Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca obezitatea este o boala care afecteaza din ce in ce mai multi oameni. Alimentatia de tip fast food, stresul sau alti factori, favorizeaza la multi oameni depunerea unui strat substantial de grasime care, produce numai necazuri.

Astfel o persoana aflata in aceasta situatie, ajunge sa viziteze mai repede sau mai tirziu doctorul. Imaginati-va ca sinteti in acesta situatie. Unii parametri care indica sanatatea, cum ar fi tensiunea, nivelul de colesterol, glicemia si altele sint putin peste limita sau foarte aproape de aceasta. Desi situatia nu este chiar grava, medicul spune ca trebuie sa aveti o dieta sanatoasa, mai multa odihna si sa faceti ceva sport. Personal nu aveti nimic impotriva, in fond este vorba de sanatatea dvs, atita ca pusi in fata faptului de a tine dieta lucrurile nu mai sint chiar atit de simple.

Sa dai fripturile, mezelurile, smintina si dulciurile, pe piine prajita, carne fiarta,ceaiuri, pufuleti si altele nu-i un lucru atit de usor precum pare. Motivat totusi de dorinta de avea o sanatate cit mai buna hotariti sa stringeti din dinti si sa infruntati toate toanele propriei personalitati. Intr-un cuvint, va declarati razboi propriei persoane, sau cel putin unei parti din aceasta. Dimineata este usor: o brinza de vaci, dulce, un ceai,o piine prajita .Mai tirziu poate o banana. Lucrurile par simple. Soricelul din stomac nu mai roade cu atita sirg, poate s-a speriat. Urmeaza prinzul, o supa de zarzavat, un piept de pui fiert, doi morcovi. Va luati cu lucrul, cu problemele si ziua trece si apoi vine seara.

Pare ca este usor sa tii dieta si dihania din stomac pare amortita. Insa odata cu lasarea serii lucrurile se schimba radical. Din soricelul amortit de rigorile unei diete cu care nu era obisnuit, se transforma intr-un tyranozaur dezlantuit care nu vrea decit un lucru: mincare.

Simti ca te roade tot mai tare, dar incerci sa rezisti. Apelezi la ratiune si iti amintesti ce efecte are mincatul seara, marimea pantalonilor si gifiielile zgomotoase cind urci pina la etajul 2. Iti spui ca e numai o senzatie. Si incerci sa iti distragi atentia cu televizorul. Numai ca nu gasesti telecomanda si pe postul pe care te uiti tocmai este o reclama la ciorbele knnor. Iei ceva de citit dar ,dezastru, revista de pescuit se deschide exact la retete:salau cu maioneza si ciuperci. Tyranozaurul urla ca vrea si el. Tu ,nu si nu te tii tare, deloc fericit ca esti prins intre ratiune si dorinta.Zici ca iesi sa faci o plimbare pe afara,dar cind sa iesi pe usa pustiul de 5 ani striga din camera lui:
_Taaati ,imi aduci un ‘casa buna’?
Poti sa zici ca nu? Si te apropii de frigiderul blestemat in care zac sunculite, friptura ,unt si cascaval.Deschizi usa si binenteles cutia cu iaurt sta pitita dupa friptura. Tyranozaurul urla ca daca nu ii dai o bucatica intra in greva generala…Doar o bucatica…una mica…..Promite ca una mica daca ii dai te lasa in pace si nu te mai siciie. In fond nu-i linistea ta interioara mai importanta?

Cu gindul ca oricum ai rezistat eroic pentru prima zi de dieta, sfisiat intre ratiune si dorinta, cedezi. A doua zi familia se mira ca a disparut tot puiul din frigider. Un chitcait slab se aude din stomac:
-Eu nu ca-s prea mic…si incepe o noua zi din viata ta, o noua incercare, o noua lupta intre ratiune si dorinta intre pofta si necesitate.

Pofta si necesitate. Scopul acestei ilustrari nu este de a tine o prelegere despre dieta ci de a scoate in evidenta cele doua tendinte antagonice care se pare ca guverneaza fiintele vii.In cazul nostru, sintem interesati asadar de felul cum se manifesta acestea la pestii rapitori, pesti care constituie obiectul pasiuni noastre:pescuitul rapitorilor cu momeli artificiale.

Mizind uneori pe agresivitatea lor ,alteori pe dorinta lor de a se hrani, folosim, constient sau nu, strategii si momeli artificiale care au ca scop capturarea pestelui. Dar ce se intimpla sub apa? Cum reactioneaza pestele la acestea? Ce putem face noi pentru a putea deveni pescari mai eficienti?

