Intr-o seara, in timpul uneia dintre sedintele prelungite WSB, am nimerit calculatorul lui Doru deschis la fisierul cu locurile de pe Sarulesti, locuri ce l-au propulsat anul trecut pe prima treapta a podiumului. Fara sa stau pe ganduri am bagat repede mana in buzunar dupa telefon si-am reusit sa fac o poza chiar inainte sa-l traga din priza.

Promit sa mai incerc,

unul dintre wesebei

P.S. Pentru cei mai putin obisnuiti cu etimologia locurilor de pe Sarulesti, scoatem la bataie imaginea de mai jos:

Organizator: Clubul de Pescuit Sportiv West Spinning Brigade
Sponsor unic: SC BEST FOR FISHING SRL
Numar maxim de participanti: 100
Data limita pentru inscrieri: 2 aprilie 2010

I. Program de desfasurare:

Vineri, 9 aprilie
18:00 Sedinta tehnica

Sambata, 10 aprilie
06:30 Pregatire si intrare pe apa
07:00 – 13:00 Mansa 1
13:30 Pranz (optional)
14:00 Afisarea rezultatelor partiale

Duminica, 11 aprilie
06:30 Pregatire si intrare pe apa
07:00 – 13:00 Mansa 2
13:30 Pranz (optional)
14:30 Afisarea rezultatelor finale
15:30 Festivitatea de premiere

Singura specie punctabila este salaul. Dimensiunea minima 40 cm.
Pestii vor putea fi retinuti doar pe agrafe. Retinerea peştilor în juvelnice este strict interzisa. Concursul se desfasoara dupa regulamentul Campionatului National de Spinning din barca 2010, pe care va invitam sa il parcurgeti la urmatoarea adresa: http://www.lrs.ro

II. PREMII:

Premiile constau in articole de pescuit si sunt oferite de sponsorul etapei, SC BEST FOR FISHING SRL.
Acestea totalizeaza 7.000 lei, dupa cum urmeaza:

Locul 1: in valoare de 3.000 lei;
Locul 2: in valoare de 2.000 lei;
Locul 3: in valoare de 1.000 lei;
Cea mai mare captura: in valoare de 1.000 lei

III. TAXA DE PARTICIPARE SI PLATA EI

Valoarea taxei de participare: 350 lei
Numar maxim de participanti: 100

Plata taxei de participare inseamna acceptarea si respectarea de catre concurent a Regulamentului Campionatului National de Spinning din barca 2010 si a regulilor organizatorului enuntate in prezentul anunt.

Inscrierile incep in data de 8.03.2010 si se incheie in data de 2.04.2010, sau în momentul ocuparii tuturor locurilor disponibile.

Plata taxei de inscriere se va realiza prin virament bancar in contul clubului organizator:
- titular cont: CL. DE PESCUIT SP. WE ST SPINNING BRIGADE” (va rugam sa mentionati denumirea titularului exact cum apare mai sus, altfel putand aparea probleme la virament. Din pacate, la deschiderea contului functionarul de la banca asa a gasit de cuviinta sa prescurteze denumirea clubului, pentru a incapea in casuta destinata numelui titularului contului. Birocratia noastra cea de toate zilele…. )
- c.i.f. 21101083,
- nr. cont RO28 WBAN 2511 0000 0281 5406,
- deschis la Intesa Sanpaolo Bank, Sucursala Arad.
Va rugam mentionati : taxa participare Cupa WSB 2010, numele concurentului si clubul din care face parte (daca este cazul).

Membri celor 15 cluburilor afiliate LIGII ROMANE DE SPINNING au prioritate la inscrierea în concurs, în perioada 08.03.2010 – 14.03.2010.
Pentru locurile ramase libere, orice alta persoană interesata se poate inscrie in perioada 15.03.2010 – 2.04.2010.

Următorii membri ai clubului organizator sunt înscrişi din oficiu:

- MORODAN CORNEL
- SAS FLORIN
- DELAMARIAN CAIUS

DATA LIMITA de INSCRIERE: 2.04.2010

Dat fiind faptul ca numarul locurilor este limitat, departajarea va fi facuta in ordinea cronologica a efectuarii platii.
Concurentul va fi considerat inscris in momentul in care taxa de participare a intrat in contul organizatorului, ce va fi stabilit pe baza extrasului de cont.

