Cum am abordat cel mai tare concurs de salau din Romania?

Mr. Kopyto Trophy e deja un eveniment care nu mai are nevoie de introducere. Un concurs extrem de bine organizat si mediatizat, cu premii foarte generoase, un concurs de anduranta (3 zile a cate 9 ore de pescuit) pe cel mai tare lac de salau din Romania, Sarulesti.

Fiindca puncteaza cei mai mari 5 salai in fiecare zi, strategia difera de concursurile din CNS unde puncteaza un numar mult mai ridicat de pesti. Ambele au farmecul lor, evident. La Sarulesti, toate echipajele aveau o tinta clara, salaii mari.

A fost de departe cea mai disputata editie la care am participat. In ultima zi, erau pe putin 15 echipe cu sanse reale la podium. Diferentele de centimetri in clasament erau tot mai mici.

Pentru noi era un concurs pe care-l asteptam de ceva vreme. Era si prima iesire pe apa cu noua barca Finval Rangy 510 care a suferit mai multe imbunatatiri si careia i-am adaugat un compartiment extra de stocare, extinzand platforma din fata. Am schimbat atat motorul cat si peridocul, cu unul mult mai solid si cu sistem de franare integrat. Un lucru oarecum esential cand tragi barca dupa tine pe distante mari.

Nu in ultimul rand am echipat barca cu displayuri multifunctionale Raymarine, un Axiom Pro de 9 inch dispus pe platforma de pescuit din fata si unul de 12 inch pentru conducator. Toate bune si frumoase, doar ca n-a mai ramas timp sa testam noul echipament inainte de concurs. De antrenamente in saptamana premergatoare concursului nici nu mai vorbim.

Asta e, salau sa fie. Preferabil mare. Nu multi, cinci. Zilnic.

Antrenamente

Joi a fost o zi scurta de antrenamente, de la 7 la 14. Singura parte buna cu distantele astronomice pe care trebuie sa le parcurgi din vestul tarii pana la pistele de concurs din jurul Bucurestiului e ca ai timp berechet sa faci strategii.

Era amandoi convinsi ca salaii sunt in perioada de reproducere. Noi si restul de 67 de echipe. Apa mica, substrat tare, structurile sunt mereu un plus, prezenta pestilor prada si mai si. Un lucru fascinant in pescuit e ca nici un concurs nu seamana cu altul, chiar daca sunt pe acelasi lac, chiar daca se desfasoara in aceeasi perioada ca si in alti ani. Sarulestiul n-a facut exceptie.

Fiindca aveam foarte putin timp la dispozitie, la antrenamente am cautat cu Andrei zone propice reproducerii. Sunt genul de zone care in perioada asta iti aduc cei mai mari pesti si in plus rezista presiunii mai multor zile de concurs. Hormonii sunt de vina. Tocmai de aceea nu sunt un fan al acestei perioade pentru organizarea unui concurs la salau unde puncteaza cei mai mari pesti. Din perspectiva mea, luna mai ar fi o varianta mult mai buna. Salaii sunt dispersati uniform, pozitionati pe praguri in general. Va trebui sa fii mult mai mobil pentru ca majoritatea locurilor descoperite nu vor rezista presiunii mai multor zile de pescuit.

Revenind insa, joi ne-am acomodat putin cu echipamentul si am identificat cateva zone de abordat in concurs. Cel mai mare salau din antrenamente (60cm) l-am prins in apa de doua palme, atacul survenind fix cand jigul a atins apa la buza unui gard submers la baza caruia era pietris.

Am inteles ulterior ca prezentarea ideala era aducerea nalucii prin apa mica, paralel si cat mai aproape de gardul scufundat. Zona aceasta a fost cea care ne-a adus o mare parte din pestii cu care am punctat. In ochiurile gardului era adunata o gramada de albitura pentru depunere. Prada foarte usoara pentru salaii din apropiere.

Am cartografiat complet zona folosind Navionics si functia SonarChart live a multifunctionalelor Raymarine. De asemenea in zona erau mai multi copaci in apa, carora le-am marcat exact pozitia.

