In primii ani de dupa 1990, odata cu democratia, au inceput sa apara in tara si primele magazine specializate in comertul cu produse de pescuit. Trecuse era in care singurele scule ”adevarate” erau aduse de o ruda norocoasa, care apucase cu greu o excursie in vest sau un contract de munca in tarile arabe si incepea o perioada putin tulbure, in care, in acelasi magazin si cateodata cam la acelasi pret, puteai gasi alaturate, un produs de marca (Rapala, Daiwa, Shimano,…) langa o copie ordinara, facuta in serie, in China sau manufacturata de un nene indemanatic, pe genunchi. Net-ul era inca la nivel de mirc32, iar informatiile circulau greu, chiar mai greu decat marfurile. Pentru mine a fost o perioada dificila, in care cumparam aproape orice vobler pe care il gaseam in magazine, cateodata la preturi exorbitante, nestiind nimic sau aproape nimic despre el, urmand sa descopar pe apa cum si daca functioneaza. Am luat multe tepe in acea perioada, cumparand voblere care nu functionau sau care erau total nepotrivite pentru apele pe care doream sa le folosesc, dar incet, incet am inceput sa le cunosc, sa-mi dau seama la ce le-as putea folosi pe fiecare si sa-mi conturez o lista de producatori ale caror produse meritau incercate. Pe acest fond am descoperit firma Salmo si am avut cateva revelatii aproape mistice atunci cand am descoperit Hornet-ul pentru barajele de munte, Slider-ul pentru stiuca in Delta sau Minnow-ul pentru rauri si mi-am dat seama ca, pentru aproape orice specie, Salmo avea un model care se dovedea de-a dreptul extraordinar in anumite conditii. Totusi, a mai durat inca multi ani pana am ”descoperit” Skinner-ul, Zipper-ul, Thrill-ul, sau Executor-ul si conditiile in care aceste arme au eficienta maxima.

Prinsesem destul de bine salau si avat, pe Dunare, cu Executorul. Prinsesem deopotriva cu cel shalow runner si cu deep diverul, ii gasisem rostul si in pescuitul stiucii, dar inca nu-l folosisem pentru pastrav pana cand, la o partida pe un rau de munte, un bun prieten al meu si un foarte complet pescar, a venit cu o trusa de doar 8 sau 10 voblere la el, din care 4 sau 5 erau Salmo Executor, deep divere toate. Nu erau printre favoritele mele pentru pastrav, pe vremea aceea le consideram prea mari, dar ceva din siguranta si increderea lui mi-a trezit curiozitatea si le-am incercat. Culoarea super realista, de pastrav indigen, era mult mai potrivita pe acea apa limpede cristal si cu bulboane de 3-4 m, decat a Rapalelor concurente din aceaasi categorie si faptul ca am vazut un pastrav peste kilogram atacand unul m-a convins definitiv. Am revenit de cateva ori si am prins bine cu el. Doar pastravi mari, adevarate trofee pentru apele noastre… Apoi l-am incercat pe ape mai tulburi si a confirmat si acolo… in scurt timp trusa mea pentru rauri cu pastravi ”peste kil ” arata similar cu a colegului pomenit mai sus, poate ceva mai numeroasa, dar cu aceleasi proportii: 50% Salmo Executor!

Cot la cot cu Sava

Nu stiu cum e la altii, dar in clubul nostru orice ocazie in care punem mana pe o lanseta se transforma brusc intr-un concurs. Un concurs de pescuit, de casting sau doar de ”texte”, in functie de mediul in care ne-am vazut cu lanseta in mana. De obicei este de pescuit daca suntem in apropiere de un peste, de casting daca avem cat de putin spatiu sau doar de ”texte” daca suntem intr-o camera cu dimensiunea maxima 3 m. Partida de care vreau sa va povestesc nu a facut exceptie si, aflat cu Sava pe Tarnava Mare, in apropiere de Odorheiul Secuiesc pe o zona cunoscuta pentru pastravii record de care dispune, desi ne propusesem sa folosim o gama variata de naluci pentru a vedea care dau cele mai bune rezultate, totul s-a transformat, din nou, intr-o miuta. Am inceput cu Hornet si Minnow, dar in mai putin de o jumatate de ora, zambetele pline de subanteles ale lui Sava si intepaturile ”fine ” pe care mi le-a aruncat la primii doi pastraviori pe care i-a prins, m-au indarjit si am pus un Executor. Am ratat unul frumos la a doua sau a treia aruncare, iar stilul agitat al lui Andrei (sa-i zicem ”power fishing”) m-a impiedicat sa-l fac sa atace inca odata, ba mai mult a prins el inca unul. Zarurile erau aruncate, asa incat la al doilea loc pe care ne-am oprit eram hotarat sa insist doar cu Executorul. Stiam ca sunt pastravi mari pe acel sector de rau si orice pestisor sub 800 de grame prins de mine atunci, n-ar fi facut decat sa lateasca zambetul de pe fata lui Andrei.

Sava se concentreaza sa prinda cat mai multi….

Una dintre capturile prinse cu Salmo Executor deep diver de 5cm

Prinde si Sava unu mai maricel

Executorul a confirmat rapid si primii trei pesti intepati pe al doilea loc au fost ai mei, toti mari, vizibil mai mari decat cel mai rasarit prins de Sava pana in acel moment. Adaptandu-se rapid a pus si el un Executor, dar locul era deja batut si am mai reusit sa prindem doar cate unul fiecare, ceva mai mici decat primii trei. Am schimbat zona inca odata si am pornit, umar la umar, sa batem un segment de aproape un kilometru lungime, bulboana langa bulboana. Eu am ramas pe Executor, Sava a cedat psihic de doua-trei ori si si-a incercat din nou cele mai bune alte voblere, dar putin inainte de final a recunoscut ca, desi la alte voblere capturile au fost ceva mai numeroase, Executorul detinea clar recordul la talia pestilor prinsi, nici unul nefiind sub 500 de grame. Concursul era incheiat, asa ca ne-am mai bucurat de cateva capturi, relaxati, cu zambete senine pe fata si am incheiat frumos partida cu cate un curcubeu peste kilogram, prinsi la acelasi Executor deep diver.