Cand vine vorba despre alegerea nalucii, pentru majoritatea pescarilor salaul este sinonim cu nalucile soft. Jigul e sfant si nu mai ai nevoie de nimic altceva ca sa prinzi salau. Ba mai mult, sunt unii care te privesc cu neincredere cand le spui ca ai prins salau la vobler.

Dar pescuitul ne demonstreaza zi de zi ca te autolimitezi ca pescar daca te lasi prada prejudecatilor, refuzi sa te abati de la cai batatorite sau ai tipare din care crezi ca nu ai niciun motiv sa iesi.

 

Haideti sa ne imaginam un banc de 4-5 salai ce stau pe fundul apei, langa o agatatura. In cadru apare un pestisor care inoata ciudat. Decoleaza brusc de pe substrat, urca si apoi cade la loc. Sta putin acolo jos, apoi tasneste din nou in sus si cade la loc. E ceva nefiresc in inotul lui topait, dar poate tocmai acel nefiresc il face atractiv. Trebuie ca pestisorul e bolnav de se comporta altfel decat ceilalti. Un salau il ataca si apoi inota in sus, scuturand din cap si dispare pentru totdeauna din card.

Se asterne linistea, dar nu pentru multa vreme. Apare alt pestisor in zona. Acesta inoata la o schioapa deasupra fundului. Parca da mai tare din coada decat cel de dinaintea lui, insa inainteaza greu. Se apropie linistit de cardul de salai, fara sa banuiasca pericolul care il pandeste dededuspt. Din cand in cand se opreste, ramanand in suspensie pentru cateva momente. Trece apoi la o palma pe deasupra salailor, cand unul dintre ei nu mai rezista si il ataca. Si acesta inoata in sus si dispare.

Salaii ramasi nu apuca sa se linisteaca si se iveste inca un petisor. Acesta inoata ciugulind de pe substrat. Ridica norisori de mal in timp ce scormonenste fundul apei. Nu observa nici el salaii ce pandesc langa structura, ci continua sa inainteze nepasator. Cand ajunge la structura si incepe sa o ciuguleasca, un salau nu mai rezista si il apuca hotarat.

Scenariul de mai sus e un exercitiu de imaginatie pe care l-am parcurs impreuna pentru a incerca sa vizualizam ce se petrece in adanc. Trei naluci, trei evolutii diferite. O guma si doua voblere. Si acum va intreb: de ce credeti ca salaul nu ar ataca decat „pestisorul” care inoata in dinti de fierastrau si se da ritmic cu capul de fundul apei ? Asa se comporta un peste adevarat ?!

Inotul unui vobler, care de cele mai multe ori parcurge o traiectorie orizontala, pe un anumit palier de adancime, este mult mai apropiat de prada naturala a salaului decat traseul in dinti de fierastrau al jigului. Si atunci de ce salaul l-ar prefera doar pe cel din urma ?!

 

Adevarul este ca neincrederea multor pescari de salau in pescuitul acestei specii cu voblere vine din faptul ca nu stapanesc tehnica. Pescuitul cu voblere nu se adreseaza doar pestilor aflati in masa apei in suspensie, cum cred unii. El poate avea si de cele mai multe ori are ca destinatari pestii de pe substrat. Cu un vobler ales corect poti pescui chiar deasupra fundului apei, poti atinge substratul din loc in loc sau poti sa il recuperezi astfel incat sa vina in contact permanent cu albia. Preferintele de moment ale pestilor vizati sunt variate, de aceea limitarea la o singura tehnica de pescuit poate fi adesea neproductiva.

Comparativ cu guma, voblerul are argumentele sale care nu trebuie trecute cu vederea.

 

Voblerele pot fi plutitoare, scufundatoare sau cu flotabilitate neutra. Aceasta caracteristica poate fi speculata in functie de situatiile concrete intalnite. Apa este rece si pestii sunt inactivi ? Un vobler suspending, pescuit cu pauze lungi in timpul carora ramane suspendat deasupra fundului, poate da timp suplimentar rapitorului amortit sa atace. Apa este mai adanca si pestii stau pe substrat ? Un vobler sufundator poate fi de data aceasta solutia. Sau un vobler cu barbeta supradimensionata, daca pestii prefera vibratii agresive. Agataturi pe substrat ? Un vobler plutitor, stopat la timp si lasat sa se ridice dupa contactul cu structura sau un vobler cu barbeta mai mare, care sa ricoseze cand loveste in agatatura pot fi o solutie.

