Home » Diverse, Featured, Headline, Jurnal de concurs, Povesti cu pesti, Video

Predator Tour Sweden, cu siguranta ne revedem in 2020

22 mai 2019 Niciun comentariu Scris de andrei

Mi-a luat putin ca sa ma adun pentru a putea scrie acest articol. Este unul lung, dar care daca va faceti rabdare sa-l cititi, va promit ca va va placea.

Recent am participat alaturi de niste persoane deosebite, made in Romania, la Predator Tour Sweden, courtesy of mister Adrian Constantin, care m-a luat pe nepusa masa anul trecut la unul dintre concursurile de la Holbina din 2018… cum ca daca nu vreau sa particip, ca au rezervat din oficiu 2 locuri la acest concurs. A mai spus ceva de pasti, dar n-am prea bagat de seama, pentru ca m-a luat febra competitiei, si in stil caracteristic, coleric si fara sa gandesc, am spus: Pfoai! Normal ca vin… Abia astept!

Stiuca de la Holbina, acolo unde am spus DA!

Stiuca de la Holbina, acolo unde am spus DA!

Mi-au luat cam 2-3 luni pana sa-mi dau seama ca de fapt acest concurs pica chiar de pastele ortodox, si ca saptamana de dinainte era cel catolic. Un fel de facuta nemaifacuta. Cum ii explic nevestii asa ceva, cum ma duc in colo, pt ca nu mai pot sa plec cu barca asa cum mi-am planificat, plus ca nu prea am timp de planificat mare lucru, pentru ca am Mondialele in Februarie, Relax Trophy la inceputul lui Aprilie, targ Fishing & Hunting cu o saptamana inainte si inca 2 saptamani pana sa plec in Suedia, toate acestea dupa un program deja super incarcat care m-a lasat cu sechele din 2018, cand doar in Noiembrie am lipsit cam 3 saptamani de acasa… pentru concursuri si pescuit. E frumos si e greu in acelasi timp. Frumos cat esti la pescuit, unde te intalnesti cu pescari si prieteni din toate colturile tarii sau lumii, greu, pentru ca esti de multe ori departe de familie si ca de cele mai multe ori cand revin la atelier, am impresia ca explodeaza o bomba atomica a doua zi si pe langa recuperarea fizica, care de obicei dureaza 1-2 saptamani dupa un asemenea eveniment, trebuie sa recuperez in lucru timpul pierdut la pescuit.

World Fishing Games 2019, Africa de Sud. Bronz la individual cu Adi Spiac

World Fishing Games 2019, Africa de Sud. Bronz la individual cu Adi Spiac

World Fishing Games 2019, Africa de Sud. Bronz la individual cu Adi Spiac

World Fishing Games 2019, Africa de Sud. Bronz la individual cu Adi Spiac

De la Fishing & hunting

De la Fishing & hunting

Relax Trophy, locul 2, la 4cm de locul 1. Inca nu ne-am iesit din mana

Relax Trophy, locul 2, la 4cm de locul 1. Inca nu ne-am iesit din mana

In filmarea de mai jos, daca nu sunteti un abonat al canalului nostru de youtube, puteti afla cum am pescuit la Sarulesti la Mr. Kopyto Trophy 2019 pentru a urca pe ce-a de-a doua treapta a podiumului.

 

Si mai jos cateva imagini, pescuind la bass in Africa de Sud.

Chiar daca principala mea activitate, si anume creatul de lansete, este strans legata de pescuit, de cele mai multe ori ma tine in atelier, si mai putin pe apa.

In fine, fast forward si amalgam de idei, in ordinea in care-mi vin, am sa le transpun in scris.

Planificare

In afara de cumparatul biletului de avion, care din cauza ca plecam lunea de dupa pastele catolic si ma intorceam duminica de cel ortodox, a fost de doua ori mai scump, nu am reusit sa planific nimica. L-am lasat pe Adrian Constantin, pentru ca mi s-a parut ca are anul acesta ceva mai mult timp la dispozitie ca si mine. Nici macar atat nu stiam cu 3 saptamani inainte ca locatia unde trebuie sa ajung este la 4 ore de mers cu masina de la Stockholm, ma gandeam ca e undeva aproape. Dar am mai fost in Suedia, si nu mi-am facut griji, m-am bazat pe mijloace de transport in comun, si anume trenul, ca si asa nu mai fusesem de cel putin 10 ani cu trenul.

 

Daca stau sa ma gandesc mai bine, pana in 22 Aprilie cand am zburat de la 5 dimineata din Timisoara la Bucuresti si de la Bucuresti la Stockholm, am fost plecat aproape 1 luna de zile de acasa cu concursurile de pescuit si cele enumerate mai sus.

