Pentru mine, in pescuitul cu naluci artificiale voblerul este prima dragoste. Cu o forma atit de apropiata, pina la confuzie, de silueta unui peste prada, cu o vibratie caracteristica, uneori violenta-incitanta, alteori cu o vibratie mai discreta, insa foarte provocatoare, aceste naluci pot fi deosebit de eficiente in contextul in care sint minuite cum trebuie, in locul care trebuie.

Rindurile de fata nu vor continua cu o clasificare si o detaliere a acestor naluci, deoarece sint convins ca sint indeajuns de cunoscute in rindurile pescarilor de rapitor, ci se doresc a fi un fel de expunere a parerii personale despre acest pescuit.Totodata, as vrea sa mentionez ca fac acest lucru din pozitia unui incepator in domeniu, nu dau sfaturi, nu trasez cai de urmat, ci vreau sa povestesc citeva experiente personale din acest gen de pescuit. Asta pentru aceia care au situat orgoliul de pescar in cele mai sensibile locuri ale sistemului nervos central.

Asadar sa ne intoarcem putin in timp, in urma cu vreo 12 ani. Pe atunci, prin magazinele de specialitate au inceput sa apara voblerele, aceste naluci atit de prinzatoare. La preturi destul de mari puteai sa-ti cumperi un Rapala sau Niels Master. Marci cu rezonante finlandeze, pe care, avizi, ni le doream in trusa. Fericirea era foarte mare cind reuseam sa le achizitionam, si mai mare cind prindeam cu ele si se transforma brusc in tragedie cind reuseam performanta de a le propti in vreun butuc, sirma sau alte obstacole submerse… Si asa s-a nascut ideea de a ne confectiona singuri aceste jucarii…. Lucru destul de complicat, in lipsa posibilitatii de a afla informatii despre aceasta indeletnicire. In zilele noastre este simplu din acest punct de vedere, dai un click pe internet si gasesti multe informatii despre materiale pentru corpul woblerului, barbeta, sirma, rasini epoxidice…. Atunci, in urma cu vreo 12 ani, nu aveam alta cale decit sa testam empiric toate aceste lucruri…

Si uite asa, dupa vreo 6 luni de la aceasta initiativa eu si cu un amic, Ilie, aveam fiecare o trusa destul de consistenta de naluci facute in casa. Surprinzator, unele prindeau peste, altele nu. Erau forme ciudate, miscari ciudate, culori ciudate, la fel ca si mizgalelile stingace ale unuia care vrea sa se apuce de pictura….

Revenind in zilele noastre, ne confruntam cu aceeasi problema: woblerele noastre preferate sint expuse pierderilor majore din cauza agataturilor in obstacolele submerse. Desi oferta este mult, mult mai diversificata decit in urma cu 12ani, nu multi isi permit sa piarda fara remuscari 4 woblere la o partida de pescuit. Asta mai ales daca pescuiesti dedicat pe o anumita specie.

Si cum anul acesta a fost un an ploios, cu ape mai tot timpul tulburi, ce puteam experimenta mai bine decit pescuitul somnului cu woblere ?

Ideea prinsese radacini in mintea mea inca de anul trecut. In acest scop mi-am construit o lanseta pe un blanc St.Croix, cu ajutorul informatiilor primite cu atita amabilitate de la tinarul domn Andrei Sava. Din pacate, lanseta a fost finalizata la sfirsitul lunii octombrie anul trecut, asa ca nu m-am putut bucura prea mult de serviciile acesteia. Asteptam cu nerabdare sezonul cald, cind, plini de energie, pestii rapitori ai riurilor total nepescuit din vestul tarii, aveau sa-mi fie parteneri de neuitat.

Cind mi-am ales blancul, vroiam o lanseta cu actiune moderata. Stiam ca aceasta actiune este superba la lansetele din fibra de sticla. Totusi locurile in care pescuiesc:curenti puternici, agataturi, impuneau o lanseta care sa aiba si rezerva de putere si senzitivitate. De ce senitivitate? Tocmai pentru a sinti in timp util contactul cu obstacolul si pentru a stopa brusc naluca, dindu-i secundele necesare pentru a survola agatura. Ori fibra de sticla, fie ea si “s-glas”, nu cred ca ofera atita senzitivitate ca si un blanc de carbon. Dar aceasta este ceva subiectiv, ceva ce trebuia experimentat. Senzitivitate mare = lanseta mai rigida, actiune blinda pe virf = senzitivitate mai putina in blanc, hmm, o dilema,nu? Intr-un final am optat pentru carbon, marcat, poate, si de pierderile de woblere din trusa. Si acum pot sa spun ca nu imi pare rau.

