Autor: Laurentiu Rusciorean

Nu am sa va plictisesc cu descrierea diminetii, sar si peste cafele si peste micul dejun, nu va povestesc nici drumul pana pe malul Oltului. Va spun doar ca inarmat cu un Avid de 7 picioare cu actiune moderata, manufacturat de Andrei, echipat cu un Revo Premier, ma uitam, dimineata la 6,30, la un repezis cu apa de maximum 1 m, vreo 40-50 m lungime si aproximativ 20 m latime, in care isi faceau de cap o sumedenie de obleti, fara a fi deranjati de nici un fel de rapitor.

Ma gandeam ca poate este prea devreme pentru avati sa inceapa sa bage spaima in obleti, asa ca incep sa tatonez o zona mai lina la 20 de m dupa repezis, cu gandul la un salau sau poate o stiuca, fara nici un rezultat insa.

Nu pot spune exact dupa cat timp am auzit prima rapeala de avat pe repezis, cert este ca imediat dupa ce am constientizat-o, m-am pozitionat cam la inceputul repezisului, intrand in apa cu soldarii 3-4 m de la mal. Am prins in agrafa un Rippin Rap de 6 cm, culoare Pearl Grey Shiner si am inceput sa lansez in zona linistita de sub repezis, dupa care recuperam naluca in amonte cat de incet imi permitea apa mica, astfel incat sa nu agat naluca de pietrele de pe albie.

Ma opresc din pescuit dupa ceva timp, pentru a-mi sterge mana de apa si ma rezum, cateva secunde, la a urmari joaca obletilor pe langa picioarele mele, moment in care la nici 10 m de mine rapeste un avat aproape de mijlocul repezisului.

Lansez, chiar dupa locul unde a atacat avatul si recuperez febril rattlin-ul peste bolovanii repezisului…. Nimic, nici macar un val care sa tradeze prezenta avatului in zona. Ma gandesc ca a plecat deja de unde a atacat, dar mai lansez inca o data in acelasi loc. Dupa nici 2 ture de manivela am parte de un atac de zile mari, lanseta se inconvoaie, avatul sare de 2-3 ori din apa, de parca i-ar fi frica de ea, si … cam atat. De doua ori usor in stanga, de doua ori in dreapta si reusesc sa-i bag gripul in gura si sa-l scot pe mal.

3,6 kg de explozie pura, dar de scurta durata as zice.

Nu am mai ramas la pescuit dupa aceasta captura, oricum nu mai aveam timp pentru ca dupa ora 10 barajele incep sa lucreze iar nivelul Oltului creste cu peste 1,5 m. Pe drumul de intoarcere nu ma gandeam la altceva decat la ziua cand o sa ma pot reintalni cu “Locul”.

Dupa doar 2 zile am revenit,  de data aceasta dupa amiaza in jurul orei 18. Obletii erau acolo, avatii la fel, eu de asemenea , doar locul unde rapeau avatii era altul fata de data trecuta.

Acum  avatii dadeau iama in obleti in zona linistita de dupa repezis. De data aceasta am pus un Pointer 78 MS, American Shad si am inceput sa cercetez zona in evantai, fara nici un rezultat totusi.

Orele de lumina treceau, eu ma faceam ca nu bag in seama disconfortul simtit in antebrat, avatii isi vedeau de ale lor, mai putin de voblerul meu. Aproape ca se intunecase cand am vazut o rapeala la mai putin de 3 metri de mal in stanga mea, lansez Pointerul dincolo de locul unde a atacat avatul si recuperez voblerul cu stopuri urmate de cate o “jerkuiala” scurta.

Atacul a venit cand eram gata sa scot voblerul din apa, aproape la picioarele mele, pestele ia ceva fir, sare de cateva ori in sus, dupa care se linisteste si il aduc incet la mal.

Oau ! Ma gandesc, am punctat din nou cu un avat frumos ( 4,1 kg ), “LOCUL” urca vertiginos in topul meu personal.

Sar din nou peste planificari, strategii, voblere si altele cate mi-au trecut prin cap pana cand am reusit sa revad “LOCUL”. Am ajuns tot dupa amiaza, de data aceasta in jurul orei 17, insotit de un prieten cu fiul lui. Am coborat grabiti din masina, bucurosi ca nu era nimeni prin preajma si am inceput sa ne montam lansetele. Terminand primul m-am gandit sa-i astept si pe ei sa se echipeze si sa intram in acelasi timp pe zona, lucru mai greu de realizat pentru ca cei doi au inceput sa dezbata care ce soldaru ia, cine ia Stella, cine  Twin Power-ul, care ia batul de 2,70 care pe cel de 2,40 etc, parca erau Heckel si Jeckel. Iar mie, in tot acest timp, imi bubuiau in urechi atacurile avatilor in “LOCUL” bine stiut.

