşcă spre barcă. Nu reuşesc să recuperez excesul de fir destul de rapid, iar în apropierea bărcii, când reuşesc să restabilesc contactul cu ştiuca, se dezgaţă, după ce deschide larg gura, pentru a ne face în ciudă, cu o dantură perfectă.

Şalăul negru de supărare

Cam aşa au trecut două zile de pescuit, consecutive, cu ştiuci, parcă, din locaţii complet diferite. Condiţiile meteo au fost asemănătoare în ambele zile, dar comportamentul ştiucilor, diametral opus. Explicaţia? Cine ştie?! Important este să descoperi ce funcţionează în acea zi, indiferent că acestea răspund la gume, oscilante sau voblere.

Flacari pe Mures

Ma gandesc sa ii dau ceva galagios, care sa evolueze la vreo jumatate de metru deasupra fundului apei. Ma intorc spre Iancsi, care pescuia langa mine si ii zic:

- Noa fii atent acuma. Ii bag sunet si lumina !

Aleg din cutie un Rapala Jointed Shad Rap, 7 cm, SFC, al carui flourescenta il face parca sa straluceasca in lumina ultravioleta a amurgului. Lansez in curent si scufund voblerul din lanseta. Las cateva secunde curentul sa isi faca datoria si incep sa recuperez incet.

Acceleratul de Varadia ma loveste brutal dar scurt, oprind voblerul in loc. Intep din toti rarunchii, doar o fac pentru prima oara astazi, insa varful lansetei ramane intepenit in loc. Pestele da de cateva ori din cap si firul se detensioneaza.

- S-a dus, baga-mi-as … bip… bip… biiiiiiiip…..

Si totusi nu. O ia in sus pe curent, catre mijlocul Muresului.

- Fii atent ca asta e foarte mare – zice Iancsi ingrijorat.

Trag serios de peste, caci lanseta din fibra de sticla, facuta pe un blank Lamiglas din seria Light Saltwater, are o rezerva de putere considerabila, insa degeaba. Pestele continua sa urce aproape nestingherit pe curent, scuturand cu putere din cap. Urc dupa el in susul malului vreo douazeci de metri si incerc sa il apropii de mal. Lanseta e incovoiata in doua, simt ca firul tensionat incepe sa-mi taie degetul cu care controlez tamburul. Reusesc sa il intorc, dar nu vine spre mal, ci o ia in josul apei.

Acum e acum… Daca il scap la vale nu il mai vedem… Cobor alaturi de el cat imi permite plaja si il tin la limita echipamentului. Reusesc sa il scot din curentul puternic. Il ridic inspre suprafata si vad ca apa se involbureaza la mai bine de un metru si jumatate de locul in care firul intra in apa.

- Asta chiar e mare. Pregateste gripul !

Somnul loveste puternic cu coada la suprafata.

- Pana la grip mai e mult – zice Iancsi.

Insa eu sunt hotarat sa nu cedez deloc. Nu vreau sa intre iarasi in curent, caci acum, asa cum e obosit n-o sa o mai ia in susul apei. Daca pleca la vale si prinde curentul in el, se duce fara sa stim vreodata cat a fost de mare. Fortez deci, il intorc si reusesc sa il scot cu capul pe prundis.

- Ia-l cu gripul !

- P….., nu merge. Nu il pot apuca !

Intr-adevar, gripul nu are deschiderea suficient de mare pentru mandibula somnului… Nu il putem prinde nici cu mana de mandibula fara a risca sa ne agata in carligele voblerului. Iancsi reuseste sa il apuce neortodox de operculi si il parcheaza pe mal.

Imens, …..biiip …. biiiiiiip  ! Sa-mi bag …. biiiiiip……….. in biiiiiiip….. !!!!

- Are peste 30, poate 35 ! – il cantareste Iancsi din ochi. Oricum, e cat tine !

Vedere spre fundul iadului

Ii scot voblerul cu patentul si observ ca carligul de pe burta nu mai e, iar inelul despicat este dezdoit. Pestele l-a smuls pur si simplu in timpul drilului. Noroc ca a fost agatat si de celalalt carlig, care a rezistat pana la final.

