Ai noştri s-au clasat astfel:
Adi Şpiac – locul 7
Alex Şpiac – locul 9-10
Doru Someşan – locul 9-10
Adelin Avram – locul 25
Andrei Sava – locul 31-39 (la egalitate cu alţi 7 concurenţi care nu au reuşit sa prinda niciun peşte, dar totuşi ceva “mai buni” ca ultimii 7 concurenţi, de asemenea fară captură)
Bogdan Cheţa – locul 40-46
Dan David – locul 40-46.

Divizia Open, etapa I – Cupa Cabela’s – Nautic Life, Săruleşti, 16-17 aprilie

Aşa cum ne-am obişnuit deja, prima etapă a Diviziei Open se desfăşoară şi în acest an pe Săruleşti, organizată de clubul WSB cu sprijinul Nautic Life, partener Cabela’s în România. Renumele celei mai vestite ape de şalău din ţară adună la start un număr de 76 de concurenţi, legitimaţi la cluburile sportive membre LRS, dar şi pescari independenţi.
A fost un concurs reuşit, la care au contribuit vremea splendidă de primavară, cei 342 de şalăi prinşi, adică o medie de 4,5 şalăi de concurent şi premiile în bani în valoare de 9.000 lei, cele mai mari premii acordate pţnă acum într-un concurs de spinning din cadrul campionatului naţional. De asemenea, a fost etapa cu cea mai numeroasă participare din acest an.

Cei doi membrii au clubului nostru,participanţi la concurs s-au clasat:
Robert Boanţă – locul 9
Florin Sas – locul 16.

Divizia Master, etapa a II-a: Cupa Infopescar, Periprava, 7-8 mai

În anii anteriori ştiuca a lipsit aproape complet din campionatul de spinning, deşi în mod tradiţional este considerat cel mai răspândit dar şi cel mai frumos răpitor din apele noastre. Această mare nedreptate făcută ştiucii a fost cauzată de lipsa unei piste care să întrunească cerinţele unei populaţii piscicole rezonabile şi unei suprafaţe suficiente pentru a putea susţine un concurs de spinning în condiţiile regulamentului. Deh, stiuca nu este un peşte rentabil din punctul al celor ce pun pe primul plan piscicultura în detrimentul pescuitului sportiv.
În cele din urmă s-a găsit o soluţie, şi anume incintele din Delta Dunării, de la Periprava, aflate în administrare privată a unui francez inimos, dl. Sylvain Remetter, Hotel “Ultima Frontieră”, care a lăsat lumea civilizată a occidentului pentru sălbăticia Deltei Dunării.
Chiar dacă etapa a fost un adevarat “coşmar logistic”, cum plastic s-a exprimat cineva, a fost o mare reuşită. S-au prins cateva sute de metri de ştiucă, iar premiul cea mai mare captură s-a împărţit între nu mai puţin de 3 concurenţi, fiecare cu o caracalină de 90 cm.
Mai mult decât atât, această etapă a intrat în istorie competiţiilor de spinning ca fiind prima la care toţi cei care au urcat pe podium sunt membrii ai aceluiaşi club sportiv: West Spinning Brigade !

Baieţii noştri au acupat următoarele locuri:

Adrian Spiac – locul 1
Dan David – locul 2 ( si premiul pentru cea mai mare captură, alături de Sabin Buzatu şi Vasile Popescu)
Adelin Avram – locul 3
Andrei Sava – locul 7
Doru Someşan – locul 13
Alex Şpiac – locul 14
Bogdan Cheţa – locul 25

Divizia Open, etapa a II-a: Cupa Arrow – Drill, Valea Argovei, 4-5 iunie

Valea Argovei se menţine şi anul acesta printre pistele de şalău ale campionatului naţional de spinning, deşi populaţia acestei specii pare a fi în continuare în scădere, dacă luăm în considerare faptul că nu mai puţin de 26 din cei 55 de concurenţi nu au reuşit să prindă peşte în cele două manşe.

Singurul membru WSB prezent la aceasta etapă, Robert Boanţă ratează la mustaţă podiumul, clasându-se pe locul 4.

Divizia Master, etapa a III-a: Cupa Beliş, 16-17 iulie

Belişul întâmpină anul acesta concurenţii cu ape foarte scăzute, dar sectoarele mult mai mari ca la ediţiile anterioare şi vremea prielnică fac ca în juvelnicele concurenţilor să se adune mai mulţi cleni decât altă dată.

