Home » Povesti cu pesti

Debut in Delta Dunarii

2 octombrie 2008 6 Comentarii Scris de andrei

Pentru noi (eu si Adi) este prima oara in Delta Dunarii si cu siguranta nu ultima. Virusul deltei mi-a intrat in sange fiind nestavilit pana la inima. Dificultatile intampinate pentru a ajunge pana aici parca nici nu mai conteaza, fiind pe atat de fascinati, pe cat de nerabdatori sa pescuim.

Ni s-a spus clar ca nu mai este ceea ce a fost, dar pentru noi, cel putin pentru mine este ce este, inca un colt de rai, care din pacate este populat cu fel si fel de oameni, care mai de care mai lacomi si mai nesabuiti, crezand ca tot ce e in natura li se cuvine.

Adevarat graieste Giani cand spune ca este un virus, un drog. Te hipnotizeaza si parca te atrage permanent. Si parca nu te saturi niciodata. Abia acum inteleg de ce de fiecare data cand prinde putin timp liber, Doru este plecat mai tot timpul in Delta.

Acestea sunt concluziile dupa doar 10 minute de mers cu barca cu Giani langa mine. Caii lipovenilor sunt salbaticiti, porcii si vitele la fel. Fiecare sat are turma sa de porci, din care se infrupta dupa posibilitati.

In sfarsit! Sa revenim cu picioarele pe pamant…sau pe apa in cazul nostru. De la Tulcea, full speed inspre Crisan. Ajungem cu 5 minute inainte sa se intunece. Nici ca se putea mai bine, Doru ne astepta la o bericica la restaurantul din zona. Dupa ce ne prezinta gazdei, cel putin pe mine si pe Adi, Giani fiind si el vechi client o intindem inspre casutele care aveau sa ne adaposteasca urmatoarele doua nopti.

Cand am plecat din Arad se prevedea o vreme foarte urata, atat pe durata concursului cat si pe durata sederii noastre in Delta. Ca sa vezi…in afara de vant puternic nimic nu s-a dovedit a fi adevarat.

Prima zi avea sa fie o zi de explorare, ca sa vedem si noi imprejurimile. Targhetul era sa facem plinul cu bibani pentru un pranz pe masura si apoi sa ne vedem de pescuitul la salau si eventual stiuca. Plinul l-am facut, asa ca ne oprim pe un vechi loc de-al lui Giani pe Dunarea Veche, pe care se pare ca nimeni nu-l luase in seama, nici macar Doru, care cunostea aceasta zona ca-n palma. Sigur stia el ceva mai bun. Surpriza! Primul lanseu, o jiguiesc pana sub varful lansetei, si incep recuperarea inceata inspre barca (m-am invatat asa pentru ca nu de putine ori s-a intamplat sa ma surprinda ceva pe aceasta recuperare). La un moment dat se opreste firul brusc si incepe si o ia incet, dar sigur intr-o parte. Initial am crezut ca am agatat un cablu metalic, pentru ca eram ancorati de un fel de baliza. Din pacate dupa cateva secunde s-a dezgatat fara sa apuc sa fac mare lucru. Am ramas inlemnit. Nu stiam ce s-a intamplat. Apa avea 5-6 metri sub noi, atacul survenind la aproximativ 3 metri de barca. Giani zice ca a fost somn, asa ca tind sa-l cred pe cuvant. A avut el experiente destule, cu mustaciosi, in acest loc.

Mai insistam vreo ora prin zona aceasta, suficient cat sa mai prindem si sa eliberam 2-3 salai de persoana, si apoi o intindem sa ne cautam camarazii. Vrajiti de peisajul deltaic reusim sa ne ratacim pentru cateva minute, dar regasim drumul dupa vreo 2-3 telefoane.

Intr-un final il sunam pe Doru sa vedem pe unde sunt. Ei erau deja pe Sulina, prindeau salai. Ce sa facem…mergem si noi sa ne cautam salaii. Am inceput la varsarea Dunarii Vechi in brat, “scormonind” bolovan dupa bolovan pana am dat de Jack Pot.

Lasam ancora. Primul lanseu…atac violent chiar la 2-3m de mal. Intep puternic si se rupe firul ca ata de bumbac. Am crezut ca a fost stiuca, dar cred ca mi s-a deteriorat firul de la prea multe agataturi. Nu face nimica. Leg alt jig, putin mai greu si lansez in amonte. Eu ajunsesem cu naluca aproape sub barca, cand observ ca Giani inteapa ceva. In exact acelasi moment ma loveste ceva puternic. Giani il scapa pe al lui, la mine in schimb incepe drilul.

