Pescuitul la biban nu se bucura nici pe departe de popularitatea pe care o merita. Bibanul in general e tratat ca o captura sporadica, colaterala, uneori chiar nedorita, in pescuitul altor specii precum salaul, stiuca sau cleanul.

Insa pescuitul cu naluci la biban poate oferi satisfactii majore chiar si unui incepator, prin multitudinea de tehnici si spectaculozitatea capturarii acestui peste. Odata gasiti, bibanii iti vor oferi partide extrem de reusite cu un numar ridicat de capturi. Iar cand talia acestora depaseste 30cm, iar tu folosesti echipament light, se numeste adrenalina in stare pura.

Evident, tehnicile dar mai ales nalucile folosite in capturarea bibanilor trecuti de prima tinerete difera de ce se foloseste in mod uzual la biban si se indreapta mai mult spre sfera pescuitului la salau.

Zilele trecute am avut placerea sa revizitez un lac de suflet, pe care cu mult timp in urma avusesem niste partide extraordinare de biban si care dupa o golire aproape completa s-a regenerat inimaginabil.

Nu multe sunt apele ce-ti pot oferi partide extraordinare cu bibani XXL, precum Snagovul sau Delta Dunarii, insa in topul meu, Alesdul iese de departe castigator.

A fost prima mea iesire la pescuit cu noua barca, Finval Rangy 510 pe care am pus un E-tec de 60cp, si care ne-a oferit o mobilitate extraordinara ajutandu-ne sa batem toti cei 6 km de balta in lung si-n lat, pentru a localiza cat mai rapid bibanii.

In randurile de mai jos va voi povesti abordarea noastra pentru identificarea zonelor ce tin bibani si nalucile folosite pentru a captura exemplare mai mari, printre care si cateva de exceptie, ce se invarteau pe la 40cm.

Localizare si comportament

Fiindca nu mai pescuisem de ani buni acolo, am ales o abordare sistematica explorand diverse adancimi si incercand sa depistam structuri izolate sau diferente de nivel unde bibanii ar putea fi cantonati.

De mare ajutor ne-a fost functia Side Imaging a sonarului Humminbird, care permitea o scanare laterala a substratului si identificarea structurilor intr-un timp relativ scurt.

La capitolul structuri, Alesdul nu sta deloc rau. Inca de la intrarea pe apa, ecranul sonarului era bombardat cu diferente de nivel. Am inceput sa pescuim pe o apa de 5-6m, unde am avut cateva atacuri razlete. Dupa cateva repozitionari, am ajus sa fim ancorati pe 8m, jos de pe prag, si sa lansam in apa mai mica, in jur de 6m.

Primele lansari abordau zona pragului sau denivelarile din zona, urmand ca apoi sa lansam in evantai in jurul barcii. De indata ce unul dintre noi avea atac sau prindea, lansa si celalalt in zona pentru a starni bibanii.

Cardul de bibani nu-l gaseam tot timpul fix pe structura, din contra, acesta dadea tarcoale regulat urmarind si surpinzand bancul de pestisori prada. Nu de multe ori aveam capturi repetate intr-o parte a barcii, dupa care se taia complet. Executand cateva lansari in evantai in jurul barcii, redescopeream bibanii in cealalta parte, semn ca probabil cardul trecuse pe sub barca.

Odata gasiti bibanii e foarte important sa incercati sa aduceti cardul cat mai aproape de barca, moment in care nici nu mai trebuie sa lansati jigul, ci doar sa pescuit pe verticala. Daca reusiti sa-i activati, va puteti bucura de frenezia cu care se hraneste acest peste avand capturi repetate. Veti prinde la fiecare mana, la foc automat, biban dupa biban, gustand din plin satisfactiile acestui stil de pescuit.

Desi am prins bibani relativ repede dupa intrarea pe apa, cadenta nu era ideala. Prindeam atat exemplare de 27-30cm, cat si bibani mici, sub 20cm. Asa ca am continuat sa ne mutam, sa schimbam naluci si sa intelegem tot mai bine ce le place.

Chiar si in zonele unde prindeam doar bibani mari, de 30cm si peste, dupa 8-10 capturi, atacurile se inputinau si trebuia sa reluam cautarea.

Abia mai tarziu am descoperit o zona deosebit de profilica, unde am prins instant biban dupa biban, toti de talie medie-mare si care ne-a adus si cateva exemplare de exceptie.

E vorba de o zona cu apa adanca de 13-14m, unde am descoperit cu ajutorul sonarului o movila sanatoasa ce urca pana in 10m. A durat fix 3-4 lansari si tot atatea capturi sa intelegem ca gasisem intr-un final exact ceea ce ne doream: bibani mari, si multi.

Am avut nenumarate dubleuri inregistrate pe camera video pe care va invit sa le urmariti in filmarea de mai jos:

Echipament

Locul acesta ne-a ajutat sa definitivam si doua naluci foarte productive. Incepusem pescuitul cu Orka Shad de 5 si 6cm sau Gomoku Spin, pe ape ceva mai putin adanci. Acestea ne-au adus capturi, dar simteam ca e loc si de mai bine. Numarul capturilor a crescut simtitor cand am montat un grub, Storm Hypno Grub de ~ 5cm, culoare oranj, lestat pe 10-12gr.

Hypno Grub a fost de departe naluca ce ne-a adus cele mai multe capturi. Era mult mai usor de inhalat de bibani, iar culoarea parca ii scotea din minti.

Pescuiam amandoi cu echipament de baitcasting, din gama light. In cazul meu, a fost prima iesire cu mulineta Shimano Aldebaran BFS XG, pe care am echipat-o cu un fir subtire Sufix Nanobraid de 6lb (0.04mm). Puteti linistiti sa optati si pentru diametre mai mari tinand cont de forta bibanilor de talie mare, insa noi eram in cautare de senzatii tari.

Dupa cum se vede si in filmare, lansarile cu acest ansamblu sunt extrem de facile, cu minim de efort, iar drilurile sunt o adevarata placere. E genul de ansamblu cu care poti pescui zile intregi fara sa obosesti.

Desi prindeam foarte bine pe Storm Hypno Grub, amandurora ne statea capul la ceva mai mare. Andrei a montat primul un Orka Shad Tail de 10 cm, pe un jig de 17 grame. Ne gandeam ca daca erau exemplare capitale in zona, cam asa ceva ar vrea sa deguste.

Ne-a incurajat si faptul ca bibanii de 30+ au regurgitat de mai multe ori pestisori prada de dimensiuni considerabile, uneori peste 10cm.

Desi n-am prins neaparat mai bine decat cu Storm Hypno Grub, Orka Shad Tail de 10cm ne-a adus cei mai mari bibani ai partidei. E genul de naluca eficienta atat la salau, cat si la stiuca, cu o forma si vibratie unica.

La Orka Shad Tail, Andrei a reusit sa captureze si un strapazan, cel mai probabil aparut din popularea recenta facuta pe Alesd.

Aceasta iesire a fost una dintre cele mai reusite partide de pescuit la biban pe care le-am avut. Mi-a reamintit de frumusetea drilurilor cu acest peste, mai ales cand folosesti echipament din gama light.

Din fericire, datorita rezistentei sporite a acestui peste si capacitatii lui de regenerare ridicata, majoritatea baltilor din Romania inca tin biban. Asadar, data viitoare cand vreti sa initiati pe cineva in tainele spinningului, pescuitul la biban e cea mai buna alegere pentru o “virusare” eficienta. Fir intins!