Odata stabilit in Chicago, nu-mi mai gaseam linistea, trebuia sa ies la pescuit. Am inceput sa discut cu cei de acolo si intr-un final solutia a aparut.

De indata ce am aflat locatia si ziua locului unde urma sa ma duc la pescuit am inceput sa visez noaptea drilluri si sa imi petrec ziua gandindu-ma la acelasi lucru. Sfarsitul de saptamana parca nu mai venea. Nu a trecut o zi fara sa verific prognoza meteo, cotele raului pe care urma sa mergem si noutatiile ce tineau de pescuit. Pe scurt, eram fript.

Avand in vedere ca nu mi-am putut aduce mare lucru din Romania, decat doua lansete, 3 mulinete si o trusa minuscula cu niste naluci, am fost nevoit sa fac o lista si sa merg la unul din magazinele Cabela’s din Chicago. Aveam la mine 300$ care dupa calculele mele de acasa imi ajungeau sa imi cumpar strictul necesar pentru un pescuit la destinatia aleasa.

Odata ajuns acolo, nici nu s-a oprit bine motorul masinii si eu deja ma uitam gura-casca la bassboat-urile extraordinare din toate punctele de vedere….chiar si financiar.
O barca frumoasa era in jur de 18000$ ,cam mult pentru buzunarele mele momentan, asa ca scutur din cap, ma dezmeticesc si intru inauntru.

La intrarea in magazin erau 4 persoane , angajati ai magazinului care imparteau pliante si te tineau la curent cu reducerile actuale. Am petrecut vreo 5 minute acolo dupa care am mers la sectiunea de pescuit care era cam de marimea magazinelor Metro de la noi. Eram entuziasmat ca un copil , dar in acelasi timp socat de organizarea impecabila a magazinului. Totul era la locul lui, aranjat in asa fel incat sa nu scapi nimic cu privirea….un magazin de nota 10.

Am petrecut cateva ore bune prin magazin pana m-au luat prietenii de mana si m-au dus la casa sa platesc. Adevarul e ca mi-am luat strictul necesar si m-au oprit la fix.

Ora 00:30 ma gaseste aranjand pe naluci in truse. Totul era imprastiat pe jos exact ca inainte cu o zi de concursurile din tara, singurul lucru care lipsea din camera era fratele meu.

La ora 3:30 a sunat ceasul, iar la 4 eram deja in masina gata de plecare. Au ajuns toti si am inceput sa ne indreptam catre Rock River in Rockton, aproape de granita cu Wisconsin.

Am ajuns acolo pe la 6:30, era intuneric bezna insa pana mi-am montat mulinetele pe lanseta si pana am mai dat o gluma-doua s-a luminat. Mi-am luat trusa in spate si am plecat in cautarea pestelui. Drillurile si intepaturile din putinele ore de somn de azi noapte urmau sa devina realitate.
Raul avea in jur de 60 metri latime, cu o apa neagra si extrem de limpede, iar peisajul de toamna te dadea pe spate. Padure aproape pretutindeni, multi copaci cazuti in apa si plin de vegetatie pe maluri.

Ce mai, un rau destul de greu de abordat de pe mal! Neavand rabdare exact ca si colegul meu de club, Andrei, m-am strecurat printre niste copaci si am dat cateva lanseuri….Nici un atac!….Nu era locul pe care il cautam asa ca am luat-o la pas prin padure.

Am mai pescuit in cateva locuri unde la fel nu avusem niciun atac pana am ajuns in curtea unei case (de vacanta). Locul era perfect, foarte usor de pescuit, cu spatiu deschis si multi copaci in apa. Am dat putin la spinnerbait, dupa care am luat celalalt bat echipat cu un Rapala Shad Rap. La al doilea lanseu, dupa o serie de jerkuri rapide, am simtit o lovitura puternica.
Intep frenetic si mulinez repede, curios sa aduc pestele la mal sa vad ce este. Dupa cateva secunde misterul dispare, pestele executa o saritura cu totul afara din apa….era small mouth bass si nu era foarte small .

