Asa cum am promis, revenim cu un articol detaliat despre tehnicile, nalucile si abordarile care au dat pe spate stiucile de la Periprava, in cadrul etapei cu numarul doi din Campionatului National de Spinning – Divizia Master.

A fost de departe cea mai obositoare dintre toate etapele din intregul campionat, dar pestele vorbeste in numele nostru… a meritat fiecare ora pierduta pe drum, fiecare secunda nedormita si tot efortul pentru caratul bagajelor. Ne bucuram ca mai avem asemenea ape in Romania, indiferent de distanta la care se afla, in cazul acesta fooarte departe.

Concurentii au prins in cele doua zile de concurs un total de 603 stiuci, iar cel mai important lucru de mentionat este ca nu s-a dat nicio gherla.

Pescuitul pe aceste incinte s-a apropiat foarte mult de pescuitul la bass, cu stiuci extrase din miezul stufului, dintre nuferi sau din kilograme de iarba, pescuit de viteza/ power fishing cu spinnerbaituri lansate la buza stufului, mulinate intr-un ritm normal 3-5 secunde, dupa care aduse in viteza la barca, pentru a lansa cat mai repede in zona de atac a stiucilor. Pescuit cu naluci soft armate cu carlig offset, lestate in cele mai multe cazuri pe burta, pentru a putea pescui in zone cu iarba, nuferi si trestie.

Premiile nu au fost dintre cele mai mari, dar prin faptul ca o mare parte din costurile concursului au fost subventionate de Info Pescar TV, in colaborare cu Ultima Frontiera, este in sine un premiu, revenit fiecaruia din concurenti.

Nu ne ramane decat sa le dam cuvantul primilor 3 clasati, toti membri WSB, si sai-i lasam sa ne impartaseasca din experientele personale si solutiile castigatoare folosite la aceasta minunata etapa de stiuca.

Baieti, aveti legatura:

Adrian Spiac – Locul I

Stiuca este pestele tinta caruia i-am simtit din plin lipsa in ultimii doi ani de competitii. Aparitia celor doua concursuri de stiuca, atat la Master cat si la Open, este marele castig al lui 2011. Nu stiam mare lucru de Periprava, auzisem doar povesti despre niste incinte bine ingrijite, stiuci capitale, numar record de capturi pe zi. Asadar, pista parea sa tina mult peste. In plus, Google Maps imi dezvaluie ca o mare parte a suprafetei celor doua incinte era acoperita de stuf. Avand in vedere distanta astronomica intre Arad si Periprava, antrenamente cadeau din start.

Ajuns la fata locului am facut o plimbare pe digul ce despartea cele doua incinte si am remarcat diferenta de adancime si culoare a apei intre cele doua sectoare. Una avea apa limpede, “neagra”, iar cealalta era usor tulbure, “puscata”.

In prima mansa am intrat in cea cu apa mai adanca si puscata. Am ales culori stridente si prezentari in consecinta. Am inceput pescuitul pe naluci reactive: oscilante, spinnerbait-uri si crankbaituri de suprafata.

Ma ancorez relativ aproape de locul de start si execut prima lansare. Atac..ratez. A doua..la fel. Schimb spinnerbaitul si pun o oscilanta, dar patesc la fel. 3 rateuri la primele 3 lansari, nu e tocmai cel mai bun inceput de partida. Trec pe guma, lansez…o trec elegant printre palcurile de vegetatie submersa..nimic. Schimb directia si dupa cateva ture de manivela ma loveste puternic, ia cativa metri de fir si se dezgata. Insist in continuare, dar s-a oprit. Ok, ma asez putin pe bancheta si analizez datele problemei. Intre timp restul barcilor se imprastiau frenetic pe toata suprafata incintei.

