Home » Povesti cu pesti

O zi de pescar

2 noiembrie 2010 18 Comentarii Scris de razvan

Plecam la 3 noaptea spre Dunare. In masina Adelin, Nica Degeratu si eu. Barca cu motor de 20 de cai in spate, pe peridoc. Snopul de bete e in masina, gentile preapline cu naluci si jiguri de toate gramajele, sonarul, mancarea, cafeaua, ceaiul, Red Bull-ul. Ne simtim mai pregatiti ca niciodata. Totul e in ordine.
Suntem veseli, glumim intr-una. Nica, prospat promovat in Master incearca sa abata discutia catre teme de competitie. Eu si Adelin, recent retrogradati la Open, o readucem pe fagasul normal. Ne tachinam: incercam un spinning vs bait, dar subiectul se epuizeaza repede ca Adelin tocmai si-a comandat si el, dupa o lunga rezistenta, o lanseta de baitcasting…. rivalitati inter-cluburi (WSB vs CPR), referiri la originea nesanatoasa de pescar de stationar a lui Nica … Timpul trece, cei aproape 250 km se scurg si ei.
Rulam cu viteza sub un cer instelat, cu o luna de forma secerei si fara nori. Indicatorul de la bord arata cateva grade peste zero. Sunt semne ca vom avea o zi insorita. Dimineata si seara o vom arde la salau, iar la amiza poate facem o partida de avat sau, de ce nu, poate bagam un somnic de o ora, doua la soare. Discutam despre prognoza meteo. Accuweather.com si wunderground.com prezic vreme cu soare si vant usor, cel mult 12-13 km/h si pana la 16-18 C. Va fi o iesire pe cinste.

Intram in Moldova Noua chiar cand se crapa de ziua. Tufisurile de pe marginea drumului se scutura si se indoaie de parca sunt vii.
– Ce dracu, asa tare bate vantul ?
– Eh, nimica toata, e briza de dimineata ce vine dinspre Dunare.
– Dar ce e asta, ceata ?
– A nuu, e sterilul abandonat de fosta exploatare miniera, pe care vantul il mai ridica uneori.
Ajungem la apa, coboram din masina si prin ceata de metale grele vedem Dunarea. Cam agitata. Iar vantul sufla mai tare decat credeam.

– Bah, hai sa mergem spre Bazias, zice Adelin. Poate acolo nu e chiar asa vant. Suntem de acord.
Gasim la cativa kilometri un loc unde bagam barca la apa. Valurile sunt si aici cam mari pentru prima ora, dar noi speram ca se vor mai linisti peste zi. Dam cateva maini pe langa insula Calinovat si apoi o luam pe Dunare in sus.
Vanticelul promis de meteorologi se transforma curand in uragan. Bate tare din josul Dunarii si valurile sunt deja de peste 1,5 m. Cautam un loc ferit de vant, dupa un deal, insa si acolo sufla cu putere.
Adelin isi suna consoarta sa vada ce mai zic saiturile de vreme. Statia Moldova Noua raporteaza vant de 40 km/h cu rafale de 65 km/h. N-are nimic, cifrele nu ne sperie, insa nu mai reusim sa stam in ancora de 20 kg. Vantul ne impinge in susul curentului si vedem cum malul incepe sa curga si el la vale, odata cu apa. Incercam sa ne repozitionam, dar fara succes. Totusi ne incapatanam sa pescuim la jig, desi firul descrie s-uri haotice prin aer. Valurile inspumate ating deja 2 m pe mijlocul Dunarii, se formeaza berbeci, iar vantul spulbera crestele valurilor de parca ar ploua.
Cedam si pe la 10.00 AM iesim la mal. Incropim un plan B: dam de pe mal sau ne intoarcem si pescuim din barca pe Mures ? Hai pe Mures.

