Recent un pescar aradean, Florin Maghici a reusit sa prinda la vobler pe Mures un somn de 52 kg. O captura cu care probabil putini au sansa de a se intalni intr-o viata de om, dar care pentru Florea nu mai reprezinta deja ceva iesit din comun.

L-am rugat sa ne spuna povestea sa pe wsbteam.com

Apai mai fratilor, iaca asa incepe treaba!
Acum vreo 15-16 ani aveam un amic care isi pierdea vremea pe la Academia de Politie. Cand venea pe acasa mergeam cu el la pescuit. La crap, la caras, etc.
M-a prostit el odata sa mergem pe o balta din judetul Arad sa dam dupa stiuca. Mi-a aratat niste tinichele de doi bani, care  trebuiau aruncate in apa si duse inapoi la mal. Cica stiucilor le place sa muste tot felul de metale, plastice, lemne.

Am aruncat cu tinichelele respective intreaga toamna, fara sa am vreo urma de dinte de stiuca pe ele. Intr-o buna zi, pe cand eram gata sa ma las de aruncat tot felul de chestii prin apa, speriind pestii…pac, extrag o stiuca de vreun ‘kil”, ceea ce mi-a dat putina incredere in metalele pe care le azvarleam in apa.

A urmat iarna, doua luni fara vreun atac. Prin februarie apare un salau de vreo doua kilograme, dupa salau mai o stiuca, doua, mai mici, mai mari,  si astfel m-am imbolnavit incetul cu incetul de acest sport: lansatul obiectelor ciudate in apa :D.

Ceea ce m-a facut sa indragesc acest stil de pescuit, este faptul ca mergi tu sa cauti pestele si nu invers, si pe langa asta,  pestele musca de bunavoie o bucata de lemn, de plastic sau metal, armata cu o tripla sau doua, plus atacul foarte violent, in cazul somnului sau avatului.

Prin urmare,  prin ’97 m-am reprofilat, de la stiuca am trecut la avat. Motivul pentru care am inceput sa caut avatul erau povestile auzite de mine, cum ca avatul se prinde foarte greu si asta m-a ambitionat sa incerc sa-l capturez. Toata vara lui ’97 am mers zi de zi la Mures cautand avatul. Primul care a sosit in mincioc a fost un avat frumusel de 3 kile. Pe urma au mai urmat doi, unul de 2 kg si unul de 2, 25 kg, plus vreo cateva atacuri.

Anul urmator am prins vreo 18 avati, si, incet, m-am specializat pe „éxtrasul” avatilor. Cea mai mare captura fiind un avat de 4, 75 kg. Si asa am continuat ani de zile, avati si iar avati, accidental, cate un clean, un salau, un somnulet…

Prin 2001, vara, eram la Mures cautand  avatii. Era o zi caniculara, pe la amiaza. Pe un vobler de 7 cm, monofilament de zero virgula douazeci si ceva, mi se impropteste un somn zdravan in bat. La momentul respectiv, juram ca are de la 20 de kilograme in sus, probabil o fi avut vreo 10-15kg :)). Dupa o lupta de aproximativ 40 de minute, reusesc sa-l duc la vreo zece metri de mal, sa-i dau o gura de aer, si pe cand eram sigur ca e al meu, pac, se duce naibii, mi-a dezdoit tripla. Instantaneu, batul a zburat spre pamant,  am sarit in apa sa ma racoresc si sa alung miile de draci din mine, mi-am impachetat sculele, si..go home.

A doua seara, m-am prezentat la Mures cu fir textil si niste voblere mai serioase, tocmai bune pentru somni. Primul lanseu, astept sa coboare voberul, recuperez vreo doi-trei metri…si simt ca ceva imi smulge batul din mana. incepe drilul, care a durat aprox 25 minute si apare un somn frumusel de 15,5 kg.

Urmatoarea seara, ma prezint din nou la Mures, arunc de vreo doua ori pe sub mal, am un atac zdravan, pauza cinci minute, si la al doilea, la al treilea lanseu il ”ating”. Alt somnulet, 13kg.

De atunci am inceput sa car cu mine si ”artileria grea”, pentru somni.

Locul unde caut somnul, este o zona cu apa foarte adanca, involburata, mal de piatra. un loc destul de agresiv…dar, acolo isi duc veacul somnii uriasi.