Sa luam cazul salaului ,poate unul dintre cei mai cautati rapitori, fie cu naluci soft, cu voblere sau altele. In ultimii ani asistam la explozia unei piete care ne ofera atit scule specializate pentru pescuitul cu artificiale cit si multa informatie. Din acest motiv presiunea care se exercita asupra rapitorilor in general, este in continua crestere, concomitent din pacate cu braconajul salbatic.

Iar pestii, dezvolta reactii de aparare prin aceea ca ignora multe naluci care la un moment dat au fost foarte prinzatoare, atit ca dupa un timp au ajuns sa fie ignorate de pestii rapitori. Acest lucru nu este nou in multe tari de pe mapamond intimplindu-se acest lucru, mai putin braconajul salbatic.

Ziceam ca de peste granite a patruns si ceva informatie la noi.Si cind spun aceasta ma refer la citeva tehnici derivate din pescuitul bassului ,care alaturi de clasicul jigging ,fac parte din arsenalul oricarui pescar de rapitor. Aceste sint monturile texas, carolina si drop shot.

Drop-shotul este poate o montura mai putin folosita, insa care in unele situatii face diferenta intre o partida cu capturi si una fara capturi.

Dar ce se intimpla sub apa? Cum percepe salaul nalucile? Deoarece nimeni n-a putut stabili o cale de comunicare coerenta cu vreun salau nu ramine decit sa ne imaginam acest lucru, pe baza informatiilor pe care le detinem despre biologia acestei specii.

Asadar sa facem un efort de imaginatie si sa incercam sa ne transpunem impreuna intr-o zi caniculara de vara, pe un riu mediu, cu cote in scadere de la o zi la alta, cu apa transparenta. Sintem aproape de oras,si malurile sint pline de pescari, mai ales in week-end, sau braconieri camuflati care mai scapa cite o plasa seara, leaga cite un pripon sau mai dau la hita. Este Romania zilelor noastre.

Cum spuneam unii pescuiesc la stationar ,altii la artificiale. Unul dupa altul voblerele brazdeaza apa,intre ape salta oscilante ademenitoare ,iar pe substrat bitie scurt pestii sau viermii de plastic. Sub apa ,liniste totala.
Avind metabolismul in strinsa legatura cu cantitatea de oxigen din apa, care la rindul ei depinde de temperatura, salaii par amortiti.

Cautam salaul la apa adinca cu curent puternic, linga structuri, intai cu voblere deep diver, apoi cu shaduri si apoi gruburi, fie in montaj clasic fie in montura offset. Chiar si asa agataturile sint dese si pierderile simtitoare. Alegem sa tatonam din canoe un mal inalt cu piatra, copaci mari si deci umbra, dar si agataturi cit cuprinde. Undeva in fata un ciot gros cit bratul unui om iese aproape vertical din apa.Iar sonarul ne indica o apa de 3.5 m in cadere pe 5 m. Pomul cazut paralel cu malul din care iese un ciot afara il intuim si fara sonar. Probabil ca la baza acestuia stau unul sau mai multi salai. Mai lipseste o tablita cu adresa: www.zander.com.

Satui de citi pesti au mincat, timorati de zecile de ozn-uri care le trec in fel si chip prin fata s-au retras linga acest pom cazut pe fundul apei si prins intre bolovani. Stau acolo linistiti si anumite mecanisme interioare s-au declansat rapid conferindu-le un aspect similar cu al mediului in care stationeaza.

Curentul destul de puternic aduce apa oxigenata ,iar acest lucru este cautat si de bancuri de platici ,obleti sau scobari si mrene, ce mai ,un adevarat festin. Dupa un timp, pe la amiaza, stau inerti la baza copacului ,lipiti de acesta, digerind in liniste capturile pe care apa le-a adus in fata lor.

Atunci aparem si noi,incercind sa scoatem din amorteala presupusii salai ce stau pe linga acest obstacol natural. Eu folosesc un jig clasic iar Pif ,amicul meu o montura texas. Lansam paralel cu pomul, recuperam lent, tatonond pietrele si crengile.Sub apa salaii au incremenit. Nalucile cu o evolutie provocatoare danseaza usor haotic prin fata lor. Un salau mai tinar se zburleste tot si ataca aratarea galbena ce ii trece prin fata nasului. In ultima secunda, un obscur mecanism de aparare interior il instiinteaza ca ceea ce danseaza prin fata lui seamana izbitor de mult cu ceea ce a atacat fratele sau mai mare ieri, dupa care acesta a disparut intr-un virtej vertical lasind in urma o dira de feromoni de avertizare. Impresia aceea inca ii activeaza anumite simturi..In ultima secunda renunta izbind usor naluca cu coada.
-Cred ca am avut un tac,zice Pif.
-Esti sigur? Sau a fost o creanga? il intreb, convins mai mult de a doua varianta.

