Întotdeauna am ştiut despre imprevizibilitatea comportamentală a ştiucilor care uneori pot fi foarte pretenţioase, cu schimbări de comportament, chiar pe parcursul unei zile, darămite de la o zi la alta.

Dacă dimineaţa le prinzi la oscilante, spre prânz, când luminozitatea este mult mai mare şi detaliile sunt mult mai vizibile în apă, le vei prinde mult mai bine la un vobler, asta ca dupăamiaza, spre seară, să nu mai ai rezultate, nici la oscilante, nici la voblere, ci doar la gume… DA! Chiar atât de imprevizibil poate fi comportamentul ştiucilor, pe parcursul unei zile de pescuit. Nu este cazul partidelor pe care am să vi le descriu în următoarele rânduri.

Acum, acest articol va face referire la două zile consecutive de pescuit, când mă aşteptam, oarecum, la aceleaşi rezultate, adică ştiucile să raspundă cam la acelaşi tip de năluci, acelaşi tip de acţiune.

Prima zi

Dis de dimineaţă, la crăpatul zorilor, suntem deja la pescuit, la Vladimirescu, eu şi Răzvan, încrezători că vom avea o zi bună, cu ştiuci active.

Dis de dimineaţă

Dacă până la orele 9-10 nu am reuşit să prindem decât 2 ştiuculiţe, pentru că încă nu le-am dibuit comportamentul, ştiuci prinse la vobler tip minnow suspending şi oscilantă, la ora 9-10 avea să se schimbe situaţia. Am insistat până atunci pe fiecare loc pe care ne-am oprit cu Salmo Skinner de 12 şi 15 cm, dar fără nici un rezultat. Am concluzionat, „Clar, azi nu este zi de insistat la Salmo Skinner”. La o nouă ancorare, după ce am abordat locul cu toate nălucile posibile şi imposibile, fără nici un atac, zice Răzvan, “Hai sa mergem mai departe!” … Eu i-am zis: “Mai dau două mâini cu Skinner şi mergem.”

Nu s-ar fi schimbat nimic, dând cu Skinnerul de 15cm, dacă nu s-ar fi agăţat într-un fir de iarbă care se afla în preajma unei ştiuci, pentru că la o accelerare puternică, pentru a scăpa de iarbă, am văzut cum se repede o ştiucă la el, fără să reuşească să-l apuce. Îi zic lui Răzvan, “Fi atent! La mâna următoare iau o ştiucă. ” Răzvan nu zice nimic.

Lansez pe aceeaşi direcţie şi mulinez în viteză, ca şi cum aş pescui la avat, dar cu un Skinner de 15 cm (cu echipament de baitcasting,  cu cel de spinning n-aş reuşi într-o mie de ani să fac acelaşi lucru), alternat cu pauze scurte. Când ajunge Skinnerul de 15 cm în preajma zonei unde s-a repezit ştiuca după el, accelerez puternic şi fac o pauză de o secundă exact unde s-a repezit ştiuca la el. Nu m-a surprins când, în exact acea secundă, am avut un atac.

Ştiuca care ne-a arătat calea pentru prima zi

În sfârşit, după 3 ore de pescuit, am găsit un patern, o metodă care să funcţioneze. În următoarele 2-3 ore am prins folosind această metodă, cu accelerări nebuneşti şi pauze scurte, cu Skinner de 15 cm, peste 10-11 ştiuci, în total. Răzvan a reuşit să iasă din tipare, cu o stiucă sărită de 4 kg, care nu a putut să facă altceva decât să mă ambiţioneze mai puternic, dar degeaba. Captura zilei rămâne în protofoliul lui Răzvan. Totuşi, e bine că am găsit un patern comportamental care să le determine să ne atace nălucile.

Cea mai mare ştiucă a zilei

Culoarea părea a fi mai puţin importantă, în comparaţie cu acţiunea Skinner-ului de 15 cm

Ziua a doua

A doua zi, pe aceeaşi locaţie, revin împreună cu Adelin, când aceleaşi prezentări care dădeau rezultate ieri, astăzi nu mai au nici un efect, nici un atac, nimic. Sunt complet bulversat. Am plecat de acasă cu ideea că azi le vom veni de hac, vom prinde zeci de ştiuci, dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, a trebuit s-o luăm de la zero.

Am încercat şi insistat cu oscilante, voblere suspending, Salmo Slider, dar nimic, până deschid trusa de năluci soft şi mă gândesc eu să pun o gumă Mann’s Shad de 10-11 cm, pe un jig de 7 g. Vreau să precizez că până acum nu am reuşit mare lucru cu gumele pe această locaţie, deci, clar, nu aveam prea mare încredere în ele. Asta contează mai puţin pentru că, după primul lanseu, deja aveam la barcă o ştiucă de aproximativ 4 kg, după ce nu prinsesem nimic 2-3 ceasuri. Nici acum nu eram prea convins, dar mai insist câteva mâini cu guma, fără prea mare succes. Să fi fost doar o coincidenţă? Mai pescuim şi ne convingem…

Primul lanseu cu Mann's de 10 cm şi jig de 7 g

Chiar dacă am mai prins două ştiuci la un minnow suspending, mai spre seară am descoperit că tot guma Mann’s este cea care mă scoate din amorţeală când, după un dril prelungit, reuşesc să scap o ştiucă aproape de metru, lângă barcă. Era prea dinţoasă şi mi-a desfăcut agrafa.

Adelin încă nu şi-a revenit. A avut numai atacuri nefinalizate… Nu trec 5 minute şi puşc un mascul, un şalău negru ca tăciunele, după care urmează o serie de ştiuci între 2 şi 3 kg şi foarte multe atacuri cu drill, dar nefinalizate. Lângă un pâlc de vegetaţie mai reuşesc să pierd o ştiucă mare. A atacat, înţep, după care puşcă spre barcă. Nu reuşesc să recuperez excesul de fir destul de rapid, iar în apropierea bărcii, când reuşesc să restabilesc contactul cu ştiuca, se dezgaţă, după ce deschide larg gura, pentru a ne face în ciudă, cu o dantură perfectă.

Şalăul negru de supărare

Cam aşa au trecut două zile de pescuit, consecutive, cu ştiuci, parcă, din locaţii complet diferite. Condiţiile meteo au fost asemănătoare în ambele zile, dar comportamentul ştiucilor, diametral opus. Explicaţia? Cine ştie?! Important este să descoperi ce funcţionează în acea zi, indiferent că acestea răspund la gume, oscilante sau voblere.