In perioada de primavara-vara cand raurile au de obicei debitul crescut si o turbiditate ce permite rapitorilor sa iasa la vanatoare, nu e greu sa localizam zonele fierbinti, unde o explozie in luciul apei sau o imprastiere discreta ne pot aduce mult mai usor captura. Acest scenariu este unul fericit in care pestele se prinde relativ usor, mananca, se tradeaza si chiar mai mult, ne putem apropia de zona unde ataca. Din nefericire, nu in fiecare an ne putem bucura de optimul de situatie care ne face pescuitul mai usor.

Exista ani in care datorita lipsei precipitatiilor apa se limpezeste si scade, iar pestii pasnici isi pasc verdeata de pe pietre linistiti,  pentru ca rapitorii nu ies la vanatoare peste zi. De ce? Simplu pentru ca in aceste conditii e destul de greu sa se apropie de prada. Limpezimea apei, lipsa curentului puternic, luminozitatea crescuta – sunt avantaje de partea pasnicilor care se ascund si intra in alerta imediat ce se apropie un rapitor. De asemenea, la randul lor rapitorii nu mai pun atat de usor botul la vrajeala noastra, iar voblerele, lingurile, silicoanele cele mai naturale nu fac altceva decat sa trezeasca suspiciuni.

Cei mai multi dintre noi au tendinta sa abandoneze relativ repede sub pretextul clasic ca “pestele nu mananca” insa cu siguranta, sub oglinda apei foamea face ca rapitorii sa aiba o alta parere. Daca noua ne este mai usor sa abandonam lansetele in favoarea altor activitati care sa ne umple timpul, rapitorul nu are de ales, el trebuie sa manance. Incercarile repetate de a se apropia de bancurile de obleti nu fac altceva decat sa il epuizeze, sa isi consume toata energia. Daca ziua, pe lumina, nu reuseste sa se hraneasca, trebuie sa profite la maxim de orele in care se poate camufla, de aceea, odata cu lasarea intunericului, rapitorii se adapteaza si fiecare, cu armele de care dispune, profita si incearca sa fructifice fiecare atac. Daca rateaza va trebui sa suporte foamea de peste zi… deci nu prea are de ales.

Amortiti de racoarea noptii si atenti  la ganganiile ce zboara mai aproape de pelicula apei, obletii mai putin circumspecti la pericolele ce vin de jos, lasa garda si cad prada mult mai usor decat pe timpul zilei. De ce sa nu profitam si noi de acest moment cand pestele vrea sa manance si e iesit la vanatoare?! Intotdeauna e mai usor sa pacalesti un peste iesit sa vaneze, decat unul care sta letargic, ascuns in vreun cotlon sau pe fundul unui gropan.

Pentru cei care nu au incercat niciodata pescuitul pe timp de noapte, imi permit sa dau cateva sfaturi care vor putea  fi de folos pe malul apei:

–         profitati de cele mai bune ore!  rapitorii se activeaza de regula intre anumite intervale, in prima parte din noapte, iar mai apoi spre dimineata.

–         nu pescuiti prea aproape unul de celalalt pentru a evita o eventuala accidentare in momentul lanseului, datorita vizibilitatii scazute

–         acordati mult mai multa importanta linistii decat in timpul zilei, evitati sa calcati pe pietrele instabile care se pot rostogoli cu zgomot, spre apa

–         memorati pe timp de zi eventualele structuri unde se pot agata nalucile sau chiar pestii aflati in drill

–         nu indreptati sursa de lumina spre apa sau folositi o lumina slaba, de culoare rosie, mai putin intensa, care nu deranjeaza pestii

–         este indicat sa curatam malul pe timpul zilei, pentru ca noaptea sa nu ne lovim de eventuale obstacole care pot ingreuna pescuitul

–         capturile trebuie manipulate cu mai multa prudenta decat pe perioada zilei

In speranta ca v-am dat cateva idei, nu pot decat sa va urez spor la treaba si fir intins!!

PS: Iar daca intunericul si linistea apasatoare din noapte va fac sa va simtiti mai putin confortabil, nu uitati acasa … taria !