O clipa atentia mi-a fost distrasa de scurtul dialog si nu reusesc sa evit o creanga peste care mai saltasem de citeva ori mai devreme. Agat jigul si acesta ramine prins acolo jos, intr-o pozitie nefireasca. Un salau se apropie prudent,nestiind ce este cu silueta platicii ce imbratiseaza obsesiv creanga. Dorinta il impinge sa vada ,sa guste, dar necesitatea de asupravietui il impinge la loc sigur linga trunchiul copacului.

In canoe jale mare.Nu mai aveam nici un shad ca si acela si era o naluca prinzatoare. Pif zice sa plecam ca acolo nu sint salai. Eu nu sint de acord, pentru ca in minte deja meditez la o montura mai putin folosita:Dropshot.

Ii zic lui Pif sa dea in continuare, ca eu imi fac alta montura. Cind termin, ridic lanseta, la care Pif zice dezprobator ca n-o sa prind nimic la drop-shot. Il ignor si lansez linga creanga unde zacea shadul meu.

Salaul aflat linga pom se trezeste brusc linga el cu o creatura care semana cu toate celelalte ozn-uri care ii trecusera prin fata,numai ca inota parca altfel. Nu se mai da cu capul de pietre si crengi de parca ar vrea sa la sparga .Si nici nu salta pe verticala sucidu-i capul in sus cind vrea sa o urmareasca cu privirea.Nu ,aceasta tremura usor in curentul puternic ca si un oblete hotarit sa ramina acolo deasupra fundului apei. Uneori abia misca, apoi zvicneste usor, cautind sa tina piept curentultui variabil. Salaul se zbirleste tot. Ar ataca, dar anumiti factori inhibitori il impiedica sa o faca. Aflat in fata fripturii din frigider oscileaza intre pofta si ratiune. Sau ma rog ,ceea ce le tine lor de ratiune. Sau, cum ziceam, un mecanism intern de aparare. Silueta alba incremeneste usor intre ape, apoi cu un tremurat din tot corpul vrea parca sa se ridice….ispita este maxima…si cu o puternica zvicnire din coada salaul ataca liber de inhibitii, presupusul oblete care-l sfideaza de ceva timp.
-Plecam odata ? intreaba Pif nerabdator sa exploram si alte locuri.
- Plecam, numai stai sa mai lansez odata,zic eu,si cind sa ridic plumbul de pe substrat,o lovitura seaca in fir resimtita din plin in blancul lansetei ma face sa intep instantaneu, scurt si puternic. La celalalt capat al firului presupunerile mele sint confirmate de zbaterea pestelui.

Spre mirarea colegului meu aduc in canoe salaul din imagine. Sub apa, ceilalti salai, deja stirniti si ei de dansul nalucilor, se retrag prudent la adapostul copacului, atunci cind receptioneaza feromonii de avertizare eliberati de tovarasul lor aflat in pericol.

N-a fost o captura deosebita, dar a fost o captura intr-o zi de pescuit care nu promitea mai nimic, o zi caniculara cu apa in scadere si din ce in ce mai limpede, adica toate anti conditiile pentru o partida de pescuit cit de cit reusita.

Asadar sa fie drop-shotul montura minune ,care te scoate din orice situatie? Departe de mine sa afirm asa ceva. Este insa unul dintre multele mijloace pe care pescarul de rapitor le are la indemina pentru a salva o partida sortita din start esecului. Asa dupa cum un mecanic are la indemina o intreaga panoplie de scule la indemina pentru a rezolva o problema tehnica la o masina, tot asa, in complexa ecuatie a unei partide de pescuit reusite, dropshotul este una din alternativele pe care le avem la indemina pentru a intoarce situatia in favoarea noastra.

Intuitia si imaginatia noastra au la indemina o multitudine de variante la dispozitie, de noi depinde doar sa le incercam. Si cred ca daca incercam sa vedem lumea prin ochii rapitorilor pe care ii cautam, putem deveni pescari mai eficienti, chiar daca nu detinem cine stie ce scule sofisticate.

S-ar putea sa-ti placa si:

1. Pescuit in schimbul III
2. Duminica in familie?
3. Linistea din timpul furtunii
4. Duminica in familie? – episodul II