In tren

In tren

Biletul de tren mi l-am rezervat online in aeroportul din Bucuresti, si cu 1 zi inainte am decis sa nu ma duc pana la destinatia finala si sa-i rog pe baieti, cu aceasta ocazia am sa-i si numesc: Adrian Constantin, care a pescuit cu Bogdan Teodorescu cateva zile pana sa ajung eu (el a plecat fix a doua zi dupa ce am ajuns eu), si echipa Despovescu: Mihai Despa si Morcovescu Damian (alt Morcovescu), sa vina sa ma ia de la o locatie care e la o ora distanta, ca sa nu mai pierd inca 5 ore pe drum stand in gara.

Barcile inchiriate, complet echipate, dar departe de iubita Finval Rangy 510 de acasa

Barcile inchiriate, complet echipate, dar departe de iubita Finval Rangy 510 de acasa

 

Bogdan Teodorescu

Bogdan Teodorescu

Echipa Despovescu :D. Mihai si Damian

Echipa Despovescu :D. Mihai si Damian

Adrian Constantin...vinovatul pentru excursie

Adrian Constantin…vinovatul pentru excursie

Incepe pescuitul

Coborat din tren, pe la un 17:00 ora Suediei, ma ridica Adrian cu Bogdan, ca sa mergem direct la pescuit. De cand sunt ei in pe Vanern, in Amal, nu au prins mare lucru, fiind vreme de plaja de cel putin 1 saptamana. Pescuit incet, si cu pesti putini… pentru toata lumea. Asa ca s-au gandit ca mai bine vin sa ma ia pe mine (mort in papusoi de oboseala), ca si asa e ora moarta, ca si mine de altfel, si sa ma scoata direct la pescuit. Bineinteles, prima zi , 1-2 ore cat am apucat sa pescuitm pe Vanern (lacul al 3-lea ca marime din Europa), nu am avut decat o tresarire la un pinten de stuf. Nici nu mai sunt sigur ca a fost atac, eram mult prea obosit. Totul era pe pilot automat.

Antrenament preconcurs

Partea frumoasa la concursurile de afara, este ca nu este interzis antrenamentul, adica poti sa pescuiesti cat vrei, cand vrei, ba mai mult daca ai chef, poti sa ramai si dupa fiecare mansa de concurs sa mai pescuiesti daca mai esti in stare, pentru ca pestii sunt punctati (cel putin aici) printr-o aplicatie, care se inchide la ora X… ce faci tu dupa, nu mai intereseaza pe nimeni, pentru ca in fiecare dimineata o echipa de arbitri verifica toate, absolut toate barcile. Comparat cu competitiile interne, unde saptamana concursului, pescuitul este strict interzis atat pentru participanti cat si pentru alti membrii de club, care pt mine si Spiac, personal este o corvoada. Fiecare concurs ni se dubleaza practic timpii, cheltuielile si riscul de accident pe drumurile romanesti, in conditiile in care cea mai apropiata pista de noi este la 9 ore de condus (am facut 10 ore pana m-am intalnit cu baietii in Suedia). Unul din motivele pentru care dupa 4 ani de participari, am decis ca este momentul sa luam o pauza, pana nu o luam razna. Cu toate acestea, dupa toate concursurile la care am participat din 2007 pana azi, pot sa spun, ca, campionatul intern este printre cele mai dificile din Europa, si care atata timp cat include toate speciile de rapitori, stiuca, clean, biban si salau (in ordinea mentionata), te pregateste pentru orice alte tipuri de concurs, atata timp cat sti sa scalezi/adaptezi in sus sau in jos ce se intampla la noi in concursuri la cele la care te prezinti afara.

Au mai ramas doua zile de antrenament: una in care am pescuit impreuna cu Adrian si cu Bogdan, si a doua in care am ramas doar eu cu Adrian. In prima zi de pescuit, n-am prins nimic, i-am spionat doar pe Adrian care a avut doua prezentari, si pe Bogdan care a punctat cu una din prezentarile lui Adrian, o stiuca de peste 90cm, grasa, frumoasa foc.