La fel ca si in orice echipa mi-am sunat colegii care abordau alte locuri ale raului si le-am dat vestea. In scurt timp au venit si ei in locul respectiv si au mai urmat niste capturi si evident cateva rateuri. Bassi raspundeau foarte bine la prezentari agresive. Am reusit sa mai culeg cativa din locul acela dupa care am decis sa merg mai departe.

Pe la 2 dupamasa ne-am unit la masa la niste gratare si imparteam pareri. Nu eram foarte multumiti si eram siguri ca se poate mai bine. Dupa o masa sanatoasa ne-am reluat activitatea si am luat-o in cealalta parte de rau. Am mai prins niste basi si o marlita dupa care imi suna telefoul. Erau baietii, gasisera un loc de care au auzit de la niste prieteni care ne-au recomandat raul respectiv. Acolo ne-am si petrecut cealalta parte a zilei, nu foarte lunga de altfel.

Aici am avut cativa bassi de 4-5lbs, de care daca nu trageai ca disperatu nu aveai nicio sansa sa-i scoti din crengi.

Una peste alta am avut parte de capturi frumoase si m-am luptat cu rapitorul pe care din pacate nu il avem in Romania si care iti poate oferi o partida de pescuit pe cinste.

Seara am fost nevoiti sa ne intoarcem fiecare la casele noastre sa facem noi planuri si pregatiri pentru iesirile ce urmeaza si cu care evident va voi tine la curent. Pana atunci insa, va doresc multa sanatate si fir intins!

Greutatea lui Zoli, proprietarul barcii si totodata prieten de o viata, lui Zsoli fratele meu, impreuna cu gabaritul meu, care intre noi fie vorba este intr-o ascendenta continua in ultima vreme, aducem linia de plutire a barcii aproape de nivelul ”poate da, poate nu”. Zoli da cheie si ajungem cu bine pe locul de campare rezervat cu o luna inainte, in codru si totusi nu ca la codru…… in sensul romanesc al cuvantului.

Bagaje, bagaje si iarasi bagaje...

Pe malul lacului, jur imprejur, punctele de campare numerotate, amenajate cu locuri pentru foc si corturi, curatenie exemplara. Apa lacului de un cristalin incredibil, fund stancos si cu un brau de plante  acvatice submerse pana la vreo 30 de metri distanta de la mal. Locuri ideale pentru bassi de orice natie si marime. Ca mai ales pentru ei am venit, desi lacul mai tine pastravi maronii, curcubei si de lac, crappie, crap etc…

Incercam sa facem un remake al partidelor, facute cu multi (prea multi) ani, pe lacurile de pe meleagurlile natale: Tarnita, Belis, pe o apa asemanatoare ca si conformatie, dar care se afla la sapte mii de kilometrii distanta de clenii, pastravii si lostritele ardelene.

Un altfel de Belis, fara vile,gunoaie si manele... da, exista.

Cautam amintirle acelor sentimente, vise, intamplari din adolescenta, pe care le-am trait impreuna si acum par a disparea in ceata vietii.

Aranjarea locului, ce ne va gazdui patru zile, nu a durat mult, cel putin fata de cate lucruri am carat dupa noi. Binenteles, nu ne-am apucat de treaba fara combustibilul necesar in asa zile toride de august, adica cate o bere rece, scoasa din gheata, ce promitea prin sticla aburinda: racoare si voie buna. Tabara era gata.

Eu,deja fixam mulineta noua pe lanseta imprumutata de la Zsoli (un Sheakespeare Intrepid IM7 Titanium medium/fast care m-a impresionat placut) cand soarele se apropia tot mai mult spre varfurile muntilor Cushetunk, ce inconjoara lin valea imensa in care ne aflam… Nu aveam nevoie de prea multe cuvinte niciunul dintre noi, stiam… it’s time. Si cum malul celalat intodeauna pare ca promite mai mult si mai mare, stiti si voi senzatia cred…. ata, adica blana spre un pinten indepartat, de unde am hotarat sa incepem a peria imensul luciu.

