Wallmart FLW Tour este cel mai mare campionat de pescuit la bass din Statele Unite , iar in acest an am avut onoarea sa fiu unul dintre participanti.

Impreuna cu Alexandru Montia si Stefan Marginean am avut ocazia sa reprezentam Romania la acest turneu si sa pescuim alaturi de unii dintre cei mai buni pescari din lume.

FLW Tour este un turneu alcatuit din mai multe concursuri, unde prin etape succesive de calificare poti ajunge pana la cel mai inalt nivel din competitiile mondiale si anume Forest Wood Cup unde premiul cel mare este de 500.000$ la angler, respectiv 50.000$ la co-angler.

Totul incepe cu regionalele care sunt 5 la numar si se desfasoara in fiecare stat. Noi am participat la cele din statul Wisconsin, cu etape pe fluviul Mississippi si Winnebago Lake. La fiecare concurs, exista doua clasamente separate, unul intre angleri (cei care pescuiesc din fata barcii si o conduc) si unul intre co-angleri (cei care pescuiesc din spatele barcii ) – cazul nostru.

Am avut parte de 5 saptamani de antrenament anul acesta, inainte de fiecare concurs.

Am pescuit pe fluviul Mississippi de primavara pana in toamna. L-am intalnit in toate ipostazele, atat la cote ridicate, de a inundat totul in calea lui, cat si la nivel scazut. Am pescuit in zone invadate complet de vegetatie, cat si in zone unde aceasta lipsea complet. Am invatat si pescuit toate canalele si incintele pe care le face fluviul in zona de la La Crosse , lucru care m-a ajutat foarte mult la doua dintre concursurile avute.

Avantajul antrenamentelor este ca am reusit sa capturez multe specii noi de pesti, care mai de care mai frumoasa.

Practic ce va povestesc acum a fost visul meu din momentul in care mi-am cunoscut pasiunea pentru pescuitul de competitie.

Visam la aceste ape pline de pesti de toate tipurile, la zile petrecute pe apa cautand bassi, la ambarcatiuni dedicate pescuitului de zeci de mii de dolari, la viteze excesive, competitii de pescuit cu pescari incredibil de buni de la care inveti mereu cate ceva si care te forteaza sa dai tot ce poti in momentul respectiv pentru a deveni campion.

Targetul meu de la inceputul anului, dupa momentul inscrierii la concursuri, a fost sa reusesc sa ma calific la super-tournament (etapa urmatoare dupa regionale).

Pentru asta trebuia sa ies in primii 40 in divizia mea, din aproximativ 200 de participanti. Este un concurs in care se bat cei mai tari 40 de pescari ai fiecarei divizii din patru state, iar la care premiul cel mare la angleri era o barca Ranger 518c plus un Chevrolet Silverado, iar la coangleri o barca Ranger 518c in valoare de aprovimativ 50.000$ . Plus ca primii 6 concurenti mergeau la urmatoarea etapa si anume All American, care este varful muntelui 🙂 .

In fine, sa ramanem aici mai jos unde ne este locul (pentru moment !) si sa va povestesc putin din cum a fost la cele 5 concursuri.

Vineri seara de la ora 6 este adunarea generala care se desfasoara in parcarea unui supermarket ,Wallmart, sponsorul oficial al concursului. Acolo ne intalnim toti pescarii, iar dupa sedinta tehnica si alte detalii despre concurs se trage la sort cine cu cine pescuieste.

Fiecare concurent primeste mesaj pe telefon cu numele colegului de barca, numarul de telefon , numarul barcii si indicatii despre plecarea de dimineata. Dupa toata asteptarea asta ajungi de fapt la ceea ce vrei si anume sa schimbi pareri cu anglerul, sa vezi daca a fost la antrenamente, daca a gasit pestii ,ce momeli a folosit si ce fel de zone vom pescui.

Ne stabilim ora si locul de intalnire pe a doua zi si plecam fiecare spre locul unde ne-am cazat. Acolo ne facem betele, ne revedem trusele si (cica) ne culcam devreme sa fim odihniti pentru ziua cu concursul.

Adevarul este ca Luci si Alex le dorm de le rup. Cum se pun in pat adorm instant, iar eu nu inteleg cum reusesc!

Pe mine ma iau niste emotii si ma gandesc numai la cum o sa abordez pescuitul a doua zi. Motai pana la urma cateva ore, iar in jurul orei 3:30 – 4:00 AM suna ceasul. Daca as putea sa fiu la fel de saritor in fiecare dimineata cand trebuie sa merg la munca ar fi minunat :).

Plecam la rampele de lansare unde ne intalnim colegul de barca si lansam barcile la apa.
Urmatorul pas este sa ne inregistram la o barca aflata la punctul de plecare si sa asteptam ora de start.

Se spune o rugaciune la microfon, se canta imnul Americii si incepe distractia. Pe rand barcile sunt strigate si pleaca in sir indian.

Sa mergi cu asa barci de viteza este o experienta extraordinara ce te umple de adrenalina. Este ca si cum ai sta sus pe masina la peste 100km/h. La un momendat nu eram sigur daca imi place mai mult sa pescuiesc sau doar sa merg tare cu barca.