Bogdan cu stiuca care s-a prezentat intai la Adrian

Bogdan cu stiuca care s-a prezentat intai la Adrian

A doua zi de preantrenament, am stabilit sa parcurgem o suprafata mai mare poate ne dam seama de ceva, sau macar sa vedem mai multe locuri cu potential. In general pe orice lac nou pe care am fost, prima oara cand ma duc, din experianta de pana acum de la concursurile la care am participat, care nu au fost chiar putine, am nevoie de cel putin 3 zile sa-mi dau seama ce se intampla si inca 2 zile de fine tunning al tehnicii (naluci, recuperare, cat sa insisti pe locuri).  Acum nu aveam luxul acesta, cum nu l-am avut nici in Africa de Sud, dar ce mai conteaza, aici se joaca cartile pana in ultima clipa, pentru ca puncteaza cele mai mari 5 stiuci din 3 zile, si pentru cei care prind mai mult de 5 pesti punctabili, au un bonus de 1000 puncte.

Tot la a doua zi de antrenament suntem. Am inceput sa ne prindem de niste chestiuni, prindem si eu si Adrian cate o stiuca, nici una mare, si in ultimele 2 ore merg pe un patern care a functionat in Irlanda la mondiale in 2016, inainte de concurs, si anume naluci XXL, in special gume, lansate si recuperate lent, cu diferite cadente in preajma pragurilor de la 6 la 3-4m, nu la adancimile respective ci in maxim 1-2metri de apa, adica mai aproape de suprafata decat de praguri. Am avut o prezentare super violenta pe un loc/zona, unde am revenit dupa inca 2 ore, eu inca eram setat pe paternul descris mai sus, nu am zis nimic, pentru ca pescuiam diferit, si acum cred ca era mai important… am zis ca pescuiesc asa ca sa ma conving ca fie e ce trebuie fie nu e ce trebuie. Am reusit sa mai pescuiesc asa inca 10 minute pana am avut un atac puternic aproape de barca, in preajma pragului (cu toate ca eu pescuiam in maxim 1-2 metri adancime) pe o guma de 27cm. Bang intep, dril, Adrian la minciog, stiuca peste 110cm, lunga ca naiba, dar slaba, abia depusa… Oricum, cea mai lunga stiuca a mea de pana acum. Se agata ancorele nalucii in mingiog, ea face pe crocodilul si se roteste o data si se dezgata. Nu am inteles ce s-a intamplat, dar cand m-am uitat in minciog, ea nu era :D.

Adriane… te pun in scris sa-ti aduci aminte de fiecare data :D. Nu e bai, eu ma bucur ca si cand as fi prins-o, dau sa facem fist bump (sa batem pumnu, ca americanii de bucurie). Al meu nu intelege nimica. Nu stia de ce ma bucur. Si am strigat la el: “Gate bre! Stiu ce avem de facut maine!” El, in continuare nedumerit, isi cerea scuze ca mi-a scapat stiuca, mie mai ca-mi pasa. Eram bucuros ca stiu ce avem de facut la concurs, restul era can can. In 5 minute ni se termina bateria de la Minn Kota cu I-Pilot, si revenim la cazare.

Normal ca mi-as fi dorit o poza cu acel monstrulet, am crezut ca l-am filmat cand de fapt nu il filmasem, atunci m-am ofticat si eu putin, dar dupa cum am spus, eram departe de a fi suparat, chiar opusul.

Concurs, 3 zile, 8 ore/zi

Ziua 1, mergem direct pe acea zona, era o zona de vre-o 400-500m, adica nu era o zona mica, si avem primul atac pescuind cum am descris mai sus, dupa cam o ora de pescuit. Adrian are atac, dril scurt, o scapa, si ii dai iar. 106cm. Minune. Ne bucuram maxim, si Adrian mai face o nefacuta, elibereaza stiuca cu genunchiul sau foarte ferm pe varful lansetei mele Phenix M1 pana in 2oz, care a facut cranz. Sunt intelegator, nu ma supar, dar oricum numa in mistouri l-am tinut zilele ce-au mai ramas, pana a facut Mihai una mai grava :D.

Suntem pe zona buna, nu trece mult, si mai prind eu una in aceasi zona, mai avem 2-3 prezentari la gumele cat niste copilasi nou nascuti, care cu toate ca erau brodate cu ancore, tot aveam rateuri. Schimb putin tactica si naluca, cu un Rapala Magnum de 18cm si mai pune botu una. Avem deja 3 stiuci. Din pacate am insistat destul de mult pe acea zona in prima zi, pana sa plecam pe o alta zona productiva descoperita in antrenamente. Acolo am mai punctat rapid cu doua, am mai avut cateva prezentari si aia a fost prima zi. Suntem in primul sfert din cele 130 de echipe.