In situatia in care membrii de club se inscriu ulterior perioadei în care au prioritate, vor fi tratati in conditii egale cu cei care nu sunt inscrisi intr-un club.

Cei care au achitat taxa ulterior ocuparii celor 99 de locuri vor primi banii inapoi prin virament bancar sau curierat.

ANTRENAMENTE:

Antrenamentele se vor desfasura in perioada prevazuta de regulament, in conditiile impuse de administratorul lacului Sarulesti.

Pentru informatii si inscrieri va rugam sa il contactati pe dl. Adrian Paduraru “PACO” , tel.0723821842 sau 0767807714, paco@radutalake.ro

PROTOCOL:

In taxa de inscriere nu este inclusa masa.
Precizam ca suntem in tratative cu o firma de cattering care sa asigure contracost pranzul de sambata si duminica pentru doritori. Vom reveni cu amanunte in timp util.

DIRECTOR DE CONCURS:

Stefan Tudose
Mail: stefangler@yahoo.com

Impreuna cu colegul meu Cipri, n-am zabovit nici o clipa in plus si cat ai zice peste eram in drum spre…. locuri numai de noi stiute, unde au fost atacuri si capturi, pe luciul apei din Sacalaia. Era sa fie totul perfect la cat ne-am pregatit, desi peste noapte, scazuse temperatura foarte mult pentru o zi de toamna obisnuita.

Totodata eram constient ca si pestele va raspunde altfel la schimbarea de temperatura, cunoscand si efectul de „intoarcere a apei” :un fenomen care apare o data la 5 ani, care are loc la prima scadere de temperatura brusca, vegetatia coboarand spre adancuri, formand curenti ascensivi si descentivi, ridicand un strat foarte fin de namol, acesta continand si sulf, iar apa capata o culoare tulbure-laptoasa. In aceste conditii pestii se ridica la suprafata, pescuitul fiind interzis cateva zile pana la stabilizarea apei.

Si totusi de unde sulf ? La aceasta intrebare raspund specialistii, care sustin ca sulful provine din sare. De la Ocna Dejului pana la Salina din Turda exista un lant de sare subteran, care ar traversa si lacul cu pricina, marcat si de fantanile si izvoarele de apa sarata din Bunesti, Saratura Gherla (baza de agrement), Gadalin, Strandul cu apa sarata de la Cojocna.

Localnicii din zona povesteau despre un sat in urma cu mult timp, sub care se afla un bloc mare de sare. Cu timpul apele subterane au dizolvat sarea, iar satul a disparut in adancul lacului actual Sacalaia. Ei bine, astfel de legende se pot auzi de la fiecare localnic, care mai de care mai interesanta, desi pana la urma urmei se pare ca fiecare (cred eu), ca se bazeaza si pe fapte reale, poate putin exagerate…. dar trebuie sa aiba si putin farmec.

Si … sa ne intoarcem la a le noastre. Toate bune si frumoase, voblere de culori si evolutii diferite, shad-uri si grub-uri, oscilante, rotative, chiar si cicade dar fara nici un rezultat, de mentionat fiind faptul ca pe acest lac se practica numai pescuitul la spinning in ceea ce priveste pestii rapitori. Fiind un pescuit activ, nu stationam mai mult de 40 de minute intr-un loc, incercand si locuri cu apa adanca (peste 3 m ), in ideea ca o data cu racirea apei, pestii se vor retrage in locuri adanci, dar tot fara nici un rezultat. In jurul orei 14:00 schimbam tactica si ajungem la ideea de trolling (pescuit la trena) la vasle, unde au predominat SDR- urile nelestate desigur, din cauza vegetatiei inca abundente pentru acea perioada din toamna.

