Pe Dan Crainic l-am cunoscut in timpul unei partide la rapitor pe Sacosu Turcesc. Spinnangiu inrait, armat pana in dinti cu voblere, majoritatea XXL, n-a durat mult pana am intrat in vorba.

Pescuitul la “Musca” l-am inceput prin liceu, atras de clenii care nu mai vroiau sa sa se lase pacaliti sa fie prinsi la vobler, in zilele toride ale verilor. A fost o dragoste la prima “vedere”, pescuitul la musca.

Primele partide le-am facut la niste “uratanii” facute de catre un prieten bun mie, muste facute din foam, facute sa reziste mult si sa aiba o flotabilitate crescuta. Ele imitau clasica “goanga de colorado”, si acum imi aduc aminte cu mare placere, cand eram in generala, prin clasa V cum culegeam de pe cartofii bunicilor “goangele” si faceam partide frumoase la clean. Frumoase amintiri!

Dar frumusetea pescuitului la musca a atins apogeul cand am fost sa prind primul pastrav. A fost ceva ireal, chiar daca erau niste pastravi curcubei mici de aproximativ 15 cm, nu a contat marimea lor ci mai degraba felul cum atacau.

Eu sunt un pescar de spinning, specia mea preferata este salaul si asta nu cred ca se va schimba curand. Pescuitul la musca imi aduce insa o doza mare de experienta, un lucru foarte important pentru orice pescar. Am invatat multe lucruri din pescuitul cu musca, lucruri pe care le-am pus in practica la spinning, dar si invers.

Am prieteni care au zis ca daca te apuci de musca, adio spinning, poate partial exista un adevar, dar nu in totalitate. Exista mirajul pescuitului la musca, care te atrage de fiecare data. Dar nu o sa te lasi niciodata de spinning, cum de altfel nici de fly.:)

Frumusetea pescuitul la fly nu consta in pescuit numai, consta in simbioza ta cu natura, cu tot ce inconjoara raul de munte (caci de el este vorba). Exista momente la fly cand parca pestii sunt disparuti si ai tendinta de a renunta, dar apare acel “ding” si se schimba totul.
Oricare pescar care va asista la o “hatchuire” aproape de asfintit se va indragosti iremediabil de fly. Va dori sa incerce sa pescuisca la musca, iar de aici pana la primul bat nu-i cale lunga.

Sa observi cum apa devine invadata de “goange” si cum pestii incep sa innebuneasca si sa “muscareasca” in draci, seamana cu frenezia rechinilor la aparatia unor picaturi de sange.

Pastravii (si lipanii) sunt luptatori K1, stiu sa folosesca la maxim atuurile curentului, obstacolele apei. Pescuitul la fly face din mine un animal, uit sa mananc, uit sa beau apa, ma abtin de la nevoile fiziologice pana la extrem. De ce oare? Simplu. Pentru ca pescuitul la fly este superb.

Sa vezi cum un pastrav de 55-60 cm se ridica la musca ta, si o inhaleaza, tu sa intepi, iar in urmatoarele 2 secunde pestele ia 20 metri si face o lumanare pe malul celalalt, iar tu uimit intrebi:
– Ba ala e al meu ???, cu o fata mirata, dar care ascunde un ranjet.

Eu am trei parteneri cu care mergem impreuna aproape de fiecare data cand putem, cand nu putem sa ne “aliniem planetele” mergem in formatie mai restransa, genul de parteneri pe care doresc fiecaruia sa aiba.

Unul dintre ei zicea foarte serios ca nu se compara orgasmul cu drilul cu un pastravoi. Bineinteles ca nu l-a auzit prietena lui, ca probabil ar fi intrat subit in “prohibitie”.

Sentimentul pe care il am cand ma imbrac in wadersi, ajung pe malul raului, deschid trusa de muste, ma “holbez” si zic “ no…ce punem azi?”, intru in apa, execut primul lanseu, este un sentiment aparte. Iar daca reusesti sa si prinzi la primul lanseu, vei avea o zi de neuitat.

Am facut partide pe ploi torentiale, pe ploi in care unii nu si-ar scoate nici dusmanii, dar am stat permanent in apa, executand lanseu dupa lanseu.
Iarasi revin la intrebarea: – De ce?…nu pot sa raspund …dar cu siguranta s-a meritat din plin.

Unii spun ca sunt “bolund”, dar cred ca ne cunoastem fiecare “nebunia” din noi. Am pescuit pe o zapada de 30 cm (care s-a asternut pe mal), dar asta nu m-a facut sa renunt. Cred ca pescuitul la musca este asemanator cu reintoarcerea somonilor la locul lor de nastere, asemenea lor si eu ma intorc de fiecare data la rau, si nu ma poate impiedica nimic, nici ploaia, nici cazaturile, “juliturile” si sper sa ma tina picioarele cat mai mult (sa va spun sincer, aveti nevoie de picioare).

Pescuitul la musca se poate imparti, asa brut, in doua tehnici:
Tehnica pescuitului la nimfe, ude
Tehnica pescuitului la uscate

Ultima tehnica este cea mai frumoasa, ea depinde foarte mult de “gazele “ din natura si oportunitatea pescuitului la uscata nu apare des, dar si cand apare si pestii incep sa culeaga uscatele, nu mai conteaza nimic. Pescuitul la nimfa este mai prolific, daca stam sa ne gandim ca 80% din mancare pastravii o iau din masa apei.

Eu cred ca fiecare pescar ar trebui sa incerce sa guste din fructul “fly-ului”, va spun ca nu veti regreta nicio secunda.
Pastravii si lipanii sunt luptatori plini de adrenalina, iar drilurile sunt fantastice. Daca aveti norocul, sau sa spun “ghinionul”?, sa va intre si o lostrita deja devine vis, dar sa stiti ca visele mai devin si realitate.

Cel putin mie un vis mi s-a implinit si anume flyfishingul.

Fly intins!
Dan Crainic