Ziua 2, mergem pe aceeasi tactica, dar nu mai insistam la fel de mult pe prima zona. Este o zi mai linistita, cu mai mult soare, si pesti mai mofturosi, avem 2-3 prezentari, dar nimic decisiv. Trecem pe a doua zona, pe care o batem temeinic, aici avem foarte multe “follow-uri” dar fara succes. Dau s-o sun pe nevasta-mea si chiar cand imi raspunde, am un atac fenomenal la capatul firului, lansand in apa de 9-10m. Am reusit sa facem a 6-a stiuca. Am avut foarte multe urmariri, si indiferent ce am incercat in acea zi, nu am reusit sa le convingem pe cele ce au urmarit….

Ziua 3, aceeasi tactica, dar ne miscam si mai repede. Stiti cum am scris mai sus, ca pentru a te prinde de cateva smecherii si pentru a avea un concurs reusit pe un lac nou, consider ca ai nevoie de 5 zile de pescuit, inainte de un concurs, ei, ziua a 3-a fost cea de-a 5-a zi, in care am inteles cam ce e de facut si cat este de insistat pe locuri. Asa ca asta am facut in ultima zi. Pe langa ca am pierdut vremea sa mai cartografiem zone noi, sa stim unde sa ne oprim ca sa pescuim, am pescuit foarte multe praguri de la 8-6m la 3-4m, si astfel am reusit sa mai facem 3 upgradeuri, cu o stiuca prinsa de Adrian, la fe ca-n prima zi, atac, scapata, si prinsa iar, parca erau surori, tot cam pe la 106cm, si eu am mai punctat cu doua sub 100cm. Cadem de-acord sa incercam si un golf pe care-l testasem cu o zi inainte, pe un soare orbitor. Stiam ca sunt stiuci acolo, si eram convins ca sunt si foarte mari. Am reusit sa pescuim fix 10 minute pana am pus un spinnerbait fluo, facut de Mihuta Razvan, cu tot cu palete fluo, intr-un moment in care s-a intunecat cel mai tare in acea zi, si la al 3-lea lanseu… BAM… 115cm, dupa care iese soarele si se termina mansa. Dupa ce a iesit soarele, ne era clar ca nu mai avem ce cauta acolo, dar cu barcile inchiriate, nici nu prea aveam foarte multe optiuni.

Adrian Constantin...vinovatul pentru excursie

 

 

Ca sa-mi iau revansa in ultima zi, am facut ce-am facut de i-am pierdut lui Adrian 3 naluci prinzatoare de 27-29cm, ca doar vorba aia, acum imi permit, la o stiuca de peste 110cm scapata la minciog si o lanseta rupta… ce sunt alea 3 naluci, un fleac.

In final am terminat pe 21 din aproximativ 130 echipe care au participat in 2019. Un loc mai mult decat onorabil, tinand cont de cate stiam despre lacul respectiv si de barcile din dotare.

Drumul inapoi

Baietii inchiriasera o dubita, ca sa intram cu tot echipamentul, in special Bazooka plina de lansete, care nu ar fi intrat intr-o masina normala. Pentru a prinde avionul, plecam prematur de la petrecerea pt festivitatea de premiere, sa ne facem bagajele si ne trezim la 3 dimineata pentru a prinde avionul. Just in case… ceva se intampla pe drum.

Team Predator Romania

Team Predator Romania

Ptiu! Spurcata gura am avut… Despa Mihai, dragul de el, ironic din fire, ne-a obisnuit numai cu ironii o saptamana, cat am stat pe acolo, astfel, atunci cand a intrebat ce sa bag… care-i dieselul la pompa… Unu i-a zis “kerosen” si altu’ : “alea de-acolo”, ironic, bineinteles… Ei ce sa vezi, mergem in benzinarie, ne luam cafea si fiacare ce-l mai taie capu, ne urcam toti in duba si Despa, ironicul, da prima cheie, si nimic, da a doua, si nimic.

Pauza 1 secunda, la care-l intrebam in cor… “Ce-ai bagat?!”. La care se uita la noi ca un caine care stie ca este vinovat, se uita la pompe (nici el nu mai stia ce-a bagat), si spune E85 (etanol). Secunda urmatoare simfonie de ras in hohote, cu lacrimi si spasme abdominale. Pentru mai multa distractie va invit sa urmariti secventa de mai jos. Inca rad in hohote cand ma uit la ea.