De multe ori observam rezultate foarte bune (bineinteles nu la mine) la voblere la care nici nu as fi intors privirea, culori urate (negru, rosu, etc) , forme ciudate, care mai de care mai stalcite, si pe aceasta idee am plecat cand, la capatul firului am folosit un floating, deep runer de 12 cm, care in timpul lanseului de fiecare data mi se agata ancora din spate de struna, care nu evolua la mai mult de 1.20m spinning/2.40 m trolling, bineinteles culoare Pike cu o vibratie foarte ampla. In aceasta zi am ajuns singul la concluzia : „cand nimic nu merge …. sa dau cu ceea ce nu-mi place, voblerul care sigur nu o sa prinda niciodata nimic”. Nu dureaza mult si batul vrea sa ramana in urma, inteparea si drilul. Cat priveste drilul, pe distanta de 50m (distanta la care evolua voblerul fata de barca) eram convins ca a fost doar un simplu atac, fara nici o smancitura sau vreo lumanare, cand …. langa barca, un castravete dintos de aproape 60 cm, care sigur a atacat pe motiv ca cineva i-a invadat teritoriul.

O mica poza si … „cine urmeaza”?

Oricum niciunul dintre noi nu se astepta ca dupa, aproximativ o ora, sa avem iarasi motiv de emotie, tot pe aceiasi naluca, dar pe un echipament medium-light. De aceasta data era sa fie cu totul altceva, cand vad cat de solicitat este batul colegului meu, reusesc sa ne oprim, frana o ia razna , recupera cativa metri si brusc se opreste. Bun…ce-i de facut? …ajungem cu barca pana in locul unde intra firul in apa si …hai sa-i „cantam in strunga”. Degeaba, stiam ca era un mustacios incapatanat, care sub nici o forma nu avea de gand sa ne vada. Eram amandoi pentru prima data in aceasta situatie, si daca mai erau cateva ore pana se insera, lasam frana libera, ne punem la un ceai si asteptam….. „doar tot trebuie sa se porneasca din nou” (ne consolam noi). Stateam in mijlocul lacului, ne uitam la un bat … si dupa o jumatate de ora… improvizez repede un descatator, dintr-o sarma si trei plumbi pentru crap, un alt fir legat de toata aceasta minunatie si ii dam drumul pe fir in jos. Insfarsit !!! uite-l cum se duce ! …dar in scurt timp isi gaseste alt barlog unde acolo a si ramas cu tot cu voblerul norocos. Din cate cunosc lacul, am auzit pescari povestind de plauri subterani, care formeaza niste labirinturi imense, dar niciodata nu credeam ca o sa ajund la ei.

Ajungem dezamagiti la ponton unde aflam de la administratorul lacului, ca s-au mai prins exemplare de somn intre 7 – 10 kg, majoritatea tot la trena, fiind atrasi de plescaitul vaslelor, asemanadu-se cu zgomotul facut de clonc. La finalul acestei zile am tras concluzii privind somnul la artificiale, cat de mult l-a stimulat zgomotul facut de noi ca sa atace de la aproximativ 6 m (adancime masurata de noi cu deschiderea bratelor pe funia de la ancora barcii) un vobler care evolua la 2.4 m, perioadele din zi in care prefera sa se hraneasca, conditii atmosferice, etc.

In final experienta isi spune cuvantul, exista zile cand pestele nu tine cont de ce este scris in articole, sau ajungem la concluzia ca nu stim suficient de mult. Fir intins tuturor!

Adrian Bumbu este unul dintre cititorii nostri, mare pasionat de pescuitul la stiuca cu naluci artificiale. Daca ai si tu vreo patanie de pe apa ce merita povestita, trimite-ne textul pe adresa contact at wsbteam punct com. Vom avea grija ca cel mai bun articol sa fie rasplatit pe masura.

Il sun pe Sava dar are ambele telefoane inchise. O fi dormind inca, imi zic. Incerc la Adelin. Sint refuzat, are program de cumparaturi cu nevasta si soacra. Mai stau putin pe net pana imi beau cafeaua si sun din nou la Sava, care intre timp s-a trezit. E de acord, desi vorbeste parca din butoi.

Nu trece mult timp si sintem pe drum. Cum apele curgatoare sint umflate, ne hotaram sa mergem pe balta.

