Dupa mai multe zile in fata calculatorului prin situri japoneze, cehe, croate, poloneze si altele cu voblere pe care le caut de ani de zile in comert la noi si nu le gasesc decat in tarile respective (situri cu angajati nevorbitori de limba engleza) mi s-a facut o pofta nefireasca de finalizare a unor proiecte neterminate.
Este vorba despre voblerele din tutorialul “Constructia microvoblerelor”. Le-am cautat. Noroc ca le-am si gasit. Le-am lestat pe toate, le-am insemnat pentru a sti care sunt sinking, care sunt floating, care sunt suspending. Am regasit toate rasinile, plasticaraiele, toti diluantii adunati de-a lungul anilor si m-am reapucat de treaba, ca sa aflu ca vopselele adunate in cel putin 2 ani de pe la diverse magazine nu mai exista pe nicaieri.
Ce era sa fac? Mai aveam cateva mici recipiente cu vopsea, vreo 2-3 sprayuri, markere de culori diferite… hai sa vad ce pot sa fac cu astea. Ah da! era sa uit. Am gasit si o bucata de folie argintie folosita pentru izolarea termica a diferitelor componente ale aparatelor de aer conditionat, care mai nou se gaseste cam oriunde.
De plictiseala intr-o seara am lipit folie pe unul din voblere, am taiat-o cum mi sa parut mie mai ok, am luat o pensula si am vopsit spatele si burta in asa fel incat sa nu acopere folia… Hmmm! Arata destul de interesant si in plus totul a durat maxim 10 minute. Asa ca m-am pus sa perfectionez tehnica.

Am luat un spray alb, unul negru, unul verde si vreo 2-3 markere. Pe langa folia din dotare nu mai am nevoie de nimic. Ba mai mult ar merge la fel de usor si cu un singur spray de vopsea alba, si cateva carioci de diferite culori.

In materie de carioci as opta pentru negru, verde, albastru, rosu si eventual ceva nuante de galben. Daca nu vreti sa investiti intr-o vopsea spray de culoare alba puteti sa folositi si-un corector, vopsele tempera sau acril, sau ceva vopsea mai puternic pigmentata in care doar sa scufundati voblerul.
Nu stiu cati oameni fac astfel de chestiuni doar din plictiseala, dar mie mi se intampla cam des, si aceste mici experimentari sunt si cele mai productive momente.
Sa luam pas cu pas varianta imbunatatita a primului patern.

Pasul 1
Vopsiti voblerul pe spate si pe burta cu alb, fie cu o vopsea spray, fie ca scufundati voblerul in vopsea alba, fie cu un corector. Nu conteaza, efectul va fi in mare acelasi.

Ganditi-va ce culoare vreti sa aiba spatele voblerului. Actionati in consecinta (la fel: vopsea spray, vopsea normala, markere sau alte carioci). Am considerat necesara vopsirea atat a spatelui voblerului cat si a burtii cu alb, pentru ca este nuanta care este acoperita cel mai usor de alte vopsele.

Pasul 2
Scufundati voblerul in 1-3 straturi de lac (cel pe care-l folositi). Va recomand calduros lacul Kober ECOlac pe baza de apa daca nu dispuneti de propionat sau alte lacuri specializate. Lasati sa se intareasca peste noapte (in perioada aceasta cel mai bine este sa le lasati deasupra caloriferului).

Pasul 3
Luati o bucata de folie, cel putin dublu in comparatie cu suprafata care ar acoperi lateralul unui vobler. Indoiti bucata de folie, iar cu ajutorul unei foarfeci decupati o forma asemanatoare cu cea a profilului voblerului. Comparati cu lateralul acesuia pentru a va face o idee cam cum ar arata dupa lipire. Mai decupati daca este nevoie, pana credeti ca ati obtinut forma dorita.

Nu exista nicio regula la cum sa fie forma foliei in raport cu forma voblerului. Cade la latitudinea fiecaruia.
In poza veti vedea bucata de folie desfacuta. Asadar am cate o bucata de folie pentru fiacare lateral al voblerului.

Pasul 4
Desfaceti hartie protectoare de pe partea adeziva. Pozitionati cu mana folia iar apoi utilizand un obiect de plastic cu un finisaj lucios intindeti folia cu foarte mare atentie. Ca si obiecte de plastic puteti folosi cam orice pix cilindric, capace de pixuri, markere sau altele. Dupa primele 2 voblere cu siguranta veti reusi sa intindeti perfect folia. Vorba americanilor “practice makes it perfect”.
Pozitionati folia cat se poate de simetric, intindeti bine. Rezultatul va fi o suprafata aproape ca si cea a unei oglinzi.

Pasul 5
Daca nu vreti ca voblerul sa ramana cu lateralele perfect lucioase, cu diferite obiecte cu diferite irizatii/extrudari puteti obtine diferite paternuri de solzi. In aceste cazuri am folosit unealta din imagine, manerul unei gantere sau chiar lama unui cutter. Posibilitatile sunt infinite, in functie de imaginatia fiecaruia.

