Secrete. Naluci secrete, culori secrete, gramaje secrete, evolutii secrete…si normal, locuri secrete. Peisajul competitional autohton a devenit un mister, greu de elucidat de cei din afara. Imi revin in minte etapele ce s-au scurs, unde in jurul locului de campare se formau mici triburi, formatiuni compacte axate pe schimbul de informatie.

Era clar pentru toti ca informatia constituie un avantaj, uneori aproape suficient. Grupurile mai restranse, beneficiand de resurse umane limitate, ajungeau doar la baza icebergului informational. Escaladarea acestuia, insemna zile de antrenamente, zeci de ore de condus, nopti nedormite, cartografiere si multe experimentari. Sunt lucruri pe care performanta parea sa le pretinda si pe care ni le-am insusit cu stoicism. La acestea se adaugau dotarile si pregatirile meticuloase.

Si astfel, marindu-ne continuu sansele la reusita, ajungeam pana in apropierea varfului. Cu timpul am inteles insa, ca ultima portiune ce duce catre varful icebergului e presarata cu 3 ingrediente, in proportii ce difera de la caz la caz. Este vorba de talent, inspiratie si uneori…noroc, sau bulan ar zice unii. Si ca aceste ingrediente singure, fac de cele mai multe ori posibila parcurgerea intregului traseu pana in varf, spulberand garantia succesului oferita de informatiile secrete.

Tocmai de aceea am decis lansarea provocarii “Gata cu secretele!“, in care fiecare dintre noi isi va prezenta echipamentul, nalucile si tehnicile de pescuit preferate. Disertatiile vor fi insotite de imagini explicative, poze cu trusele personale, demonstratii, tot tacamul.
Apropo, concursul din 2008 de pe Belis l-am castigat pescuind in proportie de 90% cu un Ugly Duckling, de 2.5 cm, sinking, culoare PR (Perch). Ups, ca mi-a scapat.

Paradox? Nu dragilor, e doar pescuit.