Otel. Inox. Aluminiu….Metale sau aliaje ale acestora. Constienti sau nu ,le folosim zilnic in viata noastra. Astfel ne place ca balustrada din fata casei noastre sa fie dintr-un inox care nu rugineste, caroseria masinii dintr-un otel rezistent, sau avionul cu care zburam din cel mai usor si rezistent duraluminiu.

Putini stiu insa, ca aceste metale sau aliaje, trec printr-un proces extrem de laborios si complex pina sa ajunga in forma in care noi beneficiem de calitatile lor. Din minereul brut si plin de impuritati, in urma unor procede specifice care presupun timp, energie si utilaje ajung, asa cum am mai spus in otel, aluminu, inox…

Desi ar parea o introducere intr-o discutie despre metale si propietatile lor, paradoxal, aceasta este de fapt o introducere intr-o discutie despre sportul numit pescuit, mai exact despre competitiile de pescuit.

Dar ce legatura sa existe intre acestea, competitiile de pescuit si procesul de extragere a metalelor? Ei bine aceste competitii par sa fie creuzetul din care iau nastere marile talente, noi tehnici, noi forme de organizare, care ajung pina acolo incit acest fenomen angreneaza atitia oameni incit toti cei care participa au cite ceva de cistigat. Si as da ca exemplu fenomenul numit Bass Master, unde fie ca esti sposor, participant sau simplu spectator ai enorm de mult de invatat.

La noi in tara competitiile pescaresti au existat inca de pe vremea regimului comunist. Insa competitiile de spinning au luat ceva amploare in urma cu citiva ani odata cu initierea Turneului AVP.
Salutara in acest sens este ultima initiativa de a imparti acest turneu in 2 sectiuni distincte, Open si Master. Astfel pentru pescarul de rind ca mine si ca tine, se deschide o portita care anii trecuti nici macar nu se intrezarea, si anume aceea de a participa intr-un mod accesibil la o competitie care te poate ajuta sa progresezi ca si pescar ,ca si om.

La nivel general aceste competiti pot sensibiliza marea masa a pescarilor asupra unor concepte cum ar fi catch and release, respectul fata de mediu, schimbarea mentalitatii tipic romanesti care este ceva de genul: ma duc la pescuit, investesc 100 ron in partida asta si trebuie sa scot 200ron.

In acest sens as dori sa va povestesc cum a avut loc , din perspectiva mea,contactul cu lumea concursurilor ,lucru care s-a intimplat anul trecut cu ocazia unui concurs amical organizat de WSB Arad, pe lacul de linga Taut, concurs de biban din barca.

Eram in atelier si lucram gindindu-ma ce voi face in weekend, cind suna telefonul. Razvan Mihuta. Imi spune ca WSB organizeaza un concurs amical de biban pe Taut si daca vrem sa participam ,eu si toti cunoscutii mei, iubitori de spinning avem ocazia in weekend pe lacul de la Taut.Sa-i anunt pe toti si cine vrea sa participe este binevenit.

Taxa de participare 0, premii surpriza. Nu-mi vine sa cred. Pun mina pe telefon si sun anuntindu-i pe cei citiva amici pe care-i stiam ca iubesc acest sport. Reactiile au fost de genul: “Acolo vine Spiac, Mihuta, Sava, nu ma duc ca ies ultimul’ sau “De banii aia mai bine imi iau gume” sau “Pe mine de ce nu m-a anuntat?”.

Motive, temeri, orgolii. Lesturi, impuritati ce ar trebui indepartate.
Marturisesc ca acestea sint valabile si in cazul meu. Cum sa concurezi cu alde Mihuta ,Spiac ori Sava? Eh, inseamna ca am ocazia sa invat ceva. Bine dar n-am lansete UL, nici gume de biban. Eh, dau cu ML, ce daca-i x-fast, pun mono pe el. N-am prins in viata mea biban la artificiale. Eh, acuma ai ocazia sa inveti.

Dar barca motor ,sonar, de unde? Ei bine, aici trebuie sa le iau pe rind. Vorbesc cu Razvan si avind in vedere ca este amical ,mi se permite sa particip cu canoea unui amic ,Pif, cu el cu tot pe post de motor si contragreutate pe capat ,chestii fara de care o canoe lunga de 5 m nu poate fi manevrata. Culmea, Pif face rost si de un sonar.

O vizita prin magazine si-mi cumpar maruntisurile necesare : jiguri minuscule, gume mici si fir mono de 0.16. Mai subtire n-am curajul sa pun pe lanseta mea X-fast. Saptamina trece repede si vine marea zi a concursului, zi care ne gasete pe mine si pe Pif pe Taut, in canoe, cu citeva ore inainte de inceperea concursului. Mergem in zig zag scanind apa cu sonarul pentru a ne familiariza cu conformatia acestui lac pe care nu pescuisem aproape deloc, locatia mea preferata fiind Muresul.

Este o zi caniculara, temperata cu ceva de vintul care se pare ca batea din ce in ce mai tare. Incercam in apa adinca de 6-7m. Apoi pe 5-3-2m. Nimic, nici un atac, desi stiam ca se prindeau bibani cu sutele.

