Pe la vreo 12.00 ma ia un chef nebun de peste. Sa nu ma duc singur, il sun pe Adelin. Nu poate, are ceva sefi pe cap. Urmatorul Sava, desi stiam ca e foarte putin probabil sa iasa la peste, fiindca el in ultima vreme nu mai viseaza decat pastravi si mai merge doar pe la cate un concurs. Nu vine nici el, normal, are treaba. Hai sa incerc si la Florin. Nu raspunde, probabil e iarasi in misiune de „pacificare”. :p

Astazi am chef sa pescuiesc cu ultimul bat adaugat la colectie, un G.Loomis BCR 803 GLX. De baitcasting, bineinteles. Ajung la balta si nu apuc sa dau zece lanseuri ca ma trozneste sec. Ii dau teapa din fundul gradinii, demareaza de vreo doua ori si nu apuca sa se dezmeticeasca bine din upercut ca o si gripez. Agatata chiar in varful ciocului, deci am convins-o, dar nu pe deplin. 18 lbs arata Boga. Rog un crapar, venit sa vada daca a cazut cineva in apa, sa imi faca o poza.

Imi revin in urma descarcarii de adrenalina, desi inca ma simt furnicaturi in bicepsul drept si plec mai departe. Locul e deja tavalit.
Intep cateva crengi scufundate ferm convins ca au fost atacuri. E clar, inca nu m-am obisnuit cu batul asta incredibil de senzitiv. Nu trece mult si ceea ce parea un alt atac de creanga se tranforma in dril. A luat-o ca o falfaire, insa e mult mai turbata ca prima. Nu dureaza prea mult si e in grip. Doar 7 lbs. Aaa, am stiut eu ca e mica.

Mai am cateva atacuri ratate si soarele cade sub liziera padurii, incepe sa se insereze. Sa incerc un loc si plec. Aleg o naluca in care am multa incredere si i-o servesc in marginea unui pom scufundat. O ia sanatos, fara sa mai stea pe ganduri si pleaca in forta in dreapta. Abia reusesc sa destrang putin frana sa nu im rupa din demaraj, ca stiucana se si baga pe sub tufele aplecate peste apa. Nu, pe asta nu am voie sa o scap. O intorc fortand lanseta la limita si stiuca pleaca spre larg. Trece inspre stanga si intra direct in niste crengi cazute in apa. Aoleu, sper ca nu se duce cu totul. Power Pro-ul de 20 lbs imi permite sa o extrag din crengi, se mai invarte de doua ori cu plecari in tromba si cedeaza in cele din urma. Gripul indica 20 de lbs si inca putin. Nu mult mai mare ca prima, insa mult mult mai hotarata sa nu se predea.
Apelez inca o data la crapari. Unul din ei ii spune celuilalt: „Noa, țâpă-ți tăte bețele în baltă și ia-ți unul din ăsta”.

In drum spre casa intru la alimentara si lovesc doua beri. Am nevoie de inspiratie in seara asta sa scriu pe blog.

Deseori, fara neaparat sa vrem asta, cadem in plasa cumparatorului profesionist, ajungand in extremis sa judecam echipamentul dupa valoarea lui de achizitie. Dar complexele de superioritate nu-si au locul in pescuit, dupa cum nu-si are locul nici autosuficienta. Exista multe vedete anonime in randul sculelor din segmentele medii sau inferioare de pret.

Saptamana trecuta la eram la Expo Aventuri 2010, cand vizitandu-l pe Giani in standul BFF, ochii mi s-au oprit la o lanseta de baitcasting. Cu o lungime de 6′5” si un aspect exterior care te poarta cu gandul la lansetele JDM, Jaxon Perseus Spin Cast iesea in evidenta in rastelul producatorului polonez. Surpriza am avut-o insa cand am scos-o din rastel. Blancul suplu si extrem de nervos s-a lipit efectiv de mana mea.
- Stai ca n-ai vazut nimic, imi spune Giani, dupa care dispare undeva in spate, pentru a reveni cu un multiplicator, tot de la Jaxon. XTL-ul.
Intrigat de calitatile blancului si provocat de Giani, dar mai ales avand in fata doua zile de pescuit, m-am hotarat sa le iau cu mine, sa vad ce iese.