Aflati intr-un moment de activitate maxima, din cauza apelor tulburi si a temperaturii mari, somnii ataca tot ceea ce misca. Fie ca este vorba de voblere cu profil minow sau cu profil crank, acestea devin tinta mustaciosilor, cu conditia ca acestea sa le fi prezentate cum trebuie si unde trebuie. Si cum vom sti cind aceste doua conditii sint atinse? Simplu, cind le vom indeplini, vom avea un somn in lanseta. Asta nu inseamna ca il vom si scoate. Poate ca da poate ca nu, mai ales daca avem un individ care n-a tinut deloc regim la viata lui…

Revenind la voblere, am observat ca cel putin acum, in sezonul cald, somnii sint mai atrasi de voblerele cu bile decit de celelalte, fara bile. Asta nu inseamna ca acestea din urma nu vor prinde somni. Insa cele cu bile, prin zgomotul caracteristic pe care il fac, dau mult mai usor posibilitatea pestelui sa repereze naluca.

Fie ca este Rapala, Lucky Craft sau Yo-zuri, voblerul potrivit la locul potrivit va atrage atentia pestelui. Si va asigur ca contactul acestor pesti cu voblerele are uneori efecte devastatoare asupra acestora. Ca si rezistenta, woblerele din plastic dur fac fata mai bine, insa surpriza cea mai mare vine de la woblere scumpe, de firma, care se depreciaza ingrijorator de repede.

Astfel Rapala Dives-To, de adincime, dupa contactul cu un somn de 17kg s-a ales cu flancul sting gaurit, interiorul inundat si din floating a devenit sinking. Lucru extrem de suparator pentru ca nu il mai pot folosi in locuri cu obstacole. Rapala FatGlassRap, dupa contactul cu citiva somni ,nu tocmai mici, ii lipseste cam o treime di vopseaua de pe corp, lucru trecut cu vederea insa, din cauza faptului ca si-a pastrat flotabilitatea.Yo-zuri, Lucky Craft, hmmm, nume cu rezonate exotice si preturi prohibitive, prinzatoare intr-adevar, foarte bine concepute, insa foarte slabe ca anduranta. Astfel la Lucky Craft ii sare vopseaua sau ochii inca de la primele pescuituri, nici Yo-zuri nu sta prea bine la acest capitol.

Asadar se ridica intrebarea: exista voblere ieftine si bune? Care sa tina la tavaleala si sa mai prinda si peste?

Curios sa aflu raspunsul la aceasta intrebare, am dat click pe sit-ul BassPro, la sectiunea naluci Hard bait. Si am ales citeva profile de voblere ratllin, cranck sau minow, care mi s-au parut mie mai potrivite.Toate sint facute in China, la comanda brandului BassPro. Acestea au ajuns in tara si, foarte curios, le-am testat. Pot spune fara teama de a gresi ca merg foarte bine, sint echilibrate corect si foarte bine gindite. Chiar daca sint facute in China. Nu sint ,va sigur, cu nimic mai prejos decit un Rapala, Lucky Craft sau Yozuri. Ba la capitolul anduranta, stau mai bine decit multe modele asa zis de firma…

De acest lucru m-a convins urmatoare intimplare: era intr-o duminica, in urma cu vreo luna si ceva, o dimineata superba putin umbrita de faptul ca Muresul era in usoara crestere si tulburare. Aveam de gind sa vizitez piata de hobby din Arad si apoi sa pescuiesc putin la plastice la salau, intr-un loc foarte aproape de centrul orasului, loc unde s-au prins bine salai in iarna.

Asadar mi-am luat cu mine lanseta pentru plastice, o lanseta medium cu actiune fast si cind am iesit pe usa m-am uitat peste umar, la rastel dupa lanseta de woblere…. Sa o iau sau nu si pe ea? N-o iau, ca azi dau dedicat numai pe gume. Zis si facut. Ma duc la piata de hobby, beau o cafea cu amicii, apoi sar rapid in masina si ajung in citeva minute pe locul vizat.

Nici bine nu cobor din masina ca o bataie puternica sparge curgerea apelor Muresului. Scot tacticos cutia cu gume si privesc citeva minute apa. In vreo 2-3 minute, am observat 5-6 rapeli. Pe sforul curentului, la vreo 20-30 m de mal. Avati. Unii atacau si in haita. Montez guma si lansez hotarit sa tatonez eventualii salai. Dupa nici 4-5 lansari, pleosc un avat face spactacol in fata mea la vreo 10m. Incep sa-mi trag virtual niste coape ca mi-am lasat lanseta acasa. Mai dau de vreo doua ori, ploesc, iar un atac violent de avat ma face sa-mi tresara inima in piept. Las cutia cu naluci de plastic si deschid rapid cutia cu voblere. Scot citeva modele de suprafata. Lansez, atac, rateu. Normal, lanseta fast, fir textil si frina strinsa. Destring frina, mormaind printre dinti cit de destept sint si incep sa lansez cu diferite voblere, din ce in ce mai atitat de o activitate predatoriala de suprafata, caracteristica doar locurilor mai putin umblate de prin salbaticia Vaii Muresului.