Prima zi

Am inceput pe “terenul de fotbal”. Aici prindem si primii salai din concurs. Planul era sa abordam cat mai multe locuri pe care nu reusisem sa le vizitam la antrenament si sa ajungem pe zona fierbinte dupa ce soarele isi face aparitia. La baza “gardului” era pietris, care se incalzeste rapid.

Mizand pe experientele anterioare, vizitam mai multe zone care ar trebui sa tina peste. Mai prindem un salau mic si avem cateva atacuri anemice. Continuam sa ne miscam.
Mergem in zona barajului si ne bucuram sa vedem zona noastra complet libera. In schimb, barajul era impanzit de barci. Incepem sa o abordam de la capatul dinspre baraj, initial din larg, apoi ne apropiem tot mai mult de mal si executam lanseuri paralele. Cum facem asta, apar si primele “ciocane”. Evrika!

Ne facem rapid cei cinci salai si cateva “upgrade-uri”. Stam binisor. Barcile roiesc in continuare in zona taluzului de la baraj. Ne miscam subtil sa nu atragem prea multe priviri. Intelegem amandoi ca zona asta e de muls in toate cele 3 zile, asa ca mai insitam in jur de 30 minute si decidem sa o parasim. Mai avem 5 ore la dispozitie sa gasim si altele.

Nu mai pescuim deloc in apa mai adanca de 2.5m. Zonele fierbinti pentru noi au fost in palierul 0.3-1.5m. Gasim inca o zona, ceva mai mica unde vem atacuri. Prindem inca 3 salai din care unul de upgrade. O parasim si pe asta si ne indreptam spre hotel. Pescuim tot ce arata bine, rapid, in miscare. Folosim amandoi mulinete cu raport ridicat de recuperare. Eu un Shimano Curado 71 XG cu raport 8.2:1, Andrei un Shimano Chronarch MGL si un Curado 201K, ambele HG. Mulinetele ne ajuta sa mentinem in permanenta contactul cu naluca chiar si cand ne deplasam usor cu barca pe directia lanseului.

Folosim fire relativ groase, fiindca pescuim in special in zone cu structuri. Eu folosesc Power Pro 0.15mm si Sufix Pro 8 0.19mm, Andrei Sufix Rapinova de 0.20mm.
In urmatoarele ore schimbam frecvent locuri, insa nu reusim sa mai prindem nimic notabil.

Pe finalul mansei ajungem intr-o zona cu copaci scufundati si pescuim la offset. Prind 2 salai unul dupa altul si facem inca un upgrade de 1cm. Terminam prima zi pe locul 9.

A doua zi

Plecam direct catre baraj. Ajungem printre primii. Zona noastra libera. Vedem ca e libera si zona cu taluz unde se prinsese cel mai mare salau in prima zi si decidem sa incercam cateva maini acolo. Dupa circa 20 de minute zona se impanzeste de barci. Decidem sa ne mutam pe locul nostru. Ne pozitionam la capatul opus al “gardului” si incepem sa prindem primii salai.

Initial o abordam mai din larg, apoi la fel ca-n prima zi, ne apropiem tot mai mult de mal. Folosim gume mari, in special Storm Largo Shad 10 cm, care datorita profilului mai lat imita bine albitura adunata la depunere intre ochiurile gardului. Dupa aproximativ 3 ore avem o media mai buna ca in prima zi.

Nu vrem sa epuizam zona, mai ales pentru ca in ultima zi se pleaca in ordinea clasamentului. Aveam asadar sanse sa prindem locul la prima ora. Decidem sa-l parasim si sa continuam “explorarea” din prima zi. Ne oprim intai pe un loc “sigur”, unde avusesem un upgrade in prima zi. La a doua mana am un ciocan in apa de 30cm. Dihania scutura puternic din cap. Vedem amandoi ca-i mare.

Salaul o ia horatat spre apa mai adanca indiferent de cat incerc eu sa-l fortez. Imi taie instant textilul intr-o structura proeminenta de beton aflata la circa 2-3 metri de zona atacului. Asta e, face parte din joc. Din fericire a fost singurul peste mai mare scapat in cele 3 zile. Insistam si Andrei prinde un upgrade din zona respectiva.