Incepem asadar cu datele tehnice:

Lanseta: PERSEUS SPIN CAST WJ-SC652MH
Lungime 6′5”, blanc din doua segmente, lungime de transport 103 cm
Putere de lansare: 1/4-1oz, MH
Fir recomandat: 10-20lb.
Greutate proprie: 143 de grame.

Mulineta: Jaxon Casting XTL KJ-200L
Sistem cast control magnetic
Raport de recuperare 6,2:1
5+1 rulmenti
Capacitate tambur: 0,27 mm- 220 m ; 0,35 mm – 140 m
Schelet din aluminiu cu capace laterale din grafit.
Greutate proprie: 221 de grame.
Varianta pentru mana dreapta: Casting XTR KJ-200R

Blancul

De obicei, lansetele din aceeasi clasa de pret cu Perseus au blancuri compozite sau din carbon de joasa modulatie, care in combinatie cu inelele masive intalnite pe astfel de lansete, dau senzatia unui blanc obosit, ingreunat si insensibil. Nu e si cazul Perseus-ului. Un blanc rigid, nervos si senzitiv, exact calitatile de care ai nevoie la o lanseta de jig. Fara a emite pretentii, inelele sunt insa extrem de usoare si corect distribuite pe blanc.

Cu o putere de aruncare pana in 1 oz. (28,35 grame), blancul este recomandat ca fiind unul MH. Desi suporta fara probleme naluci grele, chiar peste limita maxima recomandata, l-am simtit in elementul lui cu greutati de lansare de 10-12 grame, ajungand la limita inferioara pana la 7 grame (iar aici am in vedere jigul de 5 grame, armat cu un soft de 1-2 grame).

Actiunea moderat rapida este camuflata intr-o tinuta extrem de rigida, ideala pentru naluci de contact. In dril insa, blancul isi tradeaza actiunea, permitand controlul pestilor naravasi, asa cum salaii au tendinta sa devina in fiecare primavara, chiar daca iti ataca naluca, din scurt, sub barca si tu mai ai doar cativa metri de fir.
Fiind un blanc din doua bucati, am fost atent la actiunea lui in sarcina. Mufarea inversa se face compact, rigidizand ansamblul, iar curbura este continua.

Design si finisaje

Lucrata suficient de atent, lanseta imprumuta look-ul suratelor japoneze, apeland la designul split-grip. Matisajele sunt corecte, iar depozitele de rasina sunt decente. Evident, avem matisaj la baza segmentului superior, iar ca o masura de precautie binevenita, cei de la Jaxon au aplicat un matisaj si pe cotor, la 15 milimetri sub mufare. Mandrina permite contactul direct cu blancul, lucru nu neaparat necesar, dupa parerea mea, deoarece lanseta este suficient de sensibila pentru a transmite orice activitate de la celalalt capat al firului.

Mulineta

Desi intotdeauna am avut o retinere fata de mulinetele multiplicatoare fara pretentii, pot spune ca de data asta, Jaxon Casting XTL KJ-200L mi-a contrazis parerea. Fixat pe mandrina Perseusului, XTL-ul se palmeaza bine, volumul redus al carcasei ascunzand un mecanism extrem de robust pentru un low-profile. Tamburul cu o capacitate generoasa (220 m de 0,27) tradeaza si el puterea mulinetei. Cu un sistem de franare magnetic usor de accesat, prin indepartarea carcasei laterale, actionata de un buton, XTL-ul detine proprietati intalnite la multe mulinete din clasele superioare. In cele doua zile de pescuit am facut o singura peruca, schimband directia de lansare contra unui vant de 14 kilometri pe ora. Extrem de decent. Distantele de lansare sunt apreciabile, rezultate comparabile cu ce ai putea obtine de la mulinete cu pedigree. Frana de lupta are o evolutie cursiva pe toata plaja, lucrand satisfacator si in drilurile cu pesti mai mari.

Concluzii
Un combo echilibrat, cu calitati care il propulseaza spre gamele superioare de pret. Evident, gasesti si scule mai bune, insa trebuie sa fii pregatit sa platesti si alte preturi. O optiune de luat in considerare pentru pescarii de salau care vor sa incerce baitcastigul fara sa bage foarte adanc mana in buzunar.

