Home » Povesti cu pesti

Năluci XXXL vs. dimensiuni „normale”, la Vladimirescu

23 iunie 2016 Niciun comentariu Scris de razvan

Începutul verii a fost întotdeauna, cel puţin pentru mine, una dintre cele mai bune perioade ale anului în privinţa pescuitului ştiucii. Am facut partide memorabile la Cormoran, Periprava sau Vladimirescu la sfarşitului lui mai, începutul lui iunie. Apa încă nu apucase să se încălzească atat de tare ca în toiul verii, iar algele care se dezvoltă adesea în exces peste vară, crescând turbiditatea apei la un nivel la care ştiuca devine greu de prins, nu şi-au facut încă apariţia. Ştiucile sunt în acestă perioadă agresive, dispuse sa mănânce în toată masa apei şi la mai toate tipurile de năluci, de la gume recuperate la rasul fundului, până la năluci care evoluează în peliculă. Singurul inconvenient e ca acum sunt mai slabe decât in toamnă…

Aşa stând lucrurile, am programat împreună cu Andrei Sava o după-amiază de pescuit la Big Pike Vladimirescu.

Din start ne-am propus să facem o partidă tematică, năluci XXXL vs. năluci de dimensiuni „obişnuite”. Andrei, care de curând s-a dotat cu niste năluci gigant pentru care şi-a şi construit o lansetă specială, ce duce până în 6 oz (168 gr) şi-a propus să pescuiască exclusiv  cu aceste năluci. Dar să enumăr câteva dintre dihăniile pe care şi le-a pregătit: Salmo Fatso, floating – 14 cm, 95 gr. şi sinking  – 105 gr., Salmo Warrior Crank, sinking – 15 cm, 81 gr., precum şi de-a dreptul mostruoasele Westin Percy the Perch – 20 cm, 100 gr., Westin Platypus – 19 cm, 94 gr. şi Westin Mike the Pike, 28 cm şi 180 gr.

Deşi îmi place în egală măsură pescuitul ştiucii cu năluci supradimensionate, de data aceasta a trebuit să accept rolul celui care pescuieşte cu năluci de mărimi „obişnuite”, cu o lungime în jurul a 10 cm. Prin urmare, mi-am pregătit de acasă câteva jerkbait-uri cum sunt noile Rapala Shadow Rap, atât modelul shallow cât şi cel deep – 11 cm, 13 gr şi Rapala Shadow Rap Shad, din nou ambele variante – 9 cm, 11 gr., deja clasicul Rapala X Rap  – 10 cm., 11 gr., câteva crankuri, printre care şi Storm Arashi Silent Sqare – 5,5 cm., 14 gr., Rapala Scatter Rap Crank – 7 cm., 14 gr. sau Rapala Dives To Fat 03 – 6 cm, 14 gr. De asemenea, mi-am selectat câteva gume Superu Shad, de la Storm, în diverse culori, unele naturale altele mai stridente, care au dat rezultate bune în acesta primăvară la şalău şi ştiucă.

Foto 1

Foto 2

Deși cerul a fost senin, soarele dogoritor şi vântul mai slab decât ne-am fi dorit, partida a început mai mult decât promiţător. Încă din start, Andrei a început să prindă cu Westin Percy the Perch, un vobler hibrid, jumatate vobler, jumătate gumă, cu aspect şi evoluţie extrem de naturale şi care imită la perfecţiune bibanul.

Pentru o vreme am reuşit să ţin scorul strâns, punctând cu un jerkbait X-Rap de culoare Gold. Am încercat mai multe culori, inclusiv unele mai tipătoare, însă m-am întors de mai multe ori la acel Gold, la care am avut cele mai multe atacuri şi pe care ştiucile păreau să îl prefere altor culori mai stridente, în condiţiile de luminozitate maximă de la începutul partidei. Menționez că se vedea în apă până la aproximativ un metru adâncime.

 

Foto 4

 

Văzând că Andrei are o mulţime de atacuri pe voblerul său cât o cărămidă şi că prinde relativ constant, am trecut mai întâi pe gume, apoi pe crankuri, însă fără rezultate încurajatoare. N-am reuşit să punctez  cu aceste năluci, la care nici nu am avut decât 2-3 atacuri nehotărâte.

Ştiucile păreau răspândite pe întreaga suprafaţă a apei, iar la Andrei atacurile veneau de peste tot, şi dinspre mal şi din larg. Începea să se contureze concluzia că cel puţin astăzi le trebuie o prajitură cât mai mare. Cu aspect natural, dar mare !

Scorul începuse să ia proporţii. Andrei mă conducea deja cu 4 la 2. Toate ştiucile lui de până atunci fuseseră prinse la bibănoiul de la Westin, pe când eu încercasem o gramadă de năuci în căutarea celei mai convingătoare, dar nu reuşisem să prind decât cu acel X-Rap.

