E dimineaţă devreme şi pescuim în Delta Dunării, pe una din incintele de la Cormoran. Soarele abia a răsărit, pe cer nu e nici urmă de nori. Sub razele lui piezişe apa pare neagră, iar umbrele stufului de pe marginea canalului şi ale pâlcurilor de iarbă subacvatică sunt încă lungi. În aer nu adie nicio pală de vânt şi suprafaţa apei e ca o oglindă.
Alegem să pescuim pe canalul cu apă adâncă din marginea incintei, fiindcă pe deschiderile întinse din interiorul ei mătasea broaştei a invadat întreaga conloană de apă, ridicându-se în aproape toate locurile până la suprafaţă.
Pescuim cu nălucile la care am prins bine ieri – spinnerbait-uri cu palete mari, voblere XXL cum sunt Salmo Pike de 16 cm, shallow şi deep runner, Skinner de 15 cm etc, dar ştiucile nu prea vor să răspundă prezent. Folosim doar năluci mari pentru că nu suntem interesaţi să prindem zeci de mârliţe… Ne dorim „marfă de calitate”.
Oare ştiucile au părăsit apa cu adâncimi de 2-3 m a canalului pentru a vâna în primele ore ale dimineţii la apă mai mică, pe aşa-zisele platforme ? S-au retras oare în stuf ? Poate astăzi nu vor să mănânce…

Îmi amintesc că una dintre ştiucile prinse ieri de Andrei a regurgitat două fragmente dintr-un şarpe. Judecând după diametrul corpului, târâtoarea a avut cel puţin 50-60 cm. Atunci hai să îi dau ceva ce aduce cu înotul unui şarpe la suprafaţă.
Caut prin trusa de năluci şi găsesc un Salmo Maas Marauder jr., care nu a văzut cam de multişor apa. Îl arunc de vreo două ori în faţa bărcii şi îl jerkuiesc să prind ritmul. Da, mişcarea stânga-dreapta a voblerului se potriveşte bine de tot cu ceea ce căutam.

Cu sobolanul in lesa

Fac un prim lanseu înspre malul opus, apoi unul în diagonală şi încă unul în lungul bordurii de stuf ce mărgineşte canalul. Recuperez năluca în timp ce o jerkuiesc cu viteză medie şi o ştiucă „adevărată” sparge oglinda apei într-un salt nebun după voblerul meu. Ratează. O estimez a avea peste 5 kilograme. Încerc să continui evoluţia voblerului în ritm puţin mai alert, dar ştiucana nu o urmăreşte.
Mă pregătesc pentru o nouă lansare şi Andrei din spatele meu îmi zice „pe asta n-o mai iei tu !” Lansez voblerul la vreo 3 metri dincolo de locul în care mi-a atacat şi încep recuperarea. Vine, vine şi… voblerul meu dispare într-o învolburare uriaşă. Fiind furat de peisaj, ştiuca aproape că îmi smulge lanseta din mână când demarează spre mijlocul canalului. O aduc la barca, poze, cântărire… Peste 6 kile !

Încurajat de reuşită continui şi ştiucile răspund prezent. Cel puţin 10 bucăţi de la 3 kilograme în sus ajung în scurt timp în barcă, plus o multime de atacuri ratate. Pe cateva dintre ele le puteţi vedea în filmuleţul de mai jos.

Razvan Mihuta cu Maas Marauder la Cormoran! from Sava Andrei on Vimeo.

Încep să regret că în trusă nu am şi un Maas Marauder senior…, dar situaţia se va remedia în curând.

Salmo Maas Marauder jr.

Dar să revenim puţin la Maas Marauder jr. Este un vobler din categoria stick-bait, plutitor, conceput pentru a fi pescuit în pelicula apei. Are o lungime de 13 cm şi o greutate de 36 gr, pe când fratele său mai mare (care mie îmi lipseşte deocamdată, dar nu pentru multă vreme) are 19 cm şi 80 gr.
Pentru a evolua corect, trebuie animat din vârful lansetei, prin smucituri scurte, tehnică denumită „walking the dog”.

Maas Marauder bazin from Sava Andrei on Vimeo.

În timpul recuperării, voblerul are o mişcare sinuoasă, stânga-dreapta, a cărei amplitudine depinde de cadenţa şi amplitudinea pompajelor.
Poate fi recuperat cu pompaje mai puţin energice şi rare, care îi imprimă o mişcare în zig-zag, silenţioasă, foarte asemănătoare cu cea a unui şarpe ce înoată la suprafaţă.
Pe pompaje violente, voblerul împroaşcă apă la fel ca un popper, creând şi zgomotul specific acestui tip de năluci, dar păstrându-şi evoluţia stânga-dreapta.
În timpul stopărilor, voblerul pluteşte într-o poziţie oblică, cu capul afară din apă.
Se produce într-un număr limitat de culori: GT (green tiger), RR (real roach), RW (real walley) şi SNO (starry night orange).

Atacul este de cele mai multe ori „de infarct”, la fel şi rateurile… Sunt situaţii în care ştiuca atacă de jos în sus şi am avut parte de ştiuci care l-au atacat atât de violent încât au sărit un metru afară din apă. La fel de spectaculos este atacul atunci când ştiuca vine înspre vobler de la câţiva metri distanţă cu valul în cap…

Dragoste la prima vedere…

Desigur, Salmo Maas Marauder nu este o nălucă de umplut sacul cu mârliţe. Este un vobler menit să selecteze exemplarele mari, iar pentru mine a făcut-o cu brio.

Soarele a urcat deja destul de mult, umbrele au devenit din ce în ce mai mici iar voblerul meu câştigător a început să fie ratat tot mai des de ştiucile orbite de lumina puternică.
Mă aleg doar cu adrenalina atacurilor, în timp ce Andrei prinde din ce în ce mai bine cu un alt vobler XXL de la Salmo. Dar mai bine îl las pe el să povestească ce a urmat…