Ground Zero

Desi inainte de plecare l-am convins pe Zoli sa treaca pe la magazin si sa cumpere vreo doua duzine de “shiners”, pestisori cu care am avut oarece succese altadata pe acest lac, montate in montura a’la Tarnita, totusi obisnuinta (sa-i zic lene?) de acasa m-a impins sa nu ma mai chinui cu tragerea lor pe montura, ci sa fac deschidera cu hoochie de 3″ pe cap de 3,5g. Dat fiind apa ca lacrima, culoarea shad, cat de natural posibil…

Cu ocazia asta am vrut sa si testez daca E51 chiar merita laurii, atat de aclamati de unii grei in materie, in a arunca greutati mici. Mai ales ca ceilati dadeau la spin, aruncarile lor concomitente avandu-le ca reper. Cu totul ca reuseam lansari aproximativ egale ca lungime, ca ei, nu eram multumit pe deplin, mulineta scartaia si nu dadea randament maxim…. Nu credeam pana atunci cat de grav o poate afecta apa sarata cu care i-am facut “rodajul”, efectiv era plina de cristale de sare pe dinauntru. Plus ca nu aveam la indemana decat mono, care nu mi-a placut deloc cum presteaza pe baitcaster.

De atunci mulineta a ajuns in forma maxima, multumit unei curatari si gresari adecvate, dar asta e alta poveste.

Shimano Curado E 51

Ce sa zic, la prima aruncare aveam atac, la a doua peste. Un bass negricos se lupta cu inversunare sa scuipe naluca, introducand in repertoar toate trucurile. Unghiul firului cu apa a devenit zero cu o viteza ametitoare si a urmat primul salt, condimentat cu scuturari de cap frenetice. Pana la barca a mai executat cateva salturi si sprinturi laterale si nu s-a lasat nici cand a ajuns aproape. Pana la urma s-a predat, parca  priza clasica de mandibula l-a linsitit… stia ca se intoarce de unde a venit.

Primul musafir.... hi !

...bye !

Am tatonat buza vegetatiei submerse, dinspre adanc si cam la trei aruncari aveam atac, mai ales pe cadere si in apropierea fundului. La Zoli nimic, a fost prima data cand guma surclasa momeala naturala fara echivoc.

Zsoli, fratele meu este un voblerist convins, se uita la gumele mele cu suspiciune cand le-am cumparat. Dar incet incet incet au inceput sa vina intrebari timide dinspre cei doi: Mai ai din astea? Vreau sa incerc si eu.

Desi Zsoli la voblere a avut cateva atacuri explozive la propriu, pestele sarind din apa din viteza atacului, frecventa atacurilor nu se putea comapra. Gumele au triumfat.

Problema noastra era ca nici bluegill-ul nu statea cu dintii in san, tot mai des ne trezeam cu naluca fara coada. Si cum nu aveam la mine doar doua plicuri de gume, repede o poza cu gumele si email la verii (ei nefiiind pescari, sa stie dupa ce anume sa scormoneasca in mormanele de gume), ce trebuiau sa soseasca a doua zi, sa treaca pe la noi si sa mai aduca provizii siliconice.

Nu erau mari, dar se luptau vitejeste...

Au urmat alte trei zile cu bassi din ambele specii, largemouth si smallmouth, care parca se intreceau in maestria lor de a scapa din carlig si nu pot sa va zic care era mai indemanatic… Si unii si altii ne lasau destul de des doar cu buza umflata, dupa niste sarituri fantastice. Era un spectacol de neuitat.

Un smallmouth simpatic...

Patru zile cu basi, padure cu licurici, acompaniati de cantecul asurzitor al cicadelor, foc de tabara, chitara, cantece, bere rece, scufundari in apa cristalina, glume, discutii, teorii…. Si, bineteles, in primul rand: frati. Pentru ca pescuitul nu poate fi defintit doar prin lanseta, fir, carlig si peste… Poate insemna multe… frate revazut dupa multi ani, prietenii regasite, intamplari ce devin amintiri comune in sufletele noaste, cum trecera timpului le innobileaza.