Schimbasem carligele originale, caci stiam ca se dezdoaie destul de usor, dar nu m-am gandit sa schimb si inelele despicate. Am avut noroc de data asta !

Ingerul bun ma sfatuieste sa ii dau drumul. Ingerul cel rau imi sopteste: „daca Dumnezeu ti l-a dat, de ce sa il arunci inapoi ? Nu e pacat ? Poate alta data nu iti mai da !”

Ii dau drumul insa, ca intr-un joc pervers de-a viata si de-a moartea, in care eu sunt cel care decide…

Desi sunt surescitat la maxim, ma asez pe bolovan si nu mai pescuiesc. Iancsi lanseaza si recuperaza febril, in timp ce eu imi savurez descarcarea de adrenalina din sange.

Il vad cu ochii mintii pe Toma Caragiu, in „Operatiunea monstrul”, ridincand vocea la Octavian Cotescu: “viata ba, viata, nu chestii supte din deget !”

O partida de jigging la stiuca, pe vreme rece, ca sa ne mai racorim putin in acest inceput prematur de vara.

Vizionare placuta !

Din primele informatii, se pare ca stiucile raspund inca la tot felul de naluci: gume, spinnerbaituri, voblere si oscilante, indiferent de concurent. Locurile de unde ieri s-au extras cele mai multe stiuci, astazi nu mai sunt la fel de productive, concurentii fiind nevoiti sa le caute prin alte zone ale incintelor pentru a puncta.  Cele mai eficiente s-au aratat a fi tot gumele.

Ai nostrii, ieri nu s-au descurcat prea bine, dar la cat de imprevizibile sunt stiucile lucrurile se pot intoarce 180 de grade de la o zi la alta.

Concursurile de Darts si de Casting se pare ca au fost amanate pentru Duminica, ierifiind oamenii pre obositi… sa speram ca astazi vor fi mai apti concurentii, si pentru un concurs de precizie.

Din primele surse, bursa locurilor la Periprava Master, ar rezulta:

Locul 1 – MihaiPreda

Locul 2 Cristi Rizea

Locul 3  Buzatu Sabin

Cea mai mare captura fiindu-i  inca atribuita lui Eugen German (Berti).

Revenim cu clasamentul oficial si poze!

Ai nostri: Adelin Avram 18, Robert Boanta pe 28 si Spiac Adrian pe 29… nu prea bine in comparatie cu rezultatele de anul trecut, dar mai avem ceva etape de abordat.

Ma voi referi la cele doua incinte pe care se pescuieste cu incinta cu apa limpede(bazinul nr.9) si incinta cu apa mai tulbure (bazinul nr.8)

Incinta cu apa limpede, spun arbitrii, ca au masurat mai mult peste decat in in incinta cu apa mai tulbure. S-a prins stiuca la toate tipurile de naluci cu care au pescuit concurentii. Vom incerca sa aflam in schimb care au fost cele mai prinzatoare naluci. Dar din primele informatii… concurentul cu cele mai multe stiuci la ora actuala(14:00) (nu dam nume)… s-a bazat pe naluci soft.

Ba mai mult din informatii sigure am aflat ca s-a batut recordul la cea mai mare captura, si anume o stiuca de 105cm(pana acum recordul era o stiuca de 101cm prinsa la Sarulesti) prinsa de Eugen German, in direct, pe sticla, la PV TV.

Vremea a fost… ba inorata, ba insorita, ba cu vant, dar, foarte important , fara ploaie. Ploaia a iesit din ecuatia meteo de astazi, spre bucuria concurentilor.

In programul de dupamasa se prevede concursul de casting sponsorizat de FishShop si, se zvoneste ceva despre o mica demostratie la darts.

Pana revenim cu clasamentul primei manse puteti sa va delectati cu cateva imagini de la Ultima Frontiera.

Clasamentul dupa prima mansa:

Si mai multe poze!

Pentru cei care s-au saturat sa prinda doar de dragul de a prinde si doresc sa-si etaleze talentul intr-o competitie adevarata… de maine, sezonul competitional 2012 este oficial deschis.

Robert Boanta cu una dintre primele sale stiuci din sezon!

Boanta a simtit pe pielea lui la propriu adrenalina unei caracaline, infipta altan in degetul mare…. o tripla de la un vobler de 15cm, nu chiar mica. O tripla care a fost nevoita sa se sacrifice pentru o vizita la doctor.