Parasim zona si decidem ca in ultimele ore sa abordam partea lacului din dreapta hotelului. Aici nu ajunsesem deloc in primele zile.

Suntem in search mode. Batem tot zone cu apa mica, ne miscam constant, nu insistam mult pe o zona daca nu avem atacuri. Trece mai bine de o ora si nimic. Unii prind pe praguri, in apa mai adanca. Altii in agataturi pronuntate. E clar ca salaii nu sunt intr-o faza bine definita, unii depun, altii au depus, unii se hranesc activ, altii dau la alungare. O parte incep sa migreze de pe zonele de depunere pe cele cu apa mai adanca. Pescuind tot mai mult ne dam seama ca nu putem defini un pattern, ca sunt mai multe in derulare.

Terminam mansa cu inca 4 salai capturati, dintre care doar unul ne ajuta sa imbunatatim media. Cu o media semnificativ mai buna ca in prima zi, urcam pe locul 4 la general.

Ultima zi, a treia

Clasamentul e strans rau. Relax Trophy se disputa pana in ultimul moment. Anul asta parca mai mult ca oricand. Primele 15-20 echipe au sanse reale la podium.
In cazul nostru decizia e simpla. Mergem pe zona cu cel mai mare potential, care ne-a adus pesti in toate zilele si o tocam marunt. Astazi nu menajam nimic.

Zis si facut. Ajungem pe zona, ne pozitionam de asa natura incat sa o blocam complet si incepem sa prindem. Facem primii 5 pesti in mai putin de 30 de minute. Primii 5 salai erau premiati zilnic cu 300 euro din partea magazinului Himalaya. Dupa ce uitasem sa-i anuntam in cea de-a doua zi (deh, febra upgrade-urilor), desi ii aveam cu mult inainte de ora cand au fost anuntati oficial, astazi ne-am promis ca nu mai facem aceeasi greseala.

Dupa aproximativ 5 ore aveam toti cei 5 salai peste 60cm. Vizionand filmarile din ultima zi Andrei mi-a spus ca am prins fix 28 de salai acolo.

In ultimele doua ore n-am mai reusit sa facem decat un upgrade de un centimentru, sa schimbam un 60cm cu un 61cm. Simteam amandoi ca ne mai trebuie un peste mare pentru a castiga concursul. Decidem sa plecam spre zona unde il scapasem pe cel mare in ziua a doua.

Ne pozitionam perfect si o abordam centimetru cu centimentru. Andrei prinde o femela grasuta, dar scurta. Nu ne ajuta. Incercam voblere minnow, rattling, dar nimic.
Intep si eu unul, 59cm. Dupa inca jumatate de ora se lasa tacerea si decidem sa mai incercam zona de unde am inceput concursul, terenul de fotbal.

Si aici prindem 2 salai, insa nu de care trebuie. Stim ca stam bine, insa nu suficient. Terminam pe locul 2.

La final aflam ca am fost mult mai aproape decat credeam. Intre noi si locul 1, colegii nostri Dan Iercosan si Vali Iorga, sunt 4 centimetri. La fel si intre noi si cei de pe locul 3 (Lucian Dabija si Codrin Trandafir). Dan si Vali au prins majoritatea pestilor pe o structura pronuntata din beton, exclusiv la offset, uneori chiar fara lest. Bravo baieti!

Cupa Ligii – Relax Trophy ramane cel mai tare concurs de salau din Romania. Multumim Robert Boanta! Pentru oricine cocheteaza cu participarea la concursurile de pescuit din Campionatul National de Spinning, Relax Trophy e un inceput foarte bun. Atmosfera deosebita, premiile substantiale si faptul ca se disputa pana in ultimul moment, fac din acest concurs un adevarat regal pescaresc.

Mai jos va invit sa urmariti materialul video al acestui concurs, in care detaliem tehnicile si nalucile ce ne-au urcat pe podium.

P.S. Pozele cele mai reusite sunt marca Cristi Albu. Multumim!