Sfarsitul de saptamana ma gaseste ca de fiecare data cautand o locatie in care pot sa-mi petrec timpul dar sa pot si pescui. Intrucat calitatea baltilor din zona in care locuiesc lasa mult de dorit trebuie sa ma orientez spre locatii ceva mai indepartate, iar nevoia unui weekend prelungit la pescuit ma duce cu gandul la o partida de crap.
Zis si facut, ma pregatesc pentru o partida de crap, locatia tinta fiind o balta cu peste salbatic putin pescuita si destul de greu accesibila, aflata la cca. 130 km de Targu Mures.

Pentru cei care nu-mi cunosc pasiunea pentru pescuitul la crap, trebuie sa va spun ca acest pescuit il practic de ani buni si nu sunt strain de fabricarea boiliesurilor, prepararea semintelor, groundbait-uri si lichidele nutritive.
Pregatesc semintele si bilele, iar sambata dimineata incarc totul in masina si pornesc la drum. Sunt singur dar asta nu conteaza, o sa ma bucur din plin de linistea baltii.
Ajung pe balta si fara sa stau pe ganduri pregatesc echipamentul, pregatesc nada, nadesc, dau lansetele la apa si astept prima prezentare.

Aleg sa pescuiesc cu patru lansete, doua cu bile si doua cu seminte, porumb si alune tigrate, iar dupa reactia pestilor care in scurt timp i-si fac aparitia deasupra patului de nada ma astept la o partida pe cinste. Din fericire n-am timp de mult ragaz ca senzorul suna prelung, alerg, intep si dupa un drill scurt un prim crapcean poposeste in minciog.

Inceput promitator imi zic si ma grabesc, eliberez pestele si reasez lanseta pe rodpod. Prima prezentare am avut-o la o aluna tigrata insa era doar inceputul, in scurt timp ritmul prezentarilor creste si ajung la 4-5 sau mai multe prezentari pe ora, cu dese cazuri in care aveam trasaturi simultane, la care nu aveam ce face si sfarseam prin a pierde pestele.

Oricum ma bucur-am de partida, capturile si rateurile se succed in ritm alert iar partida mea seaman a munca nu distractie.

Nu erau pesti de talie mare, asa cum speram insa erau tare bataiosi.
E timpul pentru un test, la care sincer m-am gandit demult iar acum era timpul sa-l pun in aplicare. Pe langa lansetele de crap am luat cu mine si Bearingdown-ul, lanseta mea preferata de salau. O ranga extra-fast de 6’6” cu o incredibila rezerva de putere. Eram curios cum se comporta in drilul cu crapi. Aleg o montura simpla cu arc naditor pe care pun putina pasta solubila, un forfac scurt, un boilies si lansez sub un palc de craci din apropiera malului.

Asez lanseta pe balustrade, cu tanburul lasat liber si astept. Ceea ce a urmat primei trasaturi e greu de descries in cuvinte, Drilul cu crapi, mai ales ca foloseam fir textil, este incredibil simti din plin fiecare zvagnire a pestelui, iar forta cu care acestia lupta este exemplara. Pacat ca nu puteam filma macar un astfel de drill, dar cine stie poate cu alta ocazie cand nu voi fi singur.
Am renuntat la doua dintre lansetele de pe rodpod intrucat prezentarile erau dese si doua lansete pe patul de nada erau suficiente si oricum ma concentram mai mult pe lanseta de salau. Am pescuit asa pana la lasarea intunericului cand obosit am convenit sa ma opresc. Era unu noaptea, m-am dus la masina si dupa un somn binemeritat dis de dimineata reiau partida. Lucrurile decurg ca si-n ziua precedent, iar finalul avea sa-mi aduca 19 capturi si peste 20 de rateuri, pesti pierduti in drill sau prin craci.
Cu Bearingdown-ul reusesc 7 capturi si cateva driluri nefinalizate, dar m-am distrat pe cinste si-mi propun sa repet isprava cu prima ocazie singur sau cu colegii de la WSB.