Home » Headline, Povesti cu pesti, Reviews

Eroi de sacrificiu

22 iulie 2017 Niciun comentariu Scris de razvan

Cred că nu sunt singurul care dețin, în colecția mea de năluci, unele de care m-aș putea despărți cu mai puține regrete. Nu mă refer acum la acele năluci luate degeaba și care nu prind pește, ci dimpotrivă, la modele consacrate care au dat rezultate de-a lungul vremii. Însă unele în culori mai puțin reușite sau de dimensiuni mai puțin uzuale, ori chiar în parametri din aceste puncte de vedere dar bine tăvălite, cu vopseaua sărită, cu barbeta roasă…

Bineînţeles, acestea sunt primele cu care voi aborda locurile necunoscute sau zonele unde ştiu că agaţă, doar nu ar fi să pescuiesc în astfel de locuri cu o nălucă de colecţie sau cu una greu de găsit, care nu se mai fabrică ori cu o culoare care în timp s-a dovedit a fi superprinzătoare. Şi de aceea, de cele mai multe ori prind peşte tocmai pe aceste năluci de sacrificiu, în timp ce alea “bune” şomează în cutie ca să nu se piardă.

 

Rapala Magnum Dorado (D)

Rapala Magnum Dorado (D)

 

Unul din eroi mei de sacrificiu este voblerul din imagine. E un Magnum Floater – dintr-o serie de la Rapala care, pentru mine, în timp, a dat rezultate foarte bune la șalău și nu numai. Dar culoarea lui … Dorado (D), menită să imite un pește marin,  nu prea mă inspira. Nici „naturală” pentru zona noastră geografică, nici țipătoare, nici nici… Nu l-aș fi achiziționat în condiții obișnuite. Dar fiindcă modelul Magnum se găseşte destul de greu pe la noi, totuși l-am cumpărat  împreună cu alte voblere de la cineva de pe un forum de pescuit, mai mult ca să fie acolo, la colecție. Și dacă tot l-am luat, l-am trecut direct în categoria voblerelor de sacrificiu.

Într-una din serile trecute, cutreierând singur apele mult prea pescuite ale Mureșului nostru, am ajuns într-o zonă, în care, în anii anteriori am semănat mai multe năluci în niște crengi îngropate pe jumătate în albia Mureșului. Peste ele apa curge cu viteză moderată și nimic nu trădează la suprafață poziția agațăturilor. „Oare mai sunt acolo crengile alea sau le-au rupt sloiurile din primăvară ?”, m-am întrebat. Și ca întrebarea să nu rămână una retorică, am pus în agrafă un vobler de care să nu mă doar sufletul dacă îl agăț, respectiv Magnum-ul Dorado. De la primul lanseu am simțit crengăraiul și m-am bucurat că nu am agațat voblerul , apoi am pescuit lansând în alte direcții, mai sigure, unde nu agață. Bineînțeles, fără niciun rezultat.

„Hai să mai risc o dată la crengi” mi-am spus și am lansat. Mulinam încet, mai cu frică, hotărât să îmi reprim reflexul de a înțepa atunci când voblerul va atinge creanga pentru a lăsa curentul să îl scoată de după ea. Însă un ciocan neașteptat a venit chiar de după agațătură și mi-a ridicat pulsul instantaneu. Înțep din fundul grădinii și pestele iese înspre larg. Ghinionul lui, norocul meu. Dacă ar fi coborât între crengi nu cred că aș l-aș fi scos. Așa, șalaul a ieșit pe mal la poze.

 

Erou pentru o zi !

Erou pentru o zi

 

Și astfel dispensabilul Magnum Dorado a devenit eroul zilei !

Dacă tot veni vorba despre Magnum, mă folosesc de acest prilej și pentru a vă spune de ce consider că acest model este unul dintre cele mai bune atunci când vine vorba de pescuitul șalăului.

Nu mai este de mult un secret că şalăului îi plac voblerele cu profil „minnow”.  Iar Magnum-ul este un minnow cu volum, mai degraba oval în secţiune, care dizlocă multă apă. Varianta de 11 cm are o bătaie relativ largă şi evolueză bine chiar și pe recuperări mai lente, exact pe gustul şalăilor trecuţi de prima tinereţe. Pur si simplu le place !

 

Magnum, 11 cm

Magnum Floater, 11 cm

 

Să nu uităm că discutăm de un vobler pe care cei de la Rapala îl produc din anul 1969, deci care a trecut testul timpului. Și la ei, dar și pe la noi.

Este un vobler care se pretează perfect la pescuitul pe râuri, cum este Mureşul. Am obţinut rezultate cu el pescuind mai ales în curenţi moderaţi sau lenţi, dar am prins șalău şi pe lac, inclusiv la Ghioroc.

Îmi place să survolez cu el obstacole submerse, cum ar fi bolovani, buturugi, crengi, aflate în curent, după care ar putea pândi şalăii. Nu este neapărat necesar ca voblerul să lovească în aceste structuri. De multe ori am observat că vibraţia lui puternică determină şalăul să se ridice şi să îl culeagă, chiar dacă voblerul înoată între ape. Important e să treacă printr-o zonă cu şalăi și își va face treaba.

 

Foto 4

 

Totodată, l-am mai găsit productiv pescuind cu el în lungul malurilor pietruite, dimineaţa sau seara, acolo unde văd albitura activă la suprafaţă. Sunt momente prielnice pentru şalăi să iasă la vânătoare şi… să facă cunoştinţă cu Magnum-ul.

 

Foto 5

Foto7

 

Primăvara, înainte de preproducere, când şalăii dau târcoale malurilor, în apă relativ mică şi sunt agresivi cu orice intrus, un Magnum de 11 cm în culori ţipătoare de asemenea poate face diferenţa.

Foto 6

 

 

Pescuit în astfel de condiţii, voblerul coboară pe la 1,2 – 1,5 m. În funcţie de ritmul recuperării, intensitatea curentului, grosimea firului şi lungimea lanseului, poate fi adus mai sus sau mai în adânc, dacă e nevoie, însă de regulă cam acesta este palierul lui de evoluţie.

În privinţa lanseului nu sunt probleme, indiferent de echipament. Profilul aerodinamic, barbeta mică şi greutatea de 15 gr. îl fac foarte uşor de lansat departe. Dar de cele mai multe ori nu de distanţă e nevoie pentru a prinde peşte…

 

Foto 8

 

Trebuie menţionat că, spre deosebire de majoritatea voblerelor de la Rapala, Magnum-ul nu este din balsa ci din abachi, un lemn de origine africană, mai dens şi mai rezistent. Aşa că nu vor fi probleme nici la întâlnirea cu ştiuca sau cu somnul.

Revenind la nălucile dispensabile din trusele noastre, vă mai prezint câteva gata de sacrificiu sau, de ce nu, să redevină eroi.

 

Foto 9

 

Aveți și voi eroii voștri ?

Lasati un comentariu

Adaugati comentariul mai jos, sau trackback de pe site-ul tau. Te poti abona la comentarii via RSS.