Dupa mai bine de o ora de pescuit nimic. Doar cateva tresariri ciudate ale firului ne arata ca nu pescuim chiar in fantana. Dar nu sint atacuri. Pe o vreme ca asta se pare ca pana si pestii dorm, ca de facut copii inca e drevreme.

Resemnati ne gandim la plecare, cand imi da scurt si sec. Intep ca trezit din visare parca in butuc. Insa butucul e unul viu si nervos. Scurta si groasa, stiuca se dovedeste a fi mai a dracului decat ai fi crezut pe o apa atat de rece. Insa cedeaza dupa cateva plecari si iese pentru scurt timp de mal la poza.

Ii dau drumul imediat si viata incepe sa mi se para mai frumoasa. Agitati cum suntem mai reusim sa starnim cateva atacuri, insa nu mai aducem nimic la mal.

Intr-un tirziu, cu degetele de la maini inghetate si picoarele murate, cedam si o intindem spre casa. In timp ce imi impachetez pelerina uda ma gandesc ca daca Murphy ar fi fost pescar, precis ar fi legiferat problema: codul galben, portocaliu sau rosu vine intotdeauna in weekend.

In una din aceste iesiri la pescuit, urmarind avatii si pesti-prada am fost uimit sa constat ca dimensiunile prazii era mult mai mari decat ma asteptam. Avatii atacau obletii cei mai mari, talia acestora depasind cu mult dimensiunile voblerelor pescuite in mod curent la aceasta specie. Am ales astfel sa pescuiesc cu naluci mari, chiar foarte mari, mult peste media folosita de pescarii din acea zona.
Rezultatele m-au incurajat ,iar dupa o serie de capturi impresionante, am inceput sa caut naluci XXL prin magazine. Aici a inceput distractia. Spre uimirea mea, desi in catalogul unor producatori prezenti la aceea vreme pe piata autohtona existau multe naluci de talie mare, acestea nu se regaseau si pe rafturile magazinelor.
Nu renunt si inarmat cu catalogul producatorului, ma prezint la unul dintre magazinele de pescuit din oras, al carui proprietar imi era amic, si-l rog sa caute-n prin depozite la importatori aceste naluci.
Nu a gasit prea multe, dar erau vreo doua-trei de “reclama”, pe care binenteles ca le-am primit. Fiind singurul pe atunci care cauta si cumpara asemenea naluci, amicul meu le-a numit simplu GIANISME.

De fapt nu eram chiar singur, le cumparam si le imparteam cu Doru. Eram doi Doamne si-amandoi.

Cu timpul cantitatea de naluci XXL a inceput sa creasca, iar eu evident ca nu ezitam sa le folosesc unde era cazul. De fiecare data ma loveam de stupoarea multora care le vedeau pentru prima data si care nu ezitau sa-si manifeste dezaprobarea. Putin imi pasa, eu ma bucuram de ele si prideam si peste.

Asa au trecut anii , timp in care, in afara de Doru, nimeni nu aproba Gianismele, nimeni nu credea in ele. Si uite asa a venit si Cupa Salmo unde totul avea sa schimbe. Invitat fiind, producatorul nalucilor cu acelasi nume, face o demonstratie practica cu naluci XXL. Hopa !!!…acum toata lumea vorbea de ele ,de GIANISME, si incet incet acestea au inceput sa-si faca loc si in trusele altor pescari.

Dar majoritatea erau de la Salmo, altele marci nu prea, pentru ca nu erau inca asa cunoscute. Timpul insa le rezolva pe toate, nalucile altor producatori au inceput sa apara treptat in depozitele importatorilor. La acestea s-au adaugat altele pe care baietii buni le-au vazut la mine-n trusa, sau m-au vazut pescuind cu ele pe diferite locatii, si s-au grabit sa le aduca in tara.

Tot raul inspre bine, piata nalucilor XXL a crescut incet dar sigur si uite asa acum toti au cate-o GIANISMA in trusa.

Fir intins!

