Formatie de 8
Lotul national pentru Campionatul Mondial de Pescuit la Bass in formula completa a fost alcatuit de 4 echipe, 3 titulare si una de rezerva. Cele trei echipe titulare: “Scalarii” Laurentiu Andronic & Sabin Buzatu (botezat Sabib Musetescu), “Sinusita” Eugen German & Sava Andrei, “Old Boys” Radu Vlasiu & Lucian Constantin si roata de rezerva “Captain Backup” Adrian Spiac & Stefan Tudose.Alaturi de aventurierii: Malin Musatescu, Andy Arif si Cristian Albu; si prietenarii (mai nou arbitri acreditati FIPS C(H)IPS) Misu Sofonea si Petre German, am parasit Romania din Arad duminica la 4 dimineata.
Drum

Am strabatut cale lunga (1300km) pentru a ajunge la Peschiera di Garda, localitate ce avea sa fie gazda a echipelor SUA, Spania, Portugalia, Mexic, Belgia, Rusia, Lituania, Italia, Germania, si nu in ultimul rand Romania. Dintre toate aceste echipe suntem singurii care nu aveam de fel experienta in pescuitul bass-ului.
Antrenamente

Doua zile de antrenament pe Fiume Brenta credeam noi ca aveau sa ne puna la punct cu tot ceea ce trebuie sa stim despre acest pescuit. Dar n-a fost sa fie chiar asa. Pescuitul era mult diferit de orice am experimentat noi pana in prezent.

Pescuiam cu acele pixuri de guma, senko, viermi de toate felurile si culorile si jiguri cu floace cu trailere(porci). Practic nu avea nici o legatura cu pescuitul la jig, pescuind in montura texas, viermii aproape ca nu trebuiau miscati. Cea mai importanta era caderea imediat urmatoare lanseului si cel mult urmatorii doi metri, dupa care naluca putea fi recuperata.

Pe acest rau lanseurile precise erau obligatorii. Nu tu lanseu precis, nu tu peste. Pe langa tehnica de pitching, skippingul a fost o tehnica care a meritat invatata. Doar asa puteam lansa pixurile de silicon pana in buza malului pe sub metrii de crengi lasate deasupra apei.

Skipping= Daca va aduceti aminte joaca cu pietrele aruncate ca sa faca “broscute” pe apa, exact acelasi lucru trebuia sa facem cu nalucile, pentru a le lansa cat mai adanc posibil sub structuri, in special sub coroanele copacilor.

Tot aici am vazut cele mai precise lanseuri facute vreodata. Bineinteles ca protagonistii erau ghizii nostri.Daca toate acestea nu erau suficiente, sa stiti ca dificilul avea sa urmeze. Modul de intepare al bassului era complet diferit de orice alta specie de rapitori. Daca arcuiai lanseta de cum simteai sau vedeai miscare pe fir, bassul era clar scapat. Spre uimirea noastra trebuia lasat sa o ia bine, asemeni pescuitului la mort manie, ceea ce unui pescar de jig nu-i sta in fire, avand alte reflexe.

Primele doua zile de antrenament(neoficial) au fost frustrante pentru toti membrii echipei, din care am invatat foarte multe. Urma antrenamentul oficial de pe Lago di Garda, miercuri.Pentru o mai buna intelegere a apei trebuie sa va spun ca avea o vizibilitate de pana la 4-5m, in functie de zona. Pestii foarte mofturosi si selectivi. Daca nu era suficient mai trebuie sa va spun ca bassii erau si foarte putini, in comparatie cu orice alta specie din lac. Nu numai ca erau putini, dar erau si mici.

Antrenamentul oficial

Concluziile dupa prima zi de antrenament erau cam putine, in afara de o scanare mai aprofundata a lacului. S-au prins doar bassi nepunctabili, Scalarii au rupt gura la biban(romanesc) si am cules si cativa cleni halterofili. Pescarii de bass se pare ca alt peste nu prea mai stiu sa prinda. Au demonstrat-o Laurentiu si Sabin cand i-au dat lanseta barcagiului lor, care n-a reusit sa prinda decat un biban, si acela agatat de burta, pe cand ei prindeau la fiecare lanseu.

Competitia

Se anunta o competitie acerba, pestele fiind foarte greu de localizat, dar si foarte greu de pacalit. “Ramele de guma” se pare ca au dat cele mai bune rezultate, montate fie pe carlig offset weightless fie in montura carolina cu plumb de 2g. Firele fluorocarbon de 0.16mm-0.20mm erau imperative.

Letonii, belgienii si rusii au prins cel mai bine la voblere. Rusii chiar daca n-au bass la ei acasa, se pare ca au un campionat de bass cu etape organizate in Cipru, Croatia si Bulgaria. Au si ceva mai multa experienta decat noi pe acest lac. Belgia este singura tara din Europa in care exista small mouth bass, ruda nordica a bassului(large mouth bass sau black bass). Nemtii sunt foarte aproape de tarile cu bass din europa, cu un buget pe masura. America, Mexic, Spania, Italia si Portugalia au bass la ei acasa, fiind mai mult decat obisnuiti cu specia.Dupa prima zi Romania s-a situat pe locul 1.

Tactica noastra a fost mai eficienta decat a celorlalti prin faptul ca nu ne-am deplasat de pe locul unde am gasit peste, extragand toti bassii din acea zona. Nimanui nu i-a venit sa creada ca se pot extrage atatia pesti de pe un singur loc, toti fiind obisnuiti sa se deplaseze mult. Vorba aia… am muls locul pana la refuz. Am pescuit prin rotatie, in asa fel incat toate cele 3 echipe sa aiba peste punctabil in barca. Pe langa pestii punctabili am mai prins peste 20 de nepunctabili, unii chiar la limita punctabilitatii.

A doua zi, insorita, apa mai limpede pe aceeasi locatie nu ne-a adus decat pesti nepunctabili. Din pacate Radu a avut la un moment dat o ruptura.

A treia zi parca tinea cu noi, cer acoperit, vant aproape inexistent. Pestii erau acolo, dar n-am reusit sa-i mai facem sa atace ca si in prima zi. Echipa scalarilor a reusit sa puncteze in primele 5 minute, dupa ce eu cu Eugen le-am tinut frontul pentru a nu se ocupa locurile bune. Ne-a ridicat moralul, dar nu pentru mult timp. In aceasta zi aproape toate echipele au adaptat tactica Romaniei: tatonarea pe locuri. In zona in care am reusit sa prindem pestii acum erau jumatate din numarul de barci de pe apa. Astfel n-am mai putut sa ne deplasam in voie pe locurile bune, majoritatea fiind deja ocupate. Dezavantajul unui motor slab pe barcile trase la sorti a insemnat sa ajungem cam ultimii pe locuri.

Una peste alta a fost un campionat reusit, cu o clasare pe locul 4 la nivel mondial, ceea ce spune foarte multe despre pescarii unei tari in care nu exista biban american.Campionatul nostru, cu etape pentru fiecare specie ne obliga sa reusim sa ne adaptam oricaror ape si oricaror specii de rapitori. Aceste 7 zile au fost epuizante, dormind intre 4-5 ore pe noapte, dar ne-am simtit ca acasa printre atatea natiuni latine(Spania, Portugalia, Mexic si Italia).