Trec pe carlige ceva mai mari, montez o guma de 15 cm pe un Gamakatsu 6/0 si continui tatonarea. Dupa mai bine de o ora, gasesc un colt de insula cu stepi si prag, si ma ancorez in asa fel incat sa-l pot aborda din mai multe unghiuri. Dupa cateva lansari, am atac, intep ferm si incepe drilul. Prima stiuca, trecuta de 3 kilograme popeseste in barca. Era si timpul. Schimb naluci, alternez evolutiile eratice, incete, cu cele rapide si agresive si primesc atacuri ferme din partea stiucilor. Ratarile dispar. Extrag 7 stiuci de pe locul cu pricina si simt ca am inteles ce vreau dintoasele. Merg sa masor si continui cautarea. Aleg zonele mai putin tatonate de ceilalti concurenti, asadar raman pe canalul din zona startului. Il bat milimetric, alternand oscilanta, voblerul si spinnerbaitul cu naluci soft si prezentari de finete. Orice atac sau urmarire nefinalizata, se concretizeaza intr-o captura dupa schimbarea nalucii sau evolutiei. Culeg inca 6 stiuci de pe o suprafata relativ larga si ma indrept spre portiunea de sector unde am vazut o aglomerare mare de barci dimineata. Mai aveam o ora de pescuit. Ma mut constant si pana la final reusesc capturarea a inca 3 stiuci, din care una sub masura. Termin prima mansa cu 15 stiuci, la egalitate cu Doru.

A doua mansa nu am facut decat sa repet si sa perfectionez cele invatate in prima. Am tinut cont de presiunea pusa pe stiuci cu o zi inainte si am adaptat toate acestea la coloritul schimbat al apei. Culorile stridente le-am inlocuit cu cele naturale, iar jocul nalucii a fost ceva mai delicat. Dupa start m-am indreptat spre capatul sectorului, zona unde se prinsese bine cu o zi inainte. Evident am ajuns ultimul. Am gasit totusi o pozitie laterala, de unde am prins doua stiuci in primele 30 de minute. Locul s-a aglomerat si am plecat catre o zona fara barci. Foloseam un crank sau un spinnerbait pentru localizarea stiucilor, iar odata cu primele capturi insistam la softuri, montate pe offset. Strategia imi aduce inca 3 stiuci si una care se dezgata repede. Dupa asta nimic. Schimb locuri, naluci, nimic. Stiuca de Periprava are momente cand se hraneste frenetic si momente in care pune foarte greu botul. Ei bine, acum asistam la linistea dinaintea furtunii. Imi imaginam ca va incepe frenezia din nou pe finalul mansei, insa era important sa ma prinda pe locul potrivit. Ma indrept catre o portiune din care plecasera mai toate barcile si incep sa o abordez in acelasi stil. Prima captura loveste ferm in spinnerbait. Insist in continuare si vad un atac la suprafata. Lansez exact in punctul respectiv, foarte aproape de un palc de trestii si am o urmarire pana langa barca. Vad directia de plecare a stiucii, pun un swimbait soft si lansez in directia respectiva. Zbang, 67 cm, ultima dintoasa care ma ajuta sa castig mansa.

Mi-a placut mult si faptul ca in zona nu era semnal gsm. Acest lucru a eliminat complet comunicarea intre concurenti si a dat o nota strict individuala competitiei. Ce mai, parca toate ingredientele necesare unui concurs de pescuit la superlativ s-au reunit la Periprava. Multumiri sponsorilor si organizatorilor pentru un concurs impecabil, felicitari tuturor concurentilor pentru anduranta ridicata.

Doru si Alex, echilibreaza ansamblul.

Dan David – Locul II

Imediat dupa startul din prima mansa am avut norocul sa gasesc si sa trec printr-o ” fisura” din stuf. Aici am dat de cateva ochiuri de apa. Dupa cateva lanseuri am gasit si prima stiuca, erau aici in aceste ochiuri, la baza stufului, atente si flamande. Capturile au venit la o gama variata de naluci. Am luat pe slider, linguri oscilante, rotative, spinnerbait, shad si voblere. La final mansei, am reusit sa punctez cu 15 stiuci pe sectorul 1 .