Robert Boanta - Cu siguranta e pe drumul cel bun!

Sa speram ca dupa anestezia locala si degetul pansat nu va avea probleme maine cand va fi nevoit sa se lupte cu stiuci de toate dimensiunile, pentru a puncta cat mai bine.

Anul acesta in Divizia Master, 3 WSB-ei tin stindardul sus: Spiac Adrian, Robert Boanta si Avram Adelin, care sunt prezenti trup si suflet la Periprava, dintre care toti 3, au fost prezenti anul trecut pe podium la Periprava.

Noi, cei de acasa nu putem decat sa le tinem pumnii si sa speram ca se descurca la fel de onorabil in 2012 ca si in 2011.

Ii sustinem pe colegii de la Periprava si le uram - MAINI LIBERE LA STIUCA!

Va tinem la curent cu evolutia primei etape din cadrul Campionatului National de Spinning, Divizia Master. Tineti aproape!

A sosit vremea sa nu ma mai intreb…. pentru ca am reusit in sfarsit, dupa 20 de ani de spinning sa capturez un salau pe cinste:). Iar cum era plin de icre, cred ca l-as fi avut pe constiinta, chiar daca-l cunosc pe cel mai priceput taxidermist din tara, chiar daca ar fi aratat minunat pe perete in sufragerie, ar fi fost pacat sa nu-i oferim o sansa la reproducere, o sansa pentru viitoarele generatii de pescari, care speram sa mai poata profita de pescuitul pe care-l mai facem in ziua de azi.

Vizionare placuta….

Salau peste 9 kile - mi-am batut si recordul personal, mi-am si botezat lanseta Heavy

Big naluca - big salupa

Eliberare salau 10kg from Sava Andrei on Vimeo.

P.S. Dezlegarea la peste a trecut… Vine prohibitia:(.

Este vorba despre peacock bass , o specie de bass foarte apropiata la forma de large mouth bass, insa de un colorit aparte. Este de departe cel mai frumos dintre bassi intalniti de mine pana acum si de asemenea si cel mai agresiv.

Locatia pe care am ales-o este in apropierea aeroportului international Miami – Florida. E vorba de niste lacuri destul de mici ca suprafata, legate intre ele de canale cu vegetatie densa pe unele portiuni si inexistenta pe altele unde erau prezente mici stanci.
In unele locuri pe canale se formase o platforma de lut dupa care malul cadea abrupt. Apa era foarte limpede si din cate am auzit de la pescarii localnici, cea mai buna varianta de a prinde peacock era sa pescuiesti cu momeala vie.

Am strambat din nas, mi-am luat trusa echipata cu tot ce poti avea nevoie la un pescuit de bass si am luat-o la pas pe unul dintre canale.
Nu a trecut foarte mult pana am zarit in mal langa niste bolovani un grup de peacock. Erau destul de mici, insa entuziasmul de a prinde un peste nou m-a facut sa ma simt ca la primul concurs.
Am inceput cu unul dintre voblerele favorite, cu care am avut capturi record in ultima vreme, un Rapala Shad Rap. L-am tras de cateva ori pe langa nasul mofturosilor si nimic….nici o reactie din partea bassilor.

Am schimbat culorea voblerului si am scazut putin dimensiunea gandindu-ma ca asta poate fi problema, insa rezultatul a fost acelasi. Dupa multe schimbari de voblere si gume am decis sa incerc un spinnerbait alb.

Buna decizie. Odata alegerea facuta au inceput sa apara si primele capturi. La primul lanseu am vazut bassi cum s-au aruncat sa-si apare teritoriul si au atacat cu o putere extraordinara. Nu mai simtisem asa o forta in bat de la un peste atat de mic, avand in vedere ca nu era mai mare de doua palme. L-am scos rapid, am tras niste poze si am luat-o incet pe mal in cautare de ceva mai serios.

Dupa cateva sute de metri am zarit MARFA. Am lansat, am mulinat de doua ori si atacul puternic nu a intarziat. Era foarte spectaculos ca vedeam toata actiunea, atacul era la vedere. Eram pregatit cand imi lovea insa puterea de atac aproape imi smulgea batul din mana.

