Strategii pe apa mica
E greu de spus ce e mai usor: sa prindem peste in gropane, acolo unde acesta are posibilitatea sa circule si sa isi aleaga palierul unde optimul de mediu ii permite sa isi gaseasca hrana, sau sa alergam pe apa mica si sa cautam pestii activi care nu se sperie de prezenta noastra si care ataca hotarati chiar si atunci cand au contact vizual cu barca. Nu as putea spune care e cea mai grea ecuatie, insa pot sa va povestesc cum se poate aborda o partida in care locatia ofera o densitate mare de pesti raspanditi haotic, aparent fara nici o logica, pe o apa cu adancimi mici de maxim 1,2-1,5 m, fara praguri, cu un substrat argilos si doar cu cateva tufe grupate pe un capat al baltii unde apa este o idee mai mica.
Intrarea dis de dimineata pe o apa ca sticla fara pic de adiere ma face sa cred ca pestii se afla in apropierea crengilor si de aceea incep prin a scarpina structurile cu cele cateva Shaduri de la Storm pe care le am la mine armate pe carlige offset si cu Weedles Shad, o naluca conceputa sa evolueze bine prin iarba si structuri.
Dupa doar cateva lansari de cunoastere si tatonare a terenului apar si primele capturi, iar asta imi da intotdeauna incredere. Atacurile hotarate si durerea din brat ma face sa cred ca paternul gasit e unul bun, insa dupa cateva capturi si mult deranj in zona, lipsa atacurilor ma face sa schimb radical strategia.
Apare intrebarea cat se poate de fireasca: ce fac, mai stau si insist sau las sa se linisteasca locul si ma las pe vant pentru a gasi locuri cu densitate mare de peste. E inutil sa povestim de ajutorul sonarului, aici unde practic pestele simte prezenta barcii de la distanta si nu se lasa desconspirat de tehnologia avansata. Incerc o abordare de la distanta, cu lanseuri lungi in idea de a acoperii cat mai multa suprafata de apa pescuind cu naluci care sa atraga atentia si care sa evolueze in acel metru de apa. Aleg mai multe modele de voblere in care am incredere si ma las dus de adierea ideal apt un pescuit de acoperire.
Dupa multe lansari lungi in directia de deplasare am primul atac si arunc imediat ancora. Insist pe zona si dupa ce feliez bine apa ridic ancora si merg mai departe. Asta cred ca e formula si fac asta pret de cateva ore. Apar si rezultatele si incep sa imi fac o idee despre zonele care tin peste. Trec din nou peste zonele calde si aproape de fiecare data pestii raspund la stimulii puternici ai voblerelor. Incerc sa imi dau seama daca pestii vor voblere galagioase si vibratii agresive sau prefera discretia unei siluetei firave. Dupa numarul de capturi si atacuri e clar ca voblerele preferate sunt cele care fac mult deranj, asa ca nu imi ramane decat sa savurez reteta care da rezultate.
Acoperirea unei suprafete mari de apa, stimuli puternici si naluci care evolueaza linear in palierul de 1,2 m pare a fi solutia cea mai productiva si nu imi ramane decat sa exploatez la maxim ceea ce s-a dovedit a fi reteta zilei pe o apa cu adancime constanta si aproape lipsita de structuri.
Mai incerc totusi la finalul partidei zona cu tufe si pomisori in ideea ca poate pestii s-au regrupat si mai pacalesc cativa salai frumosi. Aceeasi abordare, o tatonare insistenta pe langa tufe, cu lansari precise si cat mai aproape de structuri. Deci planul a functionat si inchei o zi reusita intr-o locatie unde se pare ca daca gasesti formula potrivita te poti bucura de capturi frumoase.
Lasati un comentariu