In sectorul 2 le-am gasit tot la baza stufului dar s-au lasat ceva mai greu prinse. Pe doamna CMMC am gasit-o in larg, dar dupa un dril frumos a reusit sa se dezgate si a scapat. Mai aveam 10 min din concurs asa ca am ramas ancorat in acelasi loc cu gandul la frumoasa doamna care tocmai plecase. Am insistat si doamna CMMC a dat a doua oara in ligura oscilanta, dar de data asta m-a prins pregatit si a ajuns la masuratoare (90 cm), reusind sa punctez cu 9 stiuci la finalul mansei doi.
Asadar Periprava este intr-adevar o locatie minunata si o pista de concurs adevarata !!!

Adelin Avram – Locul III

Etapa de la capatul pamantului…asa am zis cand am vazut locatia aleasa pentru concursul de stiuca.Am refuzat categoric sa particip pentru ca stiam ce efort presupune o deplasare in Delta cu tot echipamentul.Cum se stie prea bine ca orice femeie isi joaca barbatul pe degete cand isi popune acest lucru, m-am trezit imbarcat pe nava cu toate bagajele carate cu carca, dupa o zi plina la serviciu si 13 ore de drum.Suna a nebunie,dar asa a inceput totul…
De indata ce am ajuns, primul meu gand a fost sa vad apa sa imi pot face o idée si o strategie pentru etapa pe care nu mi-am dorit-o. Am observat ca pistele erau diferite, cea din stanga cu apa tulbure iar cea din dreapta cu apa neagra, vantul sufla cu putere dar se vedea totusi ca vremea dadea semne de imbunatatire.Am mai observat ca erau foarte multi alevini grupati, care sareau periodic, speriati, si ca foarte multe atacuri erau in pelicula.Am inteles imediat ca va fi un concurs care cere naluci reactive. Ne-am adunat si am facut reede strategia pe club, pentru ca concluzia era cat se poate de clara si se rezuma la un singur cuvant: reactiv!!Era greu sa crezi in aceasta reteta mai ales dupa ce am auzit ca toti cei care au fost la antrenamente au luat stiuca pe offset la silicoane trase prin iarba. Imi era frica pentru propunerea mea de a folosi rotative, oscilante si spinnerbait-uri ca nu cumva sa fie gresita si sa aduca deservicii colegilor mei, asa ca am tinut sa mentionez la finalul sedintei ca daca totusi nalucile cu vibratii puternice nu dau rezultate, sa nu se insiste, pentru ca stiuca se suceste repede si e posibil sa manance altfel.