Mai trebuie spus si ca voblerele sunt in general mai agresive in evolutie decat o guma. Un vobler cu barbeta mare sau unul articulat pot uneori aduce mai multe atacuri decat vibratia relativ discreta a unei gume. Iar cand naluca evolueaza agresiv si reactia pradatorului e pe masura. In plus, unele voblere sunt dotate cu camere de rezonanta cu bile, care adauga nalucii un element sonor, un stimul suplimentar care poate face alteori diferenta.

De asemenea, voblerele au o paleta de culori mult mai diversa decat a gumelor, apect care in anumite situatii poate fi decisiv. Gasim voblere avand combinatii complexe de culori, contraste pronuntate, desene reprezentand ochi, aripioare solzi, puncte de atac sau cu insertii de folie metalica ori cu irizatii, ce imita flashul pestelui prada. Fiecare din ele poate avea momentul sau de glorie sau situatii in care sunt de prisos.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

N-ar trebui trecut cu vederea nici faptul ca voblerul este dotat de regula cu doua triple, adica sase carlige. Sansa de a prinde un peste mofturos sau care ataca teritorial, pentru a alunga intrusul si nu pentru a se hrani, este mult mai mare decat in cazul gumei armate pe unicul carlig al jigului.

Dezavantajul voblerelor este ca pentru un pescuit eficient nu e suficient sa ai in trusa doua-trei voblere, ci ai nevoie de o gama variata care sa acopere diverse paliere de adancime. Iar un vobler de calitate nu este chiar ieftin. Dar o trusa serioasa se face in timp, adunand voblerele unul cate unul in functie de nevoile concrete de la un moment dat. Asa le si inveti pe fiecare in parte. Cat de adanc coboara, cat de tare vibreaza, cat de repede se ridica ori se scufunda… Si experienta se aduna. Dupa un timp simti ce vobler trebuie sa alegi din cutie pentru a pescui cum trebuie intr-un anumit loc.

In cazul meu, voblerele si-a demonstrat de nenumarate ori eficienta in pescuitul salaului, atat pe rau cat si pe balta. Sa va povestesc cateva situatii concrete pentru a releva unele detaliile care au facut diferente la un moment dat.

Pescuiam pe Mures, intr-o primavara. Apa era destul de rece si relativ limpede, dar stiam ca salaii ar trebui sa fie acum agresivi, avand in vedere ca se apropia perioada de reproducere. Pescuiam in josul curentului, pe marginea unei gropi. Apa curgea constant si se involbura putin in locul in care cadea in adancitura albiei. Am pus un Yo-Zuri Hardcore 75, Parrot. Nu atingeam substratul cu el dar stiam ca apa nu e foarte adanca si ca voblerul evolueaza in apropierea fundului. La primele lanseuri am avut un atac scurt, probabil de alungare, chiar pe buza gropii. M-am gandit ca ceva nu i-a convenit – poate culoarea prea stridenta sau poate zornaitul bilelor din vobler. Am schimbat pe un Shad Rap, de 8 cm, culoare naturala – SD. Nimic. Apoi am  pus un alt Shad Rap, de 9 cm, culoare stridenta – FT. Din nou nimic. Mi-am zis ca pestele s-o fi speriat, asa ca m-am mutat de pe locul respectiv si am continuat sa pescuiesc pe locurile din jur. Dupa vreo 20 minute m-am intors pe locul unde am avut atacul. Am luat din trusa un Rapala Jointed 13 cm, culoare S. Voblerul nu coboara atat de jos ca celelalte, insa are un surplus de vibratie chiar daca este recuperat lent in curent. La prima lansare l-a atacat hotarat un salau gros, pe care il puteti vedea in imaginile de mai jos, desi voblerul nu evolua chiar pe fund, ci pe undeva pe la 2/3 din coloana de apa. „Prada” consistenta l-a determinat pe el sa urce…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Intr-o alta partida pescuiam tot pe Mures, cu un Rapala Scatter Rap Shad, de 7 cm. Faceam un pescuit de tatonare, incercand sa acopar o suprafata cat mai mare de apa intr-un timp scurt, pentru a vedea daca sunt salai prin zona. Am gasit o structura, in care voblerul s-a agatat, a scapat usor, s-a agatat din nou si iarasi a scapat. Probabil ramurile mai subtiri ale unei crengi ingopate in albie. Am schimbat voblerul sa nu il agat definitiv si am ales din trusa un alt vobler, care sa nu coboare atat de jos, insa din nou mai mare si cu o vibratie mai puternica – Rapala Magnum, 11 cm, S. La primul lanseu de dupa structura s-a ridicat salaul din imagine. Din nou voblerul a evoluat intre ape si totusi am prins.

 

Pescuind pe rau, salaul raspunde frecvent la voblere primavara sau toamna, cand prefera zonele cu apa mai mica, incalzite de soare. De asemenea, pot aparea momente prielnice si peste vara, dimineata, pe inserat sau noaptea, cand salaii ies la vanatoare pe apa mica, in preajma malurilor, pe prundisuri, dupa insulite sau in straturile superioare ale unor ape mai adanci – atunci cand albitura se ridica la suprafata pentru a se incalzi in straturile superioare ori pentru a muscarii.

 

Totusi salaul nu se prinde la voblere doar pe rau, cum cred unii. Recent in concursul Relax Trophy, Sarulesti 2017, împreuna cu Andrei, am prins salai mai mari si mai multi pe voblere decat pe gume. N-am plecat cu prejudecati de acasa si n-am pornit sa pescuiesc cu voblere. Am luat la mine 6 cutii cu gume si una singura cu voblere. Insa am gasit salaii in maluri, pe primul prag sau pe platouri cu apa mica, pe structuri tari, in apa de aproximativ 1,2 – 2 m adancime. Pe zonele respective am observat ca salaii ataca mai mult teritorial. La gume aveam atacuri, dar prindeam putini pesti din cei care loveau naluca. Mi-a venit ideea sa incerc si cu voblere si rata capturilor s-a imbunatatit vizibil.

Au fost zone pe care le-a batut la gume si, dupa ce am avut o multime de rateuri, le-am abordat inca o data dar la vobler, la interval scurt de timp dupa prima tura. Chiar si in mansa a treia, dupa ce balta a fost bine tavalita, am prins trei salai frumosi pe vobler la a doua tura pe o astfel de zona. E limpede ca pentru noi, voblerele au facut de data aceasta diferenta.

Salaii au preferat voblere recuperate in contact permanent cu substratul. Daca voblerul evolua in masa apei salaii nu se prea uitau la el. Insa pe ele care scormoneau cu barbeta fundul apei le atacau cu furie. Au fost prinzatoare in special Shad Rap-ul de 9 si 8 cm. Dupa cum vedeti, am pescuit cu voblere care din fabricatie coboara mai mult decat permitea adancimea apei tocmai pentru a obtine o evolutie la rasul substratului. Ca fapt divers, precizez ca nu am pierdut niciun vobler, desi Sarulestiul este recunoscut pentru structurile sale !

 

Experienta noastra de la Sarulesti nu a fost singulara si nici iesita din comun. Anul trecut, tot în cadrul concursului Relax Tropy, echipa Stefan Bondrea – Radu Ster s-a clasat pe lucul II pescuind in aceeasi maniera, in special cu voblere.

 

Adesea si pe balta se pot face partide frumoase la vobler, in special cand se apropie perioada de reproducere si salaii sunt adunati pe apa relativ mica. Dar se prinde bine si peste vara, indeosebi seara sau dimineata cand salaii ies la vanatoare. Sunt unele situatii sau locuri in care se prinde bine cu voblere chiar si peste zi. Spre exemplu in malul batut de vant unde se tulbura apa si albitura se hraneste cu resturile organice ridicate de valuri de pe substrat. Nu de putine ori gasim salaii in astfel de locuri hranindu-se fervent, profitand de camuflajul apei tulburi, desi soarele e sus pe cer.

 

Asadar, voblerele nu sunt jucarii pentru pescari naivi si cu dare de mana, nici bibelouri pentru colectionari.  Sunt unelte cu care, daca le intelegi rostul si stii sa le intrebuintezi, iti faci treaba. Uneori mult mai bine decat cu jigul. Dar daca nu le intelegi, le privesti ca pe niste gablonturi…

Spre norocul nostru, pescuitul salaului nu se limiteaza la banala jigareala. Pestele e mult mai complex de atat, la fel si pescuitul lui. Altfel ne-am fi plictisit demult !