Am uitat sa precizez faptul ca pe aceste incinte a fost prins si recordul national de peacock bass care a fost putin peste 5 kg. Am avut ocazia sa pescuiesc in acest loc timp de 3 zile, in general dupa-amiezele.

Am prins pesti mai multi decat ma asteptam insa nu am reusit sa stabilesc un nou record ). Ma mandresc cu capturile avute si va promit ca nu uit sloganul clubului WSB ,,Never give up! ”

Va las in continuare cu un scurt video si va doresc sa ajungeti macar o data in viata sa va luptati cu aceasta frumusete de peste! As povesti mai multe insa momentan ma aflu pe lacul Okeechobee din Florida si bassii ma asteapta asa ca va doresc fir intins si nu uitati: NEVER GIVE UP !

Ne-am imaginat ca in 8-10 ore stiucile nu au timp sa se infrupte  prea bine sau ne gandeam ca, poate, aportul de caras chiar ar trebui sa le activeze… cum se intampla si pe alte incinte unde suplimentarea de peste nu face decat sa-i activeze pe rapitori, dar aici se pare ca stiucile s-au indestulat la nivel de prea plin. Cele prinse regurgitau carasei si erau atat de pline incat de la burtile semitrase de dupa boiste acum aveau proeminente neregulate, de la cat reusisera sa inghita intr-o singura noapte. Cine zice ca stiucile nu se hranesc si noaptea se inseala amarnic.

Stiuca Vladimirescu - saptamana trecuta

Stiuca Vladimirescu - Concurs, burdusita cu caras

Cu toate acestea, si un inceput care nu parea a fi prea promitator, Giani s-a ridicat asteptarilor si a localizat o stiuca de metru. Gianismele si-au facut si de aceasta data treaba. Atat i-a trebuit lui Giani sambata pentru a revendica si captura si locul intai.

giani, gianisme, stiuci de metru from Sava Andrei on Vimeo.

Mai apoi, daca stiucile s-au infruptat inainte de a ajunge noi pe balta, ne-am asezat si noi la un mititel, un carnacior si-o bere….

Incep sa inteleg de ce stiucile nu se hranesc azi…. abia dupa al 7-lea mititel… Ptiu…nici daca vedeam o prajitura “bucuresti” nu ma clinteam s-o gust, darami-te s-o mai si manc… Va dati seama ce “obosite” erau stiucile dupa festinul de caras…

Apoi, de la o zi la alta, apele s-au mai incalzit si odata cu aceasta si pestii au prins parca mai multa viata, arcuindu-se fugar la suprafata in zilele insorite… Dar nici pescarii nu s-au lasat mai prejos… Dibuind cirdurile de mreana pe falii cu apa adinca, pescarii de feeder au asaltat pur si simplu locurile unde acestea se gaseau. Odata cu ei, am scos si noi de pe unde le tineam, lansetele de salau, impreuna cu munitia aferenta, naluci siliconice, woblere, linguri.

Apele limpezi ale Muresului dupa dezghet

Numai ca spre deosebire de mrene, salaii sint mult mai putini la numar si mult mai larg raspinditi. Intrucat pe zi ce trece temperatura apei tinde spre valoarea optima pentru reproducerea speciei lor, acestia au un comportament oarecum mai ciudat. Masculii si femelele parasesc locurile de iernat si strabat distante uriase imprastiind feromonii care fac ca intilnirile amoroase de mai tirziu sa devina realitate. Acum nu hranirea este prioritatea lor, ci reproducerea. Masculii devin foarte violenti si ataca orice considera intrus, intrat in aria lor de activitate. Inoata de-a lungul malurilor, lucru firesc, deoarece aici apa se incalzeste mai repede. Aflati in aceasta postura sint mai greu de descoperit decit acul in carul cu fin. Si asta deoarece, comparativ cu ultimii ani, par sa fie din ce in ce mai putini la numar…

Asadar, pescarului de spinning ii revine dificila misune de a repera salaii aflati in permanenta miscare, pe o arie foarte, foarte mare. Si atunci, localizarea, conditie esentiala a unei partied soldate cu capturi, devine ceva ce tine de stiinta, sansa sau amindoua la un loc.

