Home » Povesti cu pesti

1 Mai muncitoresc

9 mai 2008 2 Comentarii Scris de razvan

De 1 Mai romanul trebuie sa iasa undeva in natura, indiferent cum se anunta a fi vremea. Daca mai e si pescar, e imposibil sa stea in casa chiar daca prohibitia e in toi.

Impreuna cu doi membri ai unui club rival de spinning, caruia nu-i voi aminti numele aici caci nu mai are nevoie de reclama, am planificat o iesire pe clisura Dunarii. Cum pescuim doar cu artificiale nu ne facem probleme in privinta controalelor Politiei de Frontiera, care sunt destul de sacaitoare.

De data aceasta meteorologii nu au gresit. Vremea a fost instabila, cu cer variabil si averse neasteptate de ploaie. Vantul si-a facut de cap, facand in majoritatea timpului pescuitul la jig o adevarata corvoada. Prin urmare, m-am hotarat sa insist mai mult la vobler.

In locurile ferite de vant sau in momentele de acalmie, avatii se hraneau destul de activ, insa se lasau greu pacaliti.

Avand chef de senzatii tari, am pescuit exclusiv cu un St.Croix Legend Elite de 6’6”, medium-light, fast, 1/8 – 1/3 oz si fir multifilament de 8 lbs.

A fost o surpriza foarte placuta pentru mine sa descopar ca lanseta, pe care am cumparat-o pentru a pescui la jig din barca pe balta, se descurca minunat cu voblere de 6-7 cm. Fiind dintr-o clasa de putere usoara, se incarca bine in lanseu, fapt ce se reflecta in lungimea lanseurilor.

In general avatul nu e un peste foarte luptator asa ca, desi pescuiam in curent, nu am avut probleme in drill chiar si cu bucati de 3-3,5 kg.

Voblerele castigatoare au fost Rapala Shallow Shad, Rapala Team Esko, Yo-Zuri 3D Popper si Lucky Craft Pointer.

Zona are un enorm potential turistic, aproape deloc exploatat. Peisajele sunt absolut superbe, dar paradoxal pensiunile pot fi numarate pe degetele de la o mana.

Parca pentru a alunga turistii nepoftiti si din lipsa de activitate, Politia de Frontiera isi face de lucru verificand si rasverificand pescarii sportivi. Intr-una din zile am fost controlati de nu mai putin de 5 ori (de trei ori de pe uscat si de doua de pe apa).

Urmeaza Valea Argovei cu peronul pe partea dreapta !

2 Comentarii »

  • kelobass a scris:

    Trei, Doamne, şi toţi trei!

    Avea şi Kelo trei feciori,
    Şi i-au plecat toţi trei deodată
    La ExpoAventuri, sărmanul tată!
    Ce griji pe dânsul, ce fiori,
    Când se gândea că-i greu comertul,
    N-ai timp să simţi chiar dacă mori.

    Şi zile trecut-au după zile-
    Şi-a fost de veste lumea plină,
    Că steagul WSB se-nchină;
    Şi mândrii codrului păuni,
    WSB au isprăvit targoiul,
    Că s-au bătut trei nebuni.

    Scria-n gazetă că s-a dat
    Poruncă să se-ntoarcă-n Timisoara
    Toţi cei plecaţi de astă-primavara –
    Şi rând pe rând veneau în sat
    Şi ieri şi astăzi câte unul
    Din cei care-au plecat.

    Şi-ai lui întârziau! Plângând
    De drag că are să-i revadă,
    Sta ziua-n prag, ieşea pe stradă
    Cu ochii zarea măsurând,
    Şi nu veneau! Şi dintr-o vreme
    Gemea, bătut d-un gând.

    Nădejdea caldă-n el slăbea,
    Pe cât creştea de rece gândul.
    El a-ntrebat pe toţi d-a rândul,
    Dar nimeni ştire nu-i ştia.
    El pleacă-n urmă-n Capitala
    Să afle ce dorea.

    Un prieten vechi îi iese-n prag.
    – “Ce-mi face Sava? el întreabă,
    De Sava-i este mai cu grabă,
    Că Sava-i este cel mai drag.
    – “E mort de beat! El a căzut la Expo
    În cel dintâi şirag!

    O, bietul om! De mult simţea
    Că Sava-i dus de pe-astă lume,
    Dar astăzi, când ştia anume,
    El sta năuc şi nu credea.
    Să-i iasa Sava din cuvant! Acest lucru
    El nu-l înţelegea.

    Blăstem pe tine, braţ duşman!
    – “Dar Sorin-al nostru cum o duce?
    – “Sub softuri, taică, şi sub muste,
    Lovit în piept d-un boilestean!
    – “Dar bietul Caius? – “Dus şi Caius
    Prin văi la un cancan.

    El n-a mai zis nici un cuvânt;
    Cu fruntea-n piept, ca o statuie,
    Ca un Cristos bătut în cuie,
    Ţinea privirile-n pământ,
    Părea că vede dinainte-i
    La Argovei recensamant.

    Cu pasul slab, cu ochii beţi
    El a plecat, gemând p-afară,
    Şi-mpleticindu-se pe scară,
    Chema pe nume pe băieţi,
    Şi se proptea de slab, sărmanul,
    Cu mâna de păreţi.

    Nu se simţea de-i mort ori treaz,
    N-avea puteri să se simţească;
    El trebuia să s-odihnească –
    Pe-o piatră-n drum sub un zăplaz
    S-a pus, înmormântând în palme-i
    Slăbitul său obraz.

    Şi-a stat aşa, pierdut şi dus.
    Era-n amiazi şi-n miez de vară
    Şi soarele-a scăzut spre seară,
    Şi-n urmă soarele-a apus,
    Iar bietul om sta tot acolo
    Ca mort, precum s-a pus.

    Treceau bărbaţi, treceau femei,
    Şi uruiau trăsuri pe stradă,
    Soldaţi treceau făcând paradă, –
    Şi-atunci, deştept, privi la ei
    Şi-şi duse pumnii strâns pe tâmple:
    “Trei, Doamne, şi toţi trei!

  • TopGear a scris:

    Mwuahahahahaa!… Stefane, m-ai dat gata cu eminescianismul din tine! Tine-o tot asa, si poate scoti o carte de genul – Odiseea pescarului eminescian. Esti tare! ;P

Lasati un comentariu

Adaugati comentariul mai jos, sau trackback de pe site-ul tau. Te poti abona la comentarii via RSS.