Cam asta se intampla inainte de fiecare concurs. In concurs puncteaza cei mai mari 5 pesti din specia largemouth bass si smallmouth bass, dimensiunea minima fiind de 14 inch (aproximativ 35 cm).

Dupa concurs mergem cu totii la masuratoare, folosind plase speciale in care transportam pestii la cantar.

Concursurile din 2014 au fost fiecare extrem de dificil, insa lucrul acesta cred ca mi-a placut cel mai mult.
A trebuit sa imi pun mintea la contributie pentru a prinde fiecare peste, lucru care pana la final m-a ajutat sa fiu tot mai sigur pe mine si pe ceea ce fac si sa ma clasez pe locul 23 la general dupa cele 5 etape.

Mi-a explodat inima de bucurie cand am aflat ca m-am calificat mai departe. Urma sa plec impreuna cu Luci la Kentucky Lake, Alex nereusind sa intre in primii 40.

Mi-am dorit mult sa merg la antrenamente, stiind cat sunt de importante pentru mine, insa acest lucru n-a iesit de aceasta data.

Kentucky Lake este situat la 400 mile de Chicago si pe langa asta aveam nevoie de un om cu bass boat, gonflabila mea cu motor de 10 cai fiind mult prea mica pentru un asa lac.

Am gasit pe cineva intr-un final insa ajungeam la costuri de peste 1000$ pentru doua zile de antrenament, asa ca am decis sa merg direct la concurs.
Dupa multe zile de pregatit scule, a venit si ziua plecarii. Eram numai un zambet, atat eu cat si Luci.

Dupa un drum fara oprire de 5 ore si jumatate am facut cunostinta cu faimosul lac Kentucky.

Ne-am facut rapid permise de pescuit pentru acel stat si am fugit sa pescuim vreo 2 ore pana la adunarea generala. Am reusit sa prindem niste bassi mici si sa ne facem o idee despre cum arata apa, dupa care am mers sa ne cunoastem partenerul debarca pentru prima zi de concurs.

Am schimbat pareri la fel ca si pana acum, am aflat ca antrenamentele au fost putin importante cu vreme rea si vant puternic, asta ambitionandu-ne si mai tare.

Am plecat la hotel, ne-am (re)aranjat trusele, ne-am verificat inca o data betele si la somn!

Ne-am trezit fresh si cu o pofta de pescuit mai mare ca niciodata. Am ajuns la rampa, am bagat barcile, ne-am inregistrat, s-a zis rugaciunea si imnul si s-a dat startul. Totul a mers ceas.

In prima zi am parcurs 55 mile (aproximativ 90km) pana la locul de pescuit, petrecand mai mult de o ora pe drum. Era un loc cu multa vegetatie unde am pescuit cel mai mult la topwater.

N-am reusit sa punctez cu nici un bass, iar anglerul meu a punctat cu unul la limita. Am pornit mai departe, pescuind locuri exceptionale folosind jiguri, spinnerbaituri, voblere (in special crankbaituri si jerkbaituri suspending), umbrela rig, swimbaituri si alte gume de tot felul, toate astea fara a avea atacuri serioase.

Pestii pareau sa nu raspunda mai niciunde, avand in vedere ca am acoperit suprafete enorme de apa.

Va spun sincer ca nu ma asteptam sa ii bat pe toti acesti pescari, insa pe un lac cu asa renume, ma asteptam la un concurs cu multe capturi si de talie mare!

Din pacate pestele prins dimineata a fost si singurul de masura al acelei zi.

A fost foarte greu sa facem pestii sa ne atace nalucile dintr-un oarecare motiv. A doua zi am avut alt partener de barca.

Am inceput mai aproape de locul de start, ceea ce a insemnat mai mult timp de pescuit, o sansa mai mare la a intoarce situatia.

Am abordat in special malurile cu mult pietris, cu voblere Rapala de la DT6 pana la DT16 , crankuri de la KVD si Bomber, spinnerbaituri, football jig, heddon si gume. Am reusit sa prind 7 bassi, insa doar unul de masura care a cantarit 3.1 lb si care m-a clasificat pe locul 70 la sfarsitul etapei.

Am fost foarte fericit de prestatia prietenului meu Lucian, care a reusit sa puncteze cu cate un peste in fiecare din cele doua zile, cei doi cantarind 4.9 lb.

El a insistat mai mult pe topwater si spinnerbaituri, insistente care l-au pozitionat pe locul 49. El a incheiat si regionalele pe locul 15 si a reusit sa puncteze la toate cele 5 concursuri lucru pentru care doresc sa il felicit si in scris.

Merita felicitari si Alexandru Montia pentru evolutia si performanta din acest an. El este colegul meu de antrenamente, care a inceput sa pescuiasca la spinning acum 2 ani de zile si care acum foloseste fara probleme betele de baitcasting si pe langa asta darama jumatate din clasamentul regional chiar si cu numai 4 concursuri.

Aceasta a fost o incursiune in competitiile la bass din Statele Unite.
Iubim pescuitul si cu siguranta veti mai auzi de noi!

Pe aici se anunta o iarna lunga, asa ca m-am pus deja pe organizat trusele pentru sezonul urmator…