Pasul 6 (optional)
Decupati din bucata de folie operculi care pot fi aplicati peste folia curenta, pentru un surplus de atractivitate (cu siguranta pentru pescar si nu pentru peste).

Pasul 7
Pictati ochii folosind burghie de diferite dimensiuni. Din experienta si multe alte tentative, daca nu aveti ochi 3D sau ochi care pot fi lipiti este varianta cea mai buna, cu care obtineti cercurile cele mai reusite (folosind unelte din casa).

Pasul 8
Dupa ce lasam vopseaua sa se intareasca pe deplin minim 24 ore aplicam inca 2-5 straturi de lac peste vopsea si voblerul este gata vopsit.

Tot ce ne mai ramane de facut este sa le echipam cu triple, sa le montam niste barbete si sunt gata de actiune.

Concluzii
Nu cred ca exista vreun patern mai usor realizabil decat acesta. Pe cat este de usor este de facut pe atat este de curat si de profesional. Singura observatie pe care as mai avea-o de facut este sa taiati cat mai atent folia sa nu ramana cute, colturi sau alte minuni care sa strice continuitatea liniei dintre folie si vopsea.

Daca copca nu e…

Dupa ce avem formati ochetii si gaurile in blancul de lemn urmeaza lipirea propriu-zisa. Este putin mai greu de ilustrat cum se procedeaza, asa ca voi incerca sa explic prin cat mai multe cuvinte.

Dupa cum am spus este preferabil sa folositi un epoxy care are timpul de polimerizare (durata de utilizare) mai mare de 20-30min., aceasta daca nu doriti sa irositi foarte mult epoxy(cautati de la Bison, epoxy universal, care se intareste in aproximativ 2 ore). Dupa ce ati amestecat componentele rasinei epoxidice foarte bine, cu o scobitoare aplicati intai in gaura in care urmeaza sa lipiti ochetul si apoi pe zona spiralata a ochetului in sine.

Pasul urmator este sa inserati ochetul in gaura (sa nu ne gandim la prostii… eu cu siguranta nu ma gandesc ), si sa repetati pasii pentru restul ochetilor.

Inainte de lestare

Inainte de lestare prefer sa bag toate voblerele in solutie cel putin o data. Acest strat ofera voblerelor tinuta (face lemnul sa para mai legat) si puteti sa le lucrati mai usor.

Lestarea propriu-zisa & stratificare plastic

Decupati cu ajutorul unui cuter mai micut din burta voblerului dupa cum vedeti in imagine.

In functie de ce plumbi aveti ii potriviti cu patentul in asa fel incat sa intre perfect in gaura respectiva.
Dupa cum observati, prefer sa lestez voblerele cat mai spre centru, obtinand un vobler bine echilibrat, si cu o vibratie de invidiat. Bineinteles nu e o regula generala, putand sa experimentati cu diferite tipuri de lestari.
Aplicati epoxy si lasati sa se intareasca. Daca aveti chit de lemn adecvat se poate folosi foarte eficient si un chit de lemn.
Slefuiti excesul de epoxi (chitul de lemn este mult mai usor de slefuit) pana cand primeste o continuitate cu restul corpului. Si apoi reincepeti scufundarea in solutie. Cu cat mai multe scufundari, cu atat mai rezistent va fi voblerul, dar trebuie avut grija sa nu scufundati de prea multe ori, pentru ca nu doriti un strat de 1cm de plastic. In functie de cat de diluata este solutia eu scufund de 8-15 ori un vobler de balsa in solutie si de 4-8 ori un vobler din lemn de tei.

Solutia in care scufund voblerele este din pelete de propionat diluate in acetona pura. Aceleasi pelete de plastic le foloseste si compania Rapala pentru voblerele de balsa. Cu privire la ce diluant folosesc cei de la Rapala, nu as putea sa va spun; probabil ca este ceva mai specializat. Cu la fel de mare succes puteti folosi pahare de plastic de unica folosinta lasate peste noapte in diluant Nitro sau daca mai gasiti mingi de ping-pong albe, la un pret rezonabil,  sunt o alta varianta, care pe langa faptul ca va ofera un strat dur si rezistent la apa au avantajul ca sunt albe natural.

Barbete

Pentru aceste voblere mititele, crearea barbetelor nu este printre cele mai dificile etape. Se poate folosi foarte bine PET-ul (plasticul din care sunt facute sticlele de cola), sau policarbonat, care se gaseste tot mai des si pe la noi, in special in magazinele cu profil artistic.

Nu folosesc sabloane, pentru ca mi-ar lua prea mult timp(sa fac sabloanele:) ), si in plus…sunt prea mici barbetele incat sa pot utiliza sabloanele in mod eficient. Prefer sa le fac ochiometric, cu o foarfeca bine ascutita, urmand sa le slefuiesc apoi colturile ascutite.

Pentru a taia slotul pentru barbeta folosesc o panza de bomfaier, fiind pentru mine de grosimea perfecta.

