Sunt zile cand pestii parca tin neaparat sa ti se sinucida in carlig. Nu a avut de mult o partida din aceea. Cu apele crescute de anul asta nici nu e de mirare ca de vreo luna tot ies pe Mures fara sa prind un peste. Situiatia a devenit atat de grava incat, acum cateva zile, soacra-mea m-a intrebat mai in gluma mai in serios daca la pescuit merg atat de des sau in alta parte. Iar intr-o alta zi am vazut pe jos in hol o solz de peste si cand i l-am aratat lui Laura mi-a zis: „Cine l-o fi adus, ca tu nu aveai cum ?”

Pe la vreo 12.00 ma ia un chef nebun de peste. Sa nu ma duc singur, il sun pe Adelin. Nu poate, are ceva sefi pe cap. Urmatorul Sava, desi stiam ca e foarte putin probabil sa iasa la peste, fiindca el in ultima vreme nu mai viseaza decat pastravi si mai merge doar pe la cate un concurs. Nu vine nici el, normal, are treaba. Hai sa incerc si la Florin. Nu raspunde, probabil e iarasi in misiune de „pacificare”. :p

Astazi am chef sa pescuiesc cu ultimul bat adaugat la colectie, un G.Loomis BCR 803 GLX. De baitcasting, bineinteles. Ajung la balta si nu apuc sa dau zece lanseuri ca ma trozneste sec. Ii dau teapa din fundul gradinii, demareaza de vreo doua ori si nu apuca sa se dezmeticeasca bine din upercut ca o si gripez. Agatata chiar in varful ciocului, deci am convins-o, dar nu pe deplin. 18 lbs arata Boga. Rog un crapar, venit sa vada daca a cazut cineva in apa, sa imi faca o poza.

Imi revin in urma descarcarii de adrenalina, desi inca ma simt furnicaturi in bicepsul drept si plec mai departe. Locul e deja tavalit.
Intep cateva crengi scufundate ferm convins ca au fost atacuri. E clar, inca nu m-am obisnuit cu batul asta incredibil de senzitiv. Nu trece mult si ceea ce parea un alt atac de creanga se tranforma in dril. A luat-o ca o falfaire, insa e mult mai turbata ca prima. Nu dureaza prea mult si e in grip. Doar 7 lbs. Aaa, am stiut eu ca e mica.

Mai am cateva atacuri ratate si soarele cade sub liziera padurii, incepe sa se insereze. Sa incerc un loc si plec. Aleg o naluca in care am multa incredere si i-o servesc in marginea unui pom scufundat. O ia sanatos, fara sa mai stea pe ganduri si pleaca in forta in dreapta. Abia reusesc sa destrang putin frana sa nu im rupa din demaraj, ca stiucana se si baga pe sub tufele aplecate peste apa. Nu, pe asta nu am voie sa o scap. O intorc fortand lanseta la limita si stiuca pleaca spre larg. Trece inspre stanga si intra direct in niste crengi cazute in apa. Aoleu, sper ca nu se duce cu totul. Power Pro-ul de 20 lbs imi permite sa o extrag din crengi, se mai invarte de doua ori cu plecari in tromba si cedeaza in cele din urma. Gripul indica 20 de lbs si inca putin. Nu mult mai mare ca prima, insa mult mult mai hotarata sa nu se predea.
Apelez inca o data la crapari. Unul din ei ii spune celuilalt: „Noa, țâpă-ți tăte bețele în baltă și ia-ți unul din ăsta”.

In drum spre casa intru la alimentara si lovesc doua beri. Am nevoie de inspiratie in seara asta sa scriu pe blog.