Descurajat, pun asta pe seama lipsei mele totale de experienta in acest gen de pescuit. Obiectivul pe care mi l-am propus, acela de a nu iesi pe ultimul loc, pare ceva irealizabil. Ne apropiem incet de taluzul de beton de unde are loc startul, unde incepusera sa se alinieze primele barci. Incet incet apar cu totii.

Barci usoare si rezistente, echipate cu motoare electrice performante, vad printre ele si un torquedo si ma uit cu jale la vaslele noastre. Lansete light si ultra-light stau pregatite pentru lupta cu hoardele de bibani. Ma hotarasc sa apelez la varianta suna un prieten. Pina sa fac apelul telefonul suna deja(coincidenta?) si un amic bine intentionat imi da citeva directoare cu privire la localizare, gume si dinamica nalucilor.

N-apuc sa le diger si se da startul. Plutonul o taie spre coada lacului binenteles cu torquedo-ul in frunte.In urma lor, hop si noi. Pe masura ce inaintam prindem viteza in ciuda vintului ce bate in rafale. Suntem uzi de transpiratie si apa care izbeste canoea frontal.

Unde ? ma intreaba Pif si cind ii zic in coada lacului, incepe sa boscorodeasca. O durere surda in coloana imi da de stire ca am fortat un pic nota cu vaslitul. Concurs ti-o trebuit, mormaie “torquedo-ul “meu in spate. String din dinti si mentin ritmul.

Ajungem pe un platou cu apa in scadere de la 7-6-4-3.5m. Ceilalti deja pescuiesc. Oare daca eram intr-o barca normala si fara motor, doar la visle, pe unde eram acuma? Decid sa ne oprim pe pragul de 3.5m si lansez .Inca de la prima lansare am atac, primul, intep rapid si puternic ,ca la salau. Ratez.

La biban e altfel. Atacurile urmatoare ma invata ce miscare trebuie sa fac pentru a nu mai rata si incep sa prind primii pesti.1,2,3,…La un moment dat trasaturile inceteaza. Schimb pe naluci, gramaje, prezentari si nimic, atita ca pierd timp pretios.

Decid sa plecam si bine fac pentru ca gasim o falie lunga, serpuita, cu apa intre 1 si 2 m, unde sint bibani. Prind 5-6 bibani, probabil cei mai agresivi, dupa care ceilalti dau indecisi, unde este un ultra-light? Ratez multi. Schimb loc dupa loc si in final string vreo 50-60 de pesti. Se pare ca nu voi iesi chiar pe ultimul loc.

Si atunci s-a produs dezastrul: la o miscare mai brusca in canoe, juvelnicul tip tunel ,care nu era asigurat aluneca peste bord si se scufunda incet cu gura larg deschisa. Apuc sa vad cum bibanii tisnesc afara. Caut febril in geanta un rattlin, o oscilanta grea, un jig de 1oz; de unde, toate acele lucruri salvatoare erau bine mersi acasa.

Pif ma apostrofeaza suparat ca n-am asigurat juvelnicul de canoe. Nu-l bag in seama si scotocesc in geanta unde reusesc sa gasesc un jig de 7 grame. Il scot precipitat, acesta mi se agata de deget si zboara pina pe botul canoei unde se bitiie indecis unde sa cada. In apa sau in barca? Un val care tine cu mine ,ridica canoea si jigul cade in barca. Il atasez rapid, nestiind cui sa multumesc si dupa 5 minute de incercari nereusite, reusesc sa agat juvelnicul. Gol. Mai putin doi bibani morti.

Ma adun si incerc sa mai salvez ce se poate in ultima ora a concursului. Reusesc sa mai prind 15 pesti inainte de final. Urmeaza apoi deplasarea epuizanta spre taluzul de beton unde se numara pestii. Cu siguranta voi iesi pe ultimul loc cu 17 pesti. Incepe numaratoarea: Spiac 274, Mihuta 200………penultimul loc ,eu, cu 17 pesti. Surpriza, nu eram pe ultimul loc, cineva abandonase inainte de final.

Asa arata un concurs (amical) vazut din perspectiva unui incepator ca mine. Mi-a aratat de unde pornesc si incotro trebuie sa tind. Ce lesturi ma trag in jos si ce impuritati trebuiesc indepartate. Am vazut pe pielea mea cit de esentiala este dotarea, ansamblul barca-motor-sonar fiind indispensabil, daca se poate in formula cit mai performanta.

Acum ,odata cu posibilitatea concursurilor open, si eu si tu putem intra in crezetul unde se naste performanta. Ocazia exista, mai ramine sa ne dorim acest lucru.

FIR INTINS,

P.S. Multumesc “motorului meu” pentru dispozitia de a-si sacrifica weekendul si barca pentru alte interese decit ale lui cit si amicului din varianta suna un prieten.

S-ar putea sa-ti placa si:

1. Necesar de competitie
2. A fost Perch Challenge 2009
3. Ooops, we did it again!
4. Perch Challenge 2010