Un alt motiv esential in luarea acestei decizii o are si trusa pe care am vizitat-o noaptea trecuta care mi-a schimbat total viziunea mea despre “silicoane” fiind placut surprins de noua lor forma, mult mai suple si interesante.

Pentru multi dintre voi nu pare ceva serios dar eu cred cu tarie ca va pot ajuta anul acesta. Vreau sa castig tot ce se poate castiga:

• titlul national
• cel mai tanar concurent
• cel mai bun debut

Baieti sper sa nu fiti dezamagiti de aceasta decizie a mea si sa nu ma suparati cu un raspuns negativ.

Scuze, trebuie sa inchei! Vine Babacu si este cam suparat c-am dat iama in silicoanele lui !

Astept raspuns pe HI5. Intrebati de “Campionul”.

Respect WSB ca stil de viata,
Mihai Boanta

Sambata: Revenit in Arad de la prima editie Menta si Usturoi, proaspat initiat in ale painii, il sun pe Razvan sa vad pe unde o mai coace la pescuit. Bineinteles! Pe Mures.

- Ce faci? Pe unde o umezesti?
- Pe Mures de pe la 11 fara niciun atac!
- Trist… Maine?
- De dimineata la lucru, dar dupa ce termin iti fac program . Nu putem sta in casa pe asa vreme.

Duminica pe la 12:00 suna telefonul.

- La 13:30 sunt gata si mergem!

La asa o ora tarzie nu prea aveam alternative, asa ca incercam urban.

Dupa cateva lanseuri pe 2-3 locuri primim o veste care-l “paralizeaza” pe Razvan, vanatorul de trofee.

- S-a prins ieri unu’ de 8,5kg!

In loc sa-l potoleasca, zvonul il motiveaza sa pescuiasca si mai “profi”, in speranta unei capturi mai mari decat cea de care tocmai a aflat.

Dupa 1-2 ore de pescuit si cateva atacuri anemice gasim cuibusorul. Am 2 atacuri violente si ratez unu frumusel in dril. Ii fac semn lui Razvan si incepem sa scanam locul. Dupa doua lanseuri are si el primul atac. Gata s-a incalzit… i s-au reactivat simturile de pescar de rapitor. Eu mai starnesc doua atacuri langa aceeasi structura unde am avut prezentari si mai devreme, insist in continuare.

Mai schimb naluca. Pun un shad mai finut, un plumb mai usor decat al “concurentei”. Un atac sec. Intep! Pare mic, cand de fapt iese la iveala un salau de vreo 2kg. Era obosit saracul de la atata goana dupa gumele noastre.

Trec 5-10 minute. Mai avem cateva prezentari. Capseaza si Razvan unul anemic de vre-o doua… sute de grame.

- Asta nu e salau, e durbintz … ofteaza Razvan.

Plictisiti de locul cu pricina schimbam peisajul. Schimb naluca cu un shad mai mare, pun un plumb de 10g si la primul lanseu mai belesc unul din apa ceva mai adanca. O idee mai mic decat primul. Acesta scapa nefotografiat, eliberat rapid pentru a nu starni curiozitatea celor din preajma.

Nu dupa mult timp, eu infrigurat, Razvan parca tot mai inversunat sa insiste, reusesc sa-l fac sa cedeze insistentelor mele de a pleca acasa.

Concluzii
Cel chemat prinde peste. Cel cu initiativa… NU!

Razvan… sa ma chemi mai des la pescuit!