Intamplator unuia dintre noi i-a aparut in feed la Facebook aceasta imagine, chiar cu o zi inainte de a publica acest articol

Intamplator unuia dintre noi i-a aparut in feed la Facebook aceasta imagine, chiar cu o zi inainte de a publica acest articol

 

Ce sa-i faci, n-ai ce sa-i faci. Morcovescu suna la cei care ne-au inchiriat masina, intreaba ce e de facut, stam noi stam, deja ne faceam planuri si ne uitam la zboruri pentru a doua zi, dar Morcovescu disperat sa ajunga acasa, ce se gandeste el. Hai sa lasam cheia la astia la benzinarie si sa vorbim cu ei sa ne cheme un taxi, o duba care sa ne duca la aeroport, sansele sunt spre zero ca sa mai ajungem, dar poate totusi avem noroc, sunam de pe drum la Tarom, sa vedem, poate tin avionul in loc cateva minute, lucruri complicate. Normal ca raspunsul a fost unul negativ, in ceea ce priveste asteptatul, asa ca am insistat la sofer. Pe langa ca ne-a costat taxiul pana la aeroport mai mult decat ne-a costat un transfer cu elicopterul cu cativa ani in urma la Kiruna, am ajuns, doar multumita soferului, care a scurtat considerabil drumul, cu viteza si istetime (da, istetime, l-a facut pe Waze, la propriu, nu la figurat). A luat-o pe niste scurtaturi doar de el stiute si ne-a ajuns in aeroport cu 1-2 minute inainte sa plece doamnele de la check-in.

Ironicul Mihai Despa, inca se tine de mistouri :D

Ironicul Mihai Despa, inca se tine de mistouri 😀

Realmente, inca nu-mi vine, si nici baietilor nu cred ca le vine a crede, ca am ajuns de am prins avionul.

Am prins avionul... Stockholm

Am prins avionul… Stockholm

Daca credeti ca totul s-a terminat aici, culmea ironiei este ca ajungand la timp la Stockholm la aeroport, m-au strigat prin statie la Bucuresti pentru cursa de Timisoara, pt ca am adormit in papucii statului degeaba la cat eram de obosit in aeroportul Henri Coanda. Timisoara! M-a luat Alinut, (Alin Draganescu), am ajuns acasa si somn de voie.

Multumesc Alinut pentru ajutor!

O experienta de neuitat, demna de povestit/citit copiilor, nepotilor.

P.S. Inca asteptam nota de plata de la AVIS, cei de la care e inchiriata duba …. sa o adaugam la cea de taxi.

Echipament pescuit. 

Voi incepe cu firul, nu recomand fir mai subtire de 0.36mm textil. Eu am folosit Power Pro 0.36mm

Mulinete – Prefareta a fost un Shimano Tranx 301, care a ajuns la limita inainte de a pleca in Suedia, urmata de Shimano Curado 201K

Lansete– Aici am pescuit cu doua, Phenix M1 8′ (2.40m) 1-6oz, cu care am pescuit si cu spinnerbaituri de 10g si cu gume mari si Shimano Yasei Pike Casting de aproximativ aceeasi lungime, o lanseta mai puternica, pe care am folosit-o cu gramaje mai mari.

Naluci – este multa apa, stiucile se ridica si ataca de la distante impresionante in acest tip de ecosisteme, asa ca ma incurajes sa va alegeti si sa luati cu voi si foarte multe naluci mari. Sansele sunt mult mai mari sa prindeti niste stiuci impresionante astfel. Gumele sunt cele mai universale alegeri, putand fi pescuite si pe substrat, si intre ape si in apa mica. Eu personal nu plec de acasa fara 2 cutii de spinnerbaituri, pline ochi cu 72 de spinnerbaituri, jumatate create de Razvan Mihuta, conform specificatilor cerute si jumatate de la Terminator, si Storm.

De asemenea Rapala Magnum de 18cm nu lipseste din trusa mea la nici o deplasare in Suedia.

Strune – am folosit strune intre 0.8mm si 0.9mm de la Sufix, strune de fluorocarbon. Personal strunele de fluorocarbon mi se par cea mai buna alegere, si din ce-am vazut e cea mai buna alegere si pentru… cam toti la care am reusit sa ma uit ce aveam montat pe lansete.

In rest, tot ce pot sa spun, este ca daca vreti stiuci mari, trebuie sa va inarmati si cu rabdare, pentru ca nu tot timpul raspund apelului si sa fiti pregatiti sa aveti si zile fara pesti. Un lucru general valabil in pescuitul stiucii, indiferent unde pescuiti.

Pentru cei care doresc sa si urmareasca secventele pe care am reusit sa le filmez in aceasta deplasare, si care au mai putina rabdare sa citeasca tot ce-am scris, mai jos este videoul pe care l-am realizat cu ocazia acestei expeditii.

Sper ca vi-au placut cele relatate mai sus, la mine este foarte tarziu, dar cand ma apuca dragul de a scrie, o fac pana termin, pentru a nu pierde sirul de idei.

Lasati un comentariu

Adaugati comentariul mai jos, sau trackback de pe site-ul tau. Te poti abona la comentarii via RSS.