Zilele trecute, un confrate mai tanar m-a intrebat pe Facebook cum sa faca sa prinda si el somn. Greu de spus in doua vorbe. De aceea, pentru el si pentru altii care inca nu l-au citit, reiau un articol de-al meu mai vechi, publicat anul trecut in revista Aventuri la pescuit.

Pescuitul nu este, sau cel puţin nu e pentru toţi o actvitate în care trebuie să primeze neapărat eficienţa. Pentru pescarul „sportiv” nu este chiar atât de importantă cantitatea de peşte pe care o prinde, ci mai mult modul în care o face. Din punctul meu de vedere, cel mai elegant mod de a pescui somnul este la momeli artificiale, mai exact cu voblere. Nu neg că în anumite situaţii pescuitul staţionar cu momelile naturale sau pescuitul la clonc pot fi mai productive, nu spun nici ca aceste metode nu ar fi etice sau că nu ar avea farmecul lor, însă consider că pescuitul cu voblere este cel care poate aduce cele mai mari satisfacţii. Brutalitatea atacului unui somn de dimensiuni considerabile ce inhalează năluca la suprafaţa apei, pe care îl resimţi în tot corpul, drilul cu un astfel de exemplar de multe ori folosind un echipament subdimensionat, momentele de satisfacţie pe care le trăieşti atunci când pui mâna pe un somn uriaş adus la mal după o luptă „care pe care” sunt senzaţii ce dau dependenţă grea. Atât de grea încât cunosc destui pescari pe care, în lunile calde ale anului, nu îi mai interesează nimic altceva în afară de somn.

Pescuitul somnului cu voblere nu este însă unul usor. E nevoie de răbdare, de perseverenţă, de încăpăţânare uneori, dar neapărat şi de o bună cunoaştere a comportamentului acestui pradător aflat în vârful piramidei trofice din apele noastre. Vor fi nenumărate momente de frustrare, când ştii că faci bine ceea ce faci şi totuşi fără rezultat, sau când nu reuşeşti să găseşti soluţii pentru a prinde peştii pe care îi vezi că răpesc în faţa ta la suprafaţă, dar şi momente când poţi prinde atât de bine încât ajungi să te întrebi când ai devenit aşa de priceput.
În cele ce urmează voi încerca să detaliez pescuitul cu voblere la somn, pe râu, în sezonul cald, aşa cum în văd prin prisma experienţelor trăite pe malurile Mureşului inferior.

Puţină tactică

Somnul este un prădător preponderent nocturn. Peste zi se retrage în porţiunile adânci ale râului, în gropi unde stă ascuns după diverse structuri – praguri, buşteni îngropaţi parţial în albia râului, bolovani desprinşi din malurile consolidate artificial, betoane. Nu este exclus ca în astfel de zone să găsim mai multe exemplare de talie apropiată, adunate în acelaşi loc.
În aceste perioade de inactivitate, şansele de a-l captura sunt destul de reduse. Totuşi, astfel de structuri o dată descoperite, pot fi tatonate şi cu voblere. Cunoscând adâncimea la care sunt ele situate şi luând în calcul curentul apei, structurile pot fi survolate cu voblere alese aşa încât să evolueze chiar pe deasupra lor. Pot fi utilizate atât voblere scufundatoare lipless (fără barbetă), lăsate sa cadă la adâncimea dorită şi recuperate apoi liniar, cât şi crankbaituri a căror adâncime de evoluţie, prestabilită prin construcţie, este apropiată de cea la care se găşeşte structura. Recuperând în mod repetat năluca prin zona structurii şi pe deasupra ei, sunt şanse ca cel puţin unul din somnii care staţionează pe lângă ea să o atace.

O altă posibilitate a abordare a unor structuri izolate este utilizarea unor voblere deep-diver, flotante, recuperate astfel încât barbeta sa vină cât mai des contact cu substratul. În momentul în care voblerul loveşte în structură recuperarea trebuie stopată, lăsând timp voblerului să se ridice şi curentului apei să îl scoată din agăţătură. De cele mai multe ori atacul suvine chiar în timpul acestor stopaje.
Desigur, unele structuri, cum ar fi bolovani, truchiuri de copaci, praguri se pretează unor astfel de abordări full-contact, pe când altele ca deşeuri din construcţii ce conţin fier-betoane, sârme, saci de rafie sau nailon umpluţi cu moloz, trunchiuri cu crengi etc pot pune la grea încercare răbdarea şi echipamentul pescarului. Partea frumoasă e că balaurul tocmai în astfel de locuri se ascunde…