Adi Şpiac are din nou o evoluţie foarte bună, reuşind să se claseze din nou în primele 7 poziţii ale calsamentului, ceea ce îî consolidează poziţia din clasamentul general.

Ceilalţi wsb-isti se clasează după cum urmează:

Dan David – locul 18
Bogdan Cheţa – locul 20
Adelin Avram – locul 25
Andrei Sava – locul 29
Doru Someşan – locul 31

Divizia Open, etapa a III-a: Cupa Rapture – BST, Siriu, 6-7 august

Etapa de clean a Diviziei Open s-a desfăşurat anul acesta pe lacul Siriu, jud.Buzău. Cleanul şi-a confirmat înca o dată renumele de peşte deosebit de mofturos, concurenţii reuşind să captureze în două manşe 136 de cleni, adică o medie de aproximativ 3,5 peşti de concurent, iar 5 dintre sportivi nu au reuşit să prindă niciunul.

Istoria se repetă şi singurul membru WSB prezent la aceasta etapă, Robert Boanţă ratează încă o dată la mustaţă podiumul, clasându-se pe locul 4.

Divizia Open, etapa a IV-a: Cupa WTF Bicaz, 27-28 august

Lacul Bicaz, situat în jud.Neamţ, cel mai mare lac artificial din România, intră în acest an pentru prima data în circuitul competiţional. Etapa desfaşurată aici a avut ca ţintă bibanul.
S-au prins bibani mulţi şi mari, cee mai mare captură fiind de 39 cm. Doar doi concurenţi nu au reuşit să puncteze într-una din manse. Din pacate a fost etapa Open cu cea mai scazută participare din acest an, cu numai 33 concurenţi.

Robert Boanţă cucereşte prima treaptă a podiumului şi se distanţează la 16 puncte de locul secund în clasamentul general al Diviziei Open.

Divizia Master, etapa a IV-a: Cupa WTF Bicaz, 17-18 septembrie

La trei săptămâni de la etapa Open, pe acelaşi lac are loc etapa de biban a Diviziei Master. Antrenamentele celor de la open, ale celor de la master, etapa din weekendul 27-28 august îşi spun cuvântul, făcând ca bibanii să devină mult mai greu de găsit şi mai precauţi. Mai mult, scăderea considerabilă a nivelului apei din perioada de dinaintea etapei anunţă un concurs foarte dificil.
Cu toate aceste premize defavorabile, în cuncurs s-a prins bine şi numai doi dintre concurenţi nu au reuşit să puncteze într-una din manse.
Băieţii noştrii se descurcă bine, iar Adi Şpiac câştigă etapa, distanţându-se la 10 puncte în clasamentul general de locul secund.

Restul sportivilor WSB se clasează:

Doru Someşan – locul 6
Adelin Avram – locul 15
Bogdan Cheţa – locul 30
Dan David – locul 40

Divizia Open, etapa a V-a: Cupa Ultima Frontieră, 8-9 octombrie

Ultima etapă a Diviziei open se desfăşoară în Delta Dunării pe incintele de la Periprava – Ultima Frontieră, pe pista care în primăvară a confirmat în etapa de la Master.
Ştiucile care în primăvară erau lungi şi subţiri, pârând nemâncate, acum sunt grase, frumoase şi mult mai agresive.
Concursul în sine a fost din nou o reusită, în ciuda „coşmarul logistic” pe care l-a presupus deplasarea pe apă, pe un drum de cateva ore cu vaporul, a 51 de concurenţi, arbitrii şi organizatori înarmaţi până în dinţi cu toate acareturile necesare partcipării la o astfel de competitie (barci pneumatice, motoare, baterii, sonare, lansete, genţi cu năluci şi alte nenumarate bagaje).
S-au prins din nou sute de stiuci, cu o medie de 55 cm / captură, cea mai mare dintre ele depăşind 1 metru (101 cm).
Pista de concurs a dovedit că este cea mai tare din actualul campionat, fapt pentru care ar fi de neconceput să lipsească din circuitul competiţional în 2012.

Colegul Robert Bonaţă obţine o nouă clasare de top, urcând pe treapta a doua a podiumului etapei, ceea ce îi aduce şi titlul de campion al Diviziei Open 2011.

