In cea mai mare parte a anului 2009, in zona Muresului inferior nivelul raului a fost scazut. Ba chiar s-a situat sub cotele multianuale luni de-a randul.
La aceasta situatie a contribuit deficitul de apa din sol, despre care specialistii citati de mass-media spuneau ca a ajuns atat de semnificativ incat se poate vorbi de seceta pedologica, dar şi precipitatiile reduse cantitativ ce au cazut peste vara.
Un rol important, cred eu, il au si numeroasele balastiere ce au aparut oriunde erau inainte bancuri de prundis. S-au inmultit atat de mult incat, practic, nu prea a mai ramas mal neatins de mana omului. Au scurmat peste tot, lasand neatinse doar malurile consolidate cu piatra de cariera.

In goana lor nebuneasca dupa profitul ce se intrevedea din construirea tronsonului de autostradă Nadlac-Arad-Timişoara-Lugoj, si pe care, cel mai probabil, doar unii din ei îl vor mai apuca, s-a sapat atat de mult incat in statiile de sortare au aparut in cateva luni munti impresionanti de balast, de cate 10-15 metri inaltime.
In vara, erau balastiere in care se lucra chiar si noaptea. Exploatarea a continuat chiar si acum iarna, spre deosebire de anii anterior, cand in sezonul rece activitatea inceta.
In frenezia aceasta n-a mai fost loc de reguli, asa incat nu s-a mai tinut cont de faptul ca potrivit legii este interzis a se sapa sub limita talvegului, adica acea linie imaginara care uneste cele mai adanci puncte ale albiei unui rau. Dar cine mai sta sa se uite ce se intampla sub apa, cand banii curg din nimic ?!
Astfel, in unele locuri cursul apei a coborat cu 2-3 metri sub nivelul la care curgea in anii anteriori. Iar in numeroase alte locuri curentul, alta data puternic a disparut complet, lasand in loc lacuri intinse de apa statatoare.
Daca in toata Uniunea Europeana e interzisa exploatarea nisipului din albiile raurilor, romanul cu inventivitatea lui naiva a gasit solutia: nu face exploatare, ci lucrari de mentinere a cursului raului.

Ce influenta au aceste schimbari asupra pestilor numai Dumnezeu stie. Din observatiile mele populatia de salau a crescut exploziv, insa din pacate ea este reprezentata in mare parte de strapazani sub kilogram. Spre deosebire de salau, caruia se pare ca ii priesc noile conjuncturi, daca nu o fi vorba doar de intrunirea unor conditii deosebit de favorabile in perioada de reproducere, avatul a parut a fi mult mai putin in comparatie cu anii anteriori.

Daca in alti ani prindeam 75-100 de avati peste 1,5 kg intr-un sezon, anul asta nu cred ca am prins 20. Bine ar fi sa fiu eu cel vinovat si avatii sa fie in continuare prezenti ca alta data.
Din punctul de vedere al pescuitului mrenei la naluci a fost un an bun, cu capturi mai mari ca de obicei. Insa mreana nu este un partener prea statornic al pescarului cu artificiale, astfel incat nu pot trage concluzii asupra populatiei de mreana.

Somni au fost cativa, insa la mine doar mici. Am amici care au prins exemplare deosebite, astfel incat tind sa cred ca somnul nu este foarte afectat de activitatea balastierelor.

Sezonul rece, caci cu greu mai putem vorbi despre patru anotimpuri in ziua de astazi, a adus precipiatii mai bogate decat in anii anteriori, iar pamantul din uscat a inceput sa musteasca de apa.
Stratul consistent de zapada acumulat in scurta perioada de ger de dinainte de Craciun a fost topit in doar doua zile de ploi. Ca mai toate apele curgatoare din vestul tarii, si Muresul a crescut cu nu a mai facut-o de cativa ani.

Cresterea brusca a apelor a surprins pe picior gresit unii „investitori”, raul parca dorind sa dea o lectie omului nesabuit. Dar cine mai sta sa o asculte cand banii curg, fie ei chiar cu miros de ulei si motorina.

Noua, pescarilor, nu ne ramane decat sa ne bucuram de cresterea apelor, sa speram ca viitura va spala murdaria facuta de om, ca balastul antrenat de curgerea apalor va astupa createrele uriase sapate in albie si, de ce nu, ca va mai urca si ceva peste de la vecinii nostri unguri.

Sa avem un an mai bun si fire mai intinse !