Home » Featured, Povesti cu pesti

Linistea din timpul furtunii

28 martie 2010 12 Comentarii Scris de razvan

Nu mi-a placut niciodata sa pescuiesc in locuri aglomerate, cot la cot cu alti pescari ca-n statia de tramvai. Din pacate peste iarna, locurile cu apa adanca din centrul orasului s-au suprapopulat cu jiggeri, spre deosebire de anii anterior cand acestia erau mult mai rari. Nefiind comod din fire cand e vorba de a prinde peste, m-am gandit ca e mai intelept sa incerc sa gasesc alte zone fierbinti pe Mures decat cele deja clasicizate, strecurate si rasstrecurate zilnic de atatia pescari, dar in care as fi avut totusi certitudinea linistitoare ca pot ciupi un salau, doi.

Au fost colegi care imi zambeau neincrezatori cand le spuneam ca merg sa caut locuri noi, gandindu-se probabil ca deja le stiu pe toate. Insa apa curgatoare nu e ca balta. Acolo unde saptamana trecuta pescuiai fara probleme, saptamana aceasta, cand apa a crescut cu 20 cm, locul e compromis. Sau dimpotriva, poate sa fie chiar mai bun decat era inainte.

Stiam de mai mult timp locul acela cu copaci prabusiti in apa, ale caror crengi strapungeau descuranjant suprafata apei si malul acela abrubt ce statea parca sa se prabuseasca peste mine. Insa nu am prins niciodata salau acolo. Intotdeauna curentul apei era prea tare si in scurt timp imi croseta firul printre crengi. Am semanat multe gume acolo, iar offsetul parea la fel de ineficient ca jigul.

La una din ratacirile mele mi-am zis sa il vizitez din nou, poate s-a mai schimbat ceva, o mai fi aparut un obstacol care sa stavileasca curentul, s-o fi prabusit vreun copac… Surpriza, desi nivelul apei era cu aproape un metru peste cota obisnuita, apa curgea lin. Desi la cota asta imi parea aproape imposibil de crezut, locul era in sfarsit abordabil. N-a fost nevoie de prea multe lanseuri pana ce primul salau a poposit pe mal.

Puteam da in sfarsit printre copacii aceia prabusiti la care ravneam de mult. Totusi, nu imi puteam explica cum de locul acela a devenit parca prea brusc pescuibil, cu toate ca pana atunci nu l-am gasit niciodata asa. Prindeam si ma miram, dar prindeam….

Muresul a ramas la un nivel relativ constant aproape o luna, cu variatii usoare ce nu au depasit 30 de centimetri, timp in care am avut niste partide memorabile. Salaii curgeau garla si nu reuseam sa imi explic cum am avut norocul de a da peste un astfel de loc.

Mi-au trebuit alte cateva partide pana sa-mi dau seama ca toata conjunctura tinea exclusiv de nivelul apei. Cum Muresul era mai mare ca de obicei, a inundat plaja de pe malul opus. Intrucat volumul de apa trecea acum printr-o deschidere mult mai mare, cu toate ca nivelul era mai ridicat, curgea mai incet, aparent paradoxal. In acel moment am realizat ca la o crestere sau o scadere mai subsantiala a apei, locul va deveni din nou inaccesibil.

Devenise evident ca trebuia sa profit la maxim de conjunctura favorabila si sa incerc sa scotocesc prin toate cotloanele palcului de copaci scufundati, atat cat timpul imi va permite.

Au fost partide cu totul iesite din comun, pe care, din pacate, din lipsa de spatiu de manevra nu le-am putut savura alaturi de prea multi prieteni, care sunt convins ca nu m-ar fi putut refuza. Sper totusi ca numarul lor sa nu se fi redus in urma acestei povestioare…. :p

Nu are sens sa bravez, vanzandu-va gogosi cum ca as fi folosit te miri ce guma nemaivazuta, mai convingatoare decat originalul sau vreo montura miraculoasa, din care salaul nu mai are scapare, vreun fir invizibil, de o subtirime iesita din comun, cumparat direct de la mama lui din Japan, ori o lanseta atat de inalt modulata incat sa simti direct pe cortex rasuflarea excitata a pradatorului din adancuri. Nici vorba. Am pescuit asa cum am facut-o si inainte, de multe ori fara a avea un atac o zi intreaga. Insa acum le-am servit-o direct in barlog, iar asta conteaza cel mai mult in cele din urma.

Chiar in acest context nesperat de favorabil pe o apa atat de dificila ca Muresul, am continuat sa imi sacrific din cand in cand cate o zi pentru a cerceta si alte locuri potential productive, renuntant poate la o partida reusita, dar avand mereu in minte acel proverb care spune ca „nu e ospat sa nu se sfarseasca”. N-am gasit nimic altceva mai bun, fapt ce mi-a intarit convingerea ca acela era LOCUL. Chiar daca doar pentru moment.

Au fost multi salai care au vizitat malul, insa raman cu regretul ca nu am reusit sa scot din crengarai unul la metru, desi am avut cativa in bat. N-a fost sa fie nici sezonul acesta, dar cu siguranta nu au intrat zilele in sac.

Intr-o buna zi, pentru ei si deloc buna pentru mine, si ospatul meu se sfarsi. Apa a crescut si a depasit nivelul critic, iar locul a devenit din nou mormant sigur pentru plastice. Nu mi-a ramas decat sa continui sa caut locuri noi pe Mures, pentru unii un rau destul de monoton si sarac in peste, dar care pe mine ma surprinde mereu.

12 Comentarii »

  • marius a scris:

    felicitari razvane pt perseverenta si reusita la mai mari cum pe tine raul te surprinde mereu asa si eu cel putin sunt surprins de rezultatele tale

  • Adelin a scris:

    Doar atat, doar strapi?!….si ceva mai mare nu ai prins?! ;-))))

  • andrei a scris:

    Aia mari l-au gadilat atat de adanc in cortex incat nu a putut reactiona.

  • Stefan a scris:

    Poate ar fi cazul sa schimbi batul. Ramai pe sait si o sa poti citi despre un hiper bat la micro pret.

  • andrei a scris:

    Cat da adanc simti in Z cortex cu el?

  • Stefan a scris:

    6 picioare. in cortex.

  • ovidiu a scris:

    bravo Razvan! ce frumuseti de salai… iar perseverenta de a sapa dupa locuri e de apreciat;)
    imi vine sa plang..ca abia acum se limpezeste un pic Dunarea si incepe prohibitia…
    of-of :(

  • marius a scris:

    ovidiu da la stiuca si eliberezi tot asa ai parte de distractie

  • ovidiu a scris:

    marius, am mai iesit si in anii trecuti pe duanre , sa ma joc cu un jig pe dunare si am prins somotei nervosi, avati, cativa salai
    toti freedomizati; probabil ca voi iesi si anul asta… dar 1-2 iesiri..nici sa stresez pestii nu mi se pare ok.
    mai bine lovesc niste salai de pe pista Ligii Master, V. Argovei :D
    ca sa va straduiti mai mult sa-i prindeti :)

  • aquaelement a scris:

    Bravo! E de apreciat perseverenta ta.

  • daniel a scris:

    Bravo Razvane esti tare si nimeni nu te poate doboare ai prins cel mai mare peste asta ti-o rasplatesc cu o bere.

  • Razvan (autor) a scris:

    Pana la cel mai mare peste e cale lunga, lunga ! :))

Lasati un comentariu

Adaugati comentariul mai jos, sau trackback de pe site-ul tau. Te poti abona la comentarii via RSS.