Dupa mai multe zile in fata calculatorului prin situri japoneze, cehe, croate, poloneze si altele cu voblere pe care le caut de ani de zile in comert la noi si nu le gasesc decat in tarile respective (situri cu angajati nevorbitori de limba engleza) mi s-a facut o pofta nefireasca de finalizare a unor proiecte neterminate.
Este vorba despre voblerele din tutorialul “Constructia microvoblerelor”. Le-am cautat. Noroc ca le-am si gasit. Le-am lestat pe toate, le-am insemnat pentru a sti care sunt sinking, care sunt floating, care sunt suspending. Am regasit toate rasinile, plasticaraiele, toti diluantii adunati de-a lungul anilor si m-am reapucat de treaba, ca sa aflu ca vopselele adunate in cel putin 2 ani de pe la diverse magazine nu mai exista pe nicaieri.
Ce era sa fac? Mai aveam cateva mici recipiente cu vopsea, vreo 2-3 sprayuri, markere de culori diferite… hai sa vad ce pot sa fac cu astea. Ah da! era sa uit. Am gasit si o bucata de folie argintie folosita pentru izolarea termica a diferitelor componente ale aparatelor de aer conditionat, care mai nou se gaseste cam oriunde.
De plictiseala intr-o seara am lipit folie pe unul din voblere, am taiat-o cum mi sa parut mie mai ok, am luat o pensula si am vopsit spatele si burta in asa fel incat sa nu acopere folia… Hmmm! Arata destul de interesant si in plus totul a durat maxim 10 minute. Asa ca m-am pus sa perfectionez tehnica.

Am luat un spray alb, unul negru, unul verde si vreo 2-3 markere. Pe langa folia din dotare nu mai am nevoie de nimic. Ba mai mult ar merge la fel de usor si cu un singur spray de vopsea alba, si cateva carioci de diferite culori.

In materie de carioci as opta pentru negru, verde, albastru, rosu si eventual ceva nuante de galben. Daca nu vreti sa investiti intr-o vopsea spray de culoare alba puteti sa folositi si-un corector, vopsele tempera sau acril, sau ceva vopsea mai puternic pigmentata in care doar sa scufundati voblerul.
Nu stiu cati oameni fac astfel de chestiuni doar din plictiseala, dar mie mi se intampla cam des, si aceste mici experimentari sunt si cele mai productive momente.
Sa luam pas cu pas varianta imbunatatita a primului patern.

Pasul 1
Vopsiti voblerul pe spate si pe burta cu alb, fie cu o vopsea spray, fie ca scufundati voblerul in vopsea alba, fie cu un corector. Nu conteaza, efectul va fi in mare acelasi.

Ganditi-va ce culoare vreti sa aiba spatele voblerului. Actionati in consecinta (la fel: vopsea spray, vopsea normala, markere sau alte carioci). Am considerat necesara vopsirea atat a spatelui voblerului cat si a burtii cu alb, pentru ca este nuanta care este acoperita cel mai usor de alte vopsele.

Pasul 2
Scufundati voblerul in 1-3 straturi de lac (cel pe care-l folositi). Va recomand calduros lacul Kober ECOlac pe baza de apa daca nu dispuneti de propionat sau alte lacuri specializate. Lasati sa se intareasca peste noapte (in perioada aceasta cel mai bine este sa le lasati deasupra caloriferului).

Pasul 3
Luati o bucata de folie, cel putin dublu in comparatie cu suprafata care ar acoperi lateralul unui vobler. Indoiti bucata de folie, iar cu ajutorul unei foarfeci decupati o forma asemanatoare cu cea a profilului voblerului. Comparati cu lateralul acesuia pentru a va face o idee cam cum ar arata dupa lipire. Mai decupati daca este nevoie, pana credeti ca ati obtinut forma dorita.

Nu exista nicio regula la cum sa fie forma foliei in raport cu forma voblerului. Cade la latitudinea fiecaruia.
In poza veti vedea bucata de folie desfacuta. Asadar am cate o bucata de folie pentru fiacare lateral al voblerului.

Pasul 4
Desfaceti hartie protectoare de pe partea adeziva. Pozitionati cu mana folia iar apoi utilizand un obiect de plastic cu un finisaj lucios intindeti folia cu foarte mare atentie. Ca si obiecte de plastic puteti folosi cam orice pix cilindric, capace de pixuri, markere sau altele. Dupa primele 2 voblere cu siguranta veti reusi sa intindeti perfect folia. Vorba americanilor “practice makes it perfect”.
Pozitionati folia cat se poate de simetric, intindeti bine. Rezultatul va fi o suprafata aproape ca si cea a unei oglinzi.