Dacă peste zi somnii stau de obicei cantonaţi prin cotlonele adânci ale râului, seara lucrurile se schimbă. Când soarele începe să se apropie de linia orizontului şi umbrele se întind tot mai mult, luminozitatea din apă se reduce treptat, iar somnii ies la vânătoare.
Căutarea locurilor propice în această perioadă a zilei trebuie să pornească de la premisa că somnul este un răpitor ce preferă ambuscada. Îl vom găsi aşadar în zone de trecere ale peştilor, cum ar fi cele în care râul se îngustează şi curentul apei se înteţeşte, în locuri în care şuvoiul loveşte într-un obstacol şi îşi schimbă direcţia sau pe pragurile rămase în urma excavării balastului din albia râului. Aici pândeşte din apropierea fundului bancurile de peşti care se lupta cu curentul sau care pur şi simplu staţionează în apa oxigentă.
Principalul ingredient pentru ca un astfel de loc să fie productiv este prezenţa peştilor pradă – obleţi, bancuri de albitură (scobari, batcă, morunaşi, plătici etc.). Oricât de promiţător ar fi locul pentru noi, dacă prada lipseşte nici prădătorul nu va fi pe aproape.
Atacurile somnului se produc în astfel de locuri între ape, deci sunt puţine semne perceptibile de către pescar care să îi trădeze activitatea răpitorilor din adâncuri. Totuşi un pescar atent va observa încetarea bruscă a activităţii avaţilor, semn că un prădător mai mare a revendicat locul de vânătoare. De asemenea, un ochi antrenat va observa câte un oblete izolat, sărind disperat afară din apă, uneori chiar pe mal sau împrăştieri discrete ale obleţilor la suprafaţa apei, fără ca ele să fie urmate de învolburarea apei ca în cazul atacului altor specii de răpitori, precum avatul sau şalăul.

În momentele descrise, atacul somnul poate fi provocat cu voblere medium-diver, ce evoluează aşadar între ape. Având în vedere că ne adresăm unor peşti activi, care se hranesc în zonă, sunt de preferat modele cu vibraţie agresivă, cum sunt voblerele jointed, vopsite în culori vii, precum şi cele care produc sunete joase, fiind dotate cu bile în interior. Voblerul va fi recuperat încet sau chiar ţinut pe loc în curent, pentru a da timp prădătorului să îl reprereze şi să se ridice de pe fund pentru a-l ataca. Uşoare accelerari din varful lansetei, pentru ca apoi voblerul să fie lăsat dus de apă la vale îi fac şi mai credibilă evoluţia, asemănătoare cu aceea a unui peşte care se stăduieşte să urce prin curentul puternic.

Noaptea lucrurile se schimbă din nou. Din cauza întunericului, bancurile de peşti pradă devin mai vulerabile la atacurile prădătorilor, astfel încât se retrag în general zonele mai liniştite ale râului, la apă mică. Somnul bineînţeles le urmează. Întunericul îi permite acum să se furişeze pe nesimţite spre pradă, pe care o aspiră de aproape prin vacuumul pe care îl crează deschiderea bruscă a gurii sale imense. Vânează acum activ, în straturile superioare ale apei, în câmp deschis, pe sub sălcii, pe plaje, pe prundişuri.
În nopţile calme de vară, fără lună, când vântul de peste zi s-a liniştit demult, activitatea somnilor la suprafaţa apei se poate auzi de la distanţe considerabile. Zgomotul înfundat şi pătrunzător pe care îl produce atunci când îşi aspiră prada imediat sub pelicula apei este inconfundabil. Cu cât e mai înfundat, cu atât peştele care l-a făcut este mai mare.
Uneori el se produce atât de aproape încât ţi se ridică părul pe ceafă, reflex care îţi confirmă că în străfundul fiinţei tale ai rămas un prădător, pe care civilizaţia nu a reuşit să îl îmblânzescă. Singur pe malul întunecat al apei, bazându-te mai mult pe auz decât pe văz în încercarea de a localiza răpitorul suprem ce vânează nestingherit în preajma ta, şansa de a-l captura pe nevăzute cu peştişorul tău mincinos, din lemn şi oţel, gândul la drilul ce va desfăşura în beznă sunt senzaţii pe care vrei să le retrăieşti din nou şi din nou. Aproape că nu mai contează dacă reuşeşti ori ba să îl prinzi.
Pot fi utilizate acum cu succes voblere care evoluează în straturile superioare ale apei, care dizlocă un volum mare de apă, eventual care să producă şi zgomot pe lângă turbulenţă. Uneori atacul survine imediat dupa caderea voblerului pe apă. Recuperările liniare şi leneşe sunt de cele mai multe ori cheia reuşitei.