In spatele meu, unii trecatori se opresc sa priveasca panorama Muresului care curge lin la vale, iar altii, unii cunoscuti, ma intreaba daca merge ceva. Decid sa dau cu voblere ratllin. Incep cu Lucky Craft Lv 200 si apoi lv 500. Prinzatoare, dar nu atunci. Nimic. Schimb rapid pe Rapala jointed de 7 cm floating. Am un atac de avat pina in kil si ratez. As fi contiuat cu acel vobler, dar nu-l puteam lansa foarte departe, fiind un vobler foarte usor si fara bile.

Brusc o rapeala mai mare decit toate celelate de pina atunci tulbura apa mai jos de mine, la vreo 20 m. Ochesc in trusa un wobler liplles, de la Bass Pro, in care nu aveam prea mare incredere datorita prejudecatilor de genul “made in china”. Prejudecati la care voi renunta cit de curind. Lansez, voblerul se lanseaza foarte bine datorita bilelor si vibreaza marunt si des la cea mai mica tractiune. Nimic. Lansez din nou si recuperez voblerul, intersectind zona unde rapise balaurul de adineauri. Brusc un atac violent mai ca-mi smulge lanseta din mina. Intep usor, la violenta cu care m-a lovit poate nici nu era necesar. Avat imens, zic eu in gind.

Dihania vine usor catre mine apoi se lasa brusc pe fundul apei fara sa o pot opri. In acele secunde am realizat doua lucruri, si anume: primul, ca am in lanseta un somn enorm si, doi, ca am un leader care tine 8lb, doar mi-am propus salau, nu? Incerc sa-mi concentrez toata atentia pe fragilitatea leaderului si sa nu fortez.

Somnul sta asezat pe fund. Incerc usor sa-l clintesc. Nimic, parca este un butuc. Apoi se lanseaza intr-o cursa paralela cu malul cu intentia de as baga sub el. Un cunoscut care statea la povesti in spatele meu vrea sa ma ajute. N-are cum. Intind mina cit pot, incercind sa departez animalul de mal,cu degetul pe tambur cedind fir controlat doar cit sa nu rupa. Reusesc sa il tin sa nu se bage sub mal. Apoi face o volta larga, caracteristica somnului si vine din nou in susul apei. Cu o mina tin de lanseta si cu cealalta imi scot din buzunare telefonul si portofelul. Probabil v-a trebui sa intru dupa el.

Timp de vreo 10 minute, dihania s-a pendulat prin fata mea facind toate acele tertipuri caracteristice speciei: pune coada pe fir si scutura lanseta de parca ai racordat-o la 220 v, se lasa pe fund, face volte neasteptate, ce mai, un deliciu. Apoi dupa 10 min, pare ca slabeste. O sa intru dupa el, iar in mal stiu ca apa este cel putin pina in briu. Ma uit in spatele meu si vad ca se adunasera vreo zece oameni, unii facind prognoze daca il scot sau nu. Inghit in sec si cu o mina imi dau jos pantalonii, lasind pudoarea deoparte cind este vorba de asemenea captura. Fortez usor si pare ca vrea sa iasa sus. Speranta prinde radacini in mine, desi gindul la leaderul de 8lb nu-mi da nici o sansa sa-l scot. Brusc dihania se enerveaza de parca pina atunci s-a distrat doar si pleca in viteza spre mijlocul Muresului, in curent, singura figura pe care n-o incercase pina atunci. Amin, zic in gindul meu. De se pune pe lat in curent, adio. De parca mi-ar fi citi gindurile exact asta face. O presiune imensa imi indoaie legendul pina in cotor, in ciuda rezervei de putere a lansetei. Cedez fir metru dupa metru, constient ca sansele sa-l aduc inapoi scad odata cu fiecare metru de fir plecat de pe tambur. Viteza cu care pleaca creste incet dar constant….si pac firul imi ramine moale, o senzatie pe care n-am sa o uit multe sapatamini dupa aceea si atenuata cumva doar de capturile ulterioare.

Ca si o slaba consolare la capatul firului, voblerul Bass pro vine vibrind spre mine de parca nimic nu s-ar fi intimplat. Apare intact, fara vreo zgirietura sau paguba in corpul sau dur. Daca n-ar fi fost exclamatiile dezamagite ale asistentei ad hoc adunata in spatele meu, as fi zis ca totul s-a petrecut doar in imaginatia mea… Dar n-a fost asa…

Acum, dupa vreo doua luni de pescuit cu aceste voblere, pot afirma cu tarie ca, in preferintele mele, acestea ocupa un loc cel putin egal cu Rapala, Yo-zuri sau Lucky Craft si ca un brand renumit nu inseamna totul, atunci cind vine vorba sa-ti formezi o trusa cu naluci prinzatoare. Si da, le poti gasi la preturi mult mai rezonabile decit acelea cu nume cu rezonanta. Si mult mai rezistente…. dar, in fine, luati-o doar ca si pe o parere personala..

S-ar putea sa-ti placa si:

1. Un somn de poveste
2. Regele Somn
3. Bass-ii din Valea Rotunda
4. Dilemele pescarului maimuta