Divizia Master, etapa a V-a: Cupa Energofish – WSB, Săruleşti, 15-16 octombrie

Ultimul act al Diviziei Master a campionatului naţional de spinning se pune în scenă din nou, conform tradiţiei, pe acumularea Săruleşti, organizată fiind de clubul WSB alături de unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa românească a articolelor de pescuit, firma Energofish, sponsorul etapei, acesta fiind totodată şi începutul unei colaborări pe care ne-o dorim de durată.
A fost din nou un concurs dificil, vremea de toamnă târzie, cu vânt foarte puternic şi ploaie din manşa a doua, punând la grea încercare abilităţile de pescari dar şi de navigatori ale concurenţilor.

Pe poziţia a doua a podiumul etapei, la egalitate de puncte cu ocupantul locului I dar cu mai puţini peşti, urcă Adelin Avram. Doru Someşan ocupă poziţia a cincea în clasament, lipsindu-i puţin pentru a redeveni membru al lotului naţional de spinning.
Adi Şpiac reuşeşte din nou o clasare mai mult decât onorabilă, pe locul 7 în clasamentul etapei. Astfel prin evoluţii constante, clăsări repetate în fruntea clasamentelor etapelor şi două etape câştigate, obţine titlul de Campion Naţional în actualul campionat şi un binemeritat loc în lotul naţional care va reprezenta anul viitor România la competiţiile internaţionale de spinning sub egida FIPS-CIPS.

Ceilalţi membrii WSB s-au clasat:

Dan David – locul 22
Bogdan Cheta – locul 40

Se încheie astfel cel mai bun an din istoria clubului nostru, în care am adăugat în palmares titlul de campion al Diviziei Open, prin Robert Boanţă, titlul de Campion Naţional al Campionatului de Spinning, prin Adrian Şpiac, precum şi o poziţie în lotul naţional.
În ce priveşte Divizia Master a campionatului de anul viitor, vom participa cu 5 sportivi: Adi Şpiac, Doru Someşan, Adelin Avram, Dan David şi Robert Boanţă.

Viitorul sună bine !

Grupa A:

Grupa B:

S-au clasat pe podiumul celei de a treia etape a Diviziei Open:

1. Alexandru Dima – Aquamania;

2. Teodor Nastase – Aquamania;

3. Bogdan Curelea – Drill;

4. Robert Boanta – WSB;

5. Mircea Teodorescu – Aqua FC

In grupa A s-au clasat pe primele trei locuri Mircea Teodorescu, Mihai Rizea si Alexandru Dima.

Grupa a doua a fost castigata de colegul nostru, Robert Boanta, urmat de Florin Trifan si Dan Vasilescu, la egalitate cu Dumitru Naicu.

Trage tare Boanta ! E concursul tau !!!

Clubul WSB are un singur reprezentant la aceasta intrecere sportiva, colegul Robert Boanta, care ne va transmite de la fata locului informatii in timp real.

Aceasta este componenta celor doua grupe:

Grupa A:

Grupa B:

Grupa A:

Grupa B:

Mai jos gasiti clasamentele dupa prima zi de concurs.

Au fost descalificati pentru ca au pescuit pe sectoarele de concurs in preziua concursului: Cristian Anghelina, Marius Danila si Marcel Ghiorghita, iar Cristian Popescu pentru ca s-a aflat in stare de ebrietate in timpul primei manse.

Este probabil primul concurs de clean cu un numar atat de mare de capturi. Inca nu ne dam seama daca din cauza dimensiunii sectoarelor sau din cauza vremii mohorate care ne-a lovit din toate directiile.

De cand s-a decis mutarea concursului de la Siriu, in urma unei scaderi foarte mari şi neasteptate a nivelului lacului, avem parte numai de surprize. Printre ele se numara si descalificarea a 3 concurenti pe motiv ca au pescuit pe zona de concurs.

Sectoarele sunt, fara exagerare, enorme in comparatie cu tot ce am avut pana acum. Sa speram ca suprafata foarte mare, pe care se va naviga si pescui, ne va rasplati prin numarul de capturi.

Va vom tine la curent cu evolutia concurentilor aflati in ring la Cupa Fintinele-Belis 2011, din cadrul Campionatului Naţional de Spinning – Divizia Master, asa ca stati pe aproape !