Pasul 5
Daca nu vreti ca voblerul sa ramana cu lateralele perfect lucioase, cu diferite obiecte cu diferite irizatii/extrudari puteti obtine diferite paternuri de solzi. In aceste cazuri am folosit unealta din imagine, manerul unei gantere sau chiar lama unui cutter. Posibilitatile sunt infinite, in functie de imaginatia fiecaruia.

Pasul 6 (optional)
Decupati din bucata de folie operculi care pot fi aplicati peste folia curenta, pentru un surplus de atractivitate (cu siguranta pentru pescar si nu pentru peste).

Pasul 7
Pictati ochii folosind burghie de diferite dimensiuni. Din experienta si multe alte tentative, daca nu aveti ochi 3D sau ochi care pot fi lipiti este varianta cea mai buna, cu care obtineti cercurile cele mai reusite (folosind unelte din casa).

Pasul 8
Dupa ce lasam vopseaua sa se intareasca pe deplin minim 24 ore aplicam inca 2-5 straturi de lac peste vopsea si voblerul este gata vopsit.

Tot ce ne mai ramane de facut este sa le echipam cu triple, sa le montam niste barbete si sunt gata de actiune.

Concluzii
Nu cred ca exista vreun patern mai usor realizabil decat acesta. Pe cat este de usor este de facut pe atat este de curat si de profesional. Singura observatie pe care as mai avea-o de facut este sa taiati cat mai atent folia sa nu ramana cute, colturi sau alte minuni care sa strice continuitatea liniei dintre folie si vopsea.

Daca copca nu e…

Pistele propuse au fost in proportie mare cele din anii trecuti, insa au existat si propuneri de piste noi precum Floroiu, propusa de CFC, si Siriu, propunearea baietilor de la BST. Din pacate, nici in acest an nu s-a reusit gasirea unei piste de stiuca.

In urma votului a rezultat urmatorul program competitional pentru 2010:

Liga Master

1. Valea Argovei (s)        8-9 mai                  CPR
2. Siriu (c)                          24-25 iulie          BSC
3. Manjesti (b)                   28-29 21-22 aug             EST
4. Belis (c)                          11-12 sept        AFC
5. Sarulesti (s)                   16-17 oct               WSB

Liga Open

1. Sarulesti (s)                 17-18 aprilie               WSB
2. Manjesti (b)                 1-2 15-16 mai              WFT
3. Belis (c)                        3-4 iulie                       PACO
4. Valea Argovei (s)      29-30 mai 18-19 sept                 DRILL

Legenda: c=clean, s=salau, b=biban ;

Ne vedem pe apa,
WSB

Era clar pentru toti ca informatia constituie un avantaj, uneori aproape suficient. Grupurile mai restranse, beneficiand de resurse umane limitate, ajungeau doar la baza icebergului informational. Escaladarea acestuia, insemna zile de antrenamente, zeci de ore de condus, nopti nedormite, cartografiere si multe experimentari. Sunt lucruri pe care performanta parea sa le pretinda si pe care ni le-am insusit cu stoicism. La acestea se adaugau dotarile si pregatirile meticuloase.

Si astfel, marindu-ne continuu sansele la reusita, ajungeam pana in apropierea varfului. Cu timpul am inteles insa, ca ultima portiune ce duce catre varful icebergului e presarata cu 3 ingrediente, in proportii ce difera de la caz la caz. Este vorba de talent, inspiratie si uneori…noroc, sau bulan ar zice unii. Si ca aceste ingrediente singure, fac de cele mai multe ori posibila parcurgerea intregului traseu pana in varf, spulberand garantia succesului oferita de informatiile secrete.

Tocmai de aceea am decis lansarea provocarii “Gata cu secretele!“, in care fiecare dintre noi isi va prezenta echipamentul, nalucile si tehnicile de pescuit preferate. Disertatiile vor fi insotite de imagini explicative, poze cu trusele personale, demonstratii, tot tacamul.
Apropo, concursul din 2008 de pe Belis l-am castigat pescuind in proportie de 90% cu un Ugly Duckling, de 2.5 cm, sinking, culoare PR (Perch). Ups, ca mi-a scapat.

Paradox? Nu dragilor, e doar pescuit.