Seara, la povesti

Si acum stau in camera mea, la etajul doi al unui bloc murdar (nu este izolat inca ) si scriu: a fost  vara, a fost un vis devenit realitate, a fost Round Valley, New Jersey.

Castigatorii editiei ICAST 2011 sunt urmatorii:

Overall Best of Show Winner: Berkley NanoFil Line

Best Freshwater Reel: Abu Garcia Revo MGX

Best Freshwater Rod: G-Loomis GL2

Best Saltwater Reel: Daiwa Saltiga

Best Saltwater Rod: Shimano Terez Rail Rod

Best Hard Lure: Sebile D&S Crank

Best Soft Lure: Koppers Live Target Hollow Body Mouse

Best Tackle Management: Plano Hydro Flo Tackle Bag

Best Line: Berkley NanoFil

Best Terminal Tackle: VMC Spinshot

Best Eyewear: Costa Women’s Collection

Best Combo: Daiwa D-Shock

Best Apparel: Frabill Suit

Best Electronics: Humminbird 1158c DI Combo

Best Boating Accessory: JL Marine Systems 10-foot Power Pole

Best Boat: Hobie Cat Hobie Mirage Revolution

Best Fly Reel: TFO BVK Fly Reel

Best Fly Rod: G.Loomis Pro4X

Best Fly Fishing Accessory: VestPac DriftPac

Best Kids Tackle: Pure Fishing Casting Game Sound Fishing

Best Giftware: 3D Picture Store

Best Fishing Accessory: G Pucci & Sons Sparrowhawk

Inca nu este clar in ce va consta aceasta, dar se vorbeste despre revitalizarea industriei halieutice. Probabil ca se refera in mare parte la pescuitul Bass-ului.

Vor reusi oare cei de la Shimano sa fure din piata de scule premium in care Daiwa in colaborare cu celebrul Iuki ITO s-a afirmat cu foarte mult timp in urma?

DAIWA este cu siguranta lider in ceea ce inseamna mulinete customizabile cat si componente custom de cea mai bua calitate, RCS (Reel Custom System).

Cei de la Shimano au reusit sa-i prinda din urma cu varianta lor de componente din cele mai bune materiale pentru mulinetele proprii cu curentul YUMEYA.

Oare vor putea face fata ofertei deja existente din partea concurentei, Daiwa+Iuki?!

Mai multe detalii gasiti aici.

Multumita sponsorilor ( PV TV, Abrevis si O.L.T. Spedition) s-au strans totusi bani pentru plecarea a doi pescari din lot, fara doar si poate… ocupantii primelor doua locuri ale campionatului AVP din 2008: Petre German (Drill) si Adrian Spiac (WSB).

Dupa cateva peripetii cu bagaje ratacite baietii au ajuns cu bine in Mexic, unde se pregatesc pentru antrenamente in “very bad agatzau” (scuzati limbajul messengeresc). Antrenamentele oficiale au avut loc astazi, urmand proba cea mare… concursul in sine la o specie care lipseste cu desavarsire din apele romanesti.

Mai multe informatii din pacate inca nu va putem furniza, dar speram sa auzim cat de curand de la campionii nostri.

Suntem alaturi de echipa nationala si le dorim “FIR INTINS”.

Formatie de 8
Lotul national pentru Campionatul Mondial de Pescuit la Bass in formula completa a fost alcatuit de 4 echipe, 3 titulare si una de rezerva. Cele trei echipe titulare: “Scalarii” Laurentiu Andronic & Sabin Buzatu (botezat Sabib Musetescu), “Sinusita” Eugen German & Sava Andrei, “Old Boys” Radu Vlasiu & Lucian Constantin si roata de rezerva “Captain Backup” Adrian Spiac & Stefan Tudose.Alaturi de aventurierii: Malin Musatescu, Andy Arif si Cristian Albu; si prietenarii (mai nou arbitri acreditati FIPS C(H)IPS) Misu Sofonea si Petre German, am parasit Romania din Arad duminica la 4 dimineata.
Drum

