Articol scris de Luca Andrei Dehelean

Ma apucasem recent de spinning la somn. Pana inainte cu doua luni pescuisem la spinning dupa salau si prinsesem cam toate speciile de rapitori de la noi de pe Mures.

Dintre acestea bineinteles ca faceau parte si cateva capturi de somn, insa putine la numar si nesemnificative, venite atunci cand cautam salaul pe fundul apei cu jiguri.

De anul acesta, pentru ca facusem si o pauza mai lunga de pescuit odata cu aparitia in viata mea a responsabilitatilor de familie, urma sa schimb ceva daca tot era sa revin la Mures. Ma fascinau filmarile unui pescar german al carui stil nu-l mai intalnisem pana acum la nimeni dintre cei cunoscuti, pescar care reusea sa captureze exemplare mari de somn de prin Spania si Franta, folosind un echipament extra-heavy si “bombardand” apa cu oscilante cat palma. “Ei, dar el acolo pe unde umbla are populatii consistente de somni, pe cand noi pe aici nu prea mai avem cu ce ne lauda”, imi mai soptea descurajator cate un amic la auzul intentiilor mele de a aplica stilul germanului pe Muresul nostru.

Combo-ul ales avea sa cantareasca aproape un kilogram, iar nalucile principale aveau sa fie oscilantele de la 50 gr la 100 gr, in functie de curentul si adancimea apei unde aveam sa caut somnii. Ridicol! Insa toate astea “veneau pe mine” cam pe la sfarsitul verii, poate putin prea tarziu pentru anul in curs insa dorinta era sadita deja si decizia gata luata. “O sa ramai dezamagit” sau “o sa vezi ca somn prinzi pe lanseta de salau cand nu te astepti, in schimb cand dai cu aia de somn special dupa ei, n-o sa vezi nici un somn” erau vorbele celor mai experimentati din jur.

Probabil 2-3 au fost aceia care au crezut ca totusi se pot obtine rezultate frumoase cu multa insistenta si munca, dat fiind ca sarcina pe care aveam sa mi-o asum nu era deloc usoara. Durerile de spate, de maini si de umeri i-au descurajat pe foarte multi in fata unui astfel de stil. Dar de ce tocmai asa cand se poate pescui mai usor si mai relaxant de atat? Cred ca, pe langa provocarea in sine de a stabili cum functioneaza un astfel de stil pe o apa ca Muresul, urmatorul motiv era inspirat din multele patanii de la pescuit auzite din partea cunoscutilor sau a necunoscutilor de pe malul raului nostru, cu somni capitali intrati pe echipament mult subdimensionat (in timpul partidelor de salau sau chiar a celor de somn dar folosindu-se echipamente mai “light” din motive de “placere a pescuitului”). M-am gandit eu, apai cum vreti sa puneti pe mal captura vietii voastre daca voi pescuiti tot “finut” si la somn?

E adevarat ca la oscilanta nu am prins (inca!) dar nici nu am insistat mai mult de 2-3 saptamani ce-i drept. La primavara daca voi avea timp, o sa mai incerc. Si totusi avusesem doua atacuri impresionante (dar care au trecut pe langa naluca) cand era cat pe-aci sa fie.

Ghinionul sau lipsa experientei au facut sa nu ma bucur de un drill. Astfel ca spre toamna m-am reorientat catre jiguri. Jiguri grele pentru pescuit in curent cu fire groase si shaduri maricele. Am folosit shaduri intre 10 – 15 cm indeosebi de la Relax. Relativ imediat am avut si primele atacuri concrete, ratate insa, dar si primele capturi. Doi somni, de 6 si de 10 kg, mi-au dat incredere ca fac ceea ce trebuie atunci. Apoi a urmat o luna de zile de insistente fara nici un somn adus la mal. Cativa salai intre 2-3 kg mi-au mai usurat parca perioada aceea.

In continuare, transcriu cateva pasaje din “carnetul de notite” cu impresiile proaspete din ziua capturii. Asta ca sa nu umbresc cumva acum, dupa ce a mai trecut ceva timp, emotia pe care am trait-o in ziua aceea:

Ziua de pescuit incepe cu…noaptea de pe la ora 3 cand nu mai am (ati ghicit)… somn. Jiguri, lanseuri, atacuri, doar din astea imi zboara prin minte si nu ma lasa sa dorm. Era o zi planificata de pescuit la somn, printre ultimele de acest gen pentru anul in curs. Avand in vedere racirea treptata a vremii si faptul ca nu mai avusesem nici un somn prins de fix o luna, sperantele nu erau prea mari. Se face si ora plecarii, pornim putin dupa ora 6. Ajung impreuna cu un prieten pe cateva locuri noi pentru mine pe care am zis sa le incerc, insa acestea parca nu ma multumesc prea tare. Ba nu pica bine jigul, ba Muresul e prea scazut, ba una ba alta. Prietenul pescuia la salau dar nici el nu mai avea chef de stat pe acolo asa ca decidem sa ne mutam pe la ora 10.

