Totul a inceput acum o luna, la clean, cand am facut imprudenta sa pun mana pe un St. Croix Avid Light, a lui Doru. Lovit brusc de consecintele expresiei “Facut pe mana ta!”,am inceput sa caut blancul si l-am gasit mai aproape decat ma asteptam, chiar in sanul echipei WSB. Urmatorul pas a fost un fauritor de blancuri, si aici mi s-a recomandat Udila de la Craiova, cica lucra bine si calitativ.

Dupa doar 7 zile visul s-a implinit. Aveam in mana un bat extrem de usor, echipat cu inele sic bine sincronizate pe blanc, o mandrina fuji pozitionata ideal pentru a echilibra blancul cu un twin power de 1000.

Urma concursul. Ajuns de joi la antrenamente, dupa o noapte de condus, ignor arsita de peste zi si ma arunc cu barca la apa.

Batul imi oferea la fiecare atingere cate o pulsatie de incredere si persistenta. Fiecare atac, structura, planta imi scutura efectiv mana. Senzitivitatea batului se traducea in socuri pe care intreg corpul le resimtea.

Initial mi-a fost ceva mai greu sa ma obisnuiesc, aveam senzatia ca sunt electrocutat la fiecare tzac. Pescarii din jur se uitau deja lung, unii chiar hotarati sa ia masuri…sa ma salveze.

Nu dureaza mult insa, si devin imun, batul il simt doar ca o prelungire a bratului. Ma ajuta mult ce-i drept si vizionarea recenta a filmului Matrix. Sunt una cu batul.

A doua zi apar si rezultatele. Gasesc bibanul in sectorul A, in mai multe locuri. Se contureaza astfel o strategie minimala. Continui cu sectoarele B si C. Aici nimic…pauza totala.

Dupa sedinta tehnica stabilim cu echipa modul de abordare a locurilor in functie de rotatia din sectoare. Urma sa am parte de cea mai proasta rotatie: C, A, B!

Dimineata la prima ora, intru in sectorul C, sau “Sectorul Plangerii”. Dupa 3 ore am primul atac. Insist si constat ca era bibi de 12-13 cm. Se termina mansa si odata cu ea si motorul meu electric. Ghinionul meu, avea insa sa se termine odata cu mansa 1.

Mansa a doua, desi incepe foarte rau, cu 0 pesti dupa aproape 2 ore, se termina cum nu se putea mai bine. Aveam un loc de rezerva la care am ajuns dupa primele doua ore de cautari fara rezultat.

Abordez locul cu mare grija, merg pe jiguri ultra-light si shaduri super-smal. Lansez si batul revine la viata, primesc primul atac violent, semn ca la celalalt capat se afla un biban. Din pacate insa sub dimensiune.

Insist pe locul respectiv si gasesc bancul de bibani punctabili. Extrag 8 si se termina mansa, pe care o si castig.

Urmeaza mansa 3, sectorul B. Aici din antrenamente am concluzionat ca bibanul merge bine la gruburi marca BULAN. Din fericire gasesc unul pe fundul trusei si il echipez rapid cu un jig. La fix al saselea lanseu, batul ma pune in legatura cu miracolul acelei zile, un biban imbracat, masurand 33 centimentri.
Cum a inceput asa s-a si terminat, asa ca pana la finalul mansei urma sa astept jocul rezultatelor.

Ca si experienta, din acest concurs am invatat ce inseamna o echipa unita, fara secrete si care se poate bucura pentru victoria oricarui membru, fie el bulanos sau nu.

Pana una alta, asteptam Etapa Olimpica “MANCAJIG” de la Rogojesti!