Pescuitul la artificiale pentru mine reprezinta mai mult decat o pasiune, mai exact face parte din viata mea. Totul a inceput in urma cu 20 de ani, cand primele partide au fost alaturi de tatal meu care ma ducea pe raul Mures la asa-zisul stil „zbicuit” in cautarea cleanului. De atunci am trecut prin toate tehnicile de pescuit la stationar, iar in urma cu 8 ani am descoperit frumusetea pescuitului la artificiale, realizand ca este cel mai frumos si provocator stil.
Cu timpul am inceput sa progresez, acumuland experienta si, bineinteles, capturile au inceput sa apara. Aveam un singur regret: ca nu am avut ocazia sa pescuiesc in zone unde se afla rapitorul suprem din balta, asa-zisa “cumatra”. Din pacate, stiuca a cam disparut din marea majoritate a apelor din zona noastra, iar unde inca mai e, e atat de rara si de mica incat nu merita sa pierzi vremea pescuind la stiuca.

Dar acum 2 saptamani cand am primit un telefon de la Razvan, care m-a provocat la o iesire de 3 zile la Jezero Joca (Serbia). In acel moment am simtit ca visul meu se va implini.
Plecarea a avut loc pe la pranz. Odata ajunsi acolo, ne-am asezat tabara langa balta, ne-am etalat nalucile pe masa, am baut o bere si am dezbatut planul de abordare pentru prima iesire pe apa. Tin sa precizez ca nu am inchis un ochi toata noaptea, asteptand cu nerabdare sa simt naluca evoluand la capatul lansetei.

Rasarit de soare la Jezero Joca

Am iesit dimineata pe apa, cand soarele usor, usor incepea sa isi faca aparitia peste intuneric. Mergand cu barca pe canalele facute printre trestiile inalte si dese, descopeream tot mai mult frumusetea acestui lac minunat. Oriunde imi duceam privirea totul era superb si deosebit, de parca mana omului nu a apucat sa atinga acel loc.
Prima zi a fost una reusita. Am prins in total 21 de stiuci frumoase, Razvan revendicandu-si partida cu un scor de 11-10, iar atacurile pe care le-am avut au fost nenumarate.

16 lb si record personal

Placerea si stare de bine pe care ti-o oferea acest loc rupt din paradis te facea ca, si la lasarea serii, cand fizicul ceda de la atat efort, sa iti doresti sa fii tot pe apa si sa pescuiesti.

A doua zi dimineata, am pornit din nou in cautarea aventurii, de data aceasta pe o bucata de balta inca neexplorata. Spre deosebire de prima zi, vremea a devenit superba, cu nori spectaculosi pe cerul abastru intens si soare arzator.
La fel ca si in prima zi, atacurile si capturile nu au lipsit, fiecare punctand de 11 ori.

Stateam de multe ori si ma uitam in jur, totul era atat de frumos si de salbatic incat imi era frica sa nu visez si sa ma trezesc la realitatea cu care suntem obisnuiti.
Era deja vineri seara si ma gandeam cu regret ca urmatoarea zi va fi ultima din aceasta minunata iesire.

In cea de-a 3 si ultima zi, Razvan a avut momentul lui de glorie, punctand de 16 ori, iar eu, fiind usor demoralizat de pierderea nalucii castigatoare, am punctat doar de 5 ori.

Singurul regret a fost faptul ca la un moment dat experienta a luat sfarsit si noi a trebuit sa ne intoarcem acasa.
A fost o provocare care m-am marcat foarte tare si astept cu nerabdare sa o repet cat mai curand. Tin sa precizez ca alaturi de Razvan mi-a facut o deosebita placere sa pescuiesc cot la cot, deoarece are o experienta desavarsita din care am avut ce sa fur. 🙂

Articol recompensat cu un voucher Energofish in valoare de 50 Euro, in cadrul campaniei “In 2013 WSB recompenseaza fiecare articol publicabil !”