Nu e niciun secret că, atunci când vine vorba de ştiucă, sunt un mare fan al voblerelor de tip crank. Am mai declarat-o şi cu alte ocazii. Însă Salmo Fatso Crank, nu e doar un simplu crankbait, ci o sursă constantă de adrenalină în mai toate ieşirile când îl scot din trusă.

Primele modele Fatso le-am achiziţionat în urmă cu 6-7 ani, când nălucile de talie mare nu se bucurau de o popularitate foarte ridicată în rândul pescarilor români. Tocmai din acest motiv şi oferta magazinelor de specialitate era restrânsă când venea vorba de acest tip de năluci.

Profitând de popularitatea de care se bucura brandul polonez Salmo, care deţinea şi un oarecare monopol pe piaţa voblerelor de calitate disponibile în România, am achiziţionat două modele Fatso, de 10 şi 14 cm.

Nu eram foarte convins că a fost o investiţie bună. Voblerele aveau un finisaj deosebit, dar prindeau oare şi peste? La puţin timp însă, aveam să le descopăr şi aplicaţiile.

Pescuiam pe un canal cu adâncimi cuprinse între 1 şi 2 metri. Temperaturile diurne treceau frecvent de 20-25 grade, ceea ce făcea din primele ore ale dimineţii momentele cele mai propice pescuitului. După ce se încălzea, ştiucile deveneau complet inactive şi ignorau complet oscilantele uşoare, purtate elegant printre pâlcurile de vegetaţie submersă.

Deşi dimineaţa îmi adusese multe capturi, se apropia deja ora 11, soarele era sus pe cer, iar creşterea temperaturii de afară se reflecta, din ce în ce mai clar, în nivelul de activitate al ştiucilor. Frecvenţa atacurilor începea să scadă, iar în jurul prânzului acestea au dispărut complet.

Am început să caut frenetic prin trusă şi, într-un final, dau peste Fatso. Îmi spun, “de ce nu?” şi execut primele lanseuri. Pe o tracţiune constantă, la viteză medie, voblerul evoluează excelent în peliculă, dislocând o cantitate mare de apă printr-o mişcare sinuoasă. Dâra lăsată în urmă e de-a dreptul apetisantă, îmi spun.

La al doilea lanseu, un V iese din stuf şi se îndreaptă hotărât către Fatso. Încerc să mă stăpânesc şi continui recuperarea, însă atacul în forţă mă sperie, înţep prea repede şi scap ştiuca. Repet aruncarea şi ştiuca răspunde din nou. De această dată execut totul ca la carte şi o aduc pe mal pentru o şedinţă foto.

Era exact genul de situaţie în care ştii că ai făcut alegerea corectă. Când oscilantele dădeau greş, Fatso reuşea să scoată ştiucile din apatie. Mişcarea agresivă a burtosului, le scotea efectiv din minţi, făcându-le să urmărească pe distanţe mari şi să atace fără ezitare voblerul.

Încrederea în acest tip de voblere, pentru situaţii de genul celei de mai sus, mi-a crescut de la an la an. Aşa se face că, la fiecare deplasare în Deltă, Salmo Fatso Crank mă însoţeşte. Anul trecut a fost de departe vedeta din categoria nălucilor top-water. Capturile din filmarea realizată pe incintele de la Periprava vin să întărească această afirmaţie .

Cele şapte variante cromatice se regăsesc acum aproape toate în trusa mea de ştiucă. Culorile preferate sunt SNO (pentru ape limpezi şi luminozitate ridicată), RR, RPH şi RHP. Fatso este un vobler floating, care, chiar şi la o recuperare agresivă, nu va coborî mai mult de 0,5 m sub peliculă. Excelează în ape relativ mici, în zone cu vegetaţie, unde are nevoie de un palier de cel puţin 15-20cm pentru a evolua corect.

Poate fi recuperat în diverse maniere. În cazul meu, cele mai bune rezultate le-a dat recuperarea liniară, în peliculă. Sunt cazuri însă în care accelerările sporadice, urmate de stopări bruşte în evoluţie, vor face diferenţa. Însă farmecul acestor experimente vă las pe fiecare în parte să-l descoperiţi…pe apă!