Atunci am trecut pe un spinnerbait, pe care mi l-am făcut mai mult în joacă weekendul trecut, pentru că mi-au plăcut paletele willow aurii, bătute cu solzi, pe care şi le-a cumpărat Andrei pentru concursul din Deltă. Spinnerbait avea lestul galben fluorescent, skirtul lung, negru cu glitter şi paletele acelea aurii. Deşi lestul e puţin mai greu, paletele pe care le-am montat nu sunt dintre cele mai mari, în ideea să îl pot pescui în apă mai adâncă. La prima ancorare am prins scurt, din acelaşi loc, două ştiuci cu care am egalat scorul la 4.

Deja derapasem puţin din tematica partidei, deoarece spinnerbaitul meu depăşea totuşi cadrul nalucilor de dimensiuni obişnuite, aşa că am trecut din nou pe crankuri. „Nu vreau să îţi fac de ruşine gigantismele” , i-am zis in glumă lui Andrei.

După o vreme, a început să se plictisească de noua jucărie, care pe apă adâncă nu mai dădea rezultate chiar atât de bune, aşa că a schimbat voblerul cu un Salmo Fatso, sinking, surpriză… tot cu pattern de biban. Schimbarea a fost una mai mult decât inspirată şi a început din nou să prindă. La nălucile mele de dimensiuni „normale”, tăcere. Până şi atacurile nehotărâte se răriseră, iar de prins… canci.

 

Foto 5

Foto 6

 

Andrei s-a desprins din nou, la 7-4 şi norocul meu a fost că mai multe ştiuci i s-au dezgăţat în dril, altfel avantajul lui ar fi devenit insurmontabil. Nici n-a mai încercat alt vobler, iar ştiucile păreau să îi dea dreptate că nu mai are de ce să umble la acordul fin în cautarea unei alternative. Din nefericire pentru el, la un moment dat i s-a desfăcut agrafa strunei şi voblerul în care căpătase atâta încredere s-a scufundat pentru totdeauna în mâlul Vladimirescului. De acolo, parcă ceva s-a rupt în sufletul lui de ştiucar şi n-a mai găsit varianta câştigătoare.

Cum nici eu nu eram mai presus, fiind condus atât de categoric, am trecut din nou pe spinnerbait. Evident, îmi pierdusem şi eu încrederea în tot ce era de dimensiuni „obişnuite”, aşa că a trebuit să apelez tot la ceva din producţia proprie. Fiindcă începuse să se însereze şi luminozitatea din apă nu mai era atât de mare, n-am mai dat cu acel spinnerbait închis la culoare cu care am pescuit mai devreme, ci am ales două în culori tipătoare, cu palete chartreuse cu oranj şi skirturi din bucktail negru combinat tot cu chartreuse şi oranj.

Pentru mine, practic, aici a început pescuitul. Am egalat în scurt timp la 7, spre disperarea lui Andrei care nu avea niciun spinnerbait la el şi nu mai găsea printre monstruozităţile sale nimic altceva la care să convingă.

Foto 7

Foto 8

Ştiucile nu mai atacau acum pe toată întinderea apei, ci doar pe lângă stuf, fiind probabil ieşite la vânătoare. În aceste condiţii, cărămizile lui Andrei nu prea mai erau eficiente, în primul rând pentru că nu le putea lansa cu precizie lângă stuf, unde pândeau ştiucile. În schimb cu spinnerbaiturile puteam lansa chiar şi peste tulpinile de trestie culcate pe apă, chiar până în margine, fără teama de a agăţa năluca. Lăsam spinnerbaitul să se scufunde, timp în care paletele de dimensiuni mari îşi făceu datoria, învârtindu-se ca palele unui elicopter şi prelungind căderea. O accelerare scurtă şi din nou cădere în josul pragului. Aşa am avut cele mai multe atacuri şi capturi.

Andrei n-a mai rezistat şi s-a servit de la mine din trusă cu un spinnerbait gigantic, cu două palete indiana de cele mai mari dimensiuni, colorate în oranj, cu lest de 28 gr şi skirt din bucktail negru cu oranj.

 

Foto 9

 

Aamândoi am avut o multime de atacuri, peşti dezgăţaţi pe drumul spre ponton, dar am mai şi punctat. Scorul a fost în final 10-10, un egal incredibil având în vedere abordarea foarte diferită şi gama extrem de largă de năluci pe care le-am folosit.  Nălucile de dimensiuni neobișnuite au fost din nou cheia partidei, fapt ce ne-a confirmat încă o dată că nu suntem… deraiați.

A fost o partida de ştiucă pe cinste, cum de multă vreme nu am mai avut, care mi-a lăsat ca amintire o vânătaie pe coastele din drepta, de la mânerul lansetei !

 

Lasati un comentariu

Adaugati comentariul mai jos, sau trackback de pe site-ul tau. Te poti abona la comentarii via RSS.