Buun, cu blancul acesta in minte intru pe Mud Hole si dau cu ochii de “mhx”. Ce-o fi MHX asta?? Dupa citeva minute pe net, sint edificat. Sint blancuri facute la comanda pentru Mud Hole, la specificatiile specialistilor acestora, destul de bine cotate si foarte ieftine. Mai dau citeva telefoane si cer parerea unora mai priceputi ca si mine, intre care si Andrei…. Nimeni nu zice nimic rau de blancurile acestea… Si ma opresc asupra acestui blanc: S781-MHX

S781-MHX

Cintareste cu aproape 3 grame mai putin decit blancul sc2 de la St Croix si este la jumatate de pret, adica 30 de dolari. Sa risc sau sa nu risc??? Risc, ca asa imi este felul. Si uite asa m-am trezit ca sint propietarul unui blank ultra light MHX, de la Mud Hole. L-am echipat cu mandrina Fuji cu insertie de pluta, inele Fuji Sic Titanium de 6, 5 si 4.5, primele 4+1 inele si inele Fuji Alconite, ultimele. Minerul am ales sa fie split grip, cu winding check-uri albastre. Totodata am folosit un tub de carbon de 14 mm pentru decor, iar la matisaje ata de culoarea albastra, cu insertii gri-metalice. Hook keeper-ul este Batson, cu balama.

Manerul lansetei

Daca la inceput, blancul a cintarit 26-27 de grame, acum, la final, lanseta cintareste 86 de grame. Mandrina este fixata pe blanc prin intermediul a doua bucse de plastic, facute pe stung, la fel si tubul decorativ de carbon, nedorind sa folosesc arbori.

Echilibrare perfecta

Citeva impresii depsre lanseta finita. Acum dupa vreo luna si ceva de cind este gata si dupa citeva sedinte de pescuit, pot sa spun urmatoarele: este o lanseta rapida (pt.clasa ei de putere) si totusi foarte flexibila, cu rezerva de putere suficienta incit la drilul cu un clean l kill scos intr-un curent puternic, sa nu am emotii. Arunca excelent naluci de citeva grame, chiar si naluci care depasesc cu ceva limita superioara indicata de producator. Lanseaza precis, neexistind vibratii secundare dupa lansare, adica acel “zero twist” mentionat cu atita emfaza pe unele lansete de top. Din putinul pescuit cu microjiguri este senzitiva, putand sa-ti faci o impresie destul de rapida despre natura substratului unde pescuiesti. Inca nu am avut placerea sa prind biban cu ea, la micro jiguri, dar i-am facut botezul la clean, avat si ….stiuca.

Un clean

Da, am avut surpriza sa imi intre si o mirlita pe marginea unui curent care spala un mal cu bolovani, la un vobler contdown de 2.5cm, cu o singura ancora. Nici nu stiam ca seria countdown are marimea asta. Eu stiam ca cel mai mic wobler de la ei are 4cm, dar m-am inselat. Drillul cu stiuculita a fost fantastic, aceasta facind tot felul de salturi, luminari si alte tertipuri specifice speciei. Cu un mono de 0.16 am scos-o fara probleme, avind sansa sa fie intepata in buza dreapta, fara sa inhaleze minusculul vobler… Ufff, nu credeam ca voi ajunge sa pescuiesc vreodata cu naluci de asemnea dimensiuni minuscule…. Si ca sa fiu sigur ca nu pierd nimic din acest ansamblu ultra-light, lanseta, mulineta, voblere…le-am asigurat la …Tiriac….Sic…

Eu si marlitza

P.S.: A aparut o noua serie de blancuri MHX., High Modulus Series… Sa ma risc, sa nu ma risc ???

Concluziile colegilor dupa antrenamente era ca se prindea la fel de bine la voblere mari ca si la voblere mici. Noroc ca aveam de toate. Pestii sunt rari, dar talia capturilor este destul de mare. Parea sa fie de bine. Apa era mult mai limpede decat m-as fi asteptat, dupa spusele celor antrenati. Razvan chiar zicea ca era cristal pe langa ce se astepta el.

Daca n-ai fost la antrenamente puteai doar sa ghicesti ce voblere pot da randament pe asa o apa. Unii erau ferm convinsi ca voblerele de peste 3 cm erau cele mai bune, altii sustineau ca functionau la fel de bine voblerele mici de pana in 3 cm.