Imbarcam totul in masina si plecam nerabdatori spre Arad, sa pescuim si noi la un salau. Drumul pare mai lung ca la dus, dar mai glumim, mai dam un telefon si vremea trece.
Adelin il suna pe Silviu Neagu, pe la amiaza.
– A, nu esti la Dunare ? ….. La noi merge bine, suntem deja pe drum spre casa. Bate un vant de te scufunda…. Tu mergi pe Mures ? La ora asta ? …. Unde, sa nu ne calcam pe bataturi ?…… Aa, tot acolo, pe singurul loc pe care il stii ? …..
Il lasam pe Silviu, vazand ca astazi nu e in forma pentru caterinca si trecem la planuri. Hai sa incercam in zona Lipovei. Dar pe unde sa coboram barca la apa ? Muresul nefiind navigabil, nu gasesti nicaieri vreo rampa. Nica isi aduce aminte de o balastiera parasita. Ii dau dreptate, stiu locul si e potrivi pentru asa ceva.
Pe la 3 PM ajungem si bagam barca la apa. Incarcam febril bagajele, ne miscam repede ca mai avem doar vreo 3 ore si jumatate de pescuit pana se intuneca. Urcam in sus pe Mures spre locurile vizate. Nu facem 100 de metri si fundul apei urca, urca, curentul devine tot mai rapid. Prin apa limpede incepe sa se vada prundisul albiei. E clar, nu putem urca la motor, iar pentru a intra in apa sa impingem barca e mult prea rece.
Planul B se tranforma in B1 si o luam in josul apei, spre alte locuri promitatoare. Da nici la vale nu putem trece de o mica cascada cu bolovani. La cota asta scazuta, Muresul e si mai putin navigabil decat de obicei.
Nu e nimic, nu dezarmam. Iesim la mal, scoatem barca, imbarcam din nou bagajele in masina. Trecem la planul C. Orice ar fi, nu putem incheia ziua fara sa pescuim. Mai avem doua ore in care putem da cateva maini de pe mal, intr-un loc ceva mai aproape de casa, dar care tine salau.

Ajungem, schimbam jigurile cu altele mai usoare si ne apucam sa tocam marunt locul bine stiut. Nu trece mult timp si lui Adelin ii suna telefonul, vorbeste, se agita, dar nu ii dau atentie. Incerc sa prostesc macar un strapazan dupa cat am tras astazi. Inchide si sa intoarce inspre noi schimbat la fata.
Neagu a prins unul de 11 kile ! Salau.
A prins pe dracu ! zice Nica cu neincredere in glas, amestecata cu speranta ca nu e asa.
A prins, mah. Ne roaga sa mergem sa ii facem poze.
Continuam sa pescuim, dar ce facem noi nu mai e pescuit. Jigurile tresalta aiurea pe substrat, mai stangaci ca la inceputuri. Cade parca prea repede…. Si nici guma nu e buna…. Culoarea e de kk, nici nu ma mir ca nu da in ea… Ne e greu sa ne adunam, sa mai gasim cadenta,. Oare chiar a prins ?
– Hai ma sa mergem sa il vedem, ca sunt curios cat are ! zice Adelin intr-un tarziu.
Protestam. Cum sa plecam de aici cand ne-am trezit de la doua noapte si abia la 5 seara am inceput sa pescuim. Nica vrea sa mai stam, eu la fel, nici nu vreau sa aud de plecare. Adelin insita sa mergem sa vedem pestele. Ne contrazicem, ploua cu argumente, se rostesc unele reprosuri. Plecam in cele din urma.

Il gasim pe Silviu si mi-a fost de ajuns sa il vad o clipa la fata ca sa inteleg ca nu e o farsa. E fericit, radiaza. Ne arata pestele si ramanem interzisi. Un monstru superb, la metru, gros ca un crap salbatic, sanatos, cu o gura imensa, maxilare puternice, dinti ca de caine si privirea incruntata. O frumusete de bestie ! Visul oricarui pescar ! Prinzi unul si poti muri impacat !