In sfarsit!…l-am gasit pe al’ mare. Simt cum se freaca dintii de fir. Imi zic in gand…totusi parca am spus-o cu voce tare, pentru ca m-a auzit si Giani…”sigur e un salau la vreo 4-5 kile sau mai maricel”. Se baga in curent, nu reusesc nicicum sa-l ridic. In cele din urma ajunge langa barca si-l fortez, deja mort de curiozitate sa vad ce e. Sigur nu se rupe Elitul cu textil de 15lb, daca mai strang frana cat sa nu mai caraie. Cand scoate capu din apa…un somnotel de vreo … cine stie. Putin dezamagit, dar fericit in acelasi timp il scoatem si facem o scurta sedinta foto.

A fost singura captura notabila din ziua respectiva, pe langa puzderia de strapi pana-n kil juma prinsi de ambele echipe. Asa ca …sa lasam berea sa curga, din contul echipei “Doru&Adi” in seara aceasta. Astfel s-a sfarsit prima zi.Bineinteles ca nu aveam cum sa scapam asa ieftin, intrucat a doua zi ne-am luat-o in barba le fel de frumos. Detinatorul capturii Adi….un salau de toata frumusetea.

Dupa cateva ore de cautat si alti salai capitali, am decis sa mergem sa mai facem o scurta bibaniada. Surpriza placuta! bibaniada s-a transformat in pescuit la rosioara cu jiguri si oscilante. Daca in Delta nu te poti distra … nu stiu unde se mai poate.

Visul avea sa se sfarseasca cam la fel de repede pe cum a inceput. Levi, gazda, ne-a chemat barca la ora 6 ca sa ne putem intoarce in Tulcea. Aceasta in momentul cand, cu greu ne-am lasat convinsi sa mai ramanem inca o zi:((. Din pacate a trebuit sa plecam marti seara.

Fara sa mai cinstim cea mai buna echipa de marti(Adi&Doru). Ramane pe alta data baieti!Devenisem nostalgic cand noi inca nici nu parasisem Delta Dunarii. Astfel am ramas pe veci fermecati, si deja planificam urmatoarea iesire in aceasta zona fermecata a tarii.

Poate ca unii se intreaba?! Oare de ce n-am fost noi la stiuca?! Pentru majoritatea pescarilor Delta=Stiuca. Din pacate n-a fost momentul potrivit, si nici nu stiu cand sau daca va mai fi, cel putin pe “natural”, denumire asociata zonelor cu acces publicului, indiferent de varsta, relatii sau bani. O spun cu parere de rau, dar este adevarat…Biosfera Delta Dunarii nu mai este ce a fost. Daca pana si Dl. Iliuta Goean, care locuieste in Delta de cativa ani incoace se plange ca nici nu-si mai auce aminte cand a mai prins o stiuca mai rasarita de 2kg(pe natural), va dati seama ce sanse puteam avea noi, aici pentru doar doua zile de distractie.

Pace!

6 Comentarii »

  • razvan a scris:

    Bah, cu prima poza m-ati ranit mortal. Nu mai avea sens sa rasuciti cutitul in continuare ! :(

  • Spiac a scris:

    Drog ticule…drog!

  • TopGear a scris:

    Spiac – tati in ultima poza ce ziceai? -> “Peace, Nigger!”…..

    P.S. Faine rosioare are Delta. Pe deasupra si rapitoare!

  • unu de la shebish a scris:

    Shpiac, ce faci nene? La pescuit in Delta?
    frumos, am fost si eu vara asta :P
    Salutari de la Bucuresti si fir intins :D
    Apropo, la ratzarie mai trage? :))

  • Dragos a scris:

    Faptul ca mi-am recunoscut barca (pe care ati inchiriat-o) in imagini m-a facut sa ma opresc asupra site-ului si a “povestii cu pesti”.Vad ca ati avut o experienta frumoasa si asta ma bucura.Majoritatea afirmatiilor despre Delta sunt corecte insa vreau sa fac o precizare, stiuca capitala este in Delta Dunarii dar e mai greu de prins.Pentru exemplificareva recomand sa accesati link-ul http://www.deltatour.ro/pescuit_delta.html unde o sa vedeti cea mai mare stiuca pe care am prins-o in 2009 pe 8 decembrie.

    16 ianuarie, Crisan – Delta Dunarii

  • Adi a scris:

    Frumoase poze Dragos! Chiar am discutat in weekend cu baietii si pregatim o noua incursiune in Delta pentru anul acesta, deci tinem legatura.

Lasati un comentariu

Adaugati comentariul mai jos, sau trackback de pe site-ul tau. Te poti abona la comentarii via RSS.