Am strabatut cale lunga (1300km) pentru a ajunge la Peschiera di Garda, localitate ce avea sa fie gazda a echipelor SUA, Spania, Portugalia, Mexic, Belgia, Rusia, Lituania, Italia, Germania, si nu in ultimul rand Romania. Dintre toate aceste echipe suntem singurii care nu aveam de fel experienta in pescuitul bass-ului.
Antrenamente

Doua zile de antrenament pe Fiume Brenta credeam noi ca aveau sa ne puna la punct cu tot ceea ce trebuie sa stim despre acest pescuit. Dar n-a fost sa fie chiar asa. Pescuitul era mult diferit de orice am experimentat noi pana in prezent.

Pescuiam cu acele pixuri de guma, senko, viermi de toate felurile si culorile si jiguri cu floace cu trailere(porci). Practic nu avea nici o legatura cu pescuitul la jig, pescuind in montura texas, viermii aproape ca nu trebuiau miscati. Cea mai importanta era caderea imediat urmatoare lanseului si cel mult urmatorii doi metri, dupa care naluca putea fi recuperata.

Pe acest rau lanseurile precise erau obligatorii. Nu tu lanseu precis, nu tu peste. Pe langa tehnica de pitching, skippingul a fost o tehnica care a meritat invatata. Doar asa puteam lansa pixurile de silicon pana in buza malului pe sub metrii de crengi lasate deasupra apei.

Skipping= Daca va aduceti aminte joaca cu pietrele aruncate ca sa faca “broscute” pe apa, exact acelasi lucru trebuia sa facem cu nalucile, pentru a le lansa cat mai adanc posibil sub structuri, in special sub coroanele copacilor.

Tot aici am vazut cele mai precise lanseuri facute vreodata. Bineinteles ca protagonistii erau ghizii nostri.Daca toate acestea nu erau suficiente, sa stiti ca dificilul avea sa urmeze. Modul de intepare al bassului era complet diferit de orice alta specie de rapitori. Daca arcuiai lanseta de cum simteai sau vedeai miscare pe fir, bassul era clar scapat. Spre uimirea noastra trebuia lasat sa o ia bine, asemeni pescuitului la mort manie, ceea ce unui pescar de jig nu-i sta in fire, avand alte reflexe.

Primele doua zile de antrenament(neoficial) au fost frustrante pentru toti membrii echipei, din care am invatat foarte multe. Urma antrenamentul oficial de pe Lago di Garda, miercuri.Pentru o mai buna intelegere a apei trebuie sa va spun ca avea o vizibilitate de pana la 4-5m, in functie de zona. Pestii foarte mofturosi si selectivi. Daca nu era suficient mai trebuie sa va spun ca bassii erau si foarte putini, in comparatie cu orice alta specie din lac. Nu numai ca erau putini, dar erau si mici.

Antrenamentul oficial

Concluziile dupa prima zi de antrenament erau cam putine, in afara de o scanare mai aprofundata a lacului. S-au prins doar bassi nepunctabili, Scalarii au rupt gura la biban(romanesc) si am cules si cativa cleni halterofili. Pescarii de bass se pare ca alt peste nu prea mai stiu sa prinda. Au demonstrat-o Laurentiu si Sabin cand i-au dat lanseta barcagiului lor, care n-a reusit sa prinda decat un biban, si acela agatat de burta, pe cand ei prindeau la fiecare lanseu.

Competitia

Se anunta o competitie acerba, pestele fiind foarte greu de localizat, dar si foarte greu de pacalit. “Ramele de guma” se pare ca au dat cele mai bune rezultate, montate fie pe carlig offset weightless fie in montura carolina cu plumb de 2g. Firele fluorocarbon de 0.16mm-0.20mm erau imperative.