N-ai zice ca aici nu stau salaii...

Porniti solitar sau in echipe, strabatem locurile stiute de ani de zile. Putinele locuri care inca mai au aspect natural, ce tin butuci si maluri de piatra sau malurile cu aspect selenar, desfigurate de balastiere sunt tinta predilecta a iesirilor noastre. Capturile sint putine si informatia despre acestea circula repede, in ciuda secretismului unora, secretism normal de altfel… Lansetele de grafit, incredibil de senzitive, nalucile de silicon extreme de naturale si incitante, constituie arsenalul nostru, caruia salaii ii opun o mobilitate extraordinara, combinata cu instinctul de supravietuire.

Pe zi ce trece,valoare temperaturilor urca si odata cu aceasta si mobilitatea salailor. Deasemnea apa, care dupa dezghet era extreme de limpede, acum incepe usor, usor sa se tulbure, ajutata si de zapezile care se topesc .

Impreuna cu un amic,Radu, strabatem balstierele pe rind, cautind locuri cu apa nu prea adinca, cu praguri, incercam chiar si in marginea suvoaielor, pe prunduri, oriunde am putea da peste fantomaticii salai. Cautam de asemnea portiuni inundate cu apa mica. Nimic. Lansam si recuperam nalucile in gol.

Daca nu as cunoaste toate cele scrise mai sus, as fi extrem de dezamagit. Stiu insa ca nu este gresit nimic in ceea ce facem, singurul lucru care ne lipseste fiind sansa intalnirii cu salaii. Sansa pe care unii au avut-o si astfel se pot mindri cu capturi frumoase intre care un salau de 8kg. Nu mai punem la socoteala rateurile. Bravo lor.

Intr-o dupa amiaza linistita, cu soare si vreo 20 de grade in termometre, luam la rind citeva balastiere si maluri cu piatra. Fara nici un rezultat. O alta echipa, formata din Csabi si Flavius, aflata la citiva kilometrii mai sus de noi are aceleasi rezultate. Decidem ca mergem sa le facem o vizita, sa mai schimbam o vorba, o impresie… Ii gasim intr-un loc cu acces facil la apa. Sunt linga masina pregatind masa pe capota acesteia. Masa pentru salai, vreau sa zic. Pe capota stau cutii cu gume si plicuri de plastic ce contin gume noi. Pe linga Relax, Bass Asasin, Orca, B.B.B., apar si niste shad-uri suple Gene Larew. Apare si un patent multifunctional MHX. Flavius, incintat ca de obicei de tot ce este nou si bun, tine sa ne arate ce frumos taie patentul lui chiar si cele mai moi si subtiri fire de textile. In plus are si un cioc cu diferite amprente pentru sertizare,iar in virf are un fel de dinti speciali pentru montarea rapida a triplelor pe inelel despicate. Iar ce este mai interesant este faptul ca daca aceste elemente ale patentului multifunctional se uzeaza, se pot inlocui cu altele care se gasesc ca si piese de schimb.

Orca, Kopyto... meniu pentru salau...

Pe masini stau sprijinite lansete de ultima generatie, St.Croix Legend Extremecustom sau de serie, un LTX customizat impecabil de maestrul Sava, precum si un custom facut tot de Andrei pe un blanc Phoenix. Incredibil de usor si extreme de bine echilibrat. Flavius este incintat la culme. Curind va avea si el o lanseta pe blanc Phoenix. Rid in barba, caci asa de incintat a fost si de Kistler LTX…

Prin comparatie, eu sint un demodat, care este prea atasat de lansetele cu care sunt obisnuit, incapabil sa le schimb cu altele. Privesc sumedenia de lansete si amintesc cu nostalgie ca in urma cu 32 de ani, cind am inceput sa pescuiesc aveam o creanga de vreo 2 m, pe care o ascundeam in boscheti pina la urmatoarea partida, iar montura o adunam pe o scarita rudimentara, cioplita din lemn, pe care o duceam intr-o plasa de nylon alaturi de o cutie de conserve plina cu rime rosii. Acela era tot arsenalul meu. Dar cati pesti erau atunci si cati sunt acum…Cum arata Muresul atunci si cum arata acum…