Când apele râului sunt mari şi tulburi, somnul se retrage în porţiunile cu apă mai liniştită din preajma malurilor, în zonele în care tufişurile inundate reduc furia curentului sau în apropierea pajiştilor inundate, unde peştii pradă sunt atraşi de sursa abundentă de hrană. Turbiditatea apei îi permite să fie acum activ şi peste zi, iar atacurile sunt localizate înspre suprafaţa apei sau în apropierea malurilor. Tactica abordată de pescar în astfel de situaţii este asemănătoare cu aceea din timpul pescuitului nocturn. Voblerele în culori tipătoare, galben sau verde fluorescent, oranj ori cu flancuri metalizate, care emit flash-uri în timpul evoluţiei sunt cele mai potrivite.

Şi ceva tehnică

În privinţa echipamentului, fără îndoială acesta trebuie să fie unul specializat, adaptat la mărimea nălucilor folosite, adesea din categoria XXL, dar şi talia de multe ori impresionantă a somnului.
Plaja nălucilor pe care lanseta trebuie să fie capabilă să le lanseze începe de pe la 8-10 grame şi merge uneori până la 60-80 grame. Este de preferat, în opinia mea, o lansetă mai flexibilă pe vârf, care să permită peştelui să inhaleze năluca atunci când atacul vine din spate, mai ales dacă se pescuieşte cu fir textil. O lansetă flexibilă se încarcă mai bine cu voblere din limita inferioară a plajei recomandate. În plus are avantajul de a obosi mai repede peştele în dril, iar riscul dezgăţării peştelui înainte de a ajunge la mal este mai scăzut decât în cazul în care se foloseşte o lansetă rigidă.

Rezerva de putere trebuie să fie cât mai mare, mai ales atunci când se pescuieşte în locuri cu curent puternic de pe maluri greu accesibile. Chiar şi un somn de 7-8 kilograme, dacă este scăpat în curent şi este împins de apă la vale, cu greu mai poate fi adus înapoi, în susul apei. Intrat în curent, somnul are abilitatea instinctuală de a se folosi de forţa acestuia, expunându-şi flancurile, ceea ce îl face greu de oprit fără un echipament adecvat. De aceea, primele minute ce urmează atacului sunt hotărâtoare, dacă reuşeşti să îl ţii departe de curent ai toate sansele să îl scoţi, dacă nu sansele îţi scad considerabil.
Ca să nu mai vorbim despre exemplarele mari, care au o forţă ieşită din comun, şi pe care pur şi simplu nu le poţi opri dacă le-ai lăsat să accelereze.
De asemenea, e nevoie de o lansetă cu rezervă mare de putere şi atunci când pescuim într-o zonă bogată în structuri. O dată înţepat, somnul are tendinţa de a se refugia pe fundul apei, spre structurile din care a fost scos. De aceea este foarte important să pui presiune pe peşte încă de la începutul drilului. Dacă reuşeşte să se ascundă în spatele unei structuri, sunt sanse mari ca firul să cedeze, având în vedere faptul că firele textile au o rezistenţă destul de scăzută la abraziune.

Însă orice lansetă, cu cât este mai puternică, cu atât este mai grea. Pescuitul cu năluci este un pescuit activ, în care ţii lanseta permanent în mână, lansezi, joci voblerul în timpul recuperării preţ de câteva ore. De aceea, este obligatoriu de căutat un echilibru între nevoia de a avea o lansetă puternică şi aceea de a avea o lansetă plăcută în pescuit, ecuaţie în care intră inclusiv condiţia fizică a pescarului.
În prezent, pescuiesc la somn cu două lansete custom de baitcasting. Una mai „ușoară”, construită pe un blank Lamiglas din fibră de sticlă, din categoria „light saltwater”, având o lungime de 7 ft şi pentru care sunt recomandate năluci de ¾ – 2 ¼ oz. Producătorul nu dă indicaţii privind firele, precum în cazul altor blankuri, însă estimez că lanseta poate fi pescuită fără probleme cu fire de 35 lb. Cântăreşte puţin peste 200 gr, ceva mai mult decât o lansetă de spinning din grafit, însă nu prea mult pentru a obosi mâna.
A doua este mai puternică, tot custom, construita pe un blank USB-711 ML. Lungime 7 ft 11 inch, 10-25 lb si 1-3 oz., mai multe puteti citi despre ea aici.

