Facand ordine prin trusele de stiuca, acum in toiul iernii cand afara sunt temperaturi negative, am revazut nalucile care au dat un randament bun in anul care a trecut. Una dintre ele este Fatso.
Am observat ca exista printre pescarii de stiuca tendinta de a trece cu vederea peste acest vobler, pe care multi il considera un fel de Slider putin mai gras. In realitate nu este asa, cele doua voblere avand in apa un comportament foarte diferit. De fapt singurul lucru care le aseamana este ca nu au barbeta, in rest sunt naluci complet diferite.
Cu toate ca pescuiesc cu voblere de la Salmo de ani buni si in pofida faptului ca Fatso-ul este unul dintre primele modele lansate de ei pe piata, am descoperit si eu abia recent aceasta naluca. Am incercat-o mai mult din curiozitatea de a vedea cum functioneaza, dupa ce inainte am avut mai multe partide spectaculoase de pescuit la suprafata apei cu varianta Fatso Crank.

In primul rand trebuie mentionat ca, desi este un vobler fara barbeta, pe recuperare liniara se comporta ca si un vobler crank, avand o oscilatie ampla, cu balans pe flancuri si cu o frecventa mai mare decat Slider-ul. Miscarea sa larga si lasciva este irezistibil pentru stiuca, indiferent ca discutam despre modelul floating sau sinkink.
Diferenta fata de un vobler crank este ca oscilatia nu este atat de sacadata, de mecanica, ci extrem de naturala. Comportamentul voblerului in apa aduce foarte mult cu cel a unui peste real.
Imi place sa il pescuiesc alternand ritmul recuperarii, cand mai repede, cand mai lent. Atunci cand simt ca voblerul (in varianta plutitoare) atinge substratul sau vegetatia subacvatica, ma opresc pentru cateva momente din mulinat. Flotablitatea destul de ridicata face ca voblerul sa iasa din agatatura, moment in care de multe ori survine si atacul.
Uneori suplimentez evolutia voblerului cu usoare jerkuieli, zvacniri scurte din varful lansetei, pentru a-i imprima o miscare similara cu cea a unui peste care se sperie de ceva sau care ataca un pestisor imaginar. Adesea o astfel de rupere de ritm scoate stiuca din sarite, determinand-o sa atace.
Jerkul destabilizeaza voblerul, fara insa a-i imprima acea deriva pronuntata caracteristica modelului Slider, dar este suficient ca acesta sa se balanseze si mai amplu pe flancuri, emitand luciri incitante pentru doamna stiuca.

Producatorul recomanda si tehnica „pulling”, care consta in recuperarea voblerului prin miscari regulate de maturare executate din lanseta, cu pauze in timpul carora care mulineaza excedentul de fir. Am folosit mai putin aceasta tehnica intrucat prefer sa controlez din mulineta distanta pe care inainteaza voblerul intre doua pauze. In plus, aducand voblerul mulinand si nu din lanseta, am in permanenta firul intins, astfel incat pot sesiza mai usor eventuale lovituri usoare, de tatonare, in care stiucile sunt experte in zilele cand sunt mofturoase.

Modelul sinking are o rata de sufundare medie spre rapida, fapt care il face potrivit pentru ape ceva mai adanci. Folosind un fir mai gros, scufundarea devine ceva mai lenta.
Pauzele vor fi astfel mai scurte decat la modelul plutitor, bineinteles tinandu-se seama si de palierul de adancime pe care dorim sa evoluam naluca. Cu toate acestea poate fi pescuit si in ape cu adancime mai mica, in special atunci cand stiucile sunt active si prefera naluci evoluate mai agresiv.
O tura sau doua de manivela si apoi o pauza scurta, in care voblerul cade spre substrat, e de cele mai multe ori reteta. Simpla, dar eficienta !
Adancimea la care coboara poate fi usor de determinat numarand in gand din momentul in care voblerul atinge apa si pana cand se incepe recuperarea. Trebuie remarcat ca acest vobler are tendinta de a-si pastra adancimea de evolutie pe parcursul recuperarii datorita faptului ca nu este dotat cu barbeta. Bineinteles, cu conditia ca in timpul recuperarii si varful lansetei sa ramana pe cat posibil la aceeasi inaltime fata de nivelul apei.

In oferta celor de la Salmo il gasim in doua variante de dimensiune, respectiv de 10 cm si de 14 cm, ambele modele avand versiuni plutitoare si scufundatoare.
Cel de 14 cm este potrivit pentru amenajarile piscicole in care stiuca este protejata, pestii prada sunt si ei de talie mai mare si unde exista sansa intalnirii cu exemplare deosebite. Pescuitul cu un vobler de aceasta dimensiune, care cantareste 85 gr. in varianta floating si 105 gr in cea sinking, necesita un echipament dedicat si este destul de solicitant, insa merita intregul efort pentru a spori sansa de a convinge un exempar capital sa iti viziteze barca.

Fatso-ul de 10 cm poate fi o alegere mai buna pe apele noastre naturale, unde stiuca atinge extrem de rar dimensiunile la care cu totii visam. Varianta plutitoare a acestuia cantareste 48 gr, iar cea scufundatoare 52 gr, asa incat pot fi pescuite cu echipamentul obisnuit de stiuca, bineinteles nu ma refer la cel de marlite.

Mulineta nu necesita un raport de recuperare special, deoarece discutam de un vobler fara barbeta care nu opune rezistenta mare in timpul recuperarii. Asadar se poate pescui fara probleme cu orice tip de mulineta, atat de spinning cat si de baitcasting, raportul de recuperare fiind mai putin relevant.
Totusi pentru modelul de 14 cm recomand o mulineta cu capacitate mai mare, pe care sa incapa un fir gros. Din experienta avuta cu genul acesta de voblere supradimensionate, cu greutate mare, am observat ca un fir mai gros este absolut necesar. Se intampla uneori ca in lanseu sa apara peruci, fie din cauza unor rafale de vant, uneori al faptului ca firul este rasucit sau pur si simplu din neatentie, iar voblerele de genul acesta au o inertie mare datorata greutatii. Un fir prea subtire plezneste instantaneu si adio naluca, pe cand cu unul mai gros sansele de a evita o astfel de pierdere dureroasa sunt mult mai scazute. De aceea pentru voblere de acest gen, din categoria grea, folosesc fire de 40-60 lbs.
Cat despre stiuca, nu va faceti griji din acest punct de vedere. Daca nu o deranjeaza struna metalica, firul principal nici atat.