In una din aceste iesiri la pescuit, urmarind avatii si pesti-prada am fost uimit sa constat ca dimensiunile prazii era mult mai mari decat ma asteptam. Avatii atacau obletii cei mai mari, talia acestora depasind cu mult dimensiunile voblerelor pescuite in mod curent la aceasta specie. Am ales astfel sa pescuiesc cu naluci mari, chiar foarte mari, mult peste media folosita de pescarii din acea zona.
Rezultatele m-au incurajat ,iar dupa o serie de capturi impresionante, am inceput sa caut naluci XXL prin magazine. Aici a inceput distractia. Spre uimirea mea, desi in catalogul unor producatori prezenti la aceea vreme pe piata autohtona existau multe naluci de talie mare, acestea nu se regaseau si pe rafturile magazinelor.
Nu renunt si inarmat cu catalogul producatorului, ma prezint la unul dintre magazinele de pescuit din oras, al carui proprietar imi era amic, si-l rog sa caute-n prin depozite la importatori aceste naluci.
Nu a gasit prea multe, dar erau vreo doua-trei de “reclama”, pe care binenteles ca le-am primit. Fiind singurul pe atunci care cauta si cumpara asemenea naluci, amicul meu le-a numit simplu GIANISME.

De fapt nu eram chiar singur, le cumparam si le imparteam cu Doru. Eram doi Doamne si-amandoi.

Cu timpul cantitatea de naluci XXL a inceput sa creasca, iar eu evident ca nu ezitam sa le folosesc unde era cazul. De fiecare data ma loveam de stupoarea multora care le vedeau pentru prima data si care nu ezitau sa-si manifeste dezaprobarea. Putin imi pasa, eu ma bucuram de ele si prideam si peste.

Asa au trecut anii , timp in care, in afara de Doru, nimeni nu aproba Gianismele, nimeni nu credea in ele. Si uite asa a venit si Cupa Salmo unde totul avea sa schimbe. Invitat fiind, producatorul nalucilor cu acelasi nume, face o demonstratie practica cu naluci XXL. Hopa !!!…acum toata lumea vorbea de ele ,de GIANISME, si incet incet acestea au inceput sa-si faca loc si in trusele altor pescari.

Dar majoritatea erau de la Salmo, altele marci nu prea, pentru ca nu erau inca asa cunoscute. Timpul insa le rezolva pe toate, nalucile altor producatori au inceput sa apara treptat in depozitele importatorilor. La acestea s-au adaugat altele pe care baietii buni le-au vazut la mine-n trusa, sau m-au vazut pescuind cu ele pe diferite locatii, si s-au grabit sa le aduca in tara.

Tot raul inspre bine, piata nalucilor XXL a crescut incet dar sigur si uite asa acum toti au cate-o GIANISMA in trusa.

Fir intins!

Ieri seara, in timp ce eram la cinema, am primit pe fluxul grupului WSB un mail entuziast de la colegul nostru de la research: Razvan Mihuta. Shimano a lansat pe piata americana cele mai usoare lansete construite vreodata de gigantul japonez: seria Cumulus.
Cu cea mai usoara lanseta cifrata la doar 78 de grame (!!!) Shimano isi continua traiectoria ascendenta anuntata acum doi ani de marele succes de piata reprezentat de seria Cumara, de la care dealtfel, Cumulus imprumuta mai multe detalii tehnice.
Anuntate pe piata cu preturi cuprinse intre 350 si 400 de dolari, acestea sunt clar, cele mai scumpe lansete prezentate de Shimano pietei americane.

Greutatea redusa este apanajul supermaterialelor folosite intr-un concept de design minimalist:
- split grip EVA
- mandrine specifice Shimano, folosite pe seria Cumara
- blancul din carbon HM-1
- inele Fuji SIC, cu rame din titan
cam acestea sunt caracteristicile anuntate de producator intr-un succint material de presa aparut pe cateva situri de specialitate de dincolo de ocean.