Ma uitam la ei si speram ca or sa reuseasca  sa se puna odata de acord in asa fel incat sa putem incepe sa pescuim. Situatia devenea din ce in ce mai grea pentru mine, pe de o parte auzeam rapelile avatilor, de parca erau niste submarine sovietice ce tasneau in tromba la suprafata, pe de alta parte ma gandeam ca daca ii las pe mal si ma apuc de pescuit or sa se supere pe mine.

Cand mi-am dat seama ca o sa mai dureze pana cand cei 2 vor  ajunge la un consens, i-am lasat langa masina si am intrat in apa cat mi-au permis soldarii.

Dat fiind faptul ca pe ceilalti 2 avati i-am prins exact in locul unde au rapit, am inceput sa astept atacul, cu batul pe umar, scrutand repezisul, doar pentru a verifica daca ce s-a intamplat in ultimele 2 partide nu era o intamplare.

Intre timp au terminat si cei 2 dezbaterile si au inceput sa coboare incet malul abrupt din spatele meu, moment in care aud pleoscaitul inconfundabil, intorc repede capul si vad urma rapelii pe apa la nici 20 de metri de mine.

Lansez rapid naluca, de data aceasta tot Rippin Rap-ul, in directia atacului si recuperez foarte repede…nimic, il aud pe amicul meu ca pe un ecou in spatele meu “ cred ca a iesit deja la apa lina, incearca mai jos”.  Fara sa-l ascult lansez din nou in zona in care a rapit si dupa nici 3 ture de manivela ii simt atacul pana in umar, intep scurt si il las sa ia vreo 7-8 m de fir dupa care incet incet il apropiu de mine,

De data aceasta am avut parte de un drill frumos, nu doar de 2-3 sarituri si prezentarea. 4,8 kg de adrenalina si sperante devenite realitate. Imi zic, in sinea mea, ca “LOCUL” nu m-a dezamagit nici de data aceasta, data fiind legatura care sa creat intre noi.

Am continuat sa pescuim toti trei, dar pana la plecare nu am mai avut nici unul nici un atac.

Dupa alte doua partide fara nici un rezultat ma reintorc, la “Loc”,  intr-o dimineata innorata foarte rece. Ca si data trecuta, am decis sa urmaresc cu lanseta in mana atacurile avatilor si sa lansez doar unde ii vad rapind. Usor de zis greu de realizat .

Dupa nici 15  minute imi pierd rabdarea si incep sa cercetez repezisul in toate directiile cu acelasi Rippin Rap, fara nici un rezultat in prima instanta. Toate atacurile aveau loc prea departe de mine, astfel incat nu puteam ajunge in zona lor cu naluca.

Dupa doua ore, fara rezultat, ma gandesc ca o sa fie a treia la rand in care nu o sa am nici o captura si incep sa cochetez cu ideea de a schimba “locul”. Nu sunt hotarat ce sa fac, pe de o parte as ramane, dat fiind faptul ca am mai prins aici, pe de alta parte nu-mi surade ideea de a pierde vremea in acelasi loc in asteptarea unui atac, care pare sa nu mai vina odata. Ma hotarasc sa nu tradez “locul” si sa mai insist putin, poate totusi….

Parca auzindu-mi gandurile, la nici 10 m de mine, vad un atac de zile mari, din nou in mijlocul repezisului. Lansez la 5-6 metri dincolo de zona atacului si incep sa aduc ratlin-ul rapid peste bolovani. La fel ca si in celelalte dati, atacul survine doar la al 2-lea lanseu, brutal, hotarat, urmat de apa aruncata in sus de coada avatului, in momentul in care il intep. Desi frana mulinetei este destul de stransa avand in vedere ca am fir de 20 lbs pe multiplicator, o slabesc putin in ideea de a nu suprasolicita ancorele voblerului, ori gura pestelui, asta in cazul in care nu este agatat bine, fapt ce, spre incantarea mea,  imi prelungeste putin drill–ul.

Mai ia de vreo 2 -3 ori cate 4-5 m de fir dar in cele din urma reusesc sa-l apuc cu grip-ul si sa-l ridic din apa. 5 kg fix, si totodata record personal la avat.

In incheiere nu o sa va povestesc ca de atunci. nu trece o zi fara sa ma gandesc la “LOC”, nici ca visez la recordurile pe care sper ca o sa mi le ofere “locul”, va spun doar ca ma gandesc cu tristete, ca pana la finele anului  locul o sa dispara acoperit de apele barajului nou construit, lasand in urma doar cateva fotografii si amintirea unor drill-uri care m-au impins sa scriu aceste randuri.

Articol recompensat cu un voucher Energofish in valoare de 50 Euro, in cadrul campaniei “In 2013 WSB recompenseaza fiecare articol publicabil !”