Recunosc că am voblerul, despre care vă voi povesti, de ceva vreme în trusă. Nu ştiu ce să zic, dar până în 2012 nu mi-a inspirat încredere. Poate şi pentru că nu am ales prea bine locaţiile unde să-l folosesc.

După un concurs Best 5 Pike ratat la Periprava, mai aveam de petrecut 5 zile în Deltă, se pare că mai mult pe incinte decât pe Dunăre, care era mult prea tulbure pentru a merita deranjul. Nici o problemă, sunt ştiuci mari pe incintele lui Silvain, până acum cu un record înregistrat de 105 cm şi multe altele peste 90 cm.

Pescuiam împreună cu Răzvan Mihuţa, cu care îmi este cel mai confortabil să pescuiesc la ştiucă, fiind, oarecum, orientaţi spre aceleaşi abordări şi aceleaşi genuri de năluci. Mai pe scurt, aveam în cap doar ştiuci mari. Căutam năluci care să exceleze în prinsul ştiucilor mari. El a găsit deja o năluca, mai bine zis o culoare, care dădea rezultate: un Salmo Skinner de 12 cm Red Tiger.

Salmo Skinner de 12 cm Red Tiger

Mă usturau ochii când mă uitam la năluca lui. Nu conta cum mi se părea mie, conta ce zic ştiucile, iar ştiucile, după cum prindea, îl adorau. Prindea de 4-5 ori mai multe ştiuci decât cu orice năluca prindeam eu până atunci. Ba, mai mult, mai pişca şi cate-una mai mare, având, până acum, singura ştiucă de peste 90 cm prinsă. Era ora 9 dimineaţa şi eu încă nu găsisem nimic ce să dea rezultate bune.

La un moment dat, pun un Salmo Pike de 16 cm, Shallow, culoare Pike, la care Răzvan exclamă: “Unde l-ai ţinut pe ăsta până acum!?” Adevărul este că făcea nebuneşte, ca o ştiucă leneşă, mai bine zis o mârliţă leneşă, îngâmfată, plină de sine, sigură pe situaţie. Dau deja de 15 minute cu ea, fără rezultate. Îmi spun în gând, chiar dacă Răzvan prindea una după alta, mai insist, apa fiind foarte limpede, putea fi văzută de la distanţe mari. În sfârşit prind una, prima. Capăt încredere, fiind mai mare decât cele pe care le prindea el. Am început să prind şi eu… prindeam cam o ştiucă la cinci de-ale lui Răzvan. Nu conta, pentru că ale mele erau mai mari decât ale lui; rare, dar mai mari.

Prima mârliţă prinsă la Salmo Pike

Încă nu am prins nimic substanţial, dar mai am răbdare, pentru că era clar că făceam o oarecare selecţie cu Salmo Pike. În sfârşit, undeva într-o zonă cu apa mai limpede, am primul atac violent. O ştiucă sănătoasa. În sfârşit dă roade… Prima ştiucă peste 90 cm. Pozam, eliberam şi continuam. Atacul era mult mai violent decât la năluca lui Razvan.

Prima piesă care merită menţionată

Nu am reuşit să mai dau 30 de lanseuri şi aud, dintr-o dată, un sunet asurzitor, undeva în apropierea voblerului meu. Era enormă. Nu s-a agăţat. Nu-mi pierd cumpătul, mulinez în continuare, nu mă grăbesc. Accelerez, încetinesc recuperarea, accelerez iar şi opresc voblerul. Atacul este inconfundabil. A înebunit ştiuca când şi-a văzut teritoriul invadat…. Avea un singur ţel, să-şi ucidă invadatorul. A reuşit, dar am reuşit şi eu… punctez cu o a doua ştiucă peste 90… se apropie de 100.

Aceeaşi zi, piesa nr. 2

Urmează o zonă puternic invadată de vegetaţie… Aici nu mai pot pescui cu noua descoperire. Pescuim topwater şi cu gume montate pe offset… Mai prindem câteva mârliţe, nimic notabil, până ajungem din nou într-o zonă cu apă adâncă, mai adâncă decât ce am avut până acum. Pun iar Salmo Pike de 16 cm şi lansez în zona unde mi se pare apa mai adâncă. Nu reuşesc să recuperez prea mult năluca… explodează apa. O ştiucă cel puţin la fel de mare ca celelalte străpunge suprafaţa apei de parcă n-ar mai fi fost ziua de mâine. Era cu mârliţa mea în gură, transversal. Aşa o agresivitate din partea ştiucilor mari nu am mai văzut pescuind cu nici o altă nălucă. Ştiucile efectiv înebuneau la vederea voblerului. Singurul gând pe care-l aveau în cap era să extermine “concurenţa”, cu orice preţ.

Piesa nr. 3, cea cu care am şi încheiat partida de debut a Salmo Pike

Chiar şi cu un spinnerbait în grumaz, cumătra nu s-a putut abţine

Aceasta este partida de pescuit în care Salmo Pike şi-a făcut debutul. Au mai urmat partide în care acesta şi-a confirmat statutul de vobler care prinde ştiuci mari, fiind cel mai eficient pe zonele cu apă limpede unde ştiucile îl puteau vedea de la distanţă mare… Bineînţeles, este un vobler pentru pescuit ştiuci mari, acolo unde există ştiuci mari, pentru ape invadate de ştiucă. Prefer să-l pescuiesc, fie cu recuperare constantă, fie cu recuperare cu alternări de viteză şi pauze, pe ici, pe colo, pentru a-i permite să plutească spre suprafaţă. Recent am achiziţionat şi versiunea de 16 cm DR (Deep Runner), pentru ape mai adânci, care va fi mai mult decât ideală în perioadele mai reci ale anului, când iarba nu se vede în zare.