Comportamentul atipic al cleanului sirian pe unii i-a bagat complet in ceata, prinzandu-se mai bine pe mijlocul lacului decat tatonand structurile din mal. La fel am fost si eu luat prin surprindere in prima mansa, cand dupa 5 ore de tatonat malurile am reusit sa prind 5 pesti, din care doar unul punctabil. Dupa 5 ore am presupus ca malurile au fost deja suprapescuite, iar cum mai aveam doar o ora din mansa mi-am spus sa nu ar strica sa incerc sa ma las purtat de vant pe mijlocul lacului. Era un fel 6 dn 49, dar merita incercat.

Dupa ce am armat snapul cu un crank de 48mm deep diver, care evolua pe la aproximativ doi metri mi-am propus sa insist cu el pana la sfarsitul mansei, mizand ca voi prinde cel putin un clean punctabil. Dupa nici 10 minute de mulinat parca la intamplare ma trezeste din amorteala un atac violent, care mi-a bagat varful lansetei instantaneu sub apa. Era o “big mama” de 45cm. Mi-am zis… am dat de cascaval. Nu apuc da dau al doilea lanseu ca incepe drilul cu inca o namila, care s-a dezgatat dupa cateva secunde. Am mai avut cateva atacuri si am mai reusit sa mai prind unul puncabil, dar insuficient cat sa ma propulseze mai sus de un loc 10.

Stefan a fost singurul din WSB care a reusit sa se pozitioneze respectabil la noi in sector, fiind surclasat de Laurentiu Andronic de la Aquamania, Cristi Anghelina si Cristian Dragota.

Pe sectorul dinspre baraj, cel pe care se preconizau capturi numeroase, s-a prins mult mai putin peste decat in sectorul din coada lacului. Si aici la fel ca si in sectorul din coada cei mai multi pesti s-au prins in masa apei, altan pe mijlocul lacului. Dupa cum ziceam… cleanul sirian ramane inca o enigma pentru multi concurenti.

Mansa 1, grupa A:
1. Valentin Stratonov
2. Dan Iercosan
3. Sabin Buzatu
4. Ovidiu Bradatan
5. Sever Grosu
cu Doru Somesan (WSB) pe locul 11-12 si Adrian Spiac(WSB) pe 13-14, Bogdan Cheta(WSB) pe 17, Ioan Tatu (WSB) pe 19 si Razvan Mihuta(WSB) pe 21-22.

Dupa prima mansa recordul de 45cm era inca nedoborat, multi fiind siguri ca asa va ramane pana la sfarsitul concursului.

A doua zi a inceput cum se putea mai bine, la nici 40 de minute in mansa ne-a surprins o ploaie torentiala, care parea sa nu mai inceteze, moment care a culminat cu cele mai multe capturi. Mijlocul lacului n-am mai dat acelasi randament pentru toata lumea, prinzandu-se in egala masura in maluri cat si in larg. Clenii cei mai multi s-au prins la voblere care evoluau aproape de suprafata.

Dupa cum se arata, Anghelina nu se lasa mai prejos si puncteaza cu un clean tot de 45cm, care avea sa fie pana la urma captura, fiind sustinuta de cel de-al doilea clean ca marime (31cm).

Clasament final:

Podiumul concursurilor de clean pana in prezent era dominat de pescari din vestul tarii. In 2010 indeletnicirea pescarilor Bucuresteni a scos la iveala ca pe langa pescuitul cu jiguri la salau pot si stiu sa prinda si clean la voblere, toate cele 3 locuri ale podiumului fiind ocupate de Bucuresteni get beget.

Urmeaza Manjestiul cu ai sai vargati, unde Ardealul este obligat sa acapareze pescuitul la biban.

Deplasarea atenta, dificultatea lansarii si conducerii nalucii confera un plus de satisfactii celui ce prinde peste, obstacolele fel de fel ce apar in cale, pescarul gasind cu greu locul din care sa lanseze, sunt un alt motiv pentru care prefer acest pescuit.

Pe langa acestea, se adauga si satisfactia luptei cu pestele, in asemenea momente pescarul  constata cate obstacole  il pandesc in apa, mai ales ca pestii din rauri se dovedesc iuti si bataiosi.