Vopsirea

Pasul urmator ramane vopsirea, Cel mai bine este daca aveti o vopsea alba foarte bine pigmentata pentru a prepara voblerul pentru vopsirea propriu zisa. Albul este cel mai usor de vopsit, da treubuie sa acopere foarte bine zona lestata(incat sa nu mai fie vizibila dupa vopsire).

Despre vopsire si stratul protector pentru vopsea,  trebuie sa va dezamagesc, dar vom discuta intr-un alt articol.
Pana la urmatorul, si ultimul articol din anceasta serie, puteti incerca diferite lucruri pentru vopsire. Primele voblerele mi le vopseam manual, cu pensula si cu carioci, si prindeam cu unele mai bine decat cu orice alt vobler pe care-l aveam in trusa.

Adevarat, cu echipamentul adecvat, rezultatele la vopsire pot fi spectaculoase.

Iar daca aveti incredere, rezultatele pot fi pe masura.

]]> http://www.wsbteam.com/do-it-yourself/constructia-microvoblerelor-partea-iii/feed/ 18 http://www.wsbteam.com/do-it-yourself/constructia-microvoblerelor-partea-ii/ http://www.wsbteam.com/do-it-yourself/constructia-microvoblerelor-partea-ii/#comments Tue, 29 Jul 2008 08:05:26 +0000 Andrei http://www.wsbteam.com/index.php/2008/07/29/constructia-microvoblerelor-partea-ii/ Dupa ultimul articol am ramas la cioplitul corpului voblerului. Este partea cea mai usoara, dar care, tinand cont ca lucram cu lemn de balsa, un lemn deosebit de maleabil, necesita foarte multa atentie.

Trebuie sa fim atenti sa taiem putin cate putin, pentru a nu ne trezi ca am luat prea mult din lemnul pentru vobler. Se intampla destul de des, chiar si celor cu experienta .

Corectare
Dupa taierea profilelor veti putea observa ca unele nu sunt chiar drepte. Din poza deduceti mai bine ceea ce vreau sa spun.

Nu trebuie sa va faceti prea multe griji. Remediul este simplu. Taiati excesul de lemn pana obtineti o suprafata dreapta atat pe spatele cat si pe burta voblerului. Apoi cu un pix, creion sau cu o carioca trasati linia pentru a asigura o simetrie cat mai buna asa cum se observa mai jos.

Pasii pentru finalizarea formei voblerului:

Pozele nu necesita explicatii suplimentare.

Pasul1.

Pasul 2.

Pasul 3.
Luati o folie de smirghel fin, de 400 sau chiar de 600 si finisati cu grija. Slefuirea merge foarte rapid, probabil cel mai rapid.
Dupa slefuire urmeaza taierea si modelarea sarmei pentru corpul voblerelor.

Pasii sunt foarte simpli. Daca vreti sa fiti eficienti cel mai bine este sa faceti toate structurile de sarma impreuna, pe etape.

Pasul 4: Taierea propriu-zisa a bucatilor de sarma. Se observa in josul imaginii. Unii constructori de voblere, inainte de a trece la urmatorii pasi prefera decalirea sarmei, pentru a o face cat mai maleabila. Decalirea se face prin incalzirea otelului la flacara deschisa(aragaz) pana la inrosirea acestuia. Apoi se lasa la racit. In functie de cat de mult ati tinut sarma la foc ea va fi mai mult sau mai putin maleabila.

Pasul 5: Pentru a putea obtine ochetii cat mai mici la sarmele rasucite (“screw eyes” sunt numite de americani) eu folosesc un burghiu de 1mm si procedez in felul urmator:

Pasul 6:

Pas 7:

Pasul 8: Rasuciti pana nu se mai micsoreaza ochetul sarmei pe burghiul metallic. Observati cat de adunate sunt spirele de pe sarma.

Dupa ce ati taiat sarmele, sa nu uitam ca avem nevoie de gauri in voblere unde sa le inseram. Cand lucrez cu lemn de balsa prefer sa dau gaurile manual folosind tot un burghiu de 1mm.

Pentru a fi sigur ca dau gaurile unde trebuie la marchez intai cu o sula.

Rezultatul este acesta:

Abia apoi folosesc burghiul pentru a forma gaura finala:

Procedam la fel pentru toate gaurile pentru ocheti.

Dupa ce am finalizat cu gaurirea tuturor voblerelor putem sa ne apucam de lipitul ochetilor de sarma. Pentru aceasta etapa folosesc rasina epoxidica cu intarire cat mai lenta. Timpul de lucru cu rasina este preferabil sa fie undeva de la 30 min in sus, pentru a avea timp sa lipesc cat mai multi ocheti fara a irosi foarte mult adeziv.

In urmatorul articol voi incerca sa acopar lipirea ochetilor, stratificarea pentru impermeabilitate, ranforsarea lemnului, vopsirea si protectia vopselei.

Spor la treaba!