Il felicitam pe Silviu, Adelin ii face cateva poze. Nu ne putem lua ochii de la animal. Cantarul de la Boga Grip arata 24 lbs, aproape 11 kg. Mai sporovaim putin si ne despartim ca deja se intunecase.
Spre casa, in masina se lasa o tacere grea. Nu-i mai arde nimanui de glume. Suntem obositi si nepescuiti, incantati de ce am vazut dar si dezamagiti ca nu a fost sa fie al nostru. Oricum, gata sa o luam de la capat.
– Mai bine nu il vedeam ! rup eu tacerea.
– De ce, mah ? Merita sa vezi asa un peste frumos – braveaza Adelin.
Nica tace ingandurat pe bancheta din spate. Grea zi am mai avut…
Urc scarile si intru in casa obosit si incruntat. Laura ma intampina zimbind compatimitor. A aflat deja povestea !

18 Comentarii »

  • Adelin a scris:

    Poate vrei sa scriu eu “Adevarata poveste “O zi de pescar”” varianta reala, necenzurata, si discutiile de dupa telefonul care ne-a ingenuncheat pe toti trei….

  • Razvan (autor) a scris:

    Pai atunci tre sa scrii o nuvela, nu un biet articolas ! :D

  • liviu_v a scris:

    Frumos salau! Felicitari lui Silviu! Si nu disperati …..o sa vina si randul vostru.

  • ovidiu a scris:

    phii.. ce treaba!
    umblati creanga si salaii de 2cifre o ard sub nasul vostru… chiar ca ati avut o zi grea!
    superb salau..Felicitari pescarului…
    si pe voi ar trebui sa va felicit ..fiindca nu ati facut infarct…
    merita sa pescuiesti o viata pentru un asemenea salau …

  • doru a scris:

    Felicitari tati!
    Se pare ca tot raurile mai mici dau pestii cei mari.
    Pt restul echipei: asteptam varianta completa! (cu poze)

  • bogdan a scris:

    Oare de ce i se mai spune lui Silviu si Loch Ness??
    Frumos. Pestele, desigur….. :)

  • andrei a scris:

    e din scotia?

  • Razvan (autor) a scris:

    Ce vreti sa spuneti, ca Silviu e “scotian” ? :p

  • andrei a scris:

    Mai degraba Highlander…:))

  • Neagu Diana a scris:

    Felicitari! Imi pare rau ca fix in ziua aia i-am luat aparatul :)))

  • Sp.Junior a scris:

    Hmmm…Complimente baieti si felicitari Silviu!Promit sa revin cu poze…Si sper ca nu mai ai nimic de comentat Dorutule de *paraul asta ce trece prin Arad* dar chestiile astea le lamurim noi la sedinta.Fir intins!

  • doru a scris:

    Junioru’ , daca ai ceva de zis te astept pe grup. :)
    Vezi, ti-am zis eu ca se poate si fara aparat!

  • Buyaka a scris:

    Foarte tare pustiule….!Oare o sa mai treaca 15 ani pana o sa te maiintalnesti cu o dihanie asemanatoare?
    Aaa,si apropos…oameni buni nici tatului lui nu i-a zis zona daramite locul….?!

  • Buyaka a scris:

    Scuze pt ortografie…era langa mine…

  • Stefan a scris:

    Cine, ortografia?

  • calone a scris:

    szuper , nea silviu , la mai > !

  • payu a scris:

    recunosc….rup eu vrajala asta,ca nu mai suport,la cumparat de la dunare cu 12 ron kg (ia facut ala reducere ca era mare)am si eu poze cu pestele ala si nu am fost cu el la pescuit…….asta este.ne pare rau pt confuzia creata.se va mai intimpla!

  • Razvan (autor) a scris:

    Vorbesti fara tine. Pestele era viu cand a fost fotografiat aici in Arad. Iar din Arad pana la Dunare e un drum de cel putin 250 km (adica 3-4 ore).
    Te roade viermele invidiei ?

Lasati un comentariu

Adaugati comentariul mai jos, sau trackback de pe site-ul tau. Te poti abona la comentarii via RSS.