Ca o noutate, lansetele din seria Cumulus nu raspund unei intregi plaje de fire, ci au insriptionate pe talonul blancului un parametru unic. Spre exemplu, modelul medium de baitcasting este recomandat spre a fi folosit cu fire de 8 livre. Ma intreb oare cum se reflecta aceasta caracteristica in actiunea si mai exact in puterea blancului.
Sunt la fel de sensibile cum ar fi de presupus?
Se echilibreaza cu noile Shimano Core 50 sau cu Noile Stradicuri CI4?
Acestea sunt doar primele intrebari care imi trec prin cap. Ramaneti insa aproape si dupa ce le vom testa, vom reveni cu mai multe detalii.

Alexandru Bratescu Voinesti, in editia ilustrata a Tratatului sau de pescuit, face vorbire pe larg, descriind caracteristicile tehnice si modul de functionare al acestor mulinete care echipau vergi scurte si usoare, de cele mai multe ori din lemn de bambus. Nalucile folosite atunci, indeobste din lemn sau metal, se lansau perfect, unde mai pui ca firele, impletite din matase, alunecau pe inele ca unse, trimitand ciudatele aratari la distante apreciabile. Ei bine dragii mei, cam asa pescuiau bunicii nostri pestii rapitori, care la acea vreme erau si mai multi si mai mari.

In mod inexplicabil, multe din marile frumuseti ale vremii erau atrase de enigmaticii pescari de rapitor cu mutiplicatoare, motivul fiind pesemne tinuta demna la care te imbie lansarea cu multiplicatorul .

Timpul a trecut insa, iar obiceiul- aristocratic oarecum- de a pescui cu naluci al romanului s-a risipit de pe mai toate malurile apelor micii noastre tarisoare. Putinii pescari care mai urmareau rapitorul erau dotati, intr-un mod involutiv oarecum, cu lansete lungi, greoaie si dezechilibrate, echipate cu mulinete cu tambur fix, nu pe degeaba numite de catre pescarii australieni eggbeaters- batatoare de oua, niste instrumente precursoare ale mixerelor cu care mamele si sotiile noastre bat spuma de capsuni.

Revolutia de la 1989 surprinde pescarii de rapitor tributari tehnologiilor retrograde, perpetuate in mod nenatural de o piata embrionara a articolelor de pescuit. Unul dintre ei, pe atunci tanarul si imberbul Razvan Mihuta, barbota apele Muresului, Crisurilor si Ghiorocului, cu voblere si rotative recuperate in blana cu batatoare de oua marca Abu, Kettner si, mai tarziu, Jim Hill.

Legaturile firave cu occidentul si in special cu statele unite, iar mai apoi aparitia si popularizarea internetului, fac totusi posibil accesul la informatie al colectivitatii de pescari autohtoni, care incepe sa inteleaga si incet-incet sa beneficieze de tehnicile de baitcasting, larg raspandite inntre pescarii din Statele Unite si Japonia. Avand privilegiul de a ne numara printre acestia, am incercat evident sa deschidem ochii apropiatilor nostri, printre care evident, si Razvan. Bunele noastre intentii s-au lovit insa in cazul lui de o tenacitate si o incapatanare demne de cauze mai bune. Ani de zile am suportat stoici ironiile lui la adresa baitcastingului. Stiam insa, ca in adancul sufletului lui Razvan salasluieste un mic baitcaster, care trebuie doar incurajat sa iasa la lumina.
Timpul petrecut in apropierea noastra, acompaniat de puterea exemplului, l-a determinat de asprul pescar al marilor rauri de vest sa-si defuleze dorintele ascunse. Primele au fost lansetele scurte, urmate de cele ultralight, iau acum, in timp ce voi cititi aceste randuri, Razvan al nostru se scalda in vinovata placere oferita de un superb combo de baitasting, despre care am aflat din Surse ca ar fi primul, dintr-o lunga serie. Incredibil, dar adevarat, el este cel care declara acum mai bine de un an:
“….am curajul sa afirm, asa cum am facut-o si in plenul WSB-ului, ca niciodata dar NICIODATA nu voi trece
la baitcasting si nu voi pescui la fly !”

Ramaneti cu noi deoarece urmeaza un amplu material scris chiar de protagonistul randurilor de mai sus, pe aceeasi tema.

Pana la prima partida a lui Razvan la uscate pe Crisurile superioare, noi ne retragem in conul de umbra al istoriei contemporane a pescuitului.
Viva Black Zulu!

Serviciul Roman de Baitcasting