Asa cum am constatat, cleanul lupta vitejeste, dar mai greu este sa ajungi in acesta situatie. De ce ? Tocmai vigilenta iesita din comun a cleanului care se teme si de umbra lui, se ascunde imediat, la cel mai mic semn de primejdie.

Raul solicita indemanarea, imaginatia si experienta oricarui pescar care cauta acest tip de pescuit. Cand spun imaginatie ma refer la faptul ca presupunem unde trebuie sa aruncam naluca astfel incat sa starnim interesul pestilor. ”RESTUL” adica tehnica  lansarii , dar si arta prezentarii nalucii se invata ceva mai greu, adica in timp.

Am observat ca cei mai mari pesti sunt singuratici, retrasi, pandind in cotloane pe care nu le parasesc; ii gasim ascunsi sub radacinile pomilor de langa mal dar mai ales sub trunchiurile prabusite in albia raurilor.

Fiind omnivor, cleanul se hraneste cu fitoplancton si zooplancton, cu plante acvatice, moluste, crustacee, cu insecte si pestisori , cele mai bune rezultate le-am avut folosind un vobler care imita viespea.

Primul secret in apele curgatoare este “furisatul”, sa te apropii de locul  unde ai vazut atacand, sau unde banuiesti ca se ascunde un clean. Observarea atenta, deprinderea instincului de a vedea primul pestele-inainte de a fi vazut, urmarirea reactiilor acestuia sunt importante pentru pescar, de aceea este nevoie de discretie. Caci pestii trebuie luati….pe furis.

De obicei imi aleg malul de deplasare tinand seama de pozitia soarelui, directia si lungimea umbrei astfel incat acestea sa nu apara inaintea nalucii pe locul de pescuit. Mai trebuie tinut cont de directia vantului, configuratia terenului si, nu in ultimul rand, pozitia din care imi este usor  sa lansez….in orice directie. Fiecare lansare trebuie pregatita cu grija, caci rateurile pun pestele in alerta si pot strica un loc bun din aceasta cauza.

Primele lanseuri  eu le numesc de “tatonare” si le fac aproape de mine,in coada bulboanei, astfel incat sa ma obisnuiesc cu vantul si greutatea nalucii tocmai pentru a evita lanseurile ratate.

Ca echipament eu folosesc o varga de 1.80 cm dintr-o bucata  cu actiune de varf si cu rezerva mare de putere pe cotor, cu o mulineta usoara si cu fire de 0.12 maxim 0.14. A lansa précis este cheia succesului , avand posibilitatea de a cauta pestii in cotloane ferite, greu accesibile, uneori situate la numai cativa pasi, alteori la zeci de metri departare, totul  rezolvandu-se doar din maiestria lansarii.

Sunt mai multe stiluri de lanseuri :

• Lanseul pe sub mana  il utilizez pentru strecurarea nalucii pe sub ramurile arborilor, ori cand distanta este mica.
• Lanseul de deasupra capului este cel mai utilizat in pescuit dar nu este cel mai potrivit pe rau.
• Lanseurile laterale permit aruncarea nalucii paralel cu malul, pe dupa ori pe sub un obstacol.
• Lanseul catapultat  il folosesc atunci cand locul nu permite miscarea in lateral pentru lansare. Indrept varga spre locul dorit, apuc naluca cu mana stanga si, tragand  de ea, indoaie varful. Eliberand naluca, varful se extinde si o catapulteaza spre locul dorit.
• Lanseul marinar (pe care l-am furat de la un batran al raurilor) mi se pare de departe cel mai ingenios lucru pe care l-am vazut la un pescar. Se foloseste atunci cand celelalte metode de mai sus nu se pot pune in aplicare si vrem cu orice chip sa pescuim pe sub crengile unor pomi sau cotloane inacesibile. In amonte de locul vizat se pune pe apa o coaja de copac  si se aseaza naluca pe ea. Eliberezi apoi firul si curentul poarta naluca la vale  pana in locul dorit. Printr-o smucitura usoara, naluca se pune in lucru si pescuitul in locuri greu accesibile nu mai este un lucru imposibil.

Pe rau, rezultatele vin dupa ce stapanesti bine lanseta. Nalucile folosite, modul in care le aleg si mai ales in care le prezint le prezentam in articolul urmator.