In prima mana , chiar de la primele lansari mi-am dat seama ca reteta functioneaza bine si stiucile mananca exact asa cum am preconizat. Am practicat un pescuit dinamic, cu foarte putine ancorari, mai exact am ales o ancora usoara care sa imi permita o deriva lenta, iar cu ajutorul vantului, am reusit sa acopar o supafata de apa cat mai mare.Interesant a fost lipsa semnalului gsm pe durata mansei, astfel ca nu stiam ce fac colegii mei de club.Din discutiile cu arbitrii imi dau seama ca eu stau foarte bine si am inceput sa am emotii pentru ei.Nu putem lua legatura cu ei, nu stia nimeni ce au facut, si culmea, nici nu i-am intalnit pe traseu. E interesant sa te rupi de lume timp de 7 ore, fara sa sti ce se intampla in jurul tau, doar tu si pestii tai.La finalul mansei am aflat ca reteta a functionat, astfel ca WSB-ul statea foarte bine in clasament, fapt ce m-a bucurat enorm. Partea nasoala era ca nalucile noastre erau foarte avariate si am cautat sa le reconditionam pentru mansa a doua.Aici s-a strecurat si o greseala, am ales sa punem putin superglue pe siliconul spinnerbait-ului pentru ca stiucile sa nu le mai lasa fara floace, numai ca eu am pus cu prea multa generozitate, iar a doua zi din siliconul moale a devenit tare ca sarma, iar naluca inutilizabila.
In mansa a doua am plecat spre zona cu nuferi, unde toata lumea stia ca se prinde, dar am ajuns cam tarziu si am constatat ca locul era marcat de cei cu torqueedo.Nu cunosteam pista si am urmat canalul inapoi spre start, pe singurul drum pe care il stiam si am vazut ca erau cateva intrari in jepsi. Am ajuns la prima intrare si am incercat sa o penetrez. Greseala, barca era prea lata, gaura prea stramta, iar lubrifiantul nu-l aveam la mine.Am luptat timp de aproape o ora sa intru, iar pe final sa ies pentru ca am ramas intepenit, iar acest penis-captivus m-a scos din joc, iar la ora 9 eu eram total nepescuit. Reusesc sa ma eliberez fara sa chem salvarea si caut alta gaura…de data asta una mai larga.Am intrat in cateva japse de vis cu apa neagra si cotloane foarte intortocheate si ma gandeam ca era greu de memorat traseul pentru intoarcere.Am cautat totusi sa imi iau cateva azimuturi si din aproape in aproape resuesc sa am 2-3 atacuri nefinalizate.Ma uit la ceas, e ora 11 si eu nu am nici o stiuca. Imi amintesc de toate ironiile si glumele nesarate pe care le-am facut cu Dinu care a prins in mansa 1 doar o stiuca si ma gandeam ca am gresit fata de el , dar si ca as putea da o gherla ce va intra in istorie.Apoi m-am incurajat:’ce daca nu am nici un peste, daca dau peste o aglomerare de stiuci le umflu in 15 min pe toate, asa ca nimic nu e pierdut’.Apoi am simtit ciocanul si cu un urlet de lupta scot prima stiuca si o strang inconstient de gat.Vad sange pe barca, nu stiu daca e de la mine sau de la ea.Ce mai conteaza…imi dau seama ca e de la amandoi si mai umflu rapid inca 5 bucati fara sa ma opresc.Deodata privirea imi e atrasa de prima stiuca, cea strangulata care atarna frumos pe sir cu coada in jos. Nasol, daca nu merg la masuratoare, o mierleste si o pierd.Hotarasc sa plec in graba si sa ma intorc mai tarziu, doar mai am o ora si jumatate.Dupa masuratoare incerc sa gasesc locul unde am prins, dar alegand sa merg pe un alt traseu decat cel pe care il stiam, ajung in zone total necunoscute, fara sa mai gasesc locul.Pescuiesc deja nervos si agitat, sub presiunea timpului, si asta e clar ca nu e in favoarea mea.Mai prind o stiuca amarata si ma consolez, asta e tot ce pot. Dintr-o data recunosc zona unde prinsesem stiucile, ma uit la ceas s mai am doar 4 minute.Lansez nervos de maxim 10 ori si aud fluierul final al arbitrului…asta e, sa vedem ce au facut ceilalti, e clar ca eu am iesit din carti.La mal aflu ca 7 pesti maximul ce s-a prins pe sectorul meu, astfel ca centimetrii vor face diferenta. Nasol pentru mine, nu ma simteam prea dotat, iar dupa constitutie era clar ca Spiac ma va face la centimetri.
Spre surprinderea mea, am prins locul 3, un loc care ma onoreaza, mai ales ca celelalte locuri fruntase au fost ocupate de alti 2 colegi de club, pe care ii felicit inca o data.
Cred ca a fost cel mai reusit concurs la care am participat si din punct de vedere al atmosferei destinse care s-a simtit inca de la imbarcare, al numarului impresionant de capturi, al ospitalitatii dar si a organizarii ireprosabile la care au contribuit 2 super oameni:Dinu si Boanta.Sincer – nu stiu cum au reusit. FELICITARI BAIETI!!