Ajunsi la locul faptei, unde cu doar cateva zile inainte avusesem un puternic atac de somn la suprafata, arunc de 2-3 ori pe directia unde stiam ca data trecuta avusesem prezentarea. Nu se fac bine nici 5 lanseuri (cred ca pe la al patrulea!) cand o lovitura infundata imi strica linistea din timpul recuperarii si ceva pleaca hotarat si sigur pe el cu naluca,mai gata sa-mi ia batul din mana. Imediat dupa ce am dat contra, strig la colegul meu “Hopaa, hopaa” la care el lasa batul din mana si incepe filmarea drillului.
Nu stiam la inceput ce sa cred, astfel ca mai spun: “Asta nu e mic, ala de 10 kile pe care l-am prins acum o luna in curent puternic parca nu facea asa cu mine…dar nici enorm nu cred sa fie!”. Insa nu stiam atunci cat de tare ma inselam…pentru ca nici nu am terminat bine de vorbit ca somnul incepe sa traga serios si isi arata puterile. Colegul sustinator ma acompania cu comentarii haioase de genul: “No, in sfarsit, atata ti-ai dorit asta, acuma tine-te bine!” si altele de genul. Ce sa mai povestesc, a fost un drill senzational, cu smucituri puternice de lanseta, cu plecari pe frana reglata la 6-7 kile forta la care nu am fost deloc nevoit sa umblu nici macar cand vroia sa intre dupa un obstacol dupa care sigur l-as fi putut pierde.

Lanseta mea, Zeck Blinker Jorg de putere 30-180 de grame impreuna cu mulineta Shimano Spheros 8000 PG, isi aratau acum cu adevarat rostul, facand fata somnului in cele mai crunte smucituri fara macar sa imi dea vreo emotie ca m-ar dezamagi. Il las sa isi faca de cap, prietenul de alaturi zicea sa nu il fortez, lucru pe care nici nu l-am facut, pana cand a obosit.

Prima data cand a iesit la suprafata, prietenul exclama “Vai sa-mi bag…, cat e animalul!” iar eu eram complet mut, bucurandu-ma la maxim de fiecare moment, simtind pentru o clipa in mod oarecum ciudat ca daca aveam sa il pierd nu mi-ar fi parut extraordinar de rau si ca avea sa fie doar dintr-un ghinion. Imi traiam drillul fara frica esecului! Dar e totusi adevarat ca stiam cum ma dotasem in tot timpul asta, echipamentul, firele, nodurile, etc. totul era planificat cu atentie pentru o captura mare, sfidand in tot timpul trecut comentariile de superioritate ale unora la vederea alegerii stilului de pescuit si a echipamentului.

Dupa un drill de 15 minute somnul era gata, obosit. Colegul il palmuieste usor peste cap dar acesta a cedat. Nu aveam manusi dar baga curajos mana in gura lui si dau fuga sa il ajut ridicandu-l cu greu ca sa nu trebuiasca sa il taram pe jos, neavand la noi nici vreo prelata de asternut pe jos. Il intindem cu grija si incepem sa il admiram. Era IMENS!

Pentru mine, care ma apucasem de spinning dedicat la somn in urma cu abia 2 luni si prinsesem primii somotei inainte cu o luna, asta era dovada vie a faptului ca daca esti incapatanat ca un catar si nu ti-e frica sa visezi la somni mari dotandu-te cu echipament pe masura, poti reusi. Si asta chiar si in afara sezonului cald. Dar recunosc ca desi imi sta in fire sa ma prea incapatanez uneori, am avut si momente de ezitare in tot timpul asta iar fara incurajarile catorva apropiati sau sfaturile unora mai experimentati, poate as fi renuntat la drumul asta inainte chiar de primele atacuri.
Ruleta arata 2 metri fix si simt ca nu e adevarat ce mi s-a intamplat! Eu, somn de 2 metri! Il aproximez la peste 50 de kilograme si ii dam drumul inapoi in mediul lui dupa o resuscitare precauta.

Mai pescuiesc acolo cateva ore fara nici un atac dar toata fiinta mea era deja absenta, eram cu gandul doar la captura de dimineata, nu ma mai puteam concentra deloc. Aruncam de cateva ori, puneam batul jos, circulam pe mal, mai scotoceam in minte una sau alta si ii spuneam prietenului ceva ce tocmai am constatat gandindu-ma la cele petrecute, ba mai stateam jos, iara pescuiam si tot asa. Eram complet zapacit, mai ceva decat pestele.

Doua luni de munca si insistente, nebunie si calcule, incredere si descurajare, mi-au fost rasplatite cu varf si indesat cum altii nu primesc intr-o viata.