Letonii, belgienii si rusii au prins cel mai bine la voblere. Rusii chiar daca n-au bass la ei acasa, se pare ca au un campionat de bass cu etape organizate in Cipru, Croatia si Bulgaria. Au si ceva mai multa experienta decat noi pe acest lac. Belgia este singura tara din Europa in care exista small mouth bass, ruda nordica a bassului(large mouth bass sau black bass). Nemtii sunt foarte aproape de tarile cu bass din europa, cu un buget pe masura. America, Mexic, Spania, Italia si Portugalia au bass la ei acasa, fiind mai mult decat obisnuiti cu specia.Dupa prima zi Romania s-a situat pe locul 1.

Tactica noastra a fost mai eficienta decat a celorlalti prin faptul ca nu ne-am deplasat de pe locul unde am gasit peste, extragand toti bassii din acea zona. Nimanui nu i-a venit sa creada ca se pot extrage atatia pesti de pe un singur loc, toti fiind obisnuiti sa se deplaseze mult. Vorba aia… am muls locul pana la refuz. Am pescuit prin rotatie, in asa fel incat toate cele 3 echipe sa aiba peste punctabil in barca. Pe langa pestii punctabili am mai prins peste 20 de nepunctabili, unii chiar la limita punctabilitatii.

A doua zi, insorita, apa mai limpede pe aceeasi locatie nu ne-a adus decat pesti nepunctabili. Din pacate Radu a avut la un moment dat o ruptura.

A treia zi parca tinea cu noi, cer acoperit, vant aproape inexistent. Pestii erau acolo, dar n-am reusit sa-i mai facem sa atace ca si in prima zi. Echipa scalarilor a reusit sa puncteze in primele 5 minute, dupa ce eu cu Eugen le-am tinut frontul pentru a nu se ocupa locurile bune. Ne-a ridicat moralul, dar nu pentru mult timp. In aceasta zi aproape toate echipele au adaptat tactica Romaniei: tatonarea pe locuri. In zona in care am reusit sa prindem pestii acum erau jumatate din numarul de barci de pe apa. Astfel n-am mai putut sa ne deplasam in voie pe locurile bune, majoritatea fiind deja ocupate. Dezavantajul unui motor slab pe barcile trase la sorti a insemnat sa ajungem cam ultimii pe locuri.

Una peste alta a fost un campionat reusit, cu o clasare pe locul 4 la nivel mondial, ceea ce spune foarte multe despre pescarii unei tari in care nu exista biban american.Campionatul nostru, cu etape pentru fiecare specie ne obliga sa reusim sa ne adaptam oricaror ape si oricaror specii de rapitori. Aceste 7 zile au fost epuizante, dormind intre 4-5 ore pe noapte, dar ne-am simtit ca acasa printre atatea natiuni latine(Spania, Portugalia, Mexic si Italia).

Componenta lotului este urmatoarea:

1. Sabin Buzatu – Aquamania (titular)
2. Laurentiu Andronic – Aquamania (titular)
3. Eugen German – Drill (titular)
4. Andrei Sava – WSB (titular)
5. Radu Vlasiu – Essox (titular)
6. Lucian Constantin – CPR (titular)
7. Adrian Spiac – WSB (rezerva)
8. Stefan Tudose – WSB (rezerva)

Locatia desfasurarii Campionatului Mondial, este vestitul Lago di Garda, cu o suprafata de 370 km2 si un perimetru de aproximativ 160 km, situat la doar 45 km de Milano. Adancimea maxima este undeva la 350 de metri.

Handicapul oferit de absenta speciei tinta in Romania, vom incerca sa-l compensam in cele 3 zile de antrenament, primele doua pe Fiume Brenta, prin familiarizarea cu comportamentul bass-ului si realizarea unei selectii a nalucilor, iar ultima pe Lago di Garda, in cadrul antrenamentului oficial, pentru a vedea cum putem adapta cele invatate conditiilor pistei de concurs.

Echipa nationala va fi supusa cu siguranta unei incercari grele, in care buna organizare si adaptarea rapida vor fi vitale.

Pe ei baieti, pe bass-ii lor!