Imi alung gindurile nostalgice din minte si daca ceilalti incearca gume si gramaje, eu o sa incerc un wobler jointed aflat in stadiul de experiment. Este un jointed de 14 cm si 22 de grame, plutitor, vopsit momentan in alb. Malul unde sintem se ridica cam la 1.5m deasupra apei si astfel avem o vizbilitate perfecta. Lansez si recuperez incet woblerul. Acesta lucreaza instant, chiar si pe tractiune lenta. Are o vibratie de amplitudine medie, dar cu frecventa destul de mare. Gindesc ca va merge de minune la somn. Il dau si lui Flavius sa il incerce si acesta exclama uimit cind simte vibratia nalucii:

- „Mama ce l-ai nimerit….”

Oftez in sinea mea,caci numai eu stiu cit am patimit sa obtin vibratia aceea. Dupa jointed atasez un Salmo Jack, o naluca gigant pentru stiuca. Nu stiu exact cite grame are, dar cred ca peste 50. Nu ma astept sa prind ceva cu ea, doar sint curios cum evolueaza. Trasa liniar, cam cum ai trage un bocanc prin apa. Jerkuita poate…dar lansetele noastre nu sint pe masura acestei naluci. Csabi are revelatia salvatoare. Lanseaza, lasa naluca nemiscata si brusc ii aplica un singur jerk. Jack-ul baga capul sub apa si apoi, ca si cum s-ar fi speriat de ceva, revine la suprafata. Asta sa fie miscarea corecta ?!! Nu vom afla decit intr-un loc cu stiuci pe masura…

Satui de testat naluci si lansete, ne punem sa pescuim, caci pentru moment uitasem de ce sintem acolo. Pescuiesc linga Csabi, chiar pe locul unde testasem Jack-ul si facusem o galagie infernala. Csabi lanseaza oblic, in josul malului. Are o guma Gene Larew, un shad suplu, alb sidef cu codita galbena. Vine cu naluca incet, saltind-o din cind in cind. Il vad ca tresare si inteapa brusc, cind mai avea doar citiva metri de fir. Legend-ul extrafast se indoaie bine de tot.

Voltele si tumbele unui salau nervos

O explozie de apa si un vargat frumos face o luminare, exact ca si o stiuca. Las rapid lanseta din mina si pornesc aparatul de fotografiat. Surprind citeva volte si finalul, cind salaul se da batut. Csabi are glezna accidentata si Radu, saritor din fire, se ofera sa scoata pestele cu gripul. Pentru aceasta trebuie sa coboare o panta abrupta formata din pietris sfarimicios. In cele din urma reuseste si gripul apuca cu precizie mandibula salaului. Il admiram adunati ciopor in jurul lui. Este un mascul frumos si indicatorul grip-ului arata 8lb fix, adica undeva la 3.700 kg. Un salau frumos.

Pfui pe el, de cind il cautam...

Un pescar bun stie sa gaseasca acul in carul cu fan

Imediat dupa aceea,am lasat la o parte orice preocupare si am pescuit toti 4 cu o determinare demna de o etapa de concurs. Desi am acoperit o suprafata mare de mal, nu am mai avut nici o captura. Doar doua tzacuri anemice, care nu cred sa fi fost de salau, mi-au dat cite un inceput de andrenalina. Si cu atit am ramas.

Aceasta este radiografia unei zile de pescuit prin balastierele Aradului sau mai bine zis de cautat acul in carul cu fin. De cele mai multe ori, sansa are un cuvint greu de spus si intimplarea de mai sus subliniaza perfect acest lucru… Partidele fara capturi, din ce in ce mai dese, indica un singur lucru – pestii sunt din ce in ce mai putini si capturarea lor tine de multe ori de o portie generoasa de hazard, combinat cu ceva stiinta. Nevoia de a avea capturi ne impinge sa avem tot ce este mai bun in materie de echipament, in parte si pentru a inlatura din ecuatia ce are dupa semnul egal o captura frumoasa, acel factor care se cheama calitatea echipamentului. Sunt convins ca daca ar fi peste nu am pune atita accent pe calitatea echipamentului, si daca apele ar fi ceea ce au fost odata, nici noi nu am mai cauta pestii precum acul in carul cu fan…