Mulineta trebuie să fie şi ea una pe măsură, cu angrenaje puternice care să facă faţă pescuitului cu voblere mari, ce opun rezistenţă mare în apa curgătoare, precum şi drilului cu peşti mari şi puternici. Mulinetele de baitcasting, mai compacte şi mai puternice sunt net superioare celor de spinning în pescuitul somnului cu năluci.
Este de dorit ca mulineta să fie dotată cu un tambur cu capacitate mare, astfel încât să poată fi încărcată cu fire mai groase, de 25-40 lbs.
Pe de altă parte, este preferabil ca mulineta să aibă un raport mic de recuperare, in jurul raportului de 5.0:1, stiut fiind faptul că cu cât raportul de recuperare este mai mic, cu atât creşte puterea pe care o dezvoltă angrenajul. Oricine se poate convinge asupra acestui aspect recuperând alternativ năluca folosind mulinete de acelaşi tip, dar cu raport de recuperare diferit.
Nu am acordat prea mare importanţă raportului de recuperare, până în momentul în care am avut ocazia sa testez în paralel trei mulinete Daiwa Zillion – 4,9:1, 6,3:1 şi 7,1:1. Diferenţa de putere dintre cea dintâi şi ultima este foarte mare, deşi singurele piese care diferă la aceste mulinete sunt pinionul şi roata mare dinţată, iar de atunci pescuiesc voblerele exclusiv cu mulinete cu raport mic de recuperare.
Folosesc pentru pescuitul somnului o mulinetă cu profil rotund, Daiwa Pluton 200HL, având raportul de recuperare 5,1:1. Este o mulinetă aparent masivă, însă uşor de palmat şi foarte puternică. Deşi este o mulinetă catalogată ca fiind din categoria grea, lansează naluci uşoare (7-9 gr.). Singurul său inconvenient este greutatea relativ mare, de 340 gr., ceea ce face ca ansamblul cu care pescuiesc la somn să cântărescă aproximativ 550 gr.
A doua optiune este Daiwa Zillion 100 PLA – 4,9:1, cu care echipez de obicei lanseta de rezerva.

Firele pe care le folosesc sunt aproape exclusiv textile, mai exact cele braided (împletite), în general cu rezistenţa de 20-40 lbs. Acestea surclasează monofilamentul atât din punct de vedere al raportului rezistenţă/diametru, cât şi din cel al rezistenţei în timp.
Am încercat în mai multe rânduri, la anumite intervale de timp, să pescuiesc şi cu monofilament, pe de o parte din nostalgia vremurilor când erau singurele fire la care aveam acces, pe de altă parte pentru că am observat că monofilamentul permite voblerului să evolueze ceva mai natural. Însă mulinetele de baitcasting cu care pescuiesc au tamburi cu diametre destul de mici (ex. 38 mm Daiwa Pluton si 36 mm la Daiwa Zillion), iar firele monofilament au „memorie”, spre deosebire de cele textile, caracteristică suficient de deranjantă la diametre mai mari (0,35-0,40 mm). Un monofilament cu o rezistenţă care să îi permită a fi pescuit la somn are o „memorie” destul de mare, motiv pentru care are tendinţa de a se umfla pe tambur în timpul lanseului. Rezultă de aici peruci mult mai dese, care deranjează prea mult în pescuit, cel puţin din punctul meu de vedere.
Cel mai mare inconvenient al firelor textile este rezistenţa scăzută la abraziune. M-am întâlnit cu multe situaţii în care, pescuind „pe direct” cu textil am scăpat în dril somni atât la vobler cât şi la jig, care m-au lăsat fără nalucă.

Gura somnului este dotată cu o multime de „dinţişori” mici, pe ambele maxilare, care au rolul de a reţine peştele atacat. Aceştia crează o suprafaţă extrem de abrazivă, care poate zgâria destul de adânc pielea atunci când scoatem pestele din apă apucându-l de mandibulă. In fotografia anterioara se pot vedea urmele lasate de dintii somnului pe suprafata unui vobler. De altfel, cred că orice pescar cu oarecare experienţă a capturat diverse specii de peşti, inclusiv somni, purtând pe ei acele zgârieturi inconfundabile produse de atacul somnului. Contactul acestor asa-zişi dinţi ai somnului cu firul textil, mai ales în cazul unui dril prelungit, duce la ruperea unor fibre din împletitura ce formează firul şi scad foarte mult rezistenţa acestuia. Nu de puţine ori firul textil sfârşeşte prin a ceda, mai ales dacă are un diametru mai mic.
Însă greşeala e mama învaţăturii. Ca atare, de câtiva ani încoace folosesc, fără excepţie, lider din fluorocarbon sau măcar din monofilament gros atunci cand pescuiesc la somn.

Închei aici scurta introducere in pescuitul somnului, cu rugamintea sa eliberati macar o parte din somnii pe care ii veti prinde !