Prin astfel de zone am mai capturat si alti somni,  5kg, 3kg, o gramada de voblere care au plecat cu somni cu tot, etc.
Sa revenim. In 2009, pe la inceputul verii, o perioada nu prea indicata sa mergi la pescuit :D, am mers la Mures cu prietena mea. Apa era la o cota destul de ridicata. Ajung pe mal, studiez terenul(apa), desfac batul, lansez la vreo 4-5 metri de mal, apa are aici vreo 3-4 metri, recuperez, dintr-o data intepeneste voblerul, urmeaza intepatura automata, urmata de a doua intepatura, simt namila. Se pune in miscare…si incepe lupta. (mi-am dat seama ca e maricel, ma gandeam la vreo 25kg).

Se duce vine…etc, intru in apa pana la gat dupa locomotiva care era agatata de vobler, ies pe sub o salca, ne mai luptam, una alta…si ajunge la mal (dupa vreo 25 min.)…la fel de obosit ca mine :)). Cedez batul prietenei mele (asa se cade) :)), iau somnul pe la spate :)), ma sui calare pe el, il scot din apa vre jumatate de metru si, atat, eram epuizat total. Imi trimit prietena dupa vesta(vesta, a sarit de pe mine cand am intrat in apa), scoate din vesta o sfoara, pe care o bag in botul namilei, pe la branhii, si cu ajutor, reusesc sa scot animalul din apa. atunci mi-am dat seama ca are mai mult de 25kg, avea chiar 45 kg :))

Dupa asta a urmat o luna si jumatate fara nici un fel de atac. Am incercat dimineata, seara, noaptea….., degeaba.
Pe la jumatatea lui iunie merg iar la Mures. Lansez, stau, iar lansez…tac, la mal atac, iese voblerul din apa urmat de un val imens.

‘Atac’, gen fitofag, caruia ii dai cu voblerul peste spate si se sperie. Arunc de cateva ori, tac si val urias. Lansez, iar atac, ma gandeam, al naibii fitofag. Stiam ca e somn. Ma mut mai in sus pe mal, lansez intre curenti, atac violent, il si vad putin. Pleaca foarte agresiv, il las sa se duca, si, tac, nimic, s-a dus cu tot cu vobler.

Probabil, in momentul in care a inceput ”aratul” pe fundul apei, a gasit o piatra in care mi-a taiat firul. mii de draci, scule impachetate si hai acasa la o bere.

In aprilie 2010. Vreme placuta. Mers la bar, baut o bere. Gandul tot la Mures, inspiratie. Terminat berea. Mers spre casa dupa scule. Sunat prietena, de acord sa vina la Mures. Luat scule, plecat spre apa.

Am ajuns la apa, mi-am desfacut batul, am reinoit nodul. Am studiat apa, am lansat, am recuperat. Langa mal vreo trei-patru obleti agitati, semne promitatoare. Alt lanseu mai spre curent, nimic. Urmeaza al treilea lanseu, de-a lungul malului. Recuperez, simt o smucitura destul de zdravana, intep si incepe lupta cu monstrul. Pleaca pe frana spre fundul apei, il las sa se duca. se opreste, incep pompajele in forta, il ridic, pleaca iar, si asa vreo opt, noua minute dupa care apare la suprafata apei obosit, dar nu asa de obosit ca mine:).

Se invarte pe langa mal cu botul in sus. Scule de extras pesti…lipsa, asa ca cedez batul cameramanului (prietena mea), care si de data asta sa tinut tare si a dat dovada de curaj. Cobor la apa, apuc namila de falca inferioara si incep sa-l remorchez in sus pe mal. Reusesc cu greu sa-l duc, probabil eram verde la fata si la un pas de un atac de cord. In sfarsit ajung cu somnul intr-un loc sigur. Bineinteles ca a urmat un racnet victorios…etc. am reusit sa scot din apa, in aproximativ 9 minute, un somn de 52kg si 1.83metri.

Cam asta ar fi de spus despre capturile de pana acum…dar vara e lunga 😀
Echipament: Shimano Technium DF AX 300 XH 50-100 gr, jim hill 3000 – o mulineta indestructibila. Multifilament spiderwire 0,17mm. Voblerul preferat este un jointed floating 13 cm de la Rapala (somnii il adora).