In urma cu vreo trei ani, am avut o partida extraordinara de top water la stiuca. Se intampla in Delta Dunarii, la Periprava, intr-un sfarsit de mai, cand stiucile se sinucideau pe broaste, walkere si mai ales buzz bait-uri. Zeci sau poate sute de atacuri in pelicula apei, cele mai multe din ele ratate, reveniri, urmariri de cativa metri cu valul in cap, stiuci scapate in lumanari sau prin ierburi, unele aduse in barca la poza… sunt imagini care se uita greu, experiente la care orice stiucar viseaza. Din pacate astfel de partide sunt rare.

Cu speranta ca vom avea norocul sa retraim o astfel de partida, am programat o iesire cu Andrei la Jezero Joca. Visam la namile trecute de metru, dispuse sa manance la suprafata, cum o fac stiucile la inceputul verii inainte ca apa sa se incalzeasca prea tare. Asa ca ne-am orientat dupa prognoza, sperand sa prindem cateva zile cu cer acoperit, eventual si cu ceva ploaie, astfel incat stiucile sa fie active intreaga zi, nu doar o ora-doua dimineata si seara.

Cum prognoza arata cam ce ne-am fi dorit, am pornit intr-acolo intr-o seara de marti… Vremea inca buna, cer variabil, vant moderat si o temperatura de 22 C. Pe drum am trecut printr-o ploaie de vara, pe sub niste nori pufosi si negrii, ce nu se intandeau pe mai mult de 10 km, dupa care am dat din nou de soare. Semnele erau bune.

Drumul spre balta e bun . A ramas la fel de bun si dupa ploaie

Norii incep sa se adune peste Jezero Joca

Avem suficient timp sa instalam tabara

Dar cand sa luam cina, incepe ploaia

N-am mai stat prea mult si ne-am bagat la culcare. Aveam o zi lunga de pescuit in fata

Peste noapte au fost cateva averse si dimineata a venit devreme. Pe la ora 5 (4 ora sarbilor) s-a crapat de ziua. Ploua ca sub dus, iar un vant din NV batea de culca trestiile. Am hotarat sa asteptam ca ploaia sa se opreasca, macar cat sa ne putem imbraca, dar nu s-a mai oprit. Asa ca pe la 7 ne-am imbracat pe ploaie si am iesit pe apa.

O vreme de nu ai fi avut suflet sa scoti cainele afara din casa, cu un vant ce aducea a uragan si o ploaie aproape paralela cu suprafata apei. Un frig de a trebuit sa ne luam pe noi toate hainele aduse de acasa. Din cand in cand, ploaia se oprea cat sa ne lase sa ne tragem sufletul, pentru ca apoi sa revina si mai tare. Pintre intemperii am ciupit cateva stiuci, cele mai multe marlite, dar au mancat foarte rau. Totusi, cele putine care erau active si nu se lasau batute, iar daca ratau, reveneau pentru a ataca din nou, unele chiar si a treia oara. Insa au fost putine cele pentru care a meritat sa scoatem aparatul de fotografiat.

Pe la ora 3 ploaia a incetat, dar nu si vantul rece din nord care a continuat nemilos pana seara.

Dimineata celei de a doua zile ne-a gasit mai repede pe pozitii. Am iesit pe apa inainte de ora 6. Cerul acoperit, asa cum ne-am dorit, insa la fel de frig ca ieri. Vantul rece continua sa bata din nord, ca intr-o zi de toamna tarzie si a tinut-o asa intreaga zi. Abia spre seara s-a mai linistit.

Ieri am observat ca majoritatea zonelor pe care am pescuit erau cu apa tulbure, iar stiucile le-am prins mai ales in locurile cu apa ceva mai limpede, asa ca am pornit sa cautam apa limpede. Am batut o buna bucata de balta, vizitand locuri in care in anii anterior am prins bine, dar toate erau cu apa tulbure. Nu pot sa imi dau seama daca din cauza vantului turbat sau de la numeroasa populatie de crapi, amuri si fitofagi din balta, insa sper sper sa fie de la vant. Am vazut prea multe balti minunate de stiuca distruse de crapi, introdusi cu intentii bune, pentru a mai diminua din vegetatie, ca sa nu ma ingrijorez. Totusi sper sa nu fie cazul….

Fiindca vremea nu a tinut cu noi, am prins la fel de slab si a doua zi. Andrei a alungat monotonia cu un avat trecut de 3 kile, prins pe un spinnerbait gigant, iar eu cu cea mai mare stiuca a expeditiei, de 92 cm.

Seara vremea s-a ameliorat, asa ca ne-am incheiat ziua cu un apus superb in care am mai ciupit cateva marlite si mai multe imagini de neuitat.

Ziua parea sa se incheie aici, insa pe drumul de intoarcere la tabara am avut un eveniment neprevazut. Sava a uitat ca are pe frunte ochelarii Costa del Mar, de peste 250 USD plus transportul, asa ca si-a scos cu o miscare dezinvolta buff-ul de pe cap, iar ochelarii au aterizat in garla, undeva in spatele barcii. N-am prins momentul decat cu coada ochiului, pentru ca butonam la telefon. A urmat un moment de soc, in care n-a mai stiut ce sa faca, sa se arunce imbracat in apa dupa ei, sa opreasca motorul, sa arunce ancora… S-a intors spre mine si mi-a zis: s-au dus ochelarii !!! Era groasa. A doua pereche de ochelari scumpi luata de apa sambetei in doar cateva luni, dupa ce in toamna o pereche de Oakley a fost inghitita de Mures.

Cu calmul omului care nu a pierdut nimic, l-am linistit prieteneste. Cu toate ca afara sunt in jur de 10 C, totusi apa are pe la 20 C, asa ca ne putem opri sa ii cautam. Problema e ca o data ce ai scapat un obiect in apa, daca nu te opresti imediat, pierzi reperele si mai ai putine sanse sa il recuperezi. Totusi, apa fiind mica pe canal, Andrei a fost norocos si dupa aproape jumatate de ora de cautari i-a gasit.

Tarziu, cand am ajuns la tabara aproape pe intuneric, cerul s-a inseninat complet, a cazut o roua abundenta si s-a lasat un frig incat ne-a fost clar ca in ziua urmatoare va fi o zi cu soare.

Si exact asa a si fost. Un cer albastru intens, fara niciun nor si un soare orbitor, motiv pentru care nu am mai intrat pe apa. Am rama la cort sa ne facem bagajele.

Asa ca